1,059 matches
-
în limbaj și fiecare limbaj trasează în jurul națiunii căreia el îi aparține un cerc din care se poate ieși numai în măsura în care se intră în cercul unui alt limbaj.10 Nu există, prin urmare, principii metafizice care dau expresie unor adevăruri atemporale. În plăsmuirile cele mai înalte ale gândirii lor, oamenii insuflețiți de aspirații universaliste vor rămâne închiși în cercul unui limbaj, al unei anumite viziuni asupra lumii. Ontologiile și metafizicile sunt ale popoarelor și ale culturilor. Nu există o cunoaștere a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Ceea ce este istoric, local, propriu unei tradiții culturale limitate în spațiu și timp, nu a solicitat în aceeași măsură interesul său filosofic. Este sensul în care Kant a rămas atașat acelei orientări clasice a gândirii care valoriza inteligibilul în raport cu sensibilul, atemporalul în raport cu ceea ce este vremelnic, trecător, universalul în raport cu particularul. Blaga, dimpotrivă, a socotit că omul se realizează ca ființă deplină prin creația liberă de valori spirituale, creație care este întotdeauna cenzurată stilistic. Dacă accepta că în ordinea vieții practice universalizarea este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
legitime, dar care să poată respinge toate uzurpările neîntemeiate, nu prin hotărâri arbitrare, ci după legile ei eterne și imuabile, iar acest tribunal nu este altul decât critica rațiunii pure însăși 32. Metafizicii, ca cercetare a ceea ce este universal și atemporal, Kant îi va impune cele mai severe cerințe de științificitate. În aceeași prefață, el afirmă că în acest gen de considerații nu e permis în nici un fel a avea păreri și că tot ce ar semăna numai cu o ipoteză
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din Halle, distingea între mărturia omenească a revelației, ce stă sub semnul timpului, și cuvântul lui Dumnezeu. El prevenea împotriva confundării tradiției creștine orale și scrise cu acest cuvânt al lui Dumnezeu. Religia naturală, înțeleasă în primul rând ca învățătură atemporală, morală, este instituită drept instanță de evaluare și de critică a religiilor istorice 11. Gândirea lui Gotthold Ephraim Lessing, un autor încă surprinzător de puțin cunoscut la noi, ilustrează foarte bine înțelegerea luminării ca emancipare religioasă. În evoluția spirituală a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
reprezentare-joc"? (Orice s-ar zice, din istorie nu poți ieși, ci doar să spui despre ea toate trăsnăile de pe lume!). Cu asemenea sofistică, reformatorii învățământului românesc postdecembrist au eliminat din programele de liceu criteriul diacronic în studierea literaturii, în favoarea celui atemporal, tematic (introdus, altminteri, și în studierea istoriei), încât elevul are acum dreptul să încurce epocile, să le ignore, localizând cu seninătate pe Marin Preda în secolul al XIX-lea și pe Caragiale în zilele noastre, fiindcă, nu-i așa?, nenea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
agață uneori, ca și cum ar putea s-o îndepărteze mai bine. Fața intangibilă și împietrită a morții se transformă în singurul reprezentant posibil al unei vieți în care orice schimbare este sursă de amenințare: moartea este transformată în ideal încremenit și atemporal. MAUD - FIGURA ÎNCREMENITĂ A MORȚII Maud, adolescentă depresivă, urmărită de idei sinucigașe de câteva luni, devine activă deodată pentru a organiza o petrecere în care să reunească toți prietenii părinților săi, cu ocazia sărbătoririi a douăzeci de ani de la căsătoria
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ale vieții. Sensul complex al tradiției transpare în mai multe straturi. Matricea geografică este evocată cu venerație în largi tablouri ale împrejurimilor satului, ale câmpurilor și activităților agreste. Duhul ancestral al pământului, instinctul apartenenței la sat, perceput și în dimensiunea atemporală, ca o colectivitate eternă, cu un mod de a fi unic - sumă a tuturor vieților și a moștenirii etnice -, alcătuiesc solul spiritual din care își trage substanța conștiința poetică. Folclorul, prezent și în prelucrări, este difuz în poezia lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
străini în toate zilele și îi votăm cu stagiu și cu dispensă de stagiu, deși n-au satisfăcut niciodată obligația tragerii la sorți și n-au plătit tributul sângelui. Eu înțeleg, domnilor, pedeapsa chiar pentru o greșeală, însă o pedeapsă atemporală! Dar după 20 de ani să veniți să înfigeți acestui om o pedeapsă așa de teribilă și pentru toată viața lui, aceasta n-o pot admite! Mi se pare că ar fi nedrept și s-ar face o mare nedreptate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
adevărate propozițiile cunoașterii științifice. El vrea să ne arate că nici discursul științei nu scapă înrădăcinării în structura grijii (Sorge) Dasein-ului. Pentru că reprezentarea unui adevăr absolut pornește din refuzul fmitudinii congenitale a existenței noastre, iar căutarea unui fundament ultim și atemporal este o fugă iluzorie a omului din fața radicalei sale temporalități. Prin urmare, a căuta un adevăr ultim și universal înseamnă a construi înțelegerea pe modelul unei cunoașteri care nu poate fi niciodată realizată. Soluția existențială rezidă în acceptarea senină a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mai degrabă linia de perspectivă heideggeriană. El preferă să vorbească despre o "modernitate tîrzie" decât despre postmodernitate, și depre o "ontologie a declinului" care impunea gândirea slabă și "hermeneutica slabă". Metafizica, "gîndirea tare" care domină, impune, care se crede universală, atemporală și este agresiv egocentrică, intolerantă față de contraziceri, presupune un "efort violent de omogenizare și universalizare". Dar "pretenția de a avea o legătură cu valorile, dacă nu este guvernată de memorie, de nostalgie, de rugăciune, este o pretenție demonică". în centrul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cu cele produse pe terenul unei și aceleiași limbi. Exemplele de mai jos, deși reduse numeric și aparținând doar câtorva limbi care s-au influențat prin contacte lingvistice directe, demonstrează că și împrumutul lexical prin condensare are caracter universal și atemporal. Multe alte cuvinte au rezultat prin condensarea pe terenul unei limbi sau al alteia a unor compuse sau sintagme împrumutate, de aceea ele au fost prezentate în cadrul condensărilor interne, chiar dacă în unele cazuri există posibilitatea ca limba receptoare să fi
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
se re-poziționează întinzându-și trupul plan în somnul fără foșnet și murmur de mișcări al morții. Mă apropii pimejdios de viziunea stingerii viitoare a vieții celui care trăiește acum fiind prețuit deplin de mine și simt adierea trecerii sale spre atemporal cum dăruiește paloare conștiinței mele pre-vestindu-i inevitabila pierdere ce va trebui să o îndure și ea. Știu că această clipă fatală va sosi peste sufletul meu, dar nu știu când și unde va lovi în viitor și nu cunosc pe
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
extaziază și sărbătoresc În grup, cu multă bere și sake, explozia primăvăratică a florilor de cireș, ce eliberează, Într-un suflu puternic și neprecupețit, Întreaga putere a unei naturi la ieșirea din iarnă. În grija extremă pentru forme și aparențe, atemporalul se dezvăluie fără a devaloriza aceste manifestări temporare, căci unul fără celelalte nu există. Pe străzile din Tokyo, costumele cele mai tradiționale coexistă fără nici un dezacord cu cele mai up to date, cu ultimul strigăt al modei. Prin variații neîncetate
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Înflorituri și fără variații. Prin multă practică, elevul se pune În condiția de a revela și a manifesta, integrând-o, esența mișcării ce se situează dincolo de tehnică. Prin repetiție, corpul se educă, adeptul se formează, conectându-se la specificul ba atemporal al școlii sale. Această formă de meditație prin acțiune presupune o tăcere mentală, o absență a gândurilor ce distrag și o concentrare deplină. Executând kata, elevul merge pe urmele maestrului său (sensei), viu sau mort, iar distincția dintre trecut și
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
produselor de Întreținere. Amintim că prin noțiunea de zeu nu trebuie Înțeles Dumnezeul din concepțiile monoteiste ale religiilor revelate, ci un principiu vital originar ce se manifestă sub o multitudine de forme prin ki (energia vitală) și care este fundamental atemporal. Această formalizare este utilizată ca atare la Kao. Poate că termenii sînt mai inteligibili În japoneză, păstrînd nuanțele proprii limbii, Însă traducerea lor În franceză (și mai ales, În mod indirect, din limba engleză) nu este deloc ușoară. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
mersi și în afara artei, cucerind inimile unui public simțitor, chiar dacă mai puțin cultivat. Pe de altă parte, depășirea opoziției clasice dintre tragedie și comedie reprezintă condiția prealabilă a existenței "dramei" moderne, apariția melodramei marcând "înlocuirea universului clasic al tipicității caracterelor atemporale prin condiții, adică personaje înfățișate în mediul și cu ocupațiile lor"84. Întoarcerea artei cu fața spre realitate punctează hotărât eșecul tragediei, ce se vede "salvată" astfel în forma melodramei ("failed tragedy"85), mult mai adecvată sensibilității moderne. Dar Brooks
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
obiect.” (I, p. 228). Categorie gramaticală prin care subiectul vorbitor modalizează acțiunea verbului înscris într-o perspectivă temporală, modul adaugă încă o dimensiune identității specifice a verbului, condiționată deictic. Rămân înafara acestui proces de modalizare „modurile” nepersonale, întrucât reprezintă ipostaze atemporale sau ipostaze temporale absolute, iar, prin aceasta, își pierd caracterul deictic. Rămase în afara raportului cu situația de comunicare, aceste variante morfologice ale verbului situează unitatea lexicală pe care o introduc în sistemul gramatical al limbii într-o categorie/clasă lexico-gramaticală
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fie?” (I.L. Caragiale) sau într-un moment posterior: prezentul conjunctivului dezvoltă și sensul de posterioritate: „Așa să răspunzi de câte ori are să te întrebe cineva.” (Cezar Petrescu) Ca valoare „nominativă”, când intră în relație de sinonimie cu infinitivul verbului, prezentul conjunctivului este atemporal: „Culmile reporterului. Să-i chiorăie mațele de foame și el să se scobească-n dinți în fața lui Capșa, spunând c-a dejunat adineaori cu Arton.” (I.L. Caragiale) În funcție de planul semantic și structura contextului sintactic, prezentul conjunctiv poate dezvolta valoarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
generează cele două funcții sintactice principale, centrale în structura enunțului: • predicatul, concretizare verbală (sau verbal-nominală) a predicației, • subiectul, concretizare nominală (pronominală etc.) a „obiectului” predicației. Factorul dinamic îl reprezintă predicatul. Expresie activă a predicației, el situează în timp componente semantice atemporale și descrie un anumit raport, variabil, între obiectul enunțului (al predicației enunțului) și subiectul enunțării (al actului lingvistic). Verbul devine predicat prin trecerea sa din starea pasivă a planului paradigmatic al limbii, unde ocupă o poziție lexicală (care-i asigură
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
decât faptul că știința va putea într-o zi să ne arate păcatul săvârșit când am râs sau combătut chiar lumea magică, visul, dorința utopică, dar care nasc dintr-o conștiință anterioară sau transmisă genetic, percepută din câmpul nostru biologic atemporal și aspațial. Sinapsa concepută ca un punct extraordinar de important în sensul necunoscut al descărcărilor, al emisiilor cuantice de substanțe chimice declanșează mișcarea, acțiunea, sensul vieții umane cu urmărirea parcă destinică a unor cărări ascendente spre cunoașterea ascunsului adevăr (pot
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ntr-o dimensiune spa(ial(. Activitatea neuronal( a creierului compar( mesajele primite cu propriile imagini stocate (n memorie (i analizeaz( distorsiunile ivite cu participarea psihic( a percep(iei (i analizei. În vis experien(ele reporteaz( imagini mnemice (i intercept(ri extraumane atemporale (i din spa(ii diferite celui (n care creierul se afl( (n presupusul repaos. De aceea se afirm( c( visele sunt experien(e de con(tien(( ale memoriei. Aceastea nu pot (ns( explica caracterul reflex realizat (ntre incon(tient (i
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
activitatea noastră mentală se situează atunci la nivelul subconștientului, care, prin definiție, face parte din inconștient. În clopotele următoare îți voi arăta cum să procedezi pentru a te ridica la acest nivel atunci cănd dorești și să faci astfel experiența atemporalului. O astfel de experiență îți va aduce dovada că omul poate într-adevăr să transceadă limitele aparente ale timpului și, pe plan cosmic, să aibă acces la trecutul și viitorul istoriei umane, care, în absolut, nu constituie decât un etern
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o experiență sensorială într-o dimensiune spațială. Activitatea neuronală a creierului compară mesajele primite cu propriile imagini stocate în memorie și analizează distorsiunile ivite cu participarea psihică a percepției și analizei. În vis experiențele reportează imagini mnemice și interceptări extraumane atemporale și din spații diferite celui în care creierul se află în presupusul repaos. De aceea se afirmă că visele sunt experiențe de conștiență ale memoriei. Aceastea nu pot însă explica caracterul reflex realizat între inconștient și conștient. Fenomenele devin mai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
putem evada măcar cu privirea Fereastra e-o poemă de plumb și de scântei...1299 Somnul apare astfel ca o divinitate ambivalentă și adeseori visul poate deveni premoniție, având acea posibilitate descrisă de noi de a ne aduce informația universală atemporală și non spațială cu rol inițiatic. În rețeaua neuronală se prind zburătoarele nopții, ele se receptează cu un al treilea ochi al visului, descris alegoric dintotdeauna. "Cel mai opac și-ndepărtat ochi dintre noi e fereastra"1300. Această falie nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de o incomprehensibilitate dincolo de capacitățile lui: timpul trecuse, se făcuse târziu, exact cum spuseseră țigăncile, afară scurgându-se doisprezece ani. În continuare evenimentele se desfașoară tot după o regulă care îi scăpa personajului principal sau dupa nici o regulă: birjarul parcă atemporal care îl duce la locul magic este un mesager, care îl ajută pe neștiutor să se descurce, singurul punct de intersecție între cele două secvențe de timp fiind tot la țigănci. Pendularea aceasta între două lumi, acum bizare amândouă, una
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]