701 matches
-
înnăscute, să ne menținem sau nu stările de spirit, gîn-durile și vibrațiile la niveluri înalte. Cele șapte principii sacre sunt: 1. Principiul mentalismului, care spune că " Totul este minte; Universul este mental". Întregul Univers este alcătuit dintr-o minte divină atotcuprinzătoare, din gîndurile și formele sale gînd. Creatorul este Totul. Totul este minte, adică inteligență, înțelepciune și creativitate infinite și infailibile. Trăim în cadrul acestei Minți omniprezente, iar Mintea noastră adevărată nu e decît o extensie și o creație a Minții Divine
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ne permite oare să sesizăm tensiunile paradoxale care marchează faza III? Nu cred. Numeroase fapte ilustrează incontestabil noul statut al performanței, dar acest concept este adesea folosit într-un mod atât de exclusivist, atât de „elastic”, încât devine o idee atotcuprinzătoare și, în același timp, o cheie explicativă universală a societății contemporane. Contra acestei tendințe care instituie, puțin câte puțin, o nouă gândire preconcepută, „de-a gata”, a fost scris prezentul capitol. Ceea ce m-a obligat să-mi reîmprospătez lectura aventurilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Bărbații albi și-au împărțit între ei trofeul puterii naționale, dar au lăsat nesupravegheate multe alte spații politice, în special pentru femeile albe. Experimentul federaltc "Experimentul federal" Cazul Oceaniei arată în mod clar că statul național nu a fost nici atotcuprinzător și nici un apărător al celor slabi. Sugestia că statul național ar fi fost un bastion în calea exploatării capitaliste și un protector al femeilor până la zdruncinarea poziției sale de către prezentul val de globalizare nu este susținută de istoria Australiei (și
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Filipine", a promovat în mod conștient interesele firmelor locale și internaționale pe seama consumatorilor. O scurtă istorie a acordului federal australian pentru zona Oceaniaxe "Oceania" arată că statul național e o construcție relativ nouă și că nu a fost atât de atotcuprinzător pe cât sugerează o parte din literatura globalizării. Din perspectiva Oceaniei, alte forme de guvernare decât statul-națiune ar putea oferi exemple mai bune pentru modul de confruntare cu puterea capitalului global. Conform cercetătorilor din domeniul relațiilor internaționale, modelul westfalian oferă baza
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
destinele individuale ale candidaților, putând să deschidă - sau dimpotrivă - noi „șanse de viață”. În secțiunea de față, m-aș opri asupra unor problematizări față de această frenezie evaluativă generalizată și aș începe prin a preciza că punem sub semnul întrebării simulările atotcuprinzătoare la scară națională ce prefațează examenele naționale. În primul rând, ne îndoim de acest experiment pedagogic pentru că e lipsit de elementare precauții deontologice. O testare de o asemenea proporții lasă urme destul de evidente asupra actorilor implicați, perturbând și funcționarea sistemului
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
universale cu naturalul și universalul, a instituțiilor efemere și a reperelor de stabilitate inculcate în procesul hominizării, a libertăților echilibrate și a conștiinței întregului univers (întreg și ca multivers) și a proceselor pe care le conține. Sistemul este o metaforă atotcuprinzătoare nu doar prin sugestie ca declic al cunoașterii, ci și prin recentrarea construcției mentale a lumii în jurul factorului antropic care generează, depozitează sau distruge cunoașterea, care cuprinde realul prin acțiunea conștientă în rețeaua sa de propensiuni contradictorii, ce subîntind discernământul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
surplusul de putere acordat spectatorului, plusvaloare a privirii informate. Supravegherea sacră Supravegherea este consubstanțială sacrului: Dumnezeu, zeii văd totul, iar oamenii nu se pun în mișcare, nu se agită, nu hoinăresc decât sub controlul Puterii de Sus. Al privirii Ei atotcuprinzătoare. Oricine ar avea de gând să i se sustragă nu ar găsi nici un colțișor unde să se ascundă. Supravegherea divină nu cunoaște nici breșă, nici soluție de continuitate și, neostenită, se exercită fără răgaz: nimeni nu este invizibil, în afară de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
transversal al informațiilor între toate funcțiunile întreprinderii. Alegerea sistemului ERP potrivit permite beneficiarului să implementeze un sistem integrat unic, care aduce la un numitor comun sistemele funcționale existente. O altă definiție scurtă, dar cuprinzătoare, este: „o soluție software completă și atotcuprinzătoare pentru o întreprindere”<footnote T. Anderegg, ERP: A- Z Implementer's guide for success, Resource Publis hing, 2000, p. 5. footnote>, ea relevând faptul că ERP este o suită de aplicații, mai ales în ochii utilizatorilor finali . American Production and
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
diferit de celelalte domenii ale managementului general deoarece trebuie nu numai să servească scopului și intereselor conducătorului organizației, ci și să acționeze în interesul angajaților, al ființei umane și, prin extensie, în interesul societății. În prezent nu există o definiție atotcuprinzătoare, unanim acceptată de specialiști, privind managementul resurselor umane. Având elemente care se completează reciproc, fiecare contribuind la definirea conceptului în ansamblul său, definirea managementului resurselor umane vizează: • acțiunea care facilitează cea mai eficientă antrenare a oamenilor în vederea realizării obiectivelor individuale
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
reziste presiunii de a se conforma opiniei generale. Drept rezultat, propunerea finală din partea echipei ei a venit un pic mai târziu - însă Wendy a considerat că o săptămână sau două de discuții suplimentare erau recompensate de ideile prodigioase și discuțiile atotcuprinzătoare care aveau loc atunci când se întâlnea echipa. Propunerea finală a echipei, aflată la o săptămână sau două de finalizare, avea să fie cu mult mai bună datorită timpului suplimentar avut la dispoziție. Câțiva membri ai echipei i-au spus lui
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
Dilthey -, "viața însăși" diferențiază între ele aceste științe, iar nu noi pe baza unei "analize teoretice": "Locul lor nu este determinat prin raportarea la o știință universală", la "o unitate" (s.n.)42 dinainte stabilită, adică la o paradigmă unică și atotcuprinzătoare, ci numai "prin raportarea la realitatea vieții și prin descrierea acesteia"43. 3. Corelațiile trăirii Andrei Marga consideră că Dilthey "intercalează"44 în relația dintre subiect și obiect viața, întrucât conștiința ("punctul de plecare al filozofării", cum o numește Al.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cât și cea științifică a metafizicii înțelese de Dilthey ca ein merkwürdiges Doppelwesen. Credem că aceste (auto)exigențe divergente și definitiv ireconciliabile ne îndreptățesc să vorbim despre dualismului funciar al filozofiei, precum și despre precaritatea acesteia în raport cu idealul unei cunoașteri obiective atotcuprinzătoare. Propunând o Weltanschauungs-philosophie bazată pe modelul pluralității, Dilthey afirmă însă, deopotrivă, forța filozofiei de a regenera odată cu fiecare creator al unei autentice viziuni despre lume. 1. Presupoziție și inducție Am afirmat că Dilthey relativizează categoriile, conferindu-le o dimensiune istorică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
presupoziție și inducție își vădește o dublă aplecare metodologică: atât spre demersul speculativ, cât și spre cel științific. Căutând să satisfacă exigențele universaliste promovate de tradiția filozofică, pe care și le asumă de fiecare dată în aspirația spre o cunoaștere atotcuprinzătoare, ea se dorește a fi în același timp speculație adică o construcție teoretică deductivă, subiectivă și autonomă, capabilă să se "autoîntemeieze" pe principii proprii, fiindcă pleacă de la prezumția că dincolo de lucruri, trebuie să existe o corelație universală -, cât și știință
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în care performanțele lor sunt verificate în raport cu fenomenele și problemele particulare. Poate că motivul acestui fapt se află în acea contradicție profundă cu care natura spiritului nostru întâmpină orice strădanie filozofică, și anume aceea că exigența universalității și a unității atotcuprinzătoare se poate realiza numai printr-un conținut unilateral, definit individual"67. Tocmai fiindcă sesizează imposibilitatea de a cuprinde într-o teorie totalitatea existenței, Dilthey se vede nevoit să revină deseori asupra conceptelor și ideilor sale, pe care le nuanțează sub
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filosofic, sub o umbrelă bufă: filmul desenează grațios în clișeele policier / thrillerelor de duzină. Ce sens capătă, ne întrebăm, efortul de a mai "spune" încă o dată, la fel, în tradiția bine întemeiată, de tot îndoielnică, a operei de consum, în atotcuprinzătorul kitschland? Poezia filmului dictează însă rangul creației. De asemenea, discursul subtextual, ironic, bucurîndu-se de libera manifestare, atîta vreme cît cineva "face cu ochiul", iar jocul este posibil. Este acceptat, este chiar "regulă a jocului". Iar acest "la fel"(..."așa e
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
astronomia în curs de cristalizare pe cercetarea și formularea obiectivă a legilor; ea îl pune pe emoția personală, copleșitoare și, în același timp, liniștitoare în fața măreției incomensurabile a spiritului organizator în mod misterios "supraomenesc", care creează și întreține acest ritm atotcuprinzător al armoniei universului material, complementar universului dorințelor și motivelor intime, în care armonia permanent deranjată își impune totuși legea. Această lege se impune sub forma unei culpabilități mai mult decît conștiente, încă vagă și imposibil de definit, dar cu atît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ființă care se târăște se înrudește cu șarpele. Viermele, care ar putea face obiectul unei monografii literare, este adeseori schița unei reptile."69 Coroborând informațiile oferite de opera bachelardiană, ajungem la următoarea interpretare: într-un univers, în care divinitatea este atotcuprinzătoare, spiritele (albatroșii) cu cât se avântă mai mult spre înălțimi, sunt atrase în aceeași măsură de realitatea materială ("mlaștina cu viermii roșii"). Confruntarea este deopotrivă dureroasă și de o frumusețe ireală, nepereche ("Mirajul frumuseții nevalente"). Singur poetul, cu privirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a făcut pe Camil Petrescu să-l insereze în subsolul romanului și, încă, nu oriunde, ci tocmai în finalul jurnalului lui Fred Vasilescu?! Prezența cvasi-ocultată a lui Dumnezeu în multiplele sale forme de a se manifesta (Creator imperfect dar și atotcuprinzător, stăpân pe soarta geniilor care-L abjură datorită imposibilității lor de a se pune de acord cu lumea materială etc.) dimpreună cu enumerarea ființelor primordiale, care supraviețuiesc până astăzi, îndreptățesc disponibilitatea romanului la analiza arhetipală. Cel puțin aceasta este calea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu Mama. Marie Bonaparte, unul dintre primii critici care a aplicat judicios cercetările psihanalizei la opera unui mare scriitor (E. A. Poe), accentuează relația de complementaritate dintre natură și mamă: "Natura este pentru omul adult, ne spune doamna Bonaparte, 'o mamă atotcuprinzătoare, eternă și proiectată în infinit.' Sentimental, natura este o proiecție a mamei." (s.n.)292 Consecințele relației armonioase dintre Raluca și viitorul poet se dovedesc cât se poate de productive. Până la finalul primei etape din creația eminesciană (1879, după argumentele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dar și de satiră politică (în măsura în care narcisicul personaj trebuie să-și țină discursul, stilizat de "negrul" Victor și supervizat de Juan Téllez, la Strasbourg), autorul comentându-le nu numai ticurile vizuale sau verbale, ci și pe cele lexicale, pe o atotcuprinzătoare plajă a cultului personalității și a lapsusului semnificativ. Roluri de compoziție, quiproquo-uri, mimetism, simulare, indecizie, incapacitate de a da o formă ideilor, iată o parte din simptomatologia maladiei postmoderne a narațiunii și personajelor, tot mai dependente de felul în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un cronicar realist, cu felurite puseuri de sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa vastissimă atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist al istorie ortodoxiei și a catolicismului. Roma cu topografia, peisajele, artele figurative și nenumăratele sale bazilici îi sunt familiare, drept care Dan Stanca n-are niciun fel de reținere în a zugrăvi funeraliile lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
estetic și procedurile artistice ce constituie farmecul și viabilitatea prozei în general, și a romanului în special. În ceea ce privește portofoliul romanului european, încredințat unor protagoniști meniți să-i reprezinte atât pe autori cât și pe cititori, el se dovedește a fi atotcuprinzător și omnivor: de la eposul baroc onirofantastic (Milorad Pavič) la antinomia gotică angelodemonică (Michel Tournier); de la patologia dublei identități a individului, aparent aflat în afara oricăror bănuieli (Emmanuel Carrère) la ficțiunea extremă, generată de biotehnologii S.F. (Michel Faber cu a sa ucigașă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
când prin ține plutesc (Pământ, trad. MB) pare a fi o rescriere oarecum stângace a experienței de cunoaștere din Infinitul. La Quasimodo dilatarea eului determina, printr-un mecanism de tip cauză-efect, apariția vântului în vreme ce în Infinitul lui Leopardi intelectul devine atotcuprinzător datorită acestuia. Imaginea oferită de scriitorul ermetic este, mai curând, o răsturnare a celei din Infinitul. În Canturi, prezența dinamică a vântului, deseori alăturată imaginii sonore, trasează o linie invizibilă între eul poetic și exterior, interiorizat prin intermediul unui motiv din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
viziune asupra realității, care ar putea fi caracterizată prin cuvinte ca: organic, holistic, sistemic. Trăim astăzi un moment de fractură, o necesară schimbare de paradigmă și aceasta nu doar în interiorul științei, ci în viața noastră întreagă. Revine un principiu uitat, atotcuprinzător care, prin însăși natura sa, poate să ne ofere o perspectivă sinoptică, multiformă și multidimensională a existenței. Putem oare cuprinde cu mintea noastră întreaga realitate? Poate că nu, dar în tot cazul trebuie să încetăm să o mai privim ca
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de raporturile de forță dintre ele. Această abordare sistemică pare să fie chiar principiul universal operant al universului. Oricum, anatomiile recente ale realității susțin tot mai mult ideea că fenomenul fundamental în univers este relația. E necesară, așadar, o teorie atotcuprinzătoare, unică și simplă, în a cărei expresie să se regăsească toate legile naturii, un principiu general coerent care să poată fi aplicat în toate cazurile, "o reprezentare abreviată a logicii din spatele proprietăților universului" (John Barrow). Există un secret al universului
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]