569 matches
-
de acord cu mine - fiecare poet a spus multe lucruri bune, dar și multe rele. Și așa stând lucrurile, susțin că este periculos pentru copii să-i studieze în număr mare. 27. Formele de guvernare și ierarhia lor (Legile, 709d-711a) ATENIANUL: Legislatorule, ș...ț ce condiții și ce fel de stat să-ți oferim pe care, avându-le la dispoziție, să poți tu însuți guverna în mod satisfăcător? ș...ț Iată răspunsul: „ Dați-mi un stat guvernat de un tiran; tiranul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
folos, să se alăture acestui suflet și acea calitate pomenită mai devreme ca fiind un adaos necesar pentru toate componentele virtuții”. CLEINIAS: Cumpătarea, o, Megillos, mi se pare că este acest adaos la care se referă străinul, nu-i așa? ATENIANUL: Cumpătarea în înțelesul ei comun și nu în cel înalt conform căruia înțelepciunea este asociată cumpătării; cea care se manifestă de la început în chip natural la animale și la copii, pe unii făcându-i să se poarte cu stăpânire de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și de bine tipul de guvernare care-i va asigura o existență foarte fericită. ș...ț CLEINIAS: Ce spui? Cu singura condiție ca tiranul să fie tânăr, cumpătat, iute la învățătură, cu o bună memorie, curajos și nobil la suflet? ATENIANUL: Și norocos, mai adaugă, nu în altă privință decât în aceea de a fi contemporan cu un legislator de seamă și pe care soarta să i-l scoată înainte. Când lucrurile se petrec astfel, zeul a făcut aproape tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
guvernare derivă dintr-o tiranie cu un excelent legislator și cu un tiran virtuos, și că astfel statul atinge starea desăvârșită cu maximă ușurință și rapiditate, iar a doua în ierarhie este oligarhia și a treia - democrația, nu-i așa? ATENIANUL: Câtuși de puțin; cea dintâi este tirania, a doua este regalitatea, a treia - un anume fel de democrație, iar a patra oligarhia care doar foarte greu ar permite nașterea formei statale optime, căci în cadrul ei există cel mai mare număr
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fie acceptat, iar dacă nu, judecata asupra persoanei respective să le rămână ascunsă tuturor, dar mai cu seamă celui respins. Acest consiliu trebuie să se întrunească dimineața de cu noapte, când toți au răgaz de la treburile private sau publice. (962b-963a) ATENIANUL: Iar acum, dacă este sortit ca întemeierea țării să fie desăvârșită, trebuie, după cât se pare, să existe în cadrul ei o parte constitutivă care să cunoască în primul rând lucrul despre care am vorbit, anume care este scopul politic urmărit de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care, prin sfaturile lor, slujesc sau nu îndeplinirea acestuia. Iar dacă o cetate este privată de o astfel de parte, nu este de mirare că, lipsită de rațiune și de simțuri, acționează la întâmplare în tot ce întreprinde. CLEINIAS: Adevărat. ATENIANUL: Atunci, care dintre părțile componente ale statului nostru sau care dintre instituțiile sale posedă în măsură suficientă un astfel de element protector? Putem răspunde? CLEINIAS: Nu, străine, cel puțin nu cu certitudine. Dar dacă îmi este îngăduit să fac o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
protector? Putem răspunde? CLEINIAS: Nu, străine, cel puțin nu cu certitudine. Dar dacă îmi este îngăduit să fac o presupunere, mi se pare că spusele tale se referă la acel consiliu despre care tocmai ai spus că se întrunește noaptea. ATENIANUL: Ai răspuns foarte bine, Cleinias și, după cum arată discursul nostru, acest consiliu trebuie să întrunească toate virtuțile; iar cea mai însemnată este să nu privească în mod ezitant spre mai multe obiective ci, uitându-se la unul singur, să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
CLEINIAS: Așadar, străine, este drept ceea ce am stabilit la începutul discuției noastre; căci spuneam că una singură trebuie să fie întotdeauna ținta către care privesc toate legile și am căzut de acord că pe drept cuvânt aceasta este numită virtute. ATENIANUL: Da. CLEINIAS: Și am stabilit că virtutea este împătrită ș...ț și, în plus, că virtutea principală este înțelepciunea căreia toate lucrurile și celelalte trei virtuți șcurajul, cumpătarea și dreptateaț trebuie să i se supună. (964b-965a) ATENIANUL: Există oare, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este numită virtute. ATENIANUL: Da. CLEINIAS: Și am stabilit că virtutea este împătrită ș...ț și, în plus, că virtutea principală este înțelepciunea căreia toate lucrurile și celelalte trei virtuți șcurajul, cumpătarea și dreptateaț trebuie să i se supună. (964b-965a) ATENIANUL: Există oare, pentru un legislator, pentru un gardian al legilor ori pentru un om care consideră că îi întrece în virtute pe ceilalți și care a fost distins pentru astfel de însușiri, vreun lucru mai însemnat decât cele despre care
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un om care consideră că îi întrece în virtute pe ceilalți și care a fost distins pentru astfel de însușiri, vreun lucru mai însemnat decât cele despre care discutăm, și anume curajul, cumpătarea , dreptatea și înțelepciunea? CLEINIAS: Cum să existe? ATENIANUL: Nu se cuvine oare ca în toate privințele acestea interpreții legilor, învățătorii lor, legiuitorii și gardienii celorlalți cetățeni, să fie mai capabili decât oricine în a-l instrui asupra viciului, a virtuții și a felului în care aceasta trebuie dezvăluită
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care gardienii șlegilorț, necunoscând îndeajuns virtutea, nu sunt îndeajuns de competenți în a vorbi și în a făptui, fiind lipsit de pază, pătimește cele pe care le pătimesc statele din vremea noastră? CLEINIAS: Câtuși de puțin, după cum e de așteptat. ATENIANUL: Ei bine, trebuie oare să facem ceea ce am spus sau nu? Nu trebuie oare să-i facem pe gardieni să fie mai vigilenți în privința virtuții decât ceilalți cetățeni, atât în fapte, cât și în vorbe? Cum altfel se va asemăna
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nostru cu capul și simțurile unor oameni înțelepți, ca unul care posedă în sine o pază asemănătoare cu a acelora? CLEINIAS: Cum și în ce fel, o străine, ne vom reprezenta statul făcându-l să semene unui astfel de om? ATENIANUL: În mod evident, ne vom reprezenta statul ca fiind corpul, iar dintre gardieni, pe cei mai tineri, aleși printre cei cu sufletul cel mai înzestrat și mai pătrunzător, plasați precum ochii în partea superioară a capului, supraveghind cu atenție tot
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
radical se găsea acolo complet la adăpost. Nu trebuise Aristotel să fugă din Atena în urma unei acuzații de impietate, lăsând Liceul pe seama lui Teofrast, și nu spusese el cu această ocazie că „prin fuga sa voia să-i ferească pe atenieni să mai păcătuiască o dată împotriva filozofiei, așa cum o făcuseră cu Socrate”? Dar, cum spuneam, lucrul poate cel mai serios - care putea genera nu doar neîncredere, dar și o mare ostilitate față de proiectul politic platonician era felul în care Platon se
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Să facem aici câteva observații: a) Cetatea bună istorică nu este o cetate oarecare, situată într-un loc oarecare, poate într-un ținut „barbar”, ci este chiar Atena arhaică. Critias subliniază că oamenii minunați despre care va vorbi sunt „cetățeni atenieni adevărați”, strămoșii îndepărtați și direcți ai compatrioților săi. Faptul că relatarea sa provine de la Solon, marele legislator atenian (cu care se înrudea și Platon, de altfel) subliniază caracterul patriotic al acestui restauraționism: nu numai că Cetatea cea bună a existat
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vedere, este cea a unui Univers bun, creat după modelul inteligibil de un Dumnezeu bun și mulțumit de creația sa. Or, dacă Universul este bun, atunci și omul este bun - cel puțin omul originar sau măcar cel rămas aproape de divinitate. Atenianul originar a fost un astfel de om bun, până când o decădere morală i-a alterat natura autentică, sau mai bine zis, a acoperit-o, asemenea chipului lui Glaucos, cu aluviunile și depozitele imunde ale trecutului apropiat. Întâlnim, așadar la Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să devină mai plauzibilă, cel puțin pentru publicul atenian? (Acest motiv retoric este suficient?) Nu scrisese chiar el, în tinerețe, în dialogul Menexenos, că e foarte ușor să te acoperi de glorie și să devii credibil dacă îi lauzi pe atenieni înaintea atenienilor? Nu cred deloc că Platon juca teatru, că își înșela voit cititorul și, la modul general, nu cred că restauraționismul revoluționar este o simplă mascaradă, o manieră de a-i impresiona pe cei prea creduli, sau o propagandă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai plauzibilă, cel puțin pentru publicul atenian? (Acest motiv retoric este suficient?) Nu scrisese chiar el, în tinerețe, în dialogul Menexenos, că e foarte ușor să te acoperi de glorie și să devii credibil dacă îi lauzi pe atenieni înaintea atenienilor? Nu cred deloc că Platon juca teatru, că își înșela voit cititorul și, la modul general, nu cred că restauraționismul revoluționar este o simplă mascaradă, o manieră de a-i impresiona pe cei prea creduli, sau o propagandă ieftină pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
6. Ispită și păcat (sau despre cum că seducția nu bate reducția) Cred că Dover are dreptate să afirme că este puțin important pentru istoria filosofiei sau pentru cea a homosexualității dacă Platon a reacționat bărbătește mai puternic decât majoritatea atenienilor de la sfârșitul secolului al V-lea și începutul celui de-al IV-lea. Dover pleacă de la convingerea că puterea unui argument, valoarea morală și istoria acțiunii argumentului nu au nici o legătură cu orientarea sexuală a celui care-l lansează contemporanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și cu pustia. Pustia socratică este, în scenariul platonician, afara cetății, așa cum se petrec lucrurile în Republica și Phaidros, așa cum se întâmplă lui Platon însuși când se pune pe sine în și sub condiția pustiului încă de la începutul Legilor (unde Atenianul - un străin!, adică Platon însuși autopus în postura de a-și asuma ieșirea în afara zidurilor cetății, Clinias cretanul și Megillo, lacedemonianul merg, convorbind, în insula Creta de la Cnosos la peștera și templul lui Zeus, ținta călătoriei lor). Calea e simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
-și asuma ieșirea în afara zidurilor cetății, Clinias cretanul și Megillo, lacedemonianul merg, convorbind, în insula Creta de la Cnosos la peștera și templul lui Zeus, ținta călătoriei lor). Calea e simbolică pentru Platon și în virtutea acestui simbolism devine el lup moralist. Atenianul (Platon) e sever în Nomoi, propune sancțiuni față cu habitudinile insuficient raționale practicate de spartani și cretani (adică tocmai de aceia pe care Platon îi considera, înainte vreme, exemplari și, ca atare, de urmat!). E un Platon pe dos în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
plan istoric imediat, tentativele lui de a pune bazele unui stat ideal s-au dovedit a fi eșecuri. El reafirmă orgolios această convingere atunci când, prin vocea „personajului” Socrate, nu se va sfii să afirme: „Cred că sunt unul dintre puținii atenieni de astăzi, ca să nu zic singurul, care are înțelegerea adevăratei arte politice și a punerii ei în practică”. Ce înțelege Platon prin „artă politică” e mai puțin evident decât s-a acreditat prin intermediul comentarismului de secol XX. Dacă cetatea e
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
despre prietenie. E rareori platonician, uneori grec și de cele mai multe ori excesiv de personal, și asta nu pentru a nu fi grec, ci pentru a fi diferit de Platon. E de presupus că și din acest motiv i-o vor plăti atenienii! Semnalez câteva locuri în care homoerotica tratată aristotelic încearcă să se personalizeze, și spun de la început că „prietenia erotică este prin excelență o prietenie a contrariilor” (cf. Stella Petecel, loc.cit., nota 4, p. 367). În Etica Nicomahică locurile exemplare
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
teamă (1 Apol. 5); natura adevăratului Dumnezeu este însă rațională. Teama și rațiunea (8(≅Η) se confruntă de‑a lungul întregii istorii. Socrate este primul care a îndrăznit să denunțe tertipurile demonilor, dar aceștia au reacționat prompt ridicându‑i pe atenieni împotriva înțeleptului. La fel s‑a întâmplat cu Isus, Logosul întrupat. Mântuirea devine posibilă tuturor oamenilor, greci sau păgâni, în virtutea faptului că un 8(≅Η ΦΒγΔ:∀ϑ46Η există ascuns în adâncul sufletului fiecăruia. Această „sămânță” iese la lumină în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu pasiune. Putem afirma că dintre toate sporturile, fotbalul este, fără îndoială, cel mai vechi sport. Ne-ar putea contrazice iubitorii atletismului, aducând drept mărturie Olimpiadele antice, sau chiar cursa soldatului de la Marathon, cel care în anul 490îCh. a adus atenienilor vestea victoriei asupra perșilor. Fotbalul este singurul joc sportiv în care omul se lipsește de aportul mâinilor, excepție făcând numai repunerea mingii de la margine, pentru care s-a cerut, în organismele abilitate modificarea acestei reguli de joc. Acest dispreț pentru
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
de judecata răspândită a lui Cicero („Socrate a coborât filosofia din cer pe Pământ, introducând-o în case și în piețele publice”), care pare un frumos elogiu; însă lauda ciceroniană nu este decât una dintre exclamațiile admirative ale acelor gură-cască atenieni din jurul lui Socrate - cei care, în 399 î.Hr., l-au condamnat la moarte și l-au îndemnat să bea cucută 3. Fiul sculptorului Sophroniskos și al moașei Phainarete, atâta vreme cât a fost în viață, a săvârșit însă o operă teoretică și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]