2,315 matches
-
te-aștepți să te împiedici când forțezi lacătele mormintelor. Vestibulul, cu pardoseala lui în alb și negru, părea o imensă tablă pentru un joc de dame ale cărui piese fuseseră furate. Se găseau acolo vaze și măsuțe de preț, console aurite pe care cupluri de dansatori, împietriți în porțelanul de Saxa, își suspendaseră pentru secole mișcările lor de menuet. O oglindă mare reflecta vizitatorul, și mă descoperii mai gras, mai bătrân și mai urât decât îmi imaginasem că sunt, având înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
miroase urât. Acum, doar Tara latră fericită, o caută, aleargă mârâind pe lângă gardul care desparte casa de livadă... Își îndreaptă spatele pe cât poate, privește pasărea printre pleoapele strânse - aurul care se revarsă ar putea transforma pe oricine într-o mumie aurită - se uită lung de-a lungul drumului pe care nu trece nimeni. E liniște. Rămasă în grădină, sub măr, pe fotoliul de nuiele împletite, Frumoasa Neli, obosită și ea, întinde o mână și mângâie cepele coapte din funia agățată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
elefanți. Niște stormtrooperi se repeziră să deschidă portierele și am coborât din mașină. Interiorul nu era chiar ceea ce mă așteptasem să văd în sediul Sipo. Am stat puțin într-un hol al cărui element central era o scară cu ornamente aurite, decorată cu cariatide în mărime naturală, și cu candelabre imense. M-am uitat la Nebe, inducându-i din sprâncene că eram impresionat favorabil. — Nu-i rău, nu? zise el și, luându-mă de braț, mă conduse la glasvandul care dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
orbită, Veneră, Inimă În undire minimă: Aphelic ( ) Perihelic ( ) Cojunctiv (dodo) Oponent (adio!) II Paj al Venerii, Oral Papagal! În cristalul tău negat, Spre acel fumegat Fra Mercur De pur augur, Peste îngeri, șerpi și rai Sună vechi: I-ro-la-hai, Mercur, astră aurită, Cu peri doi împodobită Lungi Cu pungi Pe bomba mare, Oarbă, de cercetătoare, O, Mercur, Frate pur Conceput din viu mister Și Fecioara Lucifer, Înclinat pe ape caste În sfruntări iconoclaste, Cap clădit Din val oprit Sus, pe Veacul împietrit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația noastră e sortită să se petreacă în virtual și interior. Neputând clădi în afară (e și prea târziu și prea zadarnic pentru aceasta), în inimile noastre se cade să întemeiem: turnuri vibrătoare, speranței; aurite bolți, laudei; clopotnițe, adâncimi soarelui netemporal. Iată sensul Cetății voastre lămurind din Craii de Curtea-Veche. Și astfel, v-am arătat pentru ce trebuie iubită această carte. realității noastre pretindea zadarnic de la mine rânduire și exprimare. Concluziile oscilau nelămurite, ca aburul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mister/ Și fecioara Lucifer,// Înclinat pe ape caste/ În sfruntări iconosclaste,/ Cap clădit/ Din val oprit/ Sus, pe Veacul împietrit,// O, select, / Intelect/ Nunta ne-am sărbătorit"... (Idem). Metafora îi revelă identitățile elementelor și îi botează descoperirile Necunoscutelor: "Mercur, astră aurită,/ Cu peri doi împodobită/ Lungi/ Cu pungi/ Pe boamba mare,/ Oarbă de cercetătoare" (Idem). În aventura cosmică, poetul jubilează în cântece de laudă peste univers ca peste sufletul său prin care trece ca printr-un labirint căruia îi știe secretul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
am apucat de scris. Dac-aș fi fost o iotă mai precoce... Ar fi-nțeles, primeam și ajutor, Dar nu am har, chemare și... nici voce, Mi-a precizat... puțin iscoditor. Și plictisit, s-a-ntins în jilțul lui Fin, aurit și ‘nalt cât o cetate. Aș fi dorit să spun, dar n-aveam cui, Că mă simțeam jignit, fără dreptate. Am ridicat privirea și i-am spus; Prietene, ascultă-mă ce-ți zic, Vino mai jos, când stai acolo sus
DE ASTĂZI NU MAI SCRIU ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364578_a_365907]
-
o viață Dulceața ta m-a nemurit N-am somn, adorm spre dimineață Și-mi amintesc că m-ai trezit Să te învălui că o ceață Tango! E frig, zăpada a-nflorit Tremur de dorul tău, femeie Pe cerul zilei aurit Dospesc aprins de-o scînteie În crucea ta de alizee Tango! Ușor, plutind spre asfințit, Te strîng în brațe cu durere Că prea mult nu te-oi fi iubit Dar asta e doar o părere Care se pierde-ntr-un
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
Antologie > ULTIMA OFELIE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului ultima Ofelie ultima ofelie alunecă prin vis, îndantelată în veșminte sacre, cu pași mărunți de elfi căzând din cer înmiresmați în aurite lacre. Ofelia și-a sădit visele peste aceste zăpezi luminoase, prințul ei, ostatic absurd, și-a adunat de pe jos oasele. foșnetul inimii ei, aripi de lebădă, scăldate-n brume sepulcrale, arborii vârstei de aur cântâ prin șoldurile sale. codrii și
ULTIMA OFELIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363068_a_364397]
-
și milioane de oameni, obosiți de teatru. De ce avem nevoie de teatru? Pentru că în anii când scena este nesemnificativă în comparație cu piețele orașelor și teritoriile statelor se joacă autentice tragedii din viața reală. Ce este teatrul pentru noi? Loje și balcoane aurite, fotolii de catifea, culise murdare, voci forțate sau invers - boxe negre, împroșcate cu noroi și sânge, în care sunt o mulțime de trupuri goale înfuriate. Ce ne poate spune teatrul? Totul! Teatrul ne poate spune totul! Și cum trăiesc zeii
MESAJ PENTRU ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363327_a_364656]
-
cel mare, și a ajuns cu bine după câteva ceasuri în cartierul cu căsuțe elegante și pajiști păscute cu mașina, și era cât pe-aci să nu-l nimerească pe propriul ei fecior, pentru că pe ușa era scris în chenar aurit: „Inginer Fat Frumos - Fiul Leului". Și gata...! Ce, nu-i destul? Dorel SCHOR Tel Aviv 2 decembrie 2014 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (15) - FĂT FRUMOS / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie
SCHIŢE UMORISTICE (15) – FĂT FRUMOS de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362403_a_363732]
-
arta, aceste bijuterii ale genului își deapănă din anul 1963 amintirile sub același acoperiș, acela al Muzeului Ceasului din Ploiești. Pendule sau ceasornice în stil Ludovic al XIV-lea, Rococo sau Empire, ceasornice de buzunar sau de salon, cu cadrane aurite sau argintate, împodobite cu figurine grațioase sau cu fine sculpturi, toate vă invit�� tainic la o călătorie în timp. În acordurile subtile ale celor câtorva ceasuri care se încăpățânează să își îndeplinească menirea, ticăind armonios, veți descoperi că ceasurile ... Citește
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
arta, aceste bijuterii ale genului își deapănă din anul 1963 amintirile sub același acoperiș, acela al Muzeului Ceasului din Ploiești.Pendule sau ceasornice în stil Ludovic al XIV-lea, Rococo sau Empire, ceasornice de buzunar sau de salon, cu cadrane aurite sau argintate, împodobite cu figurine grațioase sau cu fine sculpturi, toate va invita tainic la o călătorie în timp.În acordurile subtile ale celor câtorva ceasuri care se încăpățânează să își îndeplinească menirea, ticăind armonios, veți descoperi că ceasurile ... ÎI
RUXANDRA CROITORU [Corola-blog/BlogPost/362438_a_363767]
-
Ceru-i gri, de-atâta ploaie, Ciorile sunt supărate Raiduri fac până departe Și de foame se plâng toate. Florile sunt ofilite, În rochițe maronii Frunzele își fac chilii Printre tufele zburlite. Numai păpădiile, Pe tăpșanul înverzit, Își scot capul aurit, Înflorind cu miile. Prietenii mei Bat cărarea spre bunica, Merg la Rica turturica, La cățelul Botoșel, Si la iedul Micșunel. Ce grăbite trec pe-aici Hărnicuțele furnici! Cocoțat, stă pe gentuța, Un fluture cu vestuță. Zoresc pasul, lângă baltă Un
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
cu-apăs icnit ce pe ascuns să-l duc, chiar inima mi-a spart-o. Cu câtă bunătate istovul Mi-ai mustrat: ''Marto, Marto...!'' Voiam ce nimeni n-a gândit, la prânzul meu de cină să-Ți aduc în blide aurite, argintate cea mai gustoasă slovă din bucate, ca unui împărat cinstindu-Ți ospeția. N-am fost nepăsătoare, deși nu Te-ascultam, lângă picioare, precum Maria. Tu nu știai când îi vorbeai de moarte, cum inima-mi rupeai în două Marte
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
părți ale țării și linia care le despărțea, semnifică desenul lumii, cheia întregii existențe, așa cum scrie Rosa Lentini. Contrastele sunt de neevitat: “Egiptul tindea spre stele ori se afunda în nisip./ Cu o imensă cheie a vieții făcută din plumb aurit se deschid astăzi cele două / temple din Abu-Simbel sau cel din Luxor, în antica Tebas, cu coloanele sale, / obeliscuri, statui de zei și marele bulevard incomplet cu trei kilometri de / sfincși ce unea în vechime această ultimă construcție cu cea
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
bei. Le mai zice...-nțeleptul celor însetați: „Cumpăna v-ajută, iar sunteți scăpați.” Cumpăna, cuminte, face drumu-ntors, Din adâncuri scoate argint luminos, Stropi de apă vie pentru muritori, Și-mi stă ridicată, are capu-n nori Și veghează-ntruna câmpul aurit - Speranța păstrează pentru cel trudit. Cumpăna în noapte stă pe cer pictată; Numai ea ne scapă, setea-i blestemată. I Condamnatu-așteaptă, ca vreun avocat, Cumpăna să-ncline spre a fi scăpat. Viața îi atârnă de un fir de păr, Legea
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
că ai cules un măr Rumenit cu miezul plin de soare și copilul mic, abia mergând, ți-a întins, cu mâna lui, o floare Să te bucuri că a înflorit cireșul lângă o tufa mov de liliac că în lanul aurit de soare stau aprinse lămpile de mac Că pădurea-n toamnă a ruginit poleind cărările cu luna cineva ți-a spus, abia șoptit, seara la culcare, noapte bună! Fericirea nu e peste mări nici de sus să n-o aștepți
BUCURIA LUCRURILOR SIMPLE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360874_a_362203]
-
fel de „Sârbâ în căruță", adică un fel de a te învârti până la amețeală pe un teren limitat și aflat în continuă mișcare. Doamne, câte mișcări a trebuit să facă fiică-mea, Andaluza, ca să obțină biletele deschizătoare de uși ale auritei săli de concert! În afară de invitații speciali, personalitățile de primă mărime ale omenirii, noi, publicul anonim, suntem aruncați în brațele întâmplării de a câștiga dreptul cumpărării biletelor după norocul hărăzit de Pronia Cerească prin intermediul loteriei. Nu există altă modalitate de a
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1440 din 10 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Moș Crăciun Dedic această poezie nepoțeilor mei: Ștefan și Maria și tuturor copilașilor. Pe-un tărâm, tare departe, Aurora, zeița zorilor străbate, Într-o caleașcă aurită, Cu cai buieștri dăruită, Cerul, nordul înghețat, Focuri colorate-a deșirat. Din înălțimi, tainic coboară, Moș Crăciun pe-o sănioară. E trasă de reni nărăvași, Rudolf, curajos înaintași. Are moșul o căsuță, De turtă dulce, foarte drăguță. Grijită de spiriduși
MOŞ CRĂCIUN de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363259_a_364588]
-
suprafața corpului se cunoștea de la o poștă cât de țărancă erai. În case nu se mai putea locui dacă nu aveai cadă de baie din cristal de stâncă, closet din spat de Islanda, bideu din jad și, obligatoriu, hârtie igienică aurită, personalizată, cu monogramă și am-prenta buzelor iubitului. Iar dacă nu aveai robinete de aur, puteai să te sinucizi fără remușcări ca să nu te faci de râsul societății. La fel puteai să faci și dacă nu-ți procurai la timp un
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
Demascare inocentă a neputinței falsului Negarea socratică, protecția zeilor Dansul păgân, înlănțuirea corifeilor Țipăt de rază în pulberi solare Vuiet vulcanic în ochi de ninsoare Unduiri carpatine în șoapte stelante Străluciri nebuloase, temelii diamante Dialog împărat reflectat în petale Oglinzi aurite a cuvintelor tale Liant invizibil izvorît de sub pleoape Suverană departe, suverană aproape. Referință Bibliografică: Prietenia / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1649, Anul V, 07 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PRIETENIA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368071_a_369400]
-
care să te scald ca-n râu... Mi-e dor... Ți-e dor atât de-un roșu mac Pe care-l sărutai cu drag... Ți-e dor de-o dulce albăstrea, Găsită-atunci sub geana mea... Ți-e dor de spicul aurit, Ce-ți semăna c-un chip vrăjit... Ți-e dor... Mi-e dor de dorul tău de-un mac, Când o petală-i sărutai cu drag... Mi-e dor de doru-ți de-albăstrea, Când o găseai sub geana mea... Mi-
DOR...DE MACI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368066_a_369395]
-
dihotomică a unor concepții, în esență de viață, dar devenite opțiuni și strategii politice, chiar titluri de glorie pentru unii sau alții. Idealismul juvenil nu ține cont de acel Modus In Rebus, de acea Aurea Mediocritas care, etimologic, a însemnat ''aurita cale de mijloc'' și nu sensul, deformat și peiorativ care i se dă astăzi. Lipsesc tonurile de gri, care fac metaforic vorbind, trecerea de la alb la negru, deși această zonă tranzitorie ar fi benefică mai ales în politică. Se întâmplă
INTELECTUALII CA REPER de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367376_a_368705]
-
ca și când făcea parte dintre apropiații acestei familii, lucru ce a făcut să apară o altă atitudine față de ea din partea mamei lui Mircea până la plecarea musafirei. Pe Săndica salonul a impresionat-o prin plafonul din lemn de paltin sculptat, lustruit și aurit, de care atârna un impunător candelabru din cristal. Lambriurile erau din același lemn iar pe pereți se aflau decorațiuni în stilul renascentist. Toate aceste detalii ca și altele despre colecțiile de artă și obiecte rare le-a aflat de la mama
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]