523 matches
-
-mi văd cel mai bun prieten la televizor. Gândește-te ce sfori ai putea să tragi. Ben râde, pentru că Ben vrea să-i spună totul lui Richard. Vrea să-i spună cum a intrat și s-a așezat în imensul atrium cu boltă de sticlă al companiei TV. Vrea să-i spună cum s-a simțit, înconjurat fiind de imagini cu vedetele televiziunii și cum celebrul prezentator al unei emisiunii de dimineață a venit și s-a așezat chiar lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am dezvăluit complotul cu Gualfard, hunii se vor răzbuna cu siguranță pe noi. Tu ieri îmi promiseseși că... — Firește. Stai liniștit, n-am uitat, îl asigură Sebastianus, răspunzând cu un semn la salutul gărzilor și pășind cu pas hotărât în atrium. Trecând printr-o poartă cu arcadă, o apucară pe un coridor și apoi pătrunseră în loggia vechiului peristil, în a cărui grădină, invadată de buruieni și părăsită cu totul, stăteau în așteptare, angajați în mici conciliabule ori dormind lungiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
senzația că e gata să zică ceva; apoi mormăi: — Ar trebui să te duci. Se îndepărtă și își făcu de lucru la consolă. Nu mai puteam spune nimic. Era pentru prima dată când purtam tocuri pe pavajul de marmură din atrium; făceau un zgomot ridicol, semnalându-mi trecerea ca un cod Morse. Trăgând aer în piept, am deschis cu forță una dintre ușile masive de mahon. Sunetul de pahare ciocnite, murmurul conversațiilor și ocazionalele râsete masculine s-au revărsat asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de Oxbridge. Richard mi-a spus că este exact ce căuta. —Jim Ashley mi-a arătat niște poze cu sculptura lui, spuse Richard Fine. A luat-o cu el înapoi în State, bineînțeles. Dar am vrut să punem ceva în atrium care să rămână. Ceva diferit, știi tu, nu vreo statuie clasică de genul celei de-afară: o femeie cu coapsele mari cât un B-52. David se gândea la o fântână, ceea ce ar fi fost OK, mai puțin faptul că ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încăpere decât curenți de adâncime pe Marea Cornwall când era agitată. În momentul acela, un murmur străbătu încăperea și cineva bătu din palme să se facă liniște. Era David Stronge. Ridicându-și vocea, anunță: —Doamnelor și domnilor, vom intra în atrium pentru ceremonia dezvelirii ultimei noastre achiziții. Conform politicii adoptate de Mowbray Steiner de a-i susține pe tinerii artiști britanici, am comandat această lucrare, Planeta plutitoare, domnișoarei Sam Jones. Domnișoara Jones se află aici în această seară și cu toții credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ooh“ și „aaah“, pâsla verde fu eliberată și alunecă în valuri la picioarele lui Sir Richard, așa cum îmi dădeam seama că se întâmpla cu toate lucrurile, mai devreme sau mai târziu. Chestia III, alias Planeta plutitoare, atârna maiestuos în centrul atriumului, într-un raport de proporții perfect cu pereții octogonali din jurul ei. Chiar deasupra ei se afla balconul construit mai sus, de care erau atârnate mănunchiuri de fascicule luminoase, răspândind valuri de lumină pală pentru a surprinde diferitele unghiuri ale obiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
șampanie din pahar. Capitolul 2tc " Capitolul 2" Nimic nu se potrivea, firește. Obiectul decorativ și cadrul în care se afla rimau la fel de bine cum se potrivește un personaj care nu consumă alcool în romanele lui Hemingway. Singurul lucru frumos al atriumului era balconul, care s-a dovedit un loc bun pentru agățat obiectul. Și totuși, balustrada curbată din bronz a balconului, cu spoturile sale luminoase, ca să nu mai zic de podeaua placată cu marmură verde și albă, și ea încrustată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
electric ce alimenta computerele, luminile, aerul condiționat... Din unghiul ăsta, cu zgomotul de mașinărie industrială pierzându-se în depărtare, Mowbray Steiner semăna cu o fabrică, ceea ce și era într-un fel. Parcarea, în spatele clădirii, era aproape la fel de luminată ca și atriumul și atât de plină cu mașini luxoase încât părea un showroom din Berkeley Square. Sebastian a rămas politicos în urmă ca să mă lase să trec de barieră înaintea lui și apoi m-a condus la un BMW bleumarin. Dezactivând alarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
instalația, știi tu, să fac puțină artă. Uitându-mă chiorâș la nasul meu și străduindu-mă să îmi dau seama ce e în neregulă cu el, mi-am croit drum spre locul pe care mi-l indicase Tony, la marginea atriumului, cu instalația suspendată în spatele meu. El se retrase tocmai în zona recepției și se așeză pe vine, bolborosind ceva pentru el, ca un aurolac: — Ia-ți mâna de la nas a urlat. Foarte bine. OK. Întoarce-ți capul într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trebuie să te relaxeze cu dulcegării și complimente elaborate. Tony Muldoon le avea cu modellingul mai ceva decât cu accentul David Bailey. Câțiva angajați ai băncii intrară și ieșiră în timp ce mă fotografia și ne priviră cu uimire. Lifturile erau în stânga atriumului, așa că bieții oameni nevinovați au intrat în cadru fără să vrea, primind de la Tony un fluviu de blesteme pe care, din fericire, după o privire amenințătoare din partea lui Joe, le-a mormăit mai mult sau mai puțin pentru sine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să pozez, și mă mai și deranja privirea asta profesională și rece care era neplăcută într-un mod care te paraliza, pe lângă insulte. M-am furișat în prima baie ca să îmi privesc nasul, într-un coridor chiar lângă lifturi. În afară de atrium, parterul clădirii era în mare parte format din camerele mari de recepție, cu birourile administrative ferite din calea privirii; nu trecea nimeni pe acolo. Așa că am petrecut fix zece minute așezându-mă în profil și în semiprofil ca să văd care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
I-am întors spatele să mă uit încă o dată la Planeta plutitoare. Pentru o clipă mi-am imaginat cum și-a zguduit lanțurile și a căzut cu o lovitură mortală de kamikaze peste Charles de Groot în timp ce mergea prin centrul atriumului. Nu era atât de greu de imaginat. În momentul acela, instalația părea a naibii de ostilă, încât ar fi putut face orice. Capitolul 11tc " Capitolul 11" — Bineînțeles că nu a fost vina mea, ce naiba! am spus nervoasă, enervându-mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
peste Charles și i-a crăpat capul e mult prea cusută cu ață albă. Chiar dacă Charles ar fi fost sub ea când s-a desfăcut lanțul, ar fi auzit-o în cădere. Nu era muzică de fundal sau altceva în atrium și, fiind duminică, toată lumea era la ultimul etaj. Nu era nici un sunet care să-l distragă. Să zicem că cineva a slăbit lanțul sau l-a pilit când l-a văzut pe Charles venind. El tot ar fi avut destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trecea pe acolo -, dar ar fi meritat așteptarea câteva săptămâni, în condiții normale. David Stronge și-a dat acordul. Atunci vina să cadă asupra lui. — Foarte amuzant. M-am gândit chiar acum la altceva. De ce ar fi trecut Charles prin atrium? Corpul lui a fost găsit cu fața spre camera de recepție sau spre sala mare de conferințe, or, acolo nu e nimic care să-l intereseze. Nu, cred că cineva i-a crăpat capul și apoi a avut ideea genială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
găsit cu fața spre camera de recepție sau spre sala mare de conferințe, or, acolo nu e nimic care să-l intereseze. Nu, cred că cineva i-a crăpat capul și apoi a avut ideea genială să-l care până în atrium și să dea drumul Planetei plutitoare deasupra lui ca să facă să pară că sculptura mea a fost de vină. „Opera de artă o ia razna.“ „Creatoarea nefericită spune: «De la bun început a avut o personalitate puternică. Nu o puteam stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scuzi. Trebuie să mă duc la toaletă. În timp ce ieșeam pe ușă, înțelegeam de ce inspectorul Brand presupusese că Charles venise aici să se drogheze; ca întotdeauna, coridorul și toaletele erau goale. Să târăști pe cineva de-a lungul holului și prin atrium n-ar dura decât o clipă; toate podelele erau fie placate, fie din marmură, nici un covor de care să se agațe cadavrul. M-am privit în oglindă și mi-am ciufulit părul puțin, dându-i timp lui David Stronge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
placate, fie din marmură, nici un covor de care să se agațe cadavrul. M-am privit în oglindă și mi-am ciufulit părul puțin, dându-i timp lui David Stronge să dispară. Nu stătea pe la ușa toaletei; când am ajuns în atrium, am scos întâi capul să văd dacă bântuia pe acolo, însă nu se vedea nicăieri. Ce ușurare. Cineva tocmai ieșise dintr-un lift și se îndrepta către ușă. Era Simon Grenville. S-a oprit la biroul lui Joe. —A, Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Era o agitație în vocea lui, exagerată raportat la cele spuse, lucru care mi-a atras atenția. Apoi a aruncat o privire fugitivă peste umăr. Din instinct, m-am pitit pe coridor pentru câteva secunde, și, când am ieșit în atrium , el plecase deja. I-am spus lui Joe,curioasă: Oamenii nu trebuie de obicei să confirme că vin sau pleacă, nu? Nu, îi spun lui Susie înainte să coboare. Ea este cea care preia mesajele. Nu știu ce tot trăncănea domnul Grenville
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și de secretare prin care îmi croiam calea mă fereau de priviri, deși cel care părea a fi Simon nu se uita niciodată în urmă. Nu mă așteptam să fie el. Privirea pe care a aruncat-o peste umăr în atrium fusese mai mult un reflex decât frica de a fi urmărit de cineva. Tocmai când a coborât scările pentru a intra în stația de la strada Liverpool i-am zărit fața și mi-am dat seama că urmăream persoana potrivită. Relaxată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Bazilica cu trei nave și nartex ridicată în timpul împăratului roman Valens (364-378) și refăcută în vremea lui Theodosius II (408-450), deasupra unei cripte monumentale paleocreștine, avea trei navate despărțite de ziduri prin temelii, o absidă semicirculară, un nartex și un atrium. Edificiul face parte din categoria bazilicilor cu trei nave și nartex, prezentând la fațadă un spațiu deschis - atrium - element rar întâlnit în zona balcano-pontică. Este cel mai vechi edificiu de cult creștin cu «nartex» cunoscut până în prezent. Descoperirea naturală din
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
II (408-450), deasupra unei cripte monumentale paleocreștine, avea trei navate despărțite de ziduri prin temelii, o absidă semicirculară, un nartex și un atrium. Edificiul face parte din categoria bazilicilor cu trei nave și nartex, prezentând la fațadă un spațiu deschis - atrium - element rar întâlnit în zona balcano-pontică. Este cel mai vechi edificiu de cult creștin cu «nartex» cunoscut până în prezent. Descoperirea naturală din 1971 a monumentului, aflat sub casele unor săteni ori sub o uliță a satului, împiedică cercetarea integrală a
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Via principalis tropeensă. Bazilica, probabil episcopală, de formă rectangulară, bine proporționată (30 m x 17,6 m), construită din pietre legate cu mortar, era trinavată, cu un nartex tripartit, un diaconicon, un phile, o absidă semicirculară către est și un atrium la vest, a fost descoperită între 1971-1973 împreună cu o criptă mare (2,70 m x 2,30 m; h. 2,50 m, în formă circulară) - necunoscută altădată - conținând scheletele a cinci martiri. Contemporană bazilicii, cripta a fost identificată sub pavimentul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
pridvorul de la intrare. Datarea edificiului în secolul V se bazează și pe construcția nartexului; 2) bazilica «de marmură» (B) a fost construită din piatră, cărămidă și marmură. Orientată E-V (25,50 m), bazilica prezintă următoarele elemente: spre vest, un atrium triporticat (8 m x 7 m în interior) cu un phiale și un nartex de stil elenistic cu trei intrări: una dinspre nord și două dinspre sud, una fiind precedată de un frumos propylon; naosul, cu cele trei navate și
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
trei intrări: una dinspre nord și două dinspre sud, una fiind precedată de un frumos propylon; naosul, cu cele trei navate și altarul, prezbiteriul, cu nivelul ceva mai înalt, mai mult de trei abside (E, V, N), spre S de atrium un baptisteriu, un pastophorium și trei scări de piatră ce uneau nartexul de navata centrală care se separă de cele laterale prin șiruri de coloane. Conform tipului elenistic, îi distingem de la V la E nartexul, imediat după atrium. Nu s-
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
S de atrium un baptisteriu, un pastophorium și trei scări de piatră ce uneau nartexul de navata centrală care se separă de cele laterale prin șiruri de coloane. Conform tipului elenistic, îi distingem de la V la E nartexul, imediat după atrium. Nu s-a găsit nici o criptă. Bazilica episcopală a cetății, construită la începutul secolului V, după cum a dedus V. Pârvan prin analiza materialele arheologice, a fost reconstruit de cel puțin patru ori până în secolul VI și apoi distrus de avari
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]