7,165 matches
-
mult decât aparențele, dar nu întâlnisem până atunci adevărul esențial înfățișat astfel, atât de evident. Mi-am dat seama că ajunsesem acolo pentru că găsisem solzii aurii, care fuseseră începutul... După ce plecasem din Valea Verde, mă luasem după miliardele de solzi aurii care sclipeau în lumină, și ajunsesem la Platoul Adevărului. M-am gândit, privindu-mi imaginea din oglinda înghețată, care avea menirea de a încremeni adevăruri esențiale și nevăzute în lucirea sa, că dacă le-aș fi spus celor din Valea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
era o umbră pe care presimțisem deja, cu o secundă înainte... nimic nu-mi era necunoscut, ci totul îmi părea misterios și adânc. Iar lupul rege avea acum aceeași cunoaștere a lucrurilor pe care o aveam eu, alerga după solzi aurii, pe deasupra zăpezii, și aproape că zbura uneori, când prindea viteză... era interesat și curios să afle mai multe adevăruri decât știuse înainte, devenise mai vesel, ca un copil, și totul i se părea nou în jur. Ajunseserăm să ne înțelegem
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
găsit solzii? Crezi că are importanță? s-a rotit Ghidușa prin fața mea, zumzăind rapid în toate direcțiile, cu aripile-I fosforescente. Ambele variante pot fi valabile. Și cum ați plecat din Valea Verde? m-am interesat eu. Am urmat solzii aurii. Ca și tine..., mi-au răspuns Hamsterii. Și acum, ce-aveți de gând să faceți? Ne mai plimbăm pe-aici, să vedem ce mai e și prin zona asta... Apoi o să ne întoarcem acasă. Și licuricii au zburat bucuroși că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
topi zăpada și tinerele vlăstare din margine vor tocmai bune de ros. NUCUL URIAȘ De când mă știu m-a impresionat nucul din mijlocul grădinii: înalt, cu coroană rotundă și deasă, cu nuci ce se iveau din coaja verde în toamne aurii, când îmi înnegreau degetele care le dezgoleau de cămașa amăruie. La început nu puteam să urc în el, dar mărindu mă, mă aburcam întâi în spinarea bunicului, apoi de acolo pe ramurile puternice. Când priveam de jos, niciodată nu zăream
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
fire, capitolul al zecelea în care Simona Popescu îi "îmbină" pe Ezra Pound și René Char. Din Cantos plus Počme pulverisé rezultă, la autoarea româncă, următoarea poezie cu pledoaria subînțeleasă: "... se derulă ca de obicei torentul... de dimineață un sunet auriu... Passons... tubul catodic te-a încremenit... dezbatere cu lumea presei... în reluare niște capcane literare rețele subiacente nucleu inaccesibil lui Groby și lui Erudilă cu creierul frigid... și nici lui Recenzilă, Grăbilă, Căldicilă, Filozofilă și Discursilă, Poezilă și tot așa
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
nopții, clătinate de zbuciumul vânturilor de seară, slobozeau cel mai tare miros de floare a grădinilor - și cel mai iubit. Domneau, mai cu seamă, florile de târziu ale Toamnei, diminețile roșii, crizantemele imperiale cu petale mai fine decât aripa libelulei, aurii, albe până la transparență, cu acel iz puternic învingând primele rafale de frig. Iar acestea, tot diminețile, la deschiderea ferestrelor stârneau o poftă de viață, de împlinire, de făpturi, pe care nici un alt anotimp nu o cunoștea, când se înfiripa acel
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
mai reci, își avea șartul lui - dacă nu tocmai farmecul, pe vremea largilor umbrele ce te ocroteau din toate părțile. Era vârsta când, citind titlul cărții lui Tudor Arghezi Ce-ai cu mine vântule?, îi intuiam doar mângâindu-i coperțile aurii torsul existențial - și când aflam, cu înțelegere, că Toamna era și anotimpul când mureau tuberculoșii - poeți și proletari - pare-se că în urma acelei sete de viață caracteristică maladiei, curmată de umezeală, frig și întuneric. Dintr-o copilărie ocrotită țin minte
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
diferite, atât aerobe, cât și anaerobe. Mediile de cultură necesare creșterii fungilor au fost rezervate pacienților imunodeprimați. Din totalul de 19 culturi pozitive (la 2 pacienți nu s-a reușit izolarea niciunui microorganism), în 12 culturi s-a evidențiat Staphilococul auriu, iar dintre acestea 8 MRSA +; 4 cazuri cu Streptococcus Hemolitic și câte un caz de Klebsiella, Proteus si Enterococcus. În 2 cazuri infecția s-a produs cel mai probabil pe cale hematogenă prin infecții urinare recurente (ITU) bacteriile s-au regasit
Revista Medicală Română by Adrian Cursaru () [Corola-journal/Journalistic/92279_a_92774]
-
vacanță mai curînd decît clasici. E primul nivel al orașului, plătind tribut globalizării și turismului. Nu-și poartă, la o repede vedere, vîrsta și cultura cu ținută severă, cu, să zic așa, seacă ostentație. Dimpotrivă. Peste tot găsești rozuri și auriul nou al restaurărilor, preluînd cam din grabă iluziile destrămate și întreținute vanitos ale imperiului. Peste tot, estuarul de limbi, de mode, de fel de a-ți pierde viața, avînd în minte o idee diferită despre cîștig. Cărțile nu sînt altminteri
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
bord, văzu că se înclinau în stânga... Nu se aflau decât la 210 metri altitudine, după altimetru. Cam aceasta rămăsese înălțimea la care zburau de vreun sfert de ceas. Era o zi de septembrie minunată. Soarele strălucea dând peisajului un ton auriu, blând. Băgă de seamă că pilotul îi făcea semn către ce se afla în mijlocul lor, și pricepu că era vorba de sacoșa ei neagră destul de grea care dezechilibra aparatul, nefiind așezată chiar în mijloc, ceea ce o făcu s-o mute
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
rămas câteva frunze. Un copil se uită plin de curiozitate la copacul aproape gol. La ce te uiți ? Se auzi o voce subțire venind dinspre copac. Cine a vorbit ? întrebă copilul uimit. Eu, uită-te în sus ! Spuse o frunză aurie care abia se mai ținea pe o ramură. De ce nu mai ești verde ? De ce nu mai sunt frunze în copac ? Vrei să îți spun povestea mea ? Da, sigur. Primăvara, când bunul soare începe să încălzească, toată natura se trezește la
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
pentru că se spunea că la Valea Verde ar fi așa ceva, m-am dus acolo, să văd dacă găsesc vreo urmă de solzi. De fapt, totul pornise cu mult înainte de jocul cu chibriturile... începuse din momentul în care găsisem un solz auriu de dinozaur, în plimbările mele, hoinărind pe coclauri. Îl văzusem în iarbă, sclipind în lumina soarelui, însă după ce l-am luat în mână, solzul s-a destrămat, transformându-se în praf strălucitor. Am privit praful împrăștiindu-se peste câmp, Și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ceva existând dincolo de motive aparente, ceva absolut important, ceva esențial, ce mă îndemna să vreau să găsesc solzii de dinozaur. Poate eu vrusesem să fac asta dinainte, mult înainte de pariul cu îndrăzneala... Era urmarea inevitabilă a faptului că găsisem solzul auriu. Am ajuns la Valea Verde cu autobuzul care a urmat șoseaua de printre coline, în zare dealurile devenind o întindere nesfârșită, ca o apă, cerul și pământul amestecându-se la orizont într-un spațiu eliberat de orice, inspirând dorința de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
am constatat eu. Păi are, cum să n-aibă. Eu am mai fost aici, mi-a spus Ghidușa sigură pe ceea ce știa. Așa cum priveam în fântână, mi s-a părut deodată că zăresc în lucirile apei din umbră o scânteie aurie. M-am uitat mai bine, pentru un moment am avut certitudinea că era o formă de solz de dinozaur, cu zimții aurii. Ia uite! am exclamat. Ce? s-a mirat Ghidușa lângă mine, privind în jos atentă. Însă imaginea dispăruse
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Așa cum priveam în fântână, mi s-a părut deodată că zăresc în lucirile apei din umbră o scânteie aurie. M-am uitat mai bine, pentru un moment am avut certitudinea că era o formă de solz de dinozaur, cu zimții aurii. Ia uite! am exclamat. Ce? s-a mirat Ghidușa lângă mine, privind în jos atentă. Însă imaginea dispăruse și apa era întunecată. Nu știu, am spus oarecum nedumerit. Mi s-a părut că văd ceva... tu n-ai văzut?... Nu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
avea coarne și un fel de platoșă argintie... Dinozaurul de oțel cobora mereu să zgârie cu ghiarele platoșa celui argintiu, însă acesta îl alunga apărându-se cu coarnele și încerca să-l muște... din pădure a mai venit un dinozaur auriu, cu solzi sclipitori, care a răcnit la ei, mârâind de parcă ar fi cutremurat pădurea... și apoi, au dispărut toți trei deodată, ca și cum s-ar fi topit în lumina dimineții, a rămas doar seninul reflectat în lac. Noi încremenisem cu gurile
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
râs Ghidușa bine dispusă. Taci tu, habar n-ai. Dacă l-am aborda când e adormit? au continuat Hamsterii să caute soluții. Sau poate a lăsat solzi în iarbă, când a trecut prin zonă? Poate năpârlește? Cum să năpârlească dinozaurul auriu, s-a distrat Ghidușa iarăși, chicotind amuzată. Mai întâi trebuie să vedem dacă îi găsim cuibul și cum ne apropiem..., le-am zis eu devenind oarecum absent și gânditor ca Iasomia, care tăcea. Au dispărut dinozaurii... Dar unde? m-a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să se transforme totul înapoi... dacă ea avea legătură cu fantasticul tărâm în care ajunsesem, atunci probabil ea avea să contribuie cumva la finalul poveștii... Sau poate nu. Poate, de fapt, adevăratul basm începuse în momentul în care găsisem solzul auriu, cu mult timp în urmă... Sau poate eu inventasem totul, poate eu eram de fapt sursa de la care pornea tot acest miracol ireal... și atunci, nu-mi rămânea decât să găsesc eu solzii de dinozaur, poate toate celelalte personaje nu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ființe obișnuite - și nu cine știe ce apariții deosebite, fantastice, supranaturale, capabile de ceva miraculos... poate chiar peisajul era visul meu, poate nu plecasem de fapt din poieniță... orice era plauzibil în acel moment... Uite un solz! a exclamat Ghidușa, găsind ceva auriu în iarba de lângă malul lacului. N-am apucat să-i spun să ni-l arate, am văzut doar că-l luase în mână, când, deodată, Ghidușa a dispărut imediat, imaginea ei devenind transparentă și apoi invizibilă. Totul se petrecuse pe
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
-i atribuisem mai multe miracole și minuni decât îi aparțineau... Ce facem acum fără Ghidușa? a zis Portocala într-o doară. Poate a ajuns acasă la ea, și-au dat cu părerea Hamsterii. Poate s-a teleportat înapoi, odată cu solzul auriu... O să mergem mai departe fără ea, le-am spus eu, indiferent dacă a ajuns acasă sau e pe undeva pe-aici, o vom găsi până la urmă. Aveam încredere că Ghidușa se afla pe undeva prin apropiere și urma s-o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Și m-am întors spre pod, pășind prin razele ireale. Portocala m-a urmat, iar Hamsterii de asemenea. Rămăseserăm numai noi patru, acum. Nu mai știam care era rostul expediției, sau la ce ne-ar fi folosit să găsim solzi aurii, dacă ei oricum dispăreau imediat, însă ar fi părut totul și mai fără rost, dacă am fi renunțat în acel moment. Lucrurile nu prea aveau sens, dar ar fi fost total aiurea să fi abandonat expediția acum... și, în plus
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
că am ajuns aici..., poate mi s-a părut că acei copii au venit cu mine, poate mi-am imaginat că am ajuns la un tărâm fantastic” ... și poate absolut totul era doar un vis trecător, la fel ca solzii aurii. Am ridicat din umeri. La urma urmei, dacă era așa, ce importanță mai avea? Eram acolo, mergeam mai departe... Am luat-o de-a lungul malului. La un moment dat, Hamsterul Ciufulit s-a oprit să-și lege șireturile la
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
un moment dat, Hamsterul Ciufulit s-a oprit să-și lege șireturile la adidași. Și-a scos ceasul de la mână, punându-l în iarbă, și când a vrut să-l ia înapoi, a constatat că în locul lui sclipea un solz auriu. L-a luat de jos, ținându-l în soare, vrând să se convingă dacă era adevărat sau nu. Solzul strălucea, aruncând raze în jur. Ați văzut? ne-a privit el mirat, bucurându-se de noua descoperire. Ceasul meu s-a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
apă în cap. Era răcoroasă și limpede, în acel câmp pustiu, deși părea că acolo se adunaseră toate minunățiile acelui tărâm, și nu le vedeam noi în adevărata lor înfățișare. Scoțând apă cu găleata, am găsit în ea un solz auriu... strălucea misterios, aproape ireal... mi-am amintit că mai văzusem asemenea apariții în drumul până acolo. L-am luat, crezând că se va destrăma, că se va risipi în praf auriu, în lumina câmpului unde se auzeau doar greierii și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
apă cu găleata, am găsit în ea un solz auriu... strălucea misterios, aproape ireal... mi-am amintit că mai văzusem asemenea apariții în drumul până acolo. L-am luat, crezând că se va destrăma, că se va risipi în praf auriu, în lumina câmpului unde se auzeau doar greierii și foșnetul grâului și al plantelor sălbatice... Solzul însă n-a dispărut, așa că l-am prins în vârful șepcii, agățându-i zimții de pânza subțire. Apoi, am plecat mai departe. Cum mergeam
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]