74,189 matches
-
bogat al literaturii române, unde existența unui adevărat florilegiu de mari scriitori nu obliga la inserția unora de rang secund. Este, în acest cadru, Titus Popovici un foarte mare scriitor? În motto, Mircea Iorgulescu își menajează termenii: scriitorul "a fost atras cu o forță mai presus decât a înzestrării sale către narațiunea aparent de tip obiectiv, cu arhitectură sobră și fortificații etice riguroase. În articol, autorul acestuia se abține de la orice judecată de valoare, narându-i romanele, cele de după 1990 punând
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Fiecare articol pe care îl scrii este o străbatere a deșertului. De fiecare dată cînd începi, te întrebi dacă vei găsi suflul necesar să umpli blestematele de pagini albe. Ai două, trei idei în cap, ești convins că ele vor atrage altele, te arunci în pagină ca în bazin, ratezi începutul, ștergi tot, o iei de la capăt, nu ești în cea mai bună zi a ta, în fine, merge, dă-i înainte. Bună sculă calculatorul. Poți să asculți și muzică la
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
o duminică după-amiază, eram învoit de la internat și mă dusesem să mă plimb pe sub poalele Tâmpei. Realitatea e că scriam poezii și, pentru mine, venit din Bărăgan, de la Urziceni, Brașovul a fost o chestie colosală, parcă eram în străinătate. Mă atrăgeau, în special, săsimea și civilizația germană. Nimeni nu știa că scriu poezii și erau, ce e drept, proaste. Și culmea, plimbându-mă eu așa, singur, mă întâlnesc cu directorul liceului, profesorul Bălăceanu, de limba română. Îl salut, luându-mi șapca
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Trăiam într-o inconștiență mirată. Mă miram că așa ceva era posibil. La un moment dat, prin 1957-58, era la editură o evreică basarabeancă; traducea de zor o istorie universală și îi tot dădea cu Alexandru Macedonski. Eu văd și îi atrag atenția că Macedonski e un poet român... puțin altul decât cuceritorul Alexandru Macedon. Și ea îmi răspunde: Aveți voi așa un poet?. Cum poți să reacționezi în asemenea situații? Așa că eu trăiam într-o continuă uluială că ăștia existau cu
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
inspirată de Memoriile unui opioman englez, a lui De Quincey și cea a adresării directe și familiare (de fapt, o familiaritate falsă) către cititor, folosită de Thomas Mann în Mario și Vrăjitorul. Ceva de genul: V-am spus eu!, Vă atrag atenția!. Eu o să spun că am pornit de la aceste tehnici, chiar dacă am și eu un personaj, Rânzei din Însoțitorul, care intervine în acțiune în modul la care mă refer. Eu voi deveni și cenzorul propriului meu text. Muzeul cuvintelor Această
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
înșală. Mărturia ne-o aduce imaginea lui Ambroise, Paré că un taumaturg gata să intervină preventiv în discordia ce-a premers sinistra noapte de 24 august 1572. Că un campion al armoniei universale, ca un veritabil reprezentant al ecumenicității Paré atrage atenția asupra abdicării de la înțelepciune: "Ah, domnule de Mérgy, oamenii din orașul asta nu ne iubesc..." E soarta oricărei posturi care se opune iubirii fanatice, oarbe, desfoliate de aură paradisiacă în care era menit a trăi omul adamic. O soartă
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
Ceaușescu lui Gorbaciov, cînd a scăpat situația de sub control: să trimită trupe în România ca să înăbușe revoluția! Asta ar trebuie sa-i astîmpere în elogii pe toți cei care salivează și astăzi vorbind despre patriotismul lui Ceaușescu). Ne-au mai atras delectabil atenția, în ordinea lecturii, Șerban Foarta cu o grație de nepovestit, Ioan Grosan, hazos-melancolic și Radu Cosasu, cu una dintre cele mai frumoase schițe de portret din vieata să de extremist de centru. Un Brassens al tuturor nostalgiilor cosasiene
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
dl. Cozmâncă, însă, conducerea de stat s-a implicat la timp și cu eficiență în chestiune, după ce un ziar din Papua a publicat date despre exodul în România a primelor cupluri de tigri tasmanieni clonaț. Conducerii Grădinii i s-a atras, prin urmare, atența să dea un comunicat. Acesta s-a citit la postul națonal de televiziune, dezmințnd cu autoritate aserțunile ziarului papuaș. S-au luat și altfel de măsuri: Grădina a fost închisă publicului, pe un timp nedeterminat. Chip în
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
poeții aleși pentru această pagină n-au scris cu nici un chip pentru mine. Până la urmă, poate e vorba pur și simplu de ghinion. Aș fi putut alege să citesc altceva săptămâna asta Fără ironie ( încă) spun că ceea ce mi-a atras atenția în mod deosebit, atât înainte cât și după lectura acestei cărți, este pseudonimul ( căci pseudonim trebuie să fie) ales de autor: Loriean Carșochie. Volumul, intitulat - din fericire - nepretențios, Poezii, adună poeme de dragoste pe care, însă, poetul suferind le
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
corespundea portretului robot al inamicului public: superba jună cititoare, ce-și vedea impasibil de lectură. (Eu, celălalt ne-pensionar, nu mai sunt chiar tânăr și nici nu stau pe scaun) „Și chiar dacă nu-ți dădea scaunele de bunăvoie, dacă-i atrăgeai atenția ți-l ceda", continuă Monserrat Caballé. Cititoarea ( observ acum că și ea e o celebritate: copia perfectă a lui Zeta-Jones) „lecturează" apăsat înainte. „Dar astea de azi e nesimțite. Trebuie să le ridici cu forța" Ca toată lumea din fir
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
ale lui Ulisse, la unele complexe de tip oedipian, trimițîndu-ne inevitabil cu gîndul la unele scrieri din secolul al 18-lea, libertin, enciclopedist și rațional, de care pare a se simți (așa cum unele studii asupra operei sale o demonstrează) irezistibil atras. L’Ignorance este și un roman cu teză. Odissea, ne reamintește autorul, este epopeea fondatoare a nostalgiei, iar Ulisse este cel mai mare aventurier al tuturor timpurilor și cel mai mare nostalgic. Pe această canava mitologică Kundera brodează, cu variațiuni
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
Constanța Buzea Și totuși, nu îndepărtez de la mine tentația, oricât de mult m-ar tulbura și m-ar strivi psihic ideea eșecului. Nu textul neapărat, ci vraja scrisului mă atrage. Și totul începe, fără să se mai termine în realitate, în momentul în care, în prezența vizibilă a martorilor și în prezența secretă a lui Dumnezeu, mă aud rostind nebunește angajamentul de a scrie. De altfel, sunt din ce în ce mai convinsă că
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
personalității lui Mihai Eminescu, la alta, cum este ,,Umanitatea" din Iași, este descoperit ca semnând cu pseudonimul Pascal. Unele distingându-i frumosul libertății de gândire, cele mai multe capabile să-l integreze ca scriitor în ordinea alcătuirilor umane ale acestei identități. Altele atrăgându-i mecanice atribuiri de sensuri, cu implicări, echivalente cu pierderea libertății și tot ce a însemnat concentrarea aspră a acestora, lăsând să fie aspru judecat de ,,Epoca" și ,,Neamul românesc" în 1914, implicat în epopeea artificială de eroisme și iluzii
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după femei. - Da, da, știu foarte bine, zice el. Iartă-mă. Și cinăm mai departe. După un timp, la desert, privirea lui Luis e atrasă din nou, irezistibil, de frumoasa solitară. Îi zâmbește, iar ea îi întoarce zâmbetul. Eu mă enervez de-a dreptul și îi reamintesc că am venit la San José ca să scriem un scenariu. Mai adaug și că-mi displace atitudinea lui
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
soțul ei. Pe un asemenea fundal este introdusă și perspectiva lui Paul Morand asupra raporturilor dintre Occident și Orient, imaginarul său fiind de timpuriu obsedat de conflictul între civilizațiile celor două mari spații geografice, judecate drept incompatibile, dar arătându-se atras și de "atavismul" răsăritenilor, de legăturile lor mai intime cu natura, înglobate în mai larga deschidere cosmopolită a viziunii scriitorului asupra lumii. În această ecuație, România devine interesantă și pentru că este un spațiu de confluențe semnificative între cele două lumi
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
străine, reprezintă un comparatist virtual. Iar dintre aceștia. Subiectele numeroaselor lucrări de diplomă din domeniul în discuție constituie, până la un punct, o garanție în această privință. Ca să nu mai vorbim și de inițiativele independente ale multor oameni de cultură, care - atrași de tentațiile disciplinei - ajung să își cheltuiască eforturile cu predilecție în această direcție. Căci nu de puține ori, mobilul pecuniar, acaparant și paralizant, este împins în subsidiar de pasiunea și satisfacțiile cercetării. La aceste argumente solide se mai pot adăuga
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
fusese condamnat la ani grei de pușcărie. Aici era bătut rău, încât într-o zi, pe când era pălmuit, pândise clipa și îl mușcase pe torționar de un deget, și nu-i mai dăduse drumul multă vreme. Atunci, fostul comisar le atrăsese atenția celor ce îl băteau că e dreptul lui să se apere oricând, dacă-i tratat astfel. Tot de atunci, prin oricare închisoare trecea, se menționa când venea vorba de el: "Atenție, Duțu mușcă!"... A cunoscut pe toți intelectualii de
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
și-au făcut din retorica emoțională un certificat de patriotism? Firește, nici o semnificație. Poate doar o enormă confuzie, o egalizare a valorilor. Criteriile revizuirii sînt de altă natură. Și chiar dacă intervine uneori factorul etic, nici el nu e fundamental. Am atras în repetate rînduri atenția asupra riscului de a se reduce revizuirile la aspectul etic. Literatura nu servește unor scopuri morale precise. Căile catharsisului în artă sînt la fel de necunoscute (și de ocolite) precum căile Domnului în viață. Chiar dacă aceste lucruri se
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
Popescu, asist. univ. Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București ș.a. Practic, revista echivalează cu un simpozion științific internațional, la care se discută probleme de o arzătoare actualitate ale comunicării prin intermediul presei. Șomajul și șantajul, nevasta și cerșetoria Atrăgeam atenția, nu demult, asupra presiunilor la care sînt supuși ziariștii din provincie care scriu critic la adresa PSD în ziarele locale. Remarcam atunci că mai feriți de asemenea presiuni sînt corespondenții ziarelor centrale. Citesc însă în EVENIMENTUL ZILEI un editorial al
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
de bun-simț", aprecieri critice valabile dar catacretice, într-un cuvânt, tot ce ar trebui să afle un elev în legătură cu proza lui Voiculescu și categoria magicului. Cititorul oarecum inițiat, însă, nu are parte de prea multe revelații hermeneutice. Capitolul al doilea atrage atenția în mod deosebit prin aroganța titlului: Natura povestitorului. Lecturi inadecvate. Așadar, avem de-a face cu un capitol de metacritică. Problema apare în momentul în care autorul postulează propriul demers exegetic ca fiind cel adecvat prin comparație cu precedentele
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
preluați într-o formă mai directă de unii dintre ei ( Coleridge, Carlyle) a căutat să se apropie de viziunea acestora prin mijlocirea lor. I-au trezit interes scrierile lui Emanuel Swedenborg. Textele ce stau la temelia culturii europene l-au atras în mod special. În preferința pentru presocratici, Platon, neoplatoniști, se poate citi curiozitatea stîrnită de modele primare ale raportării omului la lume, cît și impulsul unei culturi de a se răzvrăti, în căutarea drumului propriu, împotriva mentalității moștenite că patronul
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
a recupera prospețimea și puritatea lumii din starea sa primordială, sau putința de "a păși desculț în realitate", ca să-l cităm pe Wallace Stevens despre care nu s-ar putea spune că nu a voiajat în sfere înalte ale gândirii. Atrași de mitul săracului ajuns milionar prin propriile sale resurse, un mit cu o istorie mai veche, este drept, romancierii, la rîndul lor, au făcut adesea din pledoaria emersoniană pentru "încrede-te în tine" o temă predilectă, explorînd-o din multiple unghiuri
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
manifeste pe aceeași temă. Un motiv de a vedea în Orfeu, sau mai degrabă în întruparea sa americană, nu numai pe Poetul capabil să transfigureze, prin cuvînt, geografia Americii și oamenii, de o mare diversitate, ai acelui loc. După cum ne atrage atența Harold Bloom, critic de sorginte emersoniană, Orfeul americanizat de Ralph Waldo Emerson este și "zeul-profet al discontinuității", al dezmembrării prin excelență, fiindcă odată cu momentul refacerii se manifestă din nou cu violență tendința contrară, de inovare și experiment. Apelul la
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
tu mai ai curaj să îmi spui/ că ești aproapele meu/ că nu trebuie să mă strivești/ să te scuturi de mine cu toate puterile/ te provoc pipăie-mi cearcănele/ atinge-mă și iubește-mă/ hai iubește-mă". Un poem atrage totuși atenția asupra a ceea ce s-ar putea numi o structurare "arhetipală" a imaginii subiectului, abia sugerată dar nu mai puțin reverberantă, referința fiind una mitic-biblică, pusă în surdină și camuflată, cum ar zice Mircea Eliade, în "profanul" situației comune
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
toate cărțile cu el și prin el vor ajunge mereu la aceleași rezultate. Pe mine mă plictisesc pentru că nu îmbogățesc prin analiză universul operei, ci îl sărăcesc... Tematismul? O mare școală critică. Dintre noile metode, este cea care m-a atras cel mai mult pentru că a ajuns acolo unde critica tradițională nu ajunsese niciodată: în pivnițele textului. Ea vede ceea ce criticul pozitivist nu vede: dedesubturile, umbrele, detaliile, obiectele, opțiunile obscure ale spiritului. Jean-Pierre Richard, pe care l-am cunoscut bine în timpul
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]