1,293 matches
-
Pradă unei furii reci, quintul smulse fulgerător lama de accun, pe care o avea în teaca disimulată sub pielea mâinii stângi. Metalul lichid vibra subsonic, dîndu-i încredere. Vassur porni un gest larg, perfect, fluid și rotund, trecând lama prin beregățile atacatorilor. Timpul era suspendat. Nu exista decât el și arma lui, în timp ce conștiința sa privea întreaga scenă dintr-un colț al arenei. Arcul descris de lama de accun se încheie în teacă. Nici un ochi omenesc nu distinsese clar ceea ce s-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sub greutatea trupului său masiv. Rim fandă spre dreapta, dar acolo îl aștepta un alt atac. Pară însă fără probleme lovitura de pumn a celui de-al doilea călugăr și, tocmai când se pregătea să răspundă pe lângă brațul întins al atacatorului său, realiză că unul dintre călugări se deplasase destul de mult în lateral. Mintea antrenată a lui Rim pricepu instantaneu că fratele-ostaș se pregătea să folosească o armă lans-proiectil de un fel oarecare și sări cât putea de sus. Șuieratul proiectilului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
loc să pătrundă un om călare. Privi repede în jur și își scoase lama de accun din teaca ei subcutanată. Era singurul apărător al Abației în acel moment și nu se îndoia că prin breșa zidului vor apărea imediat și atacatorii. Se opri preț de o clipă, insesizabilă pentru ceilalți și, fără să știe exact de ce, trasă cu degetele împreunate un cerc în aer. Apoi se concentră și, răspunzând prompt comenzilor sale mentale, câmpurile magnetice care modelau lama de metal lichid
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
singurul fel în care ar fi putut muri în confruntarea aceea. Pentru o vreme, se mulțumi să apere tunul de cei care doreau să îl repună în funcțiune, trasând un cerc cu raza de zece metri în corpul compact al atacatorilor. Vedea groaza întipărită pe fețele lor și era convins că barbarii erau gata să fugă când un laser de mare putere lovi la câțiva metri de el. Instinctiv, se aruncă spre locul de unde se trăsese, într-un unghi în care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și încercă să folosească timpul astfel câștigat pentru a se lămuri cine trage. Erau călugării. Rim zâmbi. Avea noroc. Quintul își mai domoli mișcările, retracta lama de accun și își scoase pumnalul. Dorea să fie văzut, singur în mijlocul gloatei de atacatori. Barbarii nu îi mai acordau însă nici o atenție. Erau prea grăbiți să se retragă din calea unei arme pe care știau că nu o pot înfrînge. Și uite-așa, un pericol minor, dar recunoscut de toată lumea, poate pune pe fugă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
chiar foarte aproape! Alergând pe cât de repede putea, Rim se aruncă asupra celor trei oameni pitiți în spatele unui tufiș. Lama de accun tăie adânc în beregata unuia dintre ei, iar degetele sale se înfipseră în ochii celui de al doilea atacator. Înainte să-și dea seama ce se întîmplă, al treilea bărbat zăcea la pământ privindu-și îngrozit genunchii sfărâmați de loviturile lui Rim. ― De ce m-ați atacat? mugi spionul. ― Alarik, Alarik a fost. El ne-a convins să venim. ― Și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
degete de la mâna dreaptă, smulse de un colț de stâncă desprins de tirul unui laser greu, avea să uite cu totul evenimentele acelea fioroase. Știuseră că sunt urmăriți încă de când văzuseră munții în zare. Senzorii lor indicau două grupuri de atacatori care se țineau la un kilometru distanță. Dacă îți încordai vederea, puteai uneori să îi zărești, atunci când se mai rărea ceața aceea murdară care ținea loc de zi pe Vechea Terra. O vreme speraseră că grupurile ar putea acționa separat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ținti cu succes în șase puncte într-o singură secundă. Dacă ar fi fost atacați cu arme lans-proiectil sau laser, pământenii n-ar fi avut nici o șansă. Așa însă trebuiseră să se prefacă morți sub stânci, și abia când grosul atacatorilor se apropiase se dezlănțuise iadul. Kasser nu mai participase de foarte mult timp la o luptă. De fapt, o singură dată luase parte la o înfruntare armată, scurtă, cu ocazia unui atentat rezolvat iute de quinți pe vremea când era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Rim pătrunse înăuntru și spuse pe un ton aproape vesel: ― Bună dimineața tuturor. Patru frați-ostași se repeziră spre el. Kasser știa cum luptau quinții. Văzu obișnuita ceață și apoi, în doar două secunde, privi cum podeaua se umple de sângele atacatorilor. ― Ei, Rade, parcă aveam o înțelegere. Dacă mă mai ataca cineva, asta înseamnă că îmi negi Favoarea istorică. Ce să înțeleg din eroismul nesăbuiților ăstora? ― Ce vrei, spionule! înțelege ce vrei, rosti Abatele pe un ton stins. Oricum nu mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lentilelor? Xtyn se roti ușor, încercînd să cuprindă privirile a cât mai mulți dintre ei, apoi își proiectă gândurile adânc în conștiința lor, undeva între ly și ann, lăsîndu-i să vadă forța pe care o putea opune oricărui fel de atacatori. Avea dreptate Preotul, era în mintea lui! auzi Xtyn murmurul mulțimii. Cu forța asta am de gând să vă apăr. Și o să vă duc acolo unde au dorit strămoșii. Fiindcă, așa cum spuneam, nimic nu se naște din nimic și nici
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dar Zuul se transformă într-o umbră, părând că se află mereu în altă parte decât ataca avangarda clonelor. Abia când celor doi li se alăturară alți câțiva, N'Gai Loon rămase cu gura căscată. Din neant, între Zuul și atacatori se materializară șase zeți. Prea aproape pentru ca tunurile din carele de asalt să fie eficiente, zeții apăruți de niciunde omorâră mai bine de jumătate din clone și distruseră un blindat. Timpul câștigat de ei îi permise lui Zuul să fugă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
degeaba, forța noastră nu e niciodată surpriza. Ba uneori este! La adăpostul mantiei sale, Xtyn făcea planuri cu repeziciune, încercînd să-și camufleze gândurile. Cel mai important lucru era să ascundă celorlalți certitudinea că i-ar fi putut învinge pe atacatori recurgând la mișcările acelea rapide, pe care ae învățase singur, după ce Alaana îi modificase mintea. Știa însă fără să-și explice de ce și cum că victoria trebuia să pară ca fiind a tribului și nu a lui. Nu. Lupta corp
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de ce cele mai multe ori, erau nevoiți să le strivească sub picioare. Existența dragonului era una efemeră. El nu exista în realitate și un privitor care nu participa la viziune ar fi putut vedea doar efectele închipuite de luptătorii din rand asupra atacatorilor. Folosindu-și capacitățile psi și structura semisferică a randului, care părea să amplifice puterea ansamblului, luptătorii de pe Kyrall forțau cu gândul materia să se transforme. Era greu însă să străpungi carcasa unui policorn doar gîndindu-te la ca. Când îți închipuiai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mult mai multă ușurință, deși omul depunea același efort. Imaginea aceea mentală conferea însă coeziune și coordonare față de ceea ce ar fi putut face fiecare dintre ei dacă își folosea mintea separat. Acum însă nu era vorba de animalele de pe Kyrall. Atacatorii Ulanni puteau rezona cu imaginea lor mentală, vizualizîndu-l pe dragon și de aceea tacticile lor de apărare urmau să fie cu mult mai eficiente. Era de așteptat de asemenea ca, în lipsa randului, să atace cu reprezentări la care să participe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se strecurau dincolo de ochii scăpărători ai dragonului și mușcau cu gurile ca niște clești din părțile expuse. În doar câteva momente, trupul semeț de care Xtyn învățase încă de mic să fie mândru începu să se contorsioneze. Trezește-tel Unul din atacatori reuși să smulgă o pereche de ochi și Xtyn percepu undeva la limita conștienței un trup care cade la pământ. Bufnitura surdă fu urmată imediat de o alta și apoi de încă două, pe măsură ce Xtyn vedea picioarele și antenele dragonului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce dorește să facă, mai mulți tovarăși i se alăturară până când, într-o ultimă sclipire, imaginea unui Xtyn gigantic răsări falnic în mijlocul bătăliei. Fiți mantia mea! strigă Xtyn și simți imediat cum în jurul proiecției minții sale, prin care se înfățișa atacatorilor, începu să se clădească un zid de netrecut, o senzație asemănătoare aceleia pe care o avea un călător în podiș care adormea apărat de susurul molcom al ciupercii shu. După câteva momente de uluială, animalele închipuite de Ulanni porniră toate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vreun fel la luptă. Johansson apucă să vadă cum Oksana arată în sus semnul victoriei și își dădu seama că femeia și-a găsit timp chiar și în miezul luptei aceleia să îl asigure că are totul sub control. Grupul atacatorilor intră apoi în Templu, acolo unde Johansson nu îl mai putea vedea. * * * Pe dinăuntru, Templul părea chiar mai mare decât de afară. Pâlcul atacatorilor se năpusti spre partea centrală, acolo unde pe un piedestal imens trona racla cu moaștele Mântuitorului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
timp chiar și în miezul luptei aceleia să îl asigure că are totul sub control. Grupul atacatorilor intră apoi în Templu, acolo unde Johansson nu îl mai putea vedea. * * * Pe dinăuntru, Templul părea chiar mai mare decât de afară. Pâlcul atacatorilor se năpusti spre partea centrală, acolo unde pe un piedestal imens trona racla cu moaștele Mântuitorului laesian. Ajunși însă la jumătatea distanței dintre intrare și raclă, atacatorii se treziră în fața unei riposte dure. Înainte de a înțelege ce se petrece, Oksana
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putea vedea. * * * Pe dinăuntru, Templul părea chiar mai mare decât de afară. Pâlcul atacatorilor se năpusti spre partea centrală, acolo unde pe un piedestal imens trona racla cu moaștele Mântuitorului laesian. Ajunși însă la jumătatea distanței dintre intrare și raclă, atacatorii se treziră în fața unei riposte dure. Înainte de a înțelege ce se petrece, Oksana se trezi singură, înconjurată de cadavrele fumegânde ale tovarășilor ei. Mintea începu să-i lucreze febril. Se trăsese din cel puțin douăzeci de direcții diferite. Se opri
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Alaanei. Adu-ți aminte ce ți-am spus despre cauză și ideal. Tânărul dădu imperceptibil din cap, neriscând să îi răspundă într-un moment în care nu numai tribul lui îi asculta mintea în căutarea răspunsurilor, ci și câțiva dintre atacatori. - Cetățeni kyrallicni, vă vorbește comandantul forțelor de ordine. Adunarea voastră este periculoasă și ilegală. Împrăștiați-vă și mergeți către satele voastre. Nu ne obligați să luăm măsuri pe care le vom regreta. Limba vorbită de clone este destul de diferită de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
urechile sale percepură ropotul de metal strivit de metal, stârnit probabil de celălalt soldat care îi respingea lamele. Tânărul făcu doi pași înapoi, se aruncă la pământ, se rostogoli de două ori și țâșni în picioare, dar pumnul unuia dintre atacatori se afla deja exact în locul în care ajunse pieptul sau. Lovitura năprasnică îl lăsă pe Xtyn fără suflare, îl întoarse și-l proiectă înspre celălalt adversar. Tânărul văzu cu groază cum începe să cadă spre lama întinsă a celuilalt și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
scurt și intră fără să aștepte răspuns. Abia când închise și o văzu pe Alaana îmbrăcată protocolar și stând într-o poziție rigidă pe un scaun, realiză că femeia o aștepta. Întoarse fulgerător capul în stânga și în dreapta în căutarea vreunui atacator. - Nu te speria. Violența fizică e ultima dintre opțiunile mele. De altfel, uită-te la mine. Ce-aș putea să-ți fac? Oksana se surprinse dîndu-i ascultare și analizîndu-i corpul uscățiv, pe care vârsta își pusese pe deplin amprenta. Probabil
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
șaisprezece vânători ai clonelor se năpusti spre nava amiral a flotei imperiale, acolo unde Bella știa că se găseau Zuul și cele două mătci. Ca și cum ar fi așteptat această manevră, câteva navete imperiale se năpustiră în breșa creată de plecarea atacatorilor și se lansară într-un slalom nebunesc printre navele clonelor, lăsând în urmă încărcături explozive. Încercând să evite atacul acela neașteptat, liniile adverse se dezorganizară și navigația intră pe pilot automat pentru a se evita coliziunile. Mai rapizi și mult
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să explodeze însă, în ciuda masivității sale, crucișătorul păru că devine imaterial pentru o clipă și Bella avu senzația că de pe suprafața lui pleacă simultan șaisprezece raze laser. Instantaneu, în jurul lor apărură tot atâtea mingi de foc, în care se topiră atacatorii. - Ați văzut asta? strigă Bella, dar felul în care îl priviră quinții îi fu de ajuns ca răspuns. - Câte tunuri laser de calibru greu are crucișătorul nostru? - Unul, Sire, situat chiar pe vârful de înaintare. - Nu se poate! Tocmai am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se opri între-bîndu-se dacă el știe cu adevărat ce a văzut. Nu exista decât o singură soluție logică. Montaseră mai multe tunuri și aveau tot atâția servanți. Cu toate acestea, i se păruse că nava parcă îi ochise pe toți atacatorii deodată. Percepuse, foarte vag, un tremur al contururilor, dar el ar fi putut fi și un defect al transmisiei destul de precare pe care o realiza nava lui Rotte. Împăratul dori să povestească quinților ceea ce văzuse, dar un impuls de moment
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]