8,505 matches
-
bacovian și care se confundă cu un peisaj aidoma de vulnerabil, de lipsit de apărare, un loc unde „totul atârnă de un fir de păr”. În versurile din Abur, pentru a continua cu această idee a fragilității amenințate. lumina însăși „atârnă de respirația unui iepure obosit”. „Intrat în panică”, aburul respirației animale „răvășește fructele negre. murele și porumba”. Nimic nu are consistență, contur precis. realitate palpabilă. Se percep, ca un revers al irealității, doar niște „umbre distilate în așteptare”, se aude
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
îl înfățișează pe sfântul traducător al Bibliei înconjurat de clasicele simboluri iconografice. Numai că Dürer strecoară aici, în colțul din dreapta sus al gravurii, un obiect insolit care strică tot echilibrul simbolic al compoziției. Este vorba de un dovleac uriaș care atârnă deasupra capului sfântului traducător. Obiectul este unic în tratarea temei Chilia Sf. Ieronim, altfel foarte populară printre pictorii renascentiști. S-au încercat felurite și fanteziste interpretări, dar toate nu au putut explica simbolismul dovleacului uriaș, atârnat de grinda chiliei unui
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]
-
un dovleac uriaș care atârnă deasupra capului sfântului traducător. Obiectul este unic în tratarea temei Chilia Sf. Ieronim, altfel foarte populară printre pictorii renascentiști. S-au încercat felurite și fanteziste interpretări, dar toate nu au putut explica simbolismul dovleacului uriaș, atârnat de grinda chiliei unui sfânt și erudit traducător al Bibliei. În opinia noastră, „dovleacul lui Dürer” se cere înțeles ca o glumă cu notă de pamflet, și nu ca un banal decor realist, care, chipurile, cum spune exegeza academică a
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]
-
o mulțime de legături inexplicabile (și cutremurătoare). În ce mă privește, am fost de la bun început pus în dificultate de titlu. Metafora firului alb mi-amintea de cunoscutul poem testamentar al lui Sorescu, Scară la cer („Un fir de păianjen/ Atârnă de tavan./ Exact deasupra patului meu.// În fiecare zi observ/ Cum se lasă tot mai jos./ Mi se trimite și/ Scara la cer - zic,// Mi se arunca de sus.// Desi am slăbit îngrozitor de mult/ Sunt doar fantoma celui ce am
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
cu premisele unuia sau altuia dintre protagoniști, căci în astfel de dispute nu argumentele au greutate, ci predispozițiile iraționale din care s-au ivit. Rațional vorbind, nici Plantinga și nici Dennett nu-și pot argumenta în chip plauzibil poziția, totul atîrnînd de o opțiune irațională: unul crede și altul nu crede. Postfața profesorului Mircea Flonta este o mostră de interpretare clară, tranșînd distincțiile și aducînd lumină în ceața unor replici în mijlocul cărora cititorul se simte adesea dezorientat. De aceea, postfața e
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
mesaje disperate. Știam că era timpul să închid acest capitol al vieții mele. Și am facut-o violent fără niciun regret. Exact cum îndepărtezi un plasture. Starea mea de sanatate dictase numărătoare inversă. Azi, cântărind binele și răul, primul taler atârnă mai greu.Timpul are grijă de toate. Sunt mândră că am fost stewardesa, la fel de mult cum sunt mândră că am plecat. Iar tu, cel care citești acum, dacă ai vreodată această șansă, profita. Ia tot ce e mai bun din
Confesiunile dureroase ale unei stewardese din România. "M-am învinuit mult timp" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21555_a_22880]
-
Ce poți pretinde unor oameni care găsesc firesc să ne îmbogățim la F.N.I., dar să rămânem în eternitate săraci la minte? Ce rost are să ne întărim armata, când ea nu va avea de apărat decât niște cuiere umane pe care atârnă salopetele tâmpeniei și inculturii? înțeleg amărăciunea, dezamăgirea și revolta neputincioasă a profesorului Bulei. Dar, ca bun cunoscător al moravurilor politicienilor români, domnia sa ar trebui să știe că în vremuri de ciumă spiritul e cel dintâi lovit. Tot așa cum în fața palatului
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
îți zgîriau auzul, precum și de calchierile și stridențele presărate cam la fiecare întorsătură de frază a celor de la microfoane. E de-a dreptul ridicol să auzi cum cineva urcat pe podium, cu sau fără voia lui, te îndeamnă "să ne atîrnăm foarte serios de limbă și necătînd la toate piedicile să nu ne lăsăm duși în eroare", încheindu-și sacramentalul opus retoric cu un nelipsit "vă felicit cu sărbătoarea", chiar așa, de Ziua Limbii." Tînărul scriitor, care ar fi vrut ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
dar un strigoi popular, unul din acei moroi care bîntuie prin noaptea rațiunii nu fiindcă le-ar sta în fire să revină veșnic, ci fiindcă (așa spune credința poporului) nu s-au făcut cele de cuviință mortului. Așadar de noi atîrnă să nu mai fim vizitați niciodată de strigoiul Karl Marx?
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
de vii, mai spunea Joe, strâmbându-se de dezgust. Fuseseră momente în care el trăsese cu arma lui cu lunetă în arborii mai înalți, rămași întregi după bombardamente. Omorâse vreo cinci. Trăsese la nimereală. Abia pe urmă îi văzuse inerți, atârnând legați de ramuri. Cântărețul se scuturase de oroare. Văzând reacția atât de umană a unui ins trecut prin atâtea grozăvii, mă pomenesc zicând singur, ca pentru mine: A la guerre, comme a la guerre. Ciudat, Charles, oricât de bun ziarist
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
noastre", a propus să se convoace o consfătuire a partidelor comuniste, și chiar a sugerat o intervenție a URSS, fiindcă: ""evenimentele din unele țări ale Europei de Est reprezintă o amenințare pentru socialism, pentru soarta partidelor comuniste, iar urmările pot atârna deosebit de greu în balanță." A continuat: "Uniunea Sovietică ar trebui..." Priveam neabătut în ochii interlocutorului meu. Ceaușescu a simțit asta, s-a oprit o clipă, apoi a continuat: "...desigur nu cu mijloace militare, ci prin elaborarea unei noi orientări, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
hitlerist. - Ei, haide... - A negat vreodată faptul că a făcut parte din Garda de Fier? - Nu am vorbit niciodată despre asta. - Pentru că tu nu ai adus-o niciodată în discuție. Îți aduci cumva aminte de masacrul de la București, cînd au atîrnat oamenii de vii în cîrligele de carne din abator și i-au sfîrtecat - i-au jupuit de vii? [...] Știi că Grielescu a fost un discipol al lui Nae Ionesco, cel care a înființat Garda de Fier. Nu pomenește niciodată despre
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
orb Demodocos în acea secvență memorabilă, cred că ea constituie confirmarea neechivocă a existenței istorice a lui Homer care în această scenă, se descrie pe sine: felul cum este luat de mână, așezat în lumină, lângă un stâlp de care atârnă lira aflată la îndemâna lui, felul cum i se pun dinainte pocalul cu vin, bucatele și coșul cu pâine din care să mai guste când o osteni. Ei bine, numai un orb știe să confere atâta însemnătate gestului de a i
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
de pildă, s-ar chema că pornim deja de la presupunerea că postmodernismul a impregnat disciplina compoziției. Or, aceasta este întrebarea pe care Faigley și-o pune în chip genuin: există o influență a postmodernismului asupra compoziției? Un răspuns negativ ar atîrna greu, pentru că domeniul umanioarelor e socotit îndeobște drept teritoriu colonizat masiv, sau chiar integral, de postmodernism. După o analiză atentă și cumpătată a structurilor instituționale din domeniul compoziției, precum și a principalelor direcții de gîndire din postmodernism (Foucault, Lyotard, Bourdieu, dar
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
mușchi pe care nu-i mai poți vedea nici cu lupa". PNȚCD a condus tot mai prost Convenția în ultimii ani pe care a manevrat-o cu ajutorul partidelor minuscule, dar cu drept de vot, PER și MER, partide care îi atârnă acum de gât, ca piatra de moară. Ecologiștii se urăsc între ei, iar dl. Weber, președintele PER, a găsit cu cale să declare că refuză să fuzioneze cu MER, motivând că partidul condus de dl. Marcian Bleahu are în frunte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
zero al scriiturii" și o exuberanță suprarealistă a imaginilor. Copil de circ, eroina cărții trăiește spaima permanentă că și-ar putea pierde mama, "femeia cu părul de oțel" al cărei număr de rezistență constă în executarea acrobațiilor sub cupola circului, atîrnată de păr. Pentru a-i risipi frica, sora mai mare îi povestește eroinei istoria copilului care fierbe în mămăligă și căruia mama i-a împlîntat o foarfecă în obraz. Tatăl este clown și, în timpul liber, cineast amator. Întreaga familie a
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
anost, acordîndu-i note de feerie și totodată confirmîndu-l discret în dezolarea sa fără leac: "Nea Gică ascultă Ella Fitzgerald, It's only a papermoon, și taie cu foarfeca lui cea mai bună nasturi de carton, răsucește coifuri din hîrtie lucioasă, atîrnă dintr-un colț în altul al camerei ghirlande împletite, aprinde lumînările din brad, pune artificiile pe calorifer, îndreaptă încă o dată fundele cutiilor împachetate în inimioare și Moș Crăciun și brăduleți și reni și fulgi expandați de zăpadă, uite-atîta de mari
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Țăranii săraci sînt adăpostiți cîte patru-cinci prin bucătării, coșare, magazii, poduri, cămăruțele de alimente în care stăpînii își țin de obicei merindele iarna. Cînd e foarte frig, le pun înăuntru cîte un godin nr. 5... acolo stau și șuncile ce atîrnă deasupra lor prinse de grinda de sus și de care ei nu au voie să se atingă, - le dă și lor din cînd în cînd, cîte puțin, dar dacă se ating cumva de ele, s-au ars... * * * Al.S. și
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
întrepătrundere frenetică a fenomenelor, pe un neîncetat amestec între regnuri, într-o tonalitate precipitată, metaforele îmbulzindu-se în încercarea, s-ar zice, de-a evada din limitele textuale: "nici anormalitatea cu care își alăptează tristețea, nici desenul brațului ei drept atîrnînd vertical/ către locul unde i-a căzut privirea și unde/ covorul face un gri senegal topit în verdele/ veronese// nimic mai normal (în această ordine înceată)/ decît funia spînzuratului încă bălăngănind de tavan/ dong-dong face camera ei sfioasă, cu pereți
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
dă colțul străzii/ deghizat în Moș Crăciun// la sfîrșit închide ferestrele tabloului// și întoarce-l cu fața la perete// acolo zăpada nu este altceva decît o apă/ care vopsește pielea în albastru? (tabloul). Motivul tabloului e recurent: "după colț chiar în spatele ușii/ atîrnă un tablou/ într-o ramă metalică/ de acolo ochiul fixat privește întotdeauna/ pupila care se mișcă" (miercuri mijlocul vieții). Ori e înlocuit cu cel al vitraliului dintr-o catedrală: "dar despre lumina/ dinăuntrul catedralei/ nimeni nu spune nimic// nici preotul
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
din "mincea (mingea?) stârcita" în formă de "bleaznă mare": "Vântul stătuse, ploaia-ncetase,/ O rază-a lunei se arătase./ Cea cât o mince stârcita, mica,/ O bleaznă mare-n sus se ridică,/ P-obraz lăsate cărunte plete/ Cu șerpi i-atârnă încovoiete,/ Neagră la fața din ochi sclipește,/ Nu se aude ce mormăiește." E avantajoasă, în imaginea vrăjitoarei lui Iancu Văcărescu, apariția dinamică și dificultatea de a o și auzi. Babă Bolintineanului se va exprima, ea, cu abundență. Scenă sosirii lui
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
moral-estetice în care se orientează această poezie stufoasă, luxuriantă. Una este cea a "laudei lucrurilor", a impulsului incantatoriu, a beatificării lumii în stilul lui Ilarie Voronca. E o aventură a încifrării străvezii, a extazului: "noile chipuri și vechile măști îmi/atîrnă precum ferestrele unei case/ dăruită vîntului/ plăcerea de a fi om mi-a răpit/ atît de multe visuri/ dimineața cînd văd cum se evaporă cafeaua aburii lungi îngrămădindu-se/ pe tavan/ senzația de frică îmi pășește pe carne/ oasele ancoră
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Simfonia IX de Beethoven, "Neguțătorul din Veneția" de Shakespeare), să danseze, să glumească, să se roage. Cei care nu depun destul zel, sau nu sînt destul de talentați, sau pur și simplu au ghinionul să-i displacă sunt imediat pedepsiți: loviți, atîrnați de o ștangă, li se răstoarnă găleți de apă peste ei și sunt obligați apoi să curețe cît mai repede mizeria. Spectatorul vede și aude totul: hainele ude și respirația gîfîită, transpirația, frica și speranța, disperarea și credința. La o
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
în România, dar sunt incapabili să depășească refuzul verbal al regimului ("jos Iliescu!") și greutatea structurii care deține puterea. Acum populația poate manifesta, dar șansele ei sunt nule atâta timp cât un pol politic, o contraputere, nu se va constitui, pentru a atârna pe talgerul balanței. Ce este nou: adevărata figură a României apare în lumină acum, o refuzi sau încerci s-o înțelegi. Timpul necesar pentru redresare va fi lung - atât de lung încât, când va veni momentul, va fi poate prea
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
suntem obișnuiți să trăim. De la nepăsarea cu care trecem pe lângă huliganul care mănâncă semințe pe treptele catedralei (altfel, noi fiind credincioși nevoie-mare!), la colegul care scuipă zgomotos pe coridoarele instituției sau de la lăcomia cu care ne înghesuim la chilipirul pascal atârnat de copacii de pe marginea șoselelor. Situații perfect demonstrabile de impactul nul al partidelor ecologiste. Astfel de lucruri sunt luate de români în derâdere: "Cum adică, să mă spăl pe mâini după ce merg la WC? Cum adică, să nu cumpăr din
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]