553 matches
-
înțelesuri! Femeile-s nebune și pline de eresuri, Bărbatul, eu de vină-s dacă femeia zburdă? Las' să-ți spun la ureche. [IUGA] Urechea mea e surdă, Răcnește numai [tare], ca lumea să audă, Preaînălțate Doamne, că sufletu-ți asudă. Asuzi, da! Te văd bine - ca mazărea de mare Pe fruntea [ta] tîșnește în boabe mari sudoare. Ți-e frică, Mihnea Sânger - de ce ți-e frică ție? [MIHNEA] (s-apropie de Domn) O, milostive Doamne, mă iartă - nebunie Muierea are-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfinte Cu promisiuni deșerte șterg lacrima fierbinte Arați câmpii de pietre în crudele sudori Și cură[ța]ți spinișe din lucrul fără spori Pe când tiranii voștri din munca voastră crudă Trăiesc ca zeii-n ceruri și neci în vis n-asudă. 2254 Fiți răi și veți străbate La țint-orcît de mare numai prin răutate! Fiți răi! Ș-urmați principiul ce lumea o domină - Lăsați să creadă alții, mai proști ca voi, în bine. De ce n-aveți voi minte? Deschideți ochii voști
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
preocupat continuu de ceva și chiar era, cred că atunci când l-au folosit ăia la sindicat a fost cel mai fericit, căci se putea ocupa în voie și cu abnegație de pachete cu portocale, bomboane, ceva jucării pentru copii, era asudat de atâta alergătură și grijă. Nu a cerut niciodată nimic, nu a pretins decât să se afle pe scenă, să se scalde în lumina reflectoarelor, care era și lumina lui. După spectacol se ducea acasă, nu adăsta prin cârciumă, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi toată noaptea avînd fierbințeli ca un bolnav. Simțindu-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se ridică pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă privind la ceasul deșteptător de pe noptieră încercînd să i dibuiască secretul mecanismului care timp de aproape treizeci de ani funcționase cu precizie. I se păru că doamna
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un străin care bântuise bolnav prin lume, bolnav Încă, deși starea de epuizare și amețeală parcă se mai atenuase, dar străin - ciudat, extrem de ciudat și de inexplicabil În mod rațional - nu mă mai simțeam. Limba aceea aproape necunoscută, chit că asudasem un an Întreg s-o deprind, Îmi suna familiar, avea o anume dulceață pe care n-o acceptasem, așa cum altădată, În momente privilegiate, Într-o stare euforică, ascultam fraze din Eminescu și Caragiale. Bizară senzație! Căci eram și-aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și îi luau de mână, bărbații înjurau pentru că mașinile erau atât de greoaie, pe urmă își dădeau seama că au uitat să slăbească frâna și se grăbeau să repare greșeala, prichindeii începeau să plângă în hohote și să țipe. Bărbații asudau sub cămașă, li se umezeau cămășile pe spinare, unii și le scoteau, aveau burta rotundă și acoperită de păr, unora le alunecau pantalonii în jos, dezvelindu-le o parte din fundul alb, neatins de soare. Era important să fii priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca de obicei, apoi după o vreme adaugă că nu trebuie să facem nici o mișcare, absolut nimic, ca să nu atragem atenția. Pe fruntea mamei apar mărgele de transpirație, mă întreb dacă și femeile transpiră la subsuori, ca tata. Când bărbații asudă, ei încep să miroasă neplăcut uneori. La femei eu n-am simțit vreun miros niciodată. Mă las pe spate și simt cum crește durerea din pantof. Pantoful ortopedic îmi strânge piciorul ca un clește. La Veneția, tata mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Am de tăinuit cu domnia ta și zidurile au urechi. Ești urmărit îndeaproape. Moșul domniei tale, marele spătar Mihai, știe că i-am prins urzeala, așa că am pus în ovăzul Breazului azi de dimineață niște ierburi uscate ca să-l fac să asude și să spumege, să te pot scoate în codru. — Ești nebun. Dacă moare calul, o să dai de greu. Se auzi ca un nechezat râsul lui Turculeț. Ajunseseră la un loc unde albia râului se lățea, era un fel de vad
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știe nimic... — Ce să știe? întrebă nerăbdător înaltul prelat, care până atunci nu înțelesese nimic. — Eram la caimacamul marelui vizir, care a fost lovit de boală. Pentru că avea fierbințeli mari am început să prepar un leac ca să-l fac să asude și să l liniștesc, așa că stam în odaia suferindului și îmi frecam ierburile în mojar când a intrat secretarul de taină al marelui vizir. Acesta, ca să-i facă pe plac pacientului meu, i-a povestit noutățile din serai și aplecându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vorbească. De sub turbane, de pe capetele rase șiroia sudoarea în dâre lucioase. Postiseră toată ziua și acum, în atmosfera înăbușitoare de după apusul soarelui, băuseră cafele și siropuri răcoritoare, care le ieșeau prin porii pielii, dar și mai tare îi făcea să asude ideea că omul acela cu haine obișnuite și cu privirea cenușie este șeful serviciilor secrete ale ordinului ienicerilor. Damad Ali Pașa mai pufni o dată și-l invită pe omul fără nume să vorbească: — În toamna anului trecut, fără știrea lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de a te educa în școli și în particular. „E greu să faci un om dintr-un omuleț, care trăiește în condiții neomenești. Atunci coroana de lauri de pe fruntea educatorului se transformă într-o coroană de spini, pe o frunte asudată de muncă”, scria profesorul universitar Mihnea Gheorghiu în ziarul „ Scânteia”. Și totuși, de ori unde se poate ajunge ori unde. Din exemplele omenirii citez : - Scriitorul italian Pirandello, a scris piesa de teatru „Îmbrăcați-i pe cei goi”. - Actorul american Antony
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
înlesnit viața. Tot ce ne-ar fi putut lăsa mămica noastră, Elenuțo, e depresia aia atroce care a învrăjbit-o împotriva ei însăși și care o omorât-o. N-avem decât să fim atenți la păcatele părinților noștri pentru care asudăm din greu să le plătim. N-o fi fost totuși chiar o pierdere de timp. Elenuța mai află câte ceva și despre familia mamei lor. O familie bună, mă rog, Rafael știuse dintotdeauna, presimțise, orientându-se după vorba aia că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
până diseară. O jumătate de oră de înot la șase dimineața e prea de ajuns. Pe la zece o să intre, probabil, iarăși în apă. Și azi vor fi peste patruzeci de grade, așa încât va sta, ca și ieri, la umbră nemișcat, asudând, meditând și rugându-se să-i vină un gând salvator, Doamne Iisuse Hristoase, luminează-mă și întărește-mă. Ieși pe mal și se întinse pe iarba uscată, cu cămașa sub el în chip de cearceaf de plajă. Soarele încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tot ar merita s-o auzi cum gâfâie și grohăie în extaz, ca o scroafă scărpinată pe burtă, și totodată ai trage nădejde că-n felul ăsta s-ar liniști până într-atât că n-ar mai simți nevoia să asude cu bulanul. Dacă milițianul e bun doar să se pișe pe el, sărmanei femei nu i-or mai fi rămas decât orfanii ăștia pe care să-și verse focul ăla marele. Cât de focoasă și drăcoasă, aulică-aulică, io v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
brațele, care trage din greu pentru viața lui, mirosul hăituielii și al apăsării chinului și al spaimei animalului care aleargă zi și noapte să-și agonisească hrana și tot într-o goană și-o mănâncă; n-are timp, gâfâie și asudă neîncetat, de când se naște până moare, tot într-un zbucium, fie că doarme, mănâncă ori se ușurează, fie că se împerechează, naște sau alăptează, veșnic scăldat în sudoare care se adaugă strat peste strat, pentru a țese o duhoare atotstăpânitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-a mai dat nici un semn, de-ai zis că l-a-nghițit pământul, umblând prin lume să-și recupereze nevasta de la amanții ăia mulți care i-au făcut căsnicia un iad, sărmanul Milică, vai de mintea lui... Cum îl vedea aplecat, asudând peste gărdulețul rigolei să descurce lanțul, abia își stăpânea pornirea să-i tragă un șut. Așa. ca de bine te-am găsit, Milică, fi-ți-ar mintea și căpățâna aia seacă, da, cu toată puterea, să-l proiecteze cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nici pomeneală să se mai întrebe dacă merită sau nu, cu fumul grătarului gâdilându-i nările și cheful, și forfota pestriță de pe stradă și de la mese, și cu prietenul ăsta care-i dă să mănânce din bănuții lui pentru care asuda umblând printre pescari și târguindu-se cu ei cu noaptea-n cap, punându-și la lucru imaginația și tupeul, și iar îi spune că are probleme, greutăți... Păi, ca toată lumea, prietene, da’ știi cum e, că întotdeauna ale tale ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe cale să aibă loc. Spectatorii remarcară doar micul fir negru din ureche și sacoul puțin umflat în dreptul pieptului, către care Jiquel adresase șoapte în timpul discursului lui Leurdiș. Ochii săi cu pleoape groase se mișcau în toate părțile. Pielea metisă îi asuda abundent, iar hârtia din care citea se rupse în două locuri datorită unui tremur nervos al încheieturilor. Termină după cinci minute și, zâmbind forțat, oferi microfonul răsfățatului serii. Calomfir tocmai își redactase mental vorbele. Găsise conectorii necesari și ideile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu, încadrate î la Toulouse-Lautrec, trei corpuri și gâturi de lebădă fără capete, și mă apuc să scriu, oblic, începînd din colțul din stînga-sus până în cel dreapta-jos, trecând și peste spațiul rezervat adresei. Am procedat la fel și cu celelalte, asudând, scoțând limba, hlizindu-mă, chicotind, sorbind din cafea, înjurînd dumnezei tnami, dar nerupând și neștergând. Ah, și trăgîndu-mă de lobul urechii. Eco (iacă) rezultatele: 1. Un nume, un concept (definiție), un corpus de texte - iată ce pretinde, minimal, orice teorie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tragice. Nimic nu e la fel de eficient ca imaginația pentru a submina curajul cuiva. Am citit jurnalul Annei Frank și am devenit Anne Frank. În ce-i privește pe ceilalți, trăiau și ei spaima la maximum, se făceau mici prin colțuri, asudau de frică, Însă, imediat ce trecea pericolul, era ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, și porneau tropăind fericiți mai departe. Așa tropăiau fericiți mai departe, pînă cînd erau fie făcuți una cu pămîntul ori otrăviți, ori un drug de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
adânc sub gheață, am putut vedea, încurcat în mătasea-broaștei, un copil înecat. Era blond și avea fața verde ca smaraldul. Nu am putut să-l privesc prea mult timp, căci deodată am auzit un mic zgomot sacadat. Am simțit că asud brusc și că inima mi se dizolvă, pur și simplu, în torace. Am încremenit și mi-am încordat privirea spre locul de unde venea zgomotul. Era un zgomot de pași, un tocănit de tocuri de damă pe gheața cristalină. Știam că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nevoie să lucreze cu schimbul în timpul nopților reci. Gura puțului avea ceva mai mult de trei metri în diametru, dar după două săptămâni de săpat fără odihnă, doar un om putea să se miște cu oarece ușurință pe fundul lui, asudând din greu în timp ce umplea cu nisip și pietre coșărcile pe care ceilalți le ridicau apoi cu multă greutate, ferindu-se să atingă pereții, ca să nu provoace o prăbușire bruscă a nisipului. Pământul era destul de uscat, căci sute de ani nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scurge pe pantă la vale, își pierde culoarea și consistența, transformându-se într-o masă vâscoasă, neagră și greoaie ce se împrăștie formând ochiuri mari de lichid, care după câteva zile devin întinderi enorme de rocă. De-acum nu mai asudau. Nici măcar nu mai asudau. Retrasă într-un ungher al jaimei celei mari, Laila închise ochii și-și reaminti încă o dată chipul ars de soare al bărbatului pe care-l iubise mai presus de orice, căruia îi fusese credincioasă până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vale, își pierde culoarea și consistența, transformându-se într-o masă vâscoasă, neagră și greoaie ce se împrăștie formând ochiuri mari de lichid, care după câteva zile devin întinderi enorme de rocă. De-acum nu mai asudau. Nici măcar nu mai asudau. Retrasă într-un ungher al jaimei celei mari, Laila închise ochii și-și reaminti încă o dată chipul ars de soare al bărbatului pe care-l iubise mai presus de orice, căruia îi fusese credincioasă până și în gând, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tot. — Băga-i-aș în mă-sa! — Acum ce mai e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor să ne facă să ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu pas toate coclaurile, morți de frică, asudând din plin și consumându-ne energia, în timp ce ei dorm liniștiți, convinși că nici într-o lună n-o să descoperim pe unde dracu’ se ascund. Eu aș face la fel - recunoscu foarte cinstit Sam Muller. Pentru ce dracu’ să se complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]