1,573 matches
-
Tu mi-ești ajutorul Însuți Tu mi-ești singura scăpare Și sânt plin de fericire-n Umbra aripilor Tale. Sufletu-mi stă prins de Tine Dreapta Ta mă sprijinește Și acel ce-mi cată viața În pustiu se rătăcește. Dumnezeu astupă gura Celor care sânt trufași. Cei cu inima curată Își găsesc la El lăcaș Înger bun și sfânt de pază El le e ocrotitorul Puilor pe pisc de munte Să nu lunece piciorul. Referință Bibliografică: PSALMUL 63 / Marin Mihalache : Confluențe
PSALMUL 63 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370874_a_372203]
-
sânii flasci și acoperiți doar în parte de piepții unei bluze stacojii și croită în pliuri foarte ample. 7 * * * Scrâjnete de roți blocate brusc în boghiuri, apoi de osii anchilozate la un semnal letal i se răsuciră Daciei în timpane, astupând de tot sunetul aurului vechi și toate vorbele țigăncii. Nu realiza încă și nu se temea că tot ceea ce mai rămăsese din amintirea ultimului tren de lux din secolul trecut era un biet vagonet împotmolit în nămeții care creșteau, îl
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
ciulinii bărăganelor de odinioară. Dincoace, în vagonul de lemn vechi, lumina Lunii pline mânjea noaptea ca pe o ciozvârtă de carne crudă, vopsea în roșu de lupanar fețele celor două făpturi - una ca și bătrână și cu aur cât să astupe cu el o fântână; cealaltă încă în putere, dar ... fără dorințe strict personale, fără bagaje și care se credea detașată de lumea din care plecase. Dacia nu știa, nu o interesa dacă intra în tunel CFR sau în dimensiuni paralele
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
că nu plecase definitiv din lumea circuitelor integrate, nu i se retezase de tot cordonul ombilical, frâul de argint ce o lega încă de Acasă. Auzea clar cum o lătra, o chema canișul ei alb, de acolo, de dincolo de ușa astupată de zăpadă, cum scheuna presimțind primejdia, cum o căuta de-a lungul și de-a latul terasei suspendate peste bulevardul acela cu reclame violente și sute de oameni, pe care nu îi văzuse niciodată la față. Ea, Dacia Diugan se
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
o carafa zdrobita sub talpă elefantului! Face ea constatrea zâmbind controlat, cu candoare. Clar, nu este o simplă femeie. De sus, din balcon, orgă repeta că într-un bolero spasmodic sunetele rezultate din tuburile dezacordate. Mărțina nu mai rezita. Își astupa urechile cu palmele. Ști că nu are de unde să îi vină salvarea. Prin ogivele de sub streașina, lumina solară penetrează interiorul cu insolenta aproape păgâna. Inima femeii palpita. Numai paznicul, la datoarie, si Arhanghelul Mihail, sfanțul prins în frescă de ev
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
-n special după autobuz ! - Dacă și pot ,se tânguie în continuare. Nu pot să-mi mișc piciorul. Mă uit atent și îmi dau seama că situația e complicată. Bradul a intrat mai mult spre partea lui și caroseria i-a astupat picioarele. - Stai liniștit,sunăm după ajutor. Scot telefonul de la cingătoare,dar a crăpat și el ca și parbrizul, în multe bucățele. De la airbag probabil. Lucrurile sunt adesea,foarte trecătoare.... - Telefonul tău merge ? Se vede că e în suferință. Nu se
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
mirare, cum de mi-a rămas în memoria de la acea vârstă fragedă plânsul mamei și vuietul strașnic al tancurilor și altei tehnici militare sovietice, care trecea pe valea sărăturilor, iar căsuța noastră se cutremura, scârțâind toată din încheieturi. Tata a astupat ambele ferestre de la dormitorul cu «lejancă»* și cuptor cu horn, în care mama ne cocea pâine și plăcinte, dar asta mai târziu... Atunci, în octombrie 1956 sute de mii de unguri au cerut demisia guvernului bolșevic opresiv, fiind susținuți, chiar
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
l-am spart. Și, prin spărtură, în loc să apară chipul dorit de mine, apăru un bărbat care tocmai se lăsase la vatră și care mă obligă să plătesc stricăciunea. Și nu avui parte nici de cioburi, fiindcă bărbatul lăsat la vatră astupă cu ele alte găuri, făcute înaintea mea, de alții mai norocoși ca mine. Joi, m-am certat cu telefonul meu! Mi-a reproșat că nu-l folosesc, că nu primesc niciun apel, că s-a plictisit stând degeaba. Eu i-
SĂPTĂMÂNA ÎN CARE AM STAT ÎN ECLIPSĂ de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369309_a_370638]
-
Itacăi natale, poeta își simte sufletul plin de „răni deschise” și, plutind pe nava săltând pe valurile zbuciumate ale mării de ale cărei primejdii se ferește, lăsându-se legată, ca eroul grec, cu „otgoane groase” de „catargul cel înalt”, își astupă urechile, pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale unor sirene, poartă în inima sa imaginea iubirii de odinioară cu speranța că o va regăsi: „Seară de seară, mă opresc pe val,/Scrutez cu ochii malul
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
natale, poeta își simte sufletul plin de „răni deschise” și, plutind pe nava săltând pe valurile zbuciumate ale mării de ale cărei primejdii se ferește lăsându-se legată, ca eroul grec, cu „otgoane groase” de „catargul cel înalt” și își astupă urechile pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale unor sirene, poartă în inima sa imaginea iubirii de odinioară cu speranța că o va regăsi: „Seară de seară, mă opresc pe val,/Scrutez cu ochii malul
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
român consideră că Ulise a fost ispitit să afle secretele Sirenelor cunoscându-le omnisciența și puterea de a da această știință. Anton Dumitriu consideră că numai un polytropos ca Ulise avea mintea pregătită în acest sens și, de aceea, le astupă tovarășilor săi urechile cu ceară, aceștia neavând această calitate fiind niște oameni comuni. Fie și numai datorită acestui lucru se poate conchide că mitul lui Ulise, văzut numai ca un simplu călător sau aventurier pe mările lumii, este unilateral. Da
MITUL LUI ULISE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369451_a_370780]
-
prin mass media aservită insinuându-se perfid că neagra străinătate e de vină! De altfel și complicitatea cu mafioții străini este mai mult evidentă. Astfel, toate partidele parlamentare și-au pierdut credibilitatea. Era nevoie de o persoană credibilă, care să astupe găurile bărcii și să o pună pe linia de plutire. Așa s-a născut Guvernul Cioloș. Nu-i Albă ca Zăpada, dar a fost singura persoană credibilă dintre paparudele vehiculate în acele zile. Au recunoscut acest lucru înseși partidele, care
TABLETA DE WEEKEND (142): ŞI DĂ-I ŞI LUPTĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370678_a_372007]
-
o legendă din străbuni, cum, regele Decebal, atunci când s-a retras după ultima bătălie cu romanii, conduși de împăratul Traian (106 e.n), ar fi ascuns o parte din comori, sub albia pârâului Boișoara și în grotele ce au fost astupate cu stânci, ale satului Găujani, protejate de legăminte și blesteme cumplite, împotriva celor care s-ar fi încumetat să le fure. Tot aici s-au ridicat și cnezatele lui Seneslau și Tihomir, tatăl lui Basarab Întemeietorul și ctitorul Țării Românești
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
ce le întâlnești la tot pasul, datorită reliefului destul de variat și complex ca depresiune intramontană, stânci unde se vedeau altădată răsuflătorile de aramă, din peșterile pline de comori ascunse acum de vegetația abundentă și de bolovanii ce s-au prăvălit, astupându-le intrările, iar Valea Găujanilor, râulețul de munte, desfată privirile oricui, ce s-ar apropia de el, plin fiind de păstrăvi și molani. Până și scuregerea vremii- a timpului, cu zilele și nopțile sale, se deapănă parcă mult mai domol
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
pe toate, Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute. Cum a și ajuns, tanti Ileana lui Roman, a luat un ciubăr mare de lemn, a pus apă fierbinte aproape pe jumătate, și a pus-o pe mama cu „șezutul” deasupra ciubărului, astupând totul cu un ștergar mare de cânepă, ca să nu iasă aburii, facilitând astfel nașterea mea destul de problematică, căci, loc prea mare nu era unde să mă nască, pentru că ploaia a prins-o pe maică-mea în hodăiță, nemaiputând merge sus
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
silească obiectivele înfometate de durere ale televiziunilor morții să țină cont și de ea, să ia în vizor și o reverendă îngenuncheată, așa cum se focalizaseră pe orice altceva. O reverendă sau - de ce nu? - mai multe, care să curme criticile, să astupe gura târgului, să potopească bârfele prin lumină, să spele zoaiele cu har. Să pună adică un mare stăvilar urii revărsate manipulator împotriva slujitorilor lui Iisus Hristos, care au fost crucificați lăuntric în aceste zile de parcă ei ar fi pus foc
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 948 din 05 august 2013 Toate Articolele Autorului Pretinsa dragoste pentru cântec, din partea celor care îl caută mai departe decât unde este, atrage după sine impresia de relativ. Cât timp sunt umbre care astupă vulturii cântecului, sub ele mișună flăcări palide care pâlpâie sub distiliera valorilor, și se sting. Glasul muzicii e fără trup și de aceea se asimilează trupului care îl seamănă și îl rodește. Un glas muzical pătruns în trup de cleștar
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNCRÂNCENARE Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cuvintele acelea zgrumțuroase ieșite ca dintr-un nod încâlcit cu mai multe capete colcăiesc neoboste în sicriile astupate cu ceară ale morților unde miriapode cu mii de picioare își iau prânzul totemic abc e o cabală pe-o felie de creier tată un triumf al fiilor sângeroși asupra hoardei festinul într-o lume strânsă de gât a consoanelor
ÎNCRÂNCENARE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362766_a_364095]
-
baraje în spatele cărora au făcut acumulări imense de ape - a sfredelit pământul spre a scoate din măruntaiele lui fel de fel de componente. Cărbune, minereuri, pietre, petrol ,gaze lăsând în urma lucrărilor lui hăuri imense, așa zisele mine, fără a le astupa cu ceva în loc....că nu putea și nici nu prea avea cu ce...și nici nu era eficient din punct de vedere economic....pentru el. - A înfășurat pământul cu un soi de benzi asfaltate, șosele, autostrăzi, rețele de căi ferate
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
aceștea spuseră: "Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creștere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar." "Ce-i de făcut cu oamenii aceștea?"Zise tatăl. Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia făcură câțiva pași și alți oameni pe care-i întâlniră ziseră: Ia, uitați-vă, ce oameni tirani, două matahale de oameni sănătoși merg călare pe un biet măgar." "Ascultă măi fiule, zise tatăl, cu oamenii
GURA LUMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353417_a_354746]
-
-se atunci când se înnegura. Întindea dolmanul la adăpostul unui copac, loc de odihnă pentru el și Câine, căci așa îl chema. Mâncau amândoi în parte din azimă. Se deznecau cu apă agonisită de la vreo fântână și purtată într-un ulcioraș astupat cu un cocean de porumb. Câinelui îi da să bea din căușul mâinii. Se culca apoi, iar animalul îl apăra de răcoarea nopții stând covrig la spatele său. Cine a zis că urcușul e greu, n-a coborât niciodată zile
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
lor și pe nimeni atât de pasionat de producțiile tv cu orizont folcloric, atât de temeinic specializat? În peisajul gândirii multor români e furtună! Și-n furtună s-a găsit de cuviință să se demonteze stâlpii instituției, să i se astupe ferestrele, să i se împletească garduri... Sunt opoziții de neîmpăcat între ceea ce i s-a luat televiziunii și ceea ce se găsește de înlocuit! Profesioniști ca Elise Stan nu se vor găsi. Cum însăși mărturisește, pentru Elise Stan, muzica populară este
ELISE STAN. PANDANTIVII STÂLPILOR FOLCLORULUI ROMÂNESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353446_a_354775]
-
voința cu înălțimea lor.Lipsise o zi de la birou și sperase că lipsa lui va trece neobservată iar colegi lui vor prelua volumul sau de muncă dar se înșelase și simțind nevoia unei pauze,închise dosarul la care lucra și astupa stiloul apoi își așeza ochelari pe frunte și își freca ochii obosiți. Se ridică de pe scaun și începu să se plimbe prin birou pentru a-ș dezmorți trupul și simțind cum trupul i se relaxează,se opri în fața geamului și
FUNCŢIONARUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352775_a_354104]
-
mit în acțiune . E un transfer de sensuri. Fiindcă fiecare om este un univers. Insula lui de spațiu se definește tot în timp. Spaima lui de semnele timpului îl obligă mereu să se întrebe cine este de fapt. Uneori, semnele “astupă hiatul deschis între sensibilitate și inteligență”. Și atunci, cum spunea Rilke, e nevoie de respirație, leagănul ritmului. Iar semnele devin ritmate prin repetare. Ca un ritual . Într-un fel, așa s-au conturat încă doi ani în care am mai
VIAŢA, CA O METAFORĂ ÎN TIMP de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354442_a_355771]
-
deplasare ). Cealaltă de suprarealitate (delir asumat) (Colapsul unei invenții..., Donde Casă În Pădure: “lumile paralele fiind interschimbabile”). A treia - de inevitabila moarte (“A” de la amuletă, Vinele citadelei: “Ceilalți dădeau din cap a nerăbdare și așteptau ziua câd lutul îi va astupa gura, cum se întâmplă întotdeauna, fie afară, fie în căsuță”). Acesta ar fi traseul imediat lecturabil, imediat decodabil al volumului, cel descris de povestiri. Vom remarca, însă, că “antractele” ce le secondează și le separă - texte scurte, dense, concentrate - au
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]