1,498 matches
-
geneza cărora tălmăcitorul înclină să creadă că „Villon a fost sedus (asemeni multor scriitori din cam toate epocile) de noutatea domeniului de investigat; a fost fascinat de pitorescul personajelor care populau acest mediu social” și „nu și-a cenzurat pornirea auctorială de-a mima (făcîndu- se c-o trăiește) o ipostază inedită”. Expresivitatea traducerii, prin exploatarea savuroasă a resurselor argotice românești, atinge aici una din cotele cele mai înalte. În cuvîntul adresat Cititorilor la ediția din 1533 a operei lui Villon
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
să-l scoți pe Alecsandri din sistemul de coordonate al timpului său - cu cât și le asumă voluntar. Reformele ortografice succesive prin care poezia sa a fost de fiecare dată "modernizată" au fost tot atâtea ștergeri ale urmelor propriei voințe (auctoriale) privind tipărirea (editarea) poeziei sale. Este un lucru destul de grav și ne poate da de gândit. Pentru că în materialul de față urmărim doar chestiunea apostrofului, alegem din Cântecul gintei latine exemple cu apostrof strâns și larg: Latina gintă e regină
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
libertatea improvizației, ca efecte baroce în interiorul acoladei, dar și ele se întorc, pînă la urmă, în folosul suprem al economiei tematice". Rezultatul? Bineînțeles e un surplus de autentificare a expertizei în care se reunesc două instanțe, cea exegetică și cea auctorială, prima aptă a se introduce, în laboratorul creației, a se ,intimiza" cu aceasta, a doua pusă în situația de-a se obiectiva, de-a apărea într-o emergență a autocunoașterii. Interesantă e împrejurarea că, deși ,relativist", atît de slobod în
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
rutină a sufletului ale cărui deplasări în circuit au de regulă ,stații fixe", prevăzute cu popasuri și ceremonii sacrilege, ,liturghii negre". Din care pricină ar fi inutil a le studia evoluția. Personaje în care - mai e nevoie să insistăm? - tipul auctorial se reflectă cu malefică satisfacție, nu putem ști cît ,ferindu-l de urît și de îndoială" ori, dimpotrivă, aprofundînd asemenea stări, consfințindu-le în ficțiunea eliberatoare și totodată înrobitoare aidoma unui destin..." Și după acest ocol să ne întoarcem la
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
fără să știi și după aceea te scurgi, te duci din mintea tuturor." (p. 456) Scrisul lui Ioan Groșan este unul structural ironic. Enervant de inteligent și lucid, autorul deconstruiește cu zîmbetul pe buze tehnicile narative postmoderne, rîde de comportamentul auctorial al congenerilor săi (inclusiv sau, mai ales, de propriul său comportament auctorial), dar și de reacțiile foarte previzibile, frizînd locurile comune de comportament, ale personajelor sale la diverșii stimuli narativi și, nu în ultimul rînd (deși niciodată explicit), la cel
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
tuturor." (p. 456) Scrisul lui Ioan Groșan este unul structural ironic. Enervant de inteligent și lucid, autorul deconstruiește cu zîmbetul pe buze tehnicile narative postmoderne, rîde de comportamentul auctorial al congenerilor săi (inclusiv sau, mai ales, de propriul său comportament auctorial), dar și de reacțiile foarte previzibile, frizînd locurile comune de comportament, ale personajelor sale la diverșii stimuli narativi și, nu în ultimul rînd (deși niciodată explicit), la cel puțin la fel de previzibilele reacții la lectură ale cititorului prozelor sale. Nimic nu
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
indirect liber, folosește din plin resursele intertextualității (mergînd de la scriitorii mai mult sau mai puțin clasici pînă la subtila distilare în text a fragmentelor biblice), ironia sa este la fel de prolifică la nivelul frazei, al limbajului, dar și al întregii viziuni auctoriale. Analizate cu metodele unui studiu de naratologie, povestirile din volumul Trenul de noapte ar putea produce importante revelații. Ioan Groșan face parte, indiscutabil, din elita prozatorilor români. În scrisul său se regăsesc toate mărcile literaturii generației sale, dar și ceva
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
Daniel Cristea-Enache Înainte de 1989, plecarea definitivă a unui scriitor din România echivala cu moartea lui civilă și auctorială, pe întinderea patriei ,trădate". Cărțile din bibliotecile publice îi erau puse la index, iar numele îi dispărea, pur și simplu, din analizele, comentariile și cuprinsul literaturii autohtone, rămânând să subziste (tot mai îndepărtat, tot mai vag) în conversațiile private ale
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
atare nu figurează în nomenclatorul d-sale, ci doar formulele transfigurate ale acesteia, investite cu dramatismul transfigurării care e însăși definiția vocației. O primă formulă e cea pe care am putea-o lega de nivelul infrarealului. Dezamăgită, respinsă, rănită, ființa auctorială coboară în subterana realului (incluzînd acesta și funcția rațională) ca într-un adăpost unde germinațiile subconștientului se bucură de cel mai propice mediu, unde scînteierile dicteului automat joacă rolul unor revelații. Suprarealismul reprezintă o rețetă de supraviețuire, de (in)adaptare
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
regimul și, prin urmare, cu acces la același borcan cu miere, dacă nu și cu un anume ascendent - asupra proaspeților aristocrați ai comunismului. Simpla situație e un scandal, dar ce a putut amorți vigilența cenzorilor a fost punctul de pornire auctorial, conform căruia cele ce se petrec sunt de ordinul existenței obișnuite într-o societate așezată - cum tindea să și fie cea românească a epocii. Parvenitul este, astfel, un tip comun literaturii tuturor epocilor - și nu le condamnă neapărat, mai cu
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
corespondență etc. Dar, într-un context democratic, această intenționalitate ce le particulariza era firească, emanînd din liberul arbitru al autorului. în schimb, în circumstanțele cenzurii și ale unidirecționării ideologic-politice, o sumă de texte se vedeau silite de instanțe din afara conștiinței auctoriale la o așteptare nelimitată a dezvăluirii lor publice. în comunism, acest fenomen anormal a căpătat o extensie largă, dată fiind și durata dureros de lungă de care a avut parte. Cu atît mai gravă a fost anomalia în țara noastră
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
trenuri marfare transportă între mine și exterior sentimente/ în diferite ipostaze, printre cartofi, lămîi și curcubeie veșnice/ intrate prin crăpăturile nesupravegheate" (în loc de moto). O astfel de "moralizare", convertită într-un principiu de poetică, se bizuie pe o consubstanțiere a eului auctorial cu lumea fenomenală, care, pentru a fi apt a emite imagini, trebuie să asimileze lucrurile iar nu "ideile", spre a ne referi la celebra formulă a lui William Carlos Williams, conform căreia poetul nu se cuvine a aborda "ideile" ci
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
nu ar mai merita să fie pomenită. Numai că lucrurile nu stau defel așa, și asta chiar și numai pentru faptul că avem de-a face cu un autor a cărui gîndire este pe de-a-ntregul atipică: psiholog fără orgolii auctoriale, Drăghicescu nu pare să aibă praguri sacrosancte sau tabuuri teoretice în fața cărora să se oprească smerit. În al doilea rînd, psihologul român nu dă impresia să fie încadrat într-un curent sau într-o modă de gîndire: are ceva din
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
caz/ un bulgăre alb/ înger de ghips/ - era vineri 13 noiembrie anno domini 2002 -/ pentru o clipă m-am văzut fericit înconjurat/ de toți ceilalți pînă atunci nevăzuți/ și imponderabili" (Cap de înger de ghips căzînd chiar în fața mea). Ființa auctorială pare a intra într-o stare de grație care se manifestă prin încețoșarea impresiilor, prin reducția senzoriului. într-un decor funerar, i se năzare că e strigată de-o voce neidentificabilă: ,deasupra peste lumînarea plopului îngălbenit/ cineva parcă te privește
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
de mediu, încercând din răsputeri - dar, cel mai adesea, nereușind - să iasă din condiția de victimă a propriei biografii. Prins între vechea și noua lume, între anterioarele și prezentele condiționări de prozator, între două ipostaze sensibil diferite ale eului său auctorial, scriitorul alunecă dramatic într-o falie a ,texistenței", pe cât de ușor perceptibilă, pe atât de greu de evitat: ,Acolo, unde totul îmi era familiar - până și în uzină Ťmă plimbam ca în camera mea de lucruť - alegeam să scriu despre
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
Pe scurt, Florin Țurcanu este un foarte bun regizor al propriului său discurs istoric, autorul știind să-și pună în scenă propriile gînduri și propriile interpretări, dar niște interpretări pe care le inserează la locul și momentul potrivit, fără ca intervenția auctorială să iasă în evidență. Florin Țurcanu știe să fie un autor discret, precum un comentator care, ascunzîndu-se în fundalul scenei, privește din culisele ei jocul personajelor. Profilul psihologic pe care autorul i-l alcătuiește lui Eliade - credința sa neabătută în
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
semnelor adoptate prin convenție. Numai că muzica așa-zisă conceptuală nu propune neapărat convenții. Nu presupune doar o învoială negociată între compozitor și interpret. Nici nu incumbă numai înțelegerea tacită de a admite unele sugestii, procedee, deprinderi provocate prin voința auctorială. Dincolo de convenție, învoială, înțelegere se află cultul pentru imagine. Servilismul vis a vis de ceea ce este vizual. înșurubarea unei civilizații a ochiului în lăcașurile uzurpate de către aceasta și părăsite de civilizația urechii ori de către formațiunile altor organe ale simțurilor noastre
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
cel puțin trei lucruri care, la o lectură atentă, pot atrage atenția. Mai întîi, intenția autorului, una declarată fățiș, de a se mărgini la o descriere frustă a operei ca atare, titlu cu titlu și perioadă cu perioadă, fără ambiția auctorială a unei interpretări proprii privind gîndirea lui Noica. Cum însuși Ion Ianoși mărturisește, "mă preocupă cu prilejul de față textele în litera și spiritul lor, nicidecum ca pretext de etalare a propriilor opțiuni." (p. 38). Așadar un vademecum lapidar și
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
matematică și îi cere lui Istodor o culegere Gheba, iar Czampar și Sibișan se cred îndeajuns de creativi pentru a scrie câte un roman al lor. Semnatarul cărții de față trebuie să fie extrem de atent pentru a le menaja susceptibilitățile auctoriale. Dacă prefirăm salba celor optsprezece penitenciare prin care a trecut Ghiță și a celor patruzeci și opt de infracțiuni comise de Hrib, parcurgând, la un alt capăt al criminalității, textele halucinante ale defunctului N. (un corespondent dement al dostoievskianului om
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
au întotdeauna un posibil alibi: debusolarea lumii în care trăim și reflexul acestei debusolări în conștiința individului". Ce putem reține de aci? în primă instanță o incongruență cu un real ,debusolat" atît în sine cît în reflexul său subiectiv (ființa auctorială e negreșit contaminată de suferința universului ce-l circumscrie), reclamînd o contrapondere pe planul subiectului, așadar în creația produsă de acesta. Aci e angajată în înalt grad conștiența, provocată nemijlocit și reacționînd prin elaborarea unei strategii. Poetul își compune un
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
are aceeași meteahnă, fiindcă face corespondențe fără sprijin în text. Altfel spus, cel mai bun comentariu la un poem e să-l citești de la un cap la altul fără să adaugi de la tine nimic. Interpretarea alterează un text, mutilîndu-i intenția auctorială. Gherghel e un sceptic pe care mefiența față de interpretare nu i-a alungat pasiunea livrescă, dovadă pleiada de scriitori ale căror texte le comentează aici, de la William Blake la Origen, de la Hemingway la Scottus Eriugena, de la Bonaventura și Hugo de
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
explică diligențele stăruitoare pe care le face pe lîngă feluriți editori din epocă, logicianul neezitînd să fie agasant din dorința de a-și vedea publicată cartea. În ochii lui, tipărirea micului tratat nu e nici scop editorial și nici vanitate auctorială, ci trăsătură de iconomie sacră și consfințirea unei vocații rare. Numai așa se poate explica gestul neverosimil ca, în loc să recurgă la mijlocul cel mai la îndemînă, acela de a scoate din buzunar banii de trebuință editării, să se încăpățîneze a-i
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
în care vedea evanghelia unei noi discipline - cuvintele de mai sus fie sunt ipocrite, fie cad sub jurisdicția zgîrceniei cronice, ipoteză care nu stă în picioare dată fiind dezinvoltura cu care Wittgenstein și-a donat averea rudelor. Mai mult, ambiția auctorială îi i-a sfîrșit cu Tractatus, filosofului nemaipăsîndu- i după aceea de soarta textelor sale, în virtutea unei indolențe crase în privința lui habent sua fata libelli. În fine, suntem în fața unor tribulații morale cu bătaie soteriologică: neputîndu-se salva pe sine, Wittgenstein
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
ezită a le devoala în intimitatea lor, înfățișîndu-și dinamica transfigurărilor precum în niște secvențe cinematografice (Între cuvînt și tăcere). În sens opus, estetica picturii iese cu generozitate din cadrul specific, se corporalizează în anonimat ori descinde de-a dreptul în făptura auctorială: „Priveș te pînza impresionistă/ a Maestrului/ sau poate pînza de păianjen./ Cine este acest necunoscut/ în carnea căruia pulsează tabloul?/ Atît de departe. De neatins./ Un exponat/ în muzeul noțiunilor ei absolute” (Grădina). În chip simptomatic, litera devine pulpă „dulce
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
sub beneficiu de inventar. Ceea ce se rezumă la întrebarea din Sărmanul Dionis, lăsată într-o neimplicată și odihnitoare suspensie. A doua pistă (tot una canonică) pe gustul cititorilor cerebrali și pasionați de teorie, se strecoară printre numeroasele și fertilele voci auctoriale. Aproape imposibil de contabilizat, ele ridică la puterea a treia relativismul Patului lui Procust. Omul cu emițător, Mentulatus, Poetul, Actorul, Iocasta, Rățușca aurie, Codobatura și lista continuă. Și tonurile interferează. Un vast exercițiu de paginare, de la rapoarte la pasaje de
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]