524 matches
-
de-ți spărgea timpanele și așa o ținea tot timpul cât Hugo încerca să-l șteargă și să-i dea cu ulei pe corpul care se zbătea de moarte. La finalul acestei etape, ud leoarcă, uleios, sleit de puteri și asudând din cauza fricii și efortului, Hugo ar fi sărit și el în baie. Dar nu avea timp. Trebuia să se ocupe de scutece. Oricât se străduia și cu toate că era conștient că milioane de alți părinți, unii mult mai cretini decât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu violurile - chiar erau Într-un fel - pentru că unul din membrii cuplului nu dorea să fie penetrat sau să penetreze, chiar amîndoi, de multe ori, nu doreau sex, dar se acuplau fără a-și da vreunul bine seama de ce. GÎfîiau, asudau, se gîndeau la alte femei sau la alți bărbați, atunci; juisau ca scurtcircuitați sau nu simțeau nimic, momîi zgîlțîite de convulsii trecătoare. În așternut Începea și sfîrșea lumea ; cei mai mulți dintre oameni, cînd simțeau că li se apropie sfîrșitul, vroiau să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ri, mă pipăiau de fapt pe dinafară și pe dinăuntru, intrau în mine ca niște furnici într-un mușuroi, îmi vizionau fantasmele și îmi notau gîndurile. a doua zi la ora șapte dimineața m-am smuls din patul în care asudasem de atîta agitație, am făcut un duș, m-am ras, am încercat să-mi remodelez fața pentru a șterge de pe ea trăsăturile de insectă și de a-i reda un aspect uman. mi-am făcut o cafea și am băut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un piept bombat bine profilat în tricoul său pe care scria LET FREEDOM RING !. în timp ce eu arătam puțin jerpelit, cu o barbă neîngrijită, cu cearcăne la ochi, eram cu un cap mai mic decît fratele meu și infinit mai sfrijit, asudînd într-un sacou pe care nu avusesem prezența de spirit să-l scot și să-l pun într-o valiză. — Hai că ne vom ocupa de tine, îmi spuse Victor pe un ton consolator. ne-am oprit în fața unei mașini
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și năpasta își cunoșteau și ele sfârșitul. În basmele amerindienilor, preafericiților prinți, convertiți și excomunicați în aceeași zi, li se retează dintr-o singură lovitură gulerele, cărțile de rugăciuni, lănțișorul, grumazul. Toți se chinuie puțin, se agită pentru o clipă, asudă, transpiră, dar se trezesc apoi în fotoliul de piele scos pe verandă, bând coniac albanez și numărîndu-și degetele. Doar Celestin era profund supărat de câte șuturi în fund continua să primească de la viață. În ziua aceasta de 18 aprilie, când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urmă ginerele pupă mâna socrului, a nașului și a nașei. Nevasta meșterului mergea cu ei, plângând. La poartă îl văzură pe cumătrul Ghiță Bîlcu între doi gealați de birjari, ținut de subțiori, căznindu-se să se urce în trăsură. Oamenii asudaseră și nu dovedeau. De-abia -lau așezat pe pernele droștii, care se lăsase de atîța greutate. Era roșu și cânta în gura mare: Taci, mireaso, nu mai plânge... Nevasta îl descheie pe la băiere, să nu se înăbușe. Surugiii dădură bice
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ridicară mâinile. Drevele grele se mișcară scârțâind. Și deodată țipetele reîncepură. Bouarii ridicară bicele și vitele din față se proptiră de-a latul, se loviră una de alta, pieile lor murdare se frecară și un miros greu umplu hala. Animalele asudară de spaima morții, se buluciră spre mijloc, pierdute, cu priviri rătăcite. Tăietorii le trecură lanțurile lor scurte și reci peste grumaji și le traseră în țarcurile de beton, scoțând cuțitele. Strigătele se amestecară cu înjurăturile și parlagiii tăiară scurt. Boii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cele din urmă ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire. Bărbații se buluciră spre cai, dar aceștia porniseră, opintindu-se și asudând de efort. Cioclii îi biciuiau fără milă. Dricul hurducai prin gropile uliței, clătinîndu-se când pe-o parte, când pe alta. - Cade el de-acolo! spuse cineva, și vorba asta u împacă oarecum pentru că urmară rudele, așteptând parcă să se întîmple
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i zdrobească. Îi pisau, nu altceva. Hoții își fereau degetele și mâinile. Simțiră vârfurile ascuțite în coaste. O durere fierbinte li se adâncea în trup. Parcă i-ar fi tăiat cineva cu briciul. Când obosiră zbirii și se așezară asudați pe ladă, Paraschiv oftă ușor. Trase cu coada ochiului la tovarăș. Caiafa clipi, începînd să geamă. Tot trupul le ardea ca o râie. Nu mișcară. Făcură pe morții. Sergentul își scosese vestonul și își strânsese cureaua. Gîfua și din cămașă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu un păhărel de țuică. Aglaia îi cunoștea pe toți. Se împuținau și ei. Vara trecută fuseseră mai mulți. Îi știau femeile. Așteptau să se încălzească timpul pe câte o buturugă în porți, nemișcați. Nu vorbeau decât rar, tușind și asudând. Să-i fi văzut de departe, ai fi zis că sânt niște patriarhi, ieșiți la soare în cămăși. Nu lipseau vinerea seara de la slujbă, de duminici ce să mai vorbim?! Ascultau de la opt și până la pilda popii, mai moțăind, mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai toți samănă cu ai regelui Lear. Și Dumnezeu îl știe că el nu era omul care să ceară lucruri mari de la gineri - său. Un loc la masă și unul la sobă și acel cuviincios respect. El își ridicase fesul asudat de pe fruntea asudată și netedă pe cari erau urcate de dinapoia capului vițe de păr alb ca argintul, și-și scoase din sânii * antiriului basmaua mare, neagră cu flori verzi, și tabacherea [de] tinichea zugrăvită c-o turcoaică cu ciubucu-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o noapte a minunilor și că să stau liniștit la locul meu. Gărzile regale au sosit în câteva secunde, m-au luat cu forța și m-au dus de-acolo. Despre drumul ce-a urmat nu-mi amintesc nimic, eram asudat între piciodare, mă durea capul îngrozitor și simțeam câteva cucuie pe frunte, altceva nu știu. M-am întrebat de mai multe ori ce culoare avea șarpele, dacă avea aripi, dacă era foarte lung, dacă venea din pământ sau coborâse din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lăcrimează. Dar l-am atins pe obraz, chiar era umed, l-am șters cu vârful degetelor și colțurile ochilor i s-au umezit iar... Noi îl dădeam mort și, când colo, uite mortul care plânge... Am auzit de morți care asudă, dar morți care să lăcrimeze e un lucru nou și pentru mine. Am bătut cu stetoscopul în tăblia patului, ca atunci când trebuie să-i trezești, să-și ia hapurile. A deschis ochii și de atunci stă așa, ca un pește
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușor fără primejdie. Accidentele pulmonare sunt mai rare la ele, ftizia provenindu-le din mizerie fiziologică. Erminia însăși ședea afară în ger fără haină când avea de lucru prin curte. Rezistentă la frig, era insensibilă și la căldură. Vara nu asuda, nu-și făcea vânt cu evantaiul. De cădea un cărbune din sobă pe parchet, îl ridica cu mâna. Totul se explica prin soliditatea nervilor. Pica însă - informă Hergot - era indispusă și de dogoarea focului, și de frig. Tremura G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
publice aplicate în cazul Algeriei. Dar nu pot să nu rețin o observație generală. Și anume că prezumția este întotdeauna defavorabilă cheltuielilor colective realizate pe cale de impozit. De ce? Iată de ce: Mai întâi, justiția are de suferit întrucâtva. Jacques Bonhomme a asudat pentru a câștiga suta de parale, în vederea realizării unei satisfacții; astfel că el este cel puțin supărat că fiscul intervine pentru a-i lua această satisfacție și a o conferi altuia. Cu siguranță, revine fiscului și celor care îl fac
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în filologie și până la ținuta cărților, niciunul dintre panseurile sale nu stătea în picioare. Bastiat le aduna unul câte unul cu sângele rece cel mai ironic și mai detașat din lume, apoi le spărgea în mii de bucăți. Sofistul nostru, asudând, respirând greu și bombănind plin de nemulțumire, fu redus la a-i reproșa că le sparge întotdeauna în același fel. Dar aplauzele galeriei l-au convins pe Bastiat că această manieră era cea bună, iar domnul Proudhon, înciudat și confuz
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
forma prin clasele lor pozitive terenul înflorirei unei culturi naționale, acele clase ar deveni mijlocul de trai pentru o cultură străină, pentru un popor străin, pentr-o industrie străină. Acele popoare ar ajunge la proletariatul plugului, ar fi silite să asude o zi pentr-o cutie de chibrituri, să plătească cu greaua lor muncă agricolă secăturile și nimicurile industriale ale mult civilizaților austrieci, reprezentați prin d. Ițic Silberstein. Numai o Confederație Dunăreană cu o politică comercială protecționistă și sub protectoratul său
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și femei, tineri și bătrâni ", ne strigă puternica voce a secolului al nouăsprezecelea. Departe de noi odihna zădarnică! Departe de noi îndeletnicirile frivole și stricăcioase intereselor noastre naționale! Să lucrăm, dar să lucrăm inspirați de sântul glas al patriei, să asudăm dar sudoarea noastră să se scurgă pentru interesele neamului românesc. Un model de lucrare pentru binele poporului nostru este Serbarea de la Putna, care a reîmprospătat în mintea fiecăruia român memoria sfântului erou Ștefan cel Mare și groaznicului trăznet al dușmanilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
-i tragă afară, în cele din urmă se trage de limba scoasă afară) Cine știe Așa un președinte își aruncă chiloții Poate chiar de două ori pe zi Și la groapa de gunoi toată Țara Dacă se apucă odată să asude Cine știe Dacă un președinte veritabil poate să existe Căruia să-i poți smulge o aripă de la plămân Căruia să-i poți înfige o coastă de slănină Jos Una sângerândă FEMEIA (intră): Iar te-ai pus s-asculți de vedenii
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înseamnă pur și simplu, că ceva din cineva a plecat. Preiau acum din nou nevoia de a evita și te rog: istorisește-mi o frumoasă poveste de seară despre tine și despre mine. EA: Sunetele astrale sunt nevinovate. Omul care asudă arată o vină reactivă sub plapuma fierbinte de puf, al cărei puf vine de la gâștele pe care el le-a înfulecat în întregime. E plăcut și este o vacanță fierbinte. Eu nu sunt un om care să fie format pentru
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu mine în peștera burții și scutură amenințătoare o pereche de dressuri albastru deschis. Horcăitorul meu tată moare într-un strat de legume, unde culegea morcovei pentru urmașul lui încă nenăscut. Trebuie să fie o pornire sănătoasă, murmură el și asudă. EL: Tatăl meu are junghiuri și este în fapt cu adevărat foarte stressat. Ar fi vrut așa de bucuros să-și facă blocul în zona verde care seismologic poate fi percepută la pașii mamei mele. Și economicoasele strigăte orăcăite ar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
interior cumplit ilustrat și cu sămânță omenească ținută la pârnaie. M-am gândit cu grijă la câinele vecinei noastre, ăla cu împuțiciunea aia de erupție pe piele, că eu voiam să umblu ascultător după sexul tău, mamă, că tu mereu asudai din plin când ziceai că eu sunt unul care se termină la iuțeală și tu ești ca o noapte răcăroasă de toamnă. Dar nici filmul din căpățână cu erupția câinelui nu a putut să ferească lumea de cumplita Mariedl. Ghinionul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cum Petru-i cam bătrân acolo-n poartă,/ Cred că mult în ziua-aceea s-a trudit;/ Și urechi bune trebuia să aibă,/ Atât de tare sufletele strigau: "Osanna!/ Când îngerii în ceruri le purtau;/ Așa că barba și părul mult îi asudau". De aici și până la parodia momentului morții, de teama căruia Inchiziția reușise să vândă atâtea indulgențe, diferența poate fi făcută doar de calitatea comicului, cadru în care se poate stabili chiar o gradație. Moartea lui Orlando ține de comicul buf
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îndemânatic și inteligent? Câștiga mai mult sau mai puțin decât camarazii? Patronul era mulțumit de el? Comis-a acte ce se pedepsesc, furturi etc.? Fugea de acasă? În ce scop? Era curat în gospodăria sa? Se ținea curat? * Funcțiile nutriției Asuda ușor? Avea mâinile de obicei calde? Avea mâinile de obicei reci? Suferea de boli de piele? Suferea de palpitații de inimă? Când umbla repede sau suia scările avea respirația scurtă? Tușea și se răcea ușor? Se plângea de dureri de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Și ea era el. / Sau cam așa ceva..." Revelațiile din Vis sunt narate clipind dintr-un ochi; plin de sine, poetul află că "toată omenirea" se precipită să-i cunoască versurile: "Eu abia puteam stăvili valurile de oameni, / Alergam de colo-colo, asudat de tot, / Și împărțeam bonuri de ordine". Efecte de contrasens, asocieri deconcertante, farsă și burlesc fac din Marin Sorescu un inclasabil: nici frivol (deși deschis facilităților), nici vizitat de mister și obsedat de inefabil. Calificativul "gouailleur", aplicat ironistului de către Al.
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]