8,268 matches
-
materiei și a imortalității atomilor, dar agregările se desfac și apoi se fac la loc, ceea ce ne constituie dispare și nu mai rămâne nimic din ceea ce definea cândva identitatea noastră; așadar, nu există nimic de temut din partea acestor jocuri ale atomilor, nicio pedeapsă de așteptat, niciun păcat de ispășit. Fizica epicuriană condamnă orice metafizică: ceea ce se întâmplă se desfășoară în limitele unei logici atomice. Cum ar putea moartea să constituie o problemă? Ce-i de temut în ea? De vreme ce binele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sau în piața publică. Cosmogonia epicuriană presupune lumi infinite, cu variații calitative și cantitative ale materiei: între aceste lumi se află zeii. Materiali, ei sălășluiesc în interlumi, în punctele de joncțiune ale unor universuri învecinate; fără forme particulare, făcuți din atomi specifici, ei se bucură de pura plăcere de a exista și, adevărate entități plasate acolo spre aducere aminte, ne arată direcția în cazul în care înțelepciunea ne ispitește cumva... -8- Despre buna utilizare a durerii. Ce-i de făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
așa cum se deosebește capul de trunchi, așa cum ochii se deosebesc de gură și mâinile de picioare: ca niște părți distincte ale aceluiași organism, fiecare cu funcțiile sale, desigur, dar legate, aflate în relație. Identitatea sufletului rezidă în compoziția sa: niște atomi, desigur, dar mai subtili decât cei ai stomacului, așa cum neuronii creierului se disting, la moderni, de celulele stomacale... Subtilitatea, finețea, căldura particulelor care compun sufletul permit, într-adevăr, numirea acestuia, dar nu ca un organ separat, ci doar ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dispune de discipoli cărora le trimite scrisori îprintre care și cele trei păstrate). Regiunea Campania este un punct de pătrundere a acestei gândiri pe teritoriul italic. Poetul satiric Lucilius, de exemplu, evocă niște banchete ateniene la care este vorba de atomi și de simulacre, dovadă că gândirea lui Epicur a traversat Marea Adriatică. La mijlocul secolului al II-lea î. Hr., Alkios și Philiskos, doi greci despre care nu dispunem de nicio informație, își propun să implementeze filosofia lui Epicur la Roma. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un arhetip, o idee a rațiunii, un model: totul e să trăiești ca un zeu, și atunci nu mai ai de ce să te temi de moarte. Philodemos completează portretul cerului, cel puțin al zeilor materiali - deși aceștia sunt constituiți din atomi mai subtili, mai fini decât alții. Filosoful trebuie să fie prietenul zeilor pentru că zeii sunt prietenii filosofilor. Relația pașnică, amicală, ca să zicem așa, dintre ei generează o seninătate utilă pentru abordarea sfârșitului unei existențe. Dar, în ceea ce-i privește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
necinstit prezentate, propuse sau susținute. în Despre semne, Philodemos se străduiește să elucideze chestiunea inferenței și reflectează asupra trecerii de la ceea ce este văzut, constatat de trupul filosofului, la ceea ce poate fi dedus: de exemplu, cum vom deduce realitățile invizibile ale atomului și vidului plecând de la realitățile vizibile? Cum am putea ajunge la teoria declivității - o referință inexistentă în corpusul epicurian descoperit, dar prezentă în corpusul lui Philodemos - făcând apel doar la ceea ce se poate vedea, mirosi, gusta, pipăi? Pornind de la retorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ei înierbate, sau manevrele legiunilor, nici deplasările lor repezi, nici strigătele lor și vacarmul pe care-l fac, dar care totuși există, tot așa nu surprindem a priori, numai cu ajutorul simțurilor, economia fină și secretă, invizibilă și ascunsă, a jocurilor atomilor care compun orice realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și bine reglată din punct de vedere mecanic. Practicând această metodă, nu mai gândim lumea la suprafață, ci în adâncimea pe care o reclamă. Luciditatea se dobândește astfel: trebuie să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici epicurienii nu exclud sufletul sau spiritul - la Lucrețiu, spiritul dă impuls sufletului care comandă trupul și este localizat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu epitetul vital îă). în altă parte, descoperim forțe creatoare, noduri vitale, principii fecundante, o mișcare eternă, o viață nemuritoare, tot atâtea variațiuni pe tema viului, celebrat mai mult ca de obicei. Este lucru știut, Lucrețiu reduce orice realitate la atomi care se grupează și se agregă în mișcare în vid. Dacă ne concentrăm atenția doar asupra particulelor, lăsăm deoparte puterea care face ca atomii să se întâlnească și apoi să se asocieze sau să se disocieze. Vedem bine elementele componente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tema viului, celebrat mai mult ca de obicei. Este lucru știut, Lucrețiu reduce orice realitate la atomi care se grupează și se agregă în mișcare în vid. Dacă ne concentrăm atenția doar asupra particulelor, lăsăm deoparte puterea care face ca atomii să se întâlnească și apoi să se asocieze sau să se disocieze. Vedem bine elementele componente ale lumii și nu mai suntem atenți la ceea ce guvernează această dinamică. Cinetica despre care Lucrețiu vorbește mereu pare mai importantă și mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dar combinările acestora din urmă permit realizarea de sunete și sensuri diferite. Astfel, ligneux î„lemnoși”) și ignés î„aprinși”) au niște litere în comun și prezintă o anumită omofonie, deși au semnificații total independente. La fel e și cu atomii: prea puțin numeroși pentru a constitui un alfabet, ei permit - grație multiplicității de înlănțuiri, întâlniri, mișcări, ordini, dispuneri, figuri - producerea diversității lumii, de la piatră la soare, de la pasăre la poet, de la cețuri la ocean. Natura, la Lucrețiu, este acest imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de la cețuri la ocean. Natura, la Lucrețiu, este acest imens poem al elanului vital scris cu o mână de particule elementare, nu de către zei, ci de către o forță-cauză fără altă rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamenul. -6- Capriciu de atom. Preiau expresia „capriciu de atom” de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea atomică fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. într-adevăr, niște atomi care cad în vid nu întâmpină nicio rezistență, ei cad ca ploaia, la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la Lucrețiu, este acest imens poem al elanului vital scris cu o mână de particule elementare, nu de către zei, ci de către o forță-cauză fără altă rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamenul. -6- Capriciu de atom. Preiau expresia „capriciu de atom” de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea atomică fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. într-adevăr, niște atomi care cad în vid nu întâmpină nicio rezistență, ei cad ca ploaia, la nesfârșit, fără să se poată întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o forță-cauză fără altă rațiune și justificare decât postulatul ontologic: clinamenul. -6- Capriciu de atom. Preiau expresia „capriciu de atom” de la Bergson, care califică astfel faimosul clinamen, declivitatea atomică fără de care nimic nu s-ar fi întâmplat. într-adevăr, niște atomi care cad în vid nu întâmpină nicio rezistență, ei cad ca ploaia, la nesfârșit, fără să se poată întâlni, asocia și agrega vreodată. Lumea se reduce atunci la această cădere de particule, fără ca natura sau omul să poată apărea. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
priori, pentru a justifica posibilul, deci realul, are loc o declinație. Cum? în mod insesizabil, ușor, imperceptibil. Să nu ne imaginăm vreun unghi drept, precis, casant, nu, ci un suflu, un capriciu deci, fără altă rațiune decât natura însăși a atomilor: se constată existența în ei a forței de greutate, desigur, dar și a unei energii proprii, cea pe care o putem observa la caii ținuți în frâu înainte de startul într-o cursă și care, impetuoși, nărăvași, incarnează această forță ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care decurge totul. Declivitatea integrează libertatea într-o lume care, din acel moment, este organizată altfel, ea face așadar posibilă o intersubiectivitate, deci o viață socială. Apoi, la alții, responsabilitatea individuală, dragă adepților oricărei ordini colective... Un asemenea capriciu al atomilor inaugurează un antidestin. Din clipa în care niște atomi se întâlnesc, lumea se constituie. în dezordine, în haos, desigur, dar formele adecvate persistă, dăinuie. Astfel încât, în urma acestei epifanii a materiei, lumea efectuează niște variațiuni: trăsnetul, tunetul și vulcanii, germinația, reproducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care, din acel moment, este organizată altfel, ea face așadar posibilă o intersubiectivitate, deci o viață socială. Apoi, la alții, responsabilitatea individuală, dragă adepților oricărei ordini colective... Un asemenea capriciu al atomilor inaugurează un antidestin. Din clipa în care niște atomi se întâlnesc, lumea se constituie. în dezordine, în haos, desigur, dar formele adecvate persistă, dăinuie. Astfel încât, în urma acestei epifanii a materiei, lumea efectuează niște variațiuni: trăsnetul, tunetul și vulcanii, germinația, reproducerea și pasiunea, foamea, setea și libidoul, sufletul, trupul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
om și competența sa par fără limite. Un asemenea spirit enciclopedic pare a arăta ce poate însemna acumularea tuturor cunoștințelor unei epoci în creierul unuia și aceluiași individ. Cu atât mai mult cu cât această inteligență - această configurație particulară a atomilor! - presupune același mod de a excela în imaginație, în rațiune și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
însemna acumularea tuturor cunoștințelor unei epoci în creierul unuia și aceluiași individ. Cu atât mai mult cu cât această inteligență - această configurație particulară a atomilor! - presupune același mod de a excela în imaginație, în rațiune și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul? Gol de zei, dar plin de atomii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul? Gol de zei, dar plin de atomii care compun soarele, luna, aștrii, stelele... -10- îmblânzirea morții. Nimic nu se naște din nimic, totul pleacă de la atomi și de la deplasările lor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul? Gol de zei, dar plin de atomii care compun soarele, luna, aștrii, stelele... -10- îmblânzirea morții. Nimic nu se naște din nimic, totul pleacă de la atomi și de la deplasările lor în vid - e un lucru care se știe de-acum. Chiar și moartea se supune acestei legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul? Gol de zei, dar plin de atomii care compun soarele, luna, aștrii, stelele... -10- îmblânzirea morții. Nimic nu se naște din nimic, totul pleacă de la atomi și de la deplasările lor în vid - e un lucru care se știe de-acum. Chiar și moartea se supune acestei legi. Or, ea se află la originea multor temeri ale omului. Trebuie să murim: și atunci, la ce bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mea de după moarte? Există aici niște mijloace de a câștiga bunăvoința puterilor divine? Câte întrebări, atâtea tulburări, spaime și temeri... Fidel metodei sale, Lucrețiu demontează, deconstruiește, demistifică: nu, moartea nu e o catastrofă, ci o simplă operație la nivel de atomi ce corespunde sfârșitului agregărilor care constituiau un trup și un suflet. Dar atomii dăinuie, existența lor e eternă. Cadavrul n-are de-a face cu cerul, ci cu pământul, el nu-i dator pentru niciun tratament transcendent, întrucât se supune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Câte întrebări, atâtea tulburări, spaime și temeri... Fidel metodei sale, Lucrețiu demontează, deconstruiește, demistifică: nu, moartea nu e o catastrofă, ci o simplă operație la nivel de atomi ce corespunde sfârșitului agregărilor care constituiau un trup și un suflet. Dar atomii dăinuie, existența lor e eternă. Cadavrul n-are de-a face cu cerul, ci cu pământul, el nu-i dator pentru niciun tratament transcendent, întrucât se supune celei mai radicale imanențe. Sufletul, muritor ca tot restul corpului, se dezintegrează, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]