631 matches
-
importante. Fără voia lui, tata aruncase o sămânță care a rodit, adâncind și mai mult prăpastia dintre mine și el. După povestea cu fratele meu, dorința de a mă comporta ca un „eretic” și de a-mi câștiga astfel o aureolă pe care să n-o împart cu nimeni mi-a influențat destul de mult purtările, mai ales că firea mea mă împingea în aceeași direcție; eram chiar mândru să-i sperii pe cei din jur prin păcatele mele. Cum reprezentările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
muri în mijlocul oglinzilor, cum mi-am dorit. Am înmărmurit. Murea ca un căpitan de corabie care nu-și părăsește vasul! Încercasem să-l alung din cuibarul lui de sticlă, să-l umilesc, și nu reușeam decât să-i dau o aureolă eroică. În loc să moară ca un vierme bătrân, prea bătrân ca să se mai poată prelinge afară, murea ca un personaj legendar. Am insistat. Aproape m-am rugat de el. — Trebuie să pleci, totuși, de aici. În curând va pătrunde focul. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ornamentat, arce În acoladă. Și deodată, căutând ceva ce nu mă așteptam să găsesc, Îl văd pe arcada portalului. Bafomet. Chiar acolo unde semiarcele se unesc, În timp ce În vârful primului dintre ele e un porumbel al Duhului Sfânt cu o aureolă din raze de piatră, pe al doilea, asediat de Îngeri ce se roagă, este el, Bafometul, cu aripile lui oribile. Pe fațada unei biserici. Fără rușine. De ce acolo? Pentru că nu suntem departe de Templu. Unde se află Templul, sau ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dezamăgească și că - devenind cunoscut tuturor - n-ar mai rămâne nici un secret. Ar fi fost sfârșitul lor. Exact În momentul acela Agliè a intuit că, dacă Belbo ar fi vorbit, toți ar fi știut, iar el, Agliè, ar fi pierdut aureola confuză care-i conferea harul și puterea. Dacă Belbo i s-ar fi confesat numai lui, Agliè ar fi continuat să fie Saint-Germain, nemuritorul - amânarea morții lui coincidea cu amânarea secretului. A Încercat să-l determine pe Belbo să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Începuse să se plângă că era târziu, că el voia să se Întoarcă acasă, că nu mai avea salivă, etcetera etcetera, punându-l În Încurcătură pe don Tico, care aștepta rușinat În fața comandantului. Și În momentul acela, Jacopo, Întrezărind În aureola amiezii imaginea suavă a Ceciliei, spusese: „Dacă-mi dă el trompeta, mă duc eu“. Lumina recunoștinței În ochii lui don Tico, transpirație de ușurare a bietului trompet titular. Schimb de instrumente, ca Între două sentinele. Iar Jacopo Înaintase În cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ploaia umblă pe cataligi. Vânt vechi și lung între ziduri mai scutură luturi și fier. Mari semeni de altădată O clipă s-arată și pier. Turn negru stă în picioare și-și numără anii învins. Taci, că sfântul de piatră aureola în noapte și-a stins. [1927] * PEISAJ TRANSCENDENT Cocoși apocaliptici tot strigă, tot strigă din sate românești. Fântânile nopții deschid ochii și-ascultă întunecatele vești. Păsări ca niște îngeri de apă marea pe țărmuri aduce. Pe mal - cu tămâie în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fată îi iese în drum: Sfîntule, cum să ți-o spun? Sfîntule, mai departe nu te duce, că toate fecioarele în sate și pe livezi te blestemă cu oase puse în cruce să ți se frângă sulița în solzii verzi, aureola - cerc de aur în fântâna de balaur să ți-o pierzi. Dar înalt ca de jertfă un fum Sfântul Gheorghe pornește iar. La cumpăna apelor bălaurul ascultă spre hotare deșarte și-și lipește urechea de drum s-audă și mai
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
1938] * ANI, PRIBEGIE ȘI SOMN Anii se vor lungi încet, încet, cu tot mai mari pași de la oraș la oraș. Mă opresc cu ochii în huma săracă, mi se pare că anii aceștia de osteniri fără zare, de rătăciri și aureole amare, vor ține până la urmă, ca un vânt ce mă-mbracă și-mi zvântă ființa. Acestui cutreier nu-i chip să-i dărui temeiul promis și mersul de-un mal să-1 anin, subt călcâie nu se ivește țărâna și piatra
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ardeau pe obrazul lui. Tâmpito, pentru tine am făcut-o, Îi răspunsese obraznic. Iar Camilla fusese atât de copleșită de fericire, pentru cuvintele lui, Încât i se făcuse rău: un șir de steluțe Începuseră să lucească În jurul lui ca o aureolă și ea căzuse la pământ - trăsnită. Surorile o scoseseră afară pe brațe, și ea, care-și dorise atât de mult să sărute mâinile Sfântului Părinte, nu mai putu s-o facă. Dar când Își revenise, În pridvor, capul lui Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
divinului și pentru asta trebuie să-ți deschizi inima către Sfântul Duh. — A Înnebunit? șoptește agentul simplu. — Aprinde lumina, spune celălalt, Înaintând În vârful picioarelor spre sufragerie. O fantomă plină de riduri Îl privește de dincolo de canapea, Învăluită Într-o aureolă albăstruie. Are ochii sticloși și glasul psalmodic: bineînțeles că da, doar e un preot. Televizorul e deschis. Și agentului principal i se Întâmplă uneori noaptea, când nu reușește să adoarmă, să petreacă ore Întregi ca hipnotizată, ascultând transmisiunile religioase strecurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trei ani nu au mai filmat nimic. Ultimul va fi cel din noaptea asta. Iar acum, sângele Își continuă reacția chimică și se Încheagă pe pardoseală, pe zidurile goale, pe canapele. Urmele Însângerate desenează conturul fugii și al morții. O aureolă spectrală iradiază din corpurile acelea și din amprente. Lumina aceea este limita care le face intangibile. Semnul depărtării lor, granița care nu va putea fi niciodată trecută. În apartament ar trebui să domnească o tăcere plină de sfințenie și respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Serviciul Regional al Poliției Judiciare. Tot așa cum le răspundea pudic celor care o Întrebau despre fiica ei că era funcționară la Ministerul de Interne. Marie aruncă o privire spre oglindă și spre chipul ei, căruia delicata muselină Îi alcătuia o aureolă de blîndețe, dar magia se evaporase. Iar gîndurile ei Își luară zborul. Acolo. Cocteilul pe care-l organizaseră colegii pentru plecarea ei o luase pe nepregătite, iar prima ei reacție fusese să le spună pe un ton ceva mai aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sigură de faptul că e nevinovat, l-ai fi apărat. Chantal se crispă vizibil, o lacrimă Îi căzu pe elegantul taior șifonat de loviturile lui Pérec. Marie contemplă În tăcere mica picătură de apă sărată care se lățea ca o aureolă pe mătasea fustei, lăsînd-o o clipă pe soția lui Yves să se confrunte cu evidența afirmațiilor ei. Alte două lacrimi se rostogoliră, iar vocea cu timbru grav a lui Chantal, inexpresivă, fără să opună rezistență, Își făcu mărturisirea aproape cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se mai pună de acord, se Întorseseră la hotel unde, de cum trecuseră de ușa apartamentului, o lipise de perete și o sărutase, declanșînd În ființa ei o sumedenie de sentimente de nedescris. Și o feerie de culori schimbătoare precum o aureolă boreală. Christian Bréhat făcuse dragoste cu ea, Lucas Fersen Îi revelă dragostea. După ce o aduse la marginea extazului, o Îndepărtă ușor, căutînd În privirea ei Încuviințarea de a merge mai departe, iar ea Îl imploră să continue. În brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cred. Arndt Klopfer, fotograful care mi-a făcut poza, s-a străduit cât a putut să mă facă să arăt ca un Iisus acoperit cu cremă de față dintr-o pictură de Maxfield Parrish. Mi-a pus chiar și o aureolă - o pată de lumină nebuloasă, judicios plasată în fundal. Aureola nu a fost un efect special destinat numai mie. Oricine se ducea la Klopfer se alegea cu o aureolă, inclusiv Adolf Eichmann. Pot afirma cu certitudine lucrul acesta despre Eichmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a străduit cât a putut să mă facă să arăt ca un Iisus acoperit cu cremă de față dintr-o pictură de Maxfield Parrish. Mi-a pus chiar și o aureolă - o pată de lumină nebuloasă, judicios plasată în fundal. Aureola nu a fost un efect special destinat numai mie. Oricine se ducea la Klopfer se alegea cu o aureolă, inclusiv Adolf Eichmann. Pot afirma cu certitudine lucrul acesta despre Eichmann fără să mai cer confirmarea Institutului din Haifa, deoarece lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o pictură de Maxfield Parrish. Mi-a pus chiar și o aureolă - o pată de lumină nebuloasă, judicios plasată în fundal. Aureola nu a fost un efect special destinat numai mie. Oricine se ducea la Klopfer se alegea cu o aureolă, inclusiv Adolf Eichmann. Pot afirma cu certitudine lucrul acesta despre Eichmann fără să mai cer confirmarea Institutului din Haifa, deoarece lui Eichmann i s-a făcut o poză chiar înaintea mea în studioul lui Klopfer. A fost singura dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Isus este prudent în a oferi un răspuns adecvat? Probabil că ne aflăm în fața unei capcane și răspunsul conține urmări foarte grave. Care este semnificația răspunsului lui Isus? Cum ar trebui să-l interpretăm? Isus nu conferă împăratului (sau statului) aureola gratificării divine, dar îi recunoaște dreptul și-i invită pe supuși la obediență; în ambientul propriu, statul are semnificația de putere capabilă să garanteze ordinea, iar orânduirea lui este în avantajul tuturor (economie, siguranță); indicând prioritatea datoriei față de Dumnezeu, Isus
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
În ciuda tuturor mașinațiunilor perverse ale ungurilor, au recunoscut revenirea definitivă a Transilvaniei de nord la Patria Mamă, România... 10.05.1946 Este ziua celor mai bogate Înfăptuiri din istoria noastră națională. Astăzi, Clujul a devenit din nou românesc, căpătând o aureolă neobișnuită... Mănășturul, acest cuib de lei, a fost la Înălțime! S-au Întrecut pe ei Înșiși. Lanțurile negre au căzut. Cinste și mândrie lor, mănășturenilor!” (paginile 104 și 105). În ajunul plecării din Germania spre România ca luptător de elită
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și că în noi existau slăbiciuni și fragilități pe care nu vom fi în stare vreodată să le depășim. Drumul nostru ne-a apărut în adevărata sa lumină, lent, ezitant, intermitent. Ceea ce am visat, acest chip botezat înconjurat de o aureolă, cu siguranță nu este al nostru. Acest soldat îndârjit și curat, neobosit și mereu disponibil; acest contemplativ pus pe fapte, participant la bătăliile cele mai aprige, ce-și păstrează indispensabila distanță mistică; acest făcător de pace capabil să înfrunte fără
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ea, un om călare pe un cal uriaș. Pascalopol părăsi drumul de căruță, pe care, din cauza unor nămoliri mai vechi, rămăsese șanțuri groase, solidificate, de tină, și o tăie de-a dreptul pe câmp în direcția calului fabulos și a aureolei fumurii. Se distinse pe încetul o roată ca de moară, mereu enormă, și un om călare, apoi roata se micșoră puțin, și călătorii cei tineri își dădură seama că era o roată cu găleți pentru irigații. Undeva prin apropiere se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru un suflet nebun și vast, dezacordat, prin infinit, de fire. Ce să mai răzbată în el dintr-o lume amuțită? Un gând seacă mări, dar nu poate usca o lacrimă: umbrește aștrii, dar nu poate lumina alt gând; - o aureolă de nemîngîiere. Dintr-un minus de vitalitate rezultă luciditatea, ca orice lipsă de iluzie. A-ți da seama nu merge în direcția vieții; a fi în clar cu ceva, mai puțin. Ești câtă vreme nu știi că ești. A fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
oamenii să fi adorat pe Dumnezeu din gelozie pe Diavol. În străfulgerarea cosmică a conștiinței, cerul se risipește-n melodie, urmat de munți, de arbori și de ape. Și înfricat de absolutul clipei, Recviemul sufletului este un naufragiu și o aureolă. Nu e ca și cum o negură din altă lume ne-ar visa viața? Depănarea lăuntrică a morții este ceață ridicată la principiu metafizic. O catedrală e maximum de sensibil al ceții. Negură solidificată. Există în om o dorință tainică de remușcare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
furat toate bucuriile la care aveam dreptul. Tot zelul meu exagerat și toată pasiunea nebună și paradoxală pe care am pus-o pentru a deveni un individ strălucitor, toată vraja demonică pe care am consumat-o pentru a îmbrăca o aureolă viitoare și întreg elanul pe care l-am risipit pentru renașterea organică sau o auroră lăuntrică s-au dovedit mai slabe decât bestialitatea și iraționalitatea acestei lumi, care a vărsat în mine toate rezervele ei de negativitate și otravă. Viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei. Din pustiu și din grote nu se pot aduce mesaje pentru viață. Nu condamnă viața toate religiile plecate din pustiuri? Și nu este în iluminările și transfigurările marilor singuratici o viziune apocaliptică de sfârșit și prăbușire, iar nu o aureolă de sclipiri și triumfuri? Singurătatea melancolicilor are o semnificație mult mai puțin adâncă; ea are uneori chiar un caracter estetic. Nu se vorbește de o melancolie dulce, de o melancolie voluptuoasă? Dar însăși atitudinea melancolică, prin pasivitatea și considerarea în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]