3,708 matches
-
pleci, și am ieșit în ploaie să iau pizza, Baby aștepta în fața blocului să-i dau cheia de la garsonieră, să-și ia proprietarul ceva din casă, și eu am cotit-o pe altă stradă și m-am ascuns în spatele unui autocar care stătea la stop, cum ar fi să mă vadă Baby că intru la hotel vis-à-vis de casa unde stau, stai să-ți spun, fază, Baby era chiar... Somn ușor, tu, am primit eu un mesaj codat ca să nu aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
prezența unui domn robust, tuns perie, costum nou Oradinum, și cu un obicei anume de a te privi În ochi chiar și când Îți adresa Întrebări În doi peri. Odată cu el a fost concediat și Răzvan Tobă pentru că adusese În autocarul rămas gol după dezertarea În masă a turiștilor, parcat regulamentar la punct fix, la doi pași de Opéra Garnier În Rue La Fayette, o negresă din Place Pigalle, l,85m Înălțime, din care numai picioarele măsurau 1,70 m. Strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
masă a turiștilor, parcat regulamentar la punct fix, la doi pași de Opéra Garnier În Rue La Fayette, o negresă din Place Pigalle, l,85m Înălțime, din care numai picioarele măsurau 1,70 m. Strigătele ei precum și spasmele repetate ale autocarului cu aer condiționat au atras atenția poliției care a așteptat politicoasă ca totul să se sfârșească cu bine Înainte de a „cola” o amendă cu felicitări domnului Răzvan Tambour, În franceză. 26. Așa a ajuns el, geolog de profesie, traducător pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Teodosie al meu, chirurgul, și cu Ștefania lui, ateista, pentru zece zile În străinătate, cu Eximtur, m-am bucurat. Zece zile trec repede În mod normal. Și zece ani la o adică. Dar n-a fost deloc așa. Din tot autocarul ăla cu trei șoferi ca niște piloți de Boeinguri, cu aer condiționat și scaune rabatabile plus televizor color, s-a Întors doar ghidul și un șofer. Ceilalți s-au risipit prin Europa, care-ncotro. Și nici un turist nu era amator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu se declară la graniță. Duci câtă vrei. Și oricâtă ai vinde tu afară, cum se zice, tot Îți rămâne și pentru acasă unde e cea mai mare concurență pe cap de locuitor. N-am văzut În viața mea un autocar mai trist. Când a intrat În piața centrală a orașului, frecându-se de ziduri, avem o piață mică, veche, parcă am văzut balena albastră din copilărie, Împăiată și plimbată prin toată țara pe un trailer. În gura larg deschisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toată țara pe un trailer. În gura larg deschisă a balenei luminată de un beculeț stăteau ca două fanoane rupte ghidul și șoferul pe care nici nu l-am văzut la Început, Încât cei obișnuiți cu avioanele au zis că autocarul era pus pe pilot automat. Nici măcar nu era un autocar, ci un vapor somnambul eșuat pe o plajă de granit. Am urcat În autocar și am căutat peste tot. Degeaba. Din Teodosie n-a mai rămas nimic. Nici măcar mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
balenei luminată de un beculeț stăteau ca două fanoane rupte ghidul și șoferul pe care nici nu l-am văzut la Început, Încât cei obișnuiți cu avioanele au zis că autocarul era pus pe pilot automat. Nici măcar nu era un autocar, ci un vapor somnambul eșuat pe o plajă de granit. Am urcat În autocar și am căutat peste tot. Degeaba. Din Teodosie n-a mai rămas nimic. Nici măcar mirosul de Eau Sauvage pe care i l-am făcut cadou Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care nici nu l-am văzut la Început, Încât cei obișnuiți cu avioanele au zis că autocarul era pus pe pilot automat. Nici măcar nu era un autocar, ci un vapor somnambul eșuat pe o plajă de granit. Am urcat În autocar și am căutat peste tot. Degeaba. Din Teodosie n-a mai rămas nimic. Nici măcar mirosul de Eau Sauvage pe care i l-am făcut cadou Înainte de plecare: Ia-l tu, i-am zis, a costat două sute zece lei, acum mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Piața era slab luminată, adică lumina era ca o umbră gălbuie. Pe cer erau puține stele la ora aia. Obloanele ferestrelor erau toate Închise: un moment bun pentru o lapidare sau un linșaj. Rudele celor plecați se uitau când la autocar, când la ghid. Șoferul nici nu conta. Deodată, unul mic și bubos și-a scos sacoul lui galben ca lămâia cu dungi verzi și l-a aruncat În aer strigând: Fraților, de-acum Înainte o să primesc și eu pachete din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bărbătești, de câteva femei mai ușoare, cămăși, proteze de șold și dentare, până și de o mână de mici vieți chinuite, care acum valsau cu grație printre atâtea lucruri brusc inutile. Eu am rămas pe loc căci am văzut cum autocarul se desfăcea În bucăți iar bucățile În nimic. Aici mă opresc Întrucât nimicul nu se poate descrie. Ca o părere personală aș zice că era ca un curcubeu tricolor. Lumina buimac, cu tarif redus, aiureala din piață fără nici o tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asculte Însă? Beethoven e oricum surd iar Europei unite puțin Îi pasă de orgasmul unor cetățeni de rând rătăciți pentru o noapte Într-un hotel din Paris, France, În care bucuria revederii se amesteca cu disperarea atâtor ani de separație. Autocarul era parcat pe rue La Fayette. În ziua hotărâtă pentru Întoarcere, În afară de cei trei șoferi nu era nimeni. Pentru orice eventualitate, ghidul a făcut prezența În nădejdea că va fi auzit de cei care se lăsau furați de cafele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hoteluri. Ea 1-a primit cu toată căldura de care mai dispunea după atâtea nopți nedormite și a Început să se joace cu claia lui de păr creț și castaniu până au adormit amândoi undeva pe scaunele din spate ale autocarului marca Mercedes. Totul a mers zeiss până În Austria, nu departe de Ungaria. Acolo, doi din cei trei șoferi au anunțat că rămân și ei pe loc. Sperau că domnul Tobă se va descurca În cei câțiva kilometri care Îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dacă nu s-ar putea abate un pic de la traseu și să se odihnească toți trei la unul din hanurile zise csárda care răsăriseră În pustă ca lăptucile după ploaie. Se poate, a zis domnul Tobă. După noaptea petrecută În autocar cu zăluda aia din Senegal ale cărei picioare Încă le mai simțea pe umeri ca niște funii de cărat mobilă, nimic nu i se mai părea peste puterile sale. În local nu era nimeni. S-au așezat la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Tereza. Așa Îi zicem noi cetății unde s-a oprit și Împărăteasa pe când mai trăia. Ideea a fost a mea, ceea ce Însemna că tot eu urma să plătesc. Domnul Tobă ne-a ajuns și el din urmă după ce a Închis autocarul ca pe un seif de bancă, cu lacăte babane pe care le puteai tăia numai cu sudură autogenă. Nu mă puteam despărți de doi oameni care au fost timp de zece zile tovarăși de drum cu Teodosie. Încă mai speram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În memoria transparentă a lentilelor ca pe un disc dur, cum se zice azi. Recunoștea că avea o putere de imaginație fără seamăn. Păcat că nu face nimic cu ea! Imediat după ce au mâncat, domnul Tobă s-a dus În autocar să se culce. Soarele cădea În pustă cum ar cădea În mare. Din păcate, somnul lui nu era Întotdeauna odihnitor. Se visa mereu În cabina tirului său de pe vremuri pe un drum din țările arabe, cel mai adesea. Să lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
omenește și pe jumătate ești iertat dinainte. Și numai cine nu călătorește nu se rătăcește nimerind În propria țară. La urma urmei, fiecare e liber să se rătăcească. Mai puțin el, căci se rătăcea cu bună știință. Trebuia să ducă autocarul Înapoi la firmă așa cum a promis celor doi colegi de care tocmai se despărțise În Austria și care puteau În acest fel să-și bea În liniște prima bere de Ioni-fără-țară. Pe fiecare Îl chema Ion. N-am dreptate, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plimbat prin șanțuri, prin pustă, peste arături și nu mai știu pe unde. Noroc că ungurii nu au nici munți, nici mare, iar Balatonul este foarte scump. Ne-am oprit totuși pe malul Tisei. Șeful a vrut să dea foc autocarului. A renunțat, dar mi-a dat un pumn de intelectual drept În ochiul drept deoarece toți intelectualii sunt la Început de stânga, drept pentru care am răspuns și eu cu o lovitură la ficat marca Papp Laszlo, cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
abordate la 1 mai 1975, cu ocazia prezenței ambasadorului român la festivitățile acelei zile. Președintele Echeverria, remarcând prezența ambasadorului român la Palat, îl invită în loja sa pentru a asista la manifestare și apoi la o vizită de lucru cu autocarul prezidențial, la care au fost prezenți și principalii membri ai guvernului, inclusiv ministrul de externe. Pe parcursul călătoriei, președintele s-a interesat de stadiul pregătirii vizitei și a solicitat miniștrilor urgentarea perfectării documentelor ce urmau a fi semnate. Cu acest prilej
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
prea multă convingere, fiind cunoscut că virtuțile lui din starea de veghe nu ar fi diferite de cele ale unui om normal. Îmi place efervescența acestui orășel mai scrie ea format dintr-o piațetă minusculă, unde încap zilnic zeci de autocare înțesate de turiști, deopotrivă cu bolnavi sau nebolnavi răsfățați de bolile lor închipuite sau efemere sau pur și simplu atrași de lumina de aur arsă, ce conturează colinele din Ouro Prieto, de aerul irizat de pulberea închisă a aurului răspândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cer cu fum verde, a teleportat 431 de roboți de bucătărie, 14 păianjeni de oțel din recuzita filmului Războiul Stelelor al lui George Lucas și doi cavaleri Jedi cu săbii de lemn. De la Casa Armatei (retrocedată), a venit tiptil un autocar plin cu muzicanți militari, care au și început să-și pregătească pupitrele pentru partituri și scăunelele pliante confiscate de A.J.V.P.S. de la pescarii fără permis de pe Canalul Filipoiu și Lacul privat al Primarului de la Stăncuța. Se bănuia că și brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau citind Libertatea. Asta numai viață nu e, își spunea privind la sacoșele imense de rafie pline cu boarfe, marfă de bișniță, din ce am ajuns să-mi cîștig existența, își plîngea de milă avînd înaintea ochilor ferestrele prăfuite ale autocarului Mercedes care făcea curse săptămînale în Turcia. Cine sapă groapa altuia cade singur în ea, își amintea de capcanele care i-au fost întinse, de stîncăraiele Bosforului, de vameșii care cer mită, de cozile interminabile de la frontiere, dar nici gînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
salariului personalului din învățământ cu cincizeci la sută. O adevărată avere, fetelor! Mană cerească pentru familia noastră, iubitelor! Adio sărăcie! Ne terminăm casa! Ne sistematizăm heleșteul și livada! Irigăm grădina! Achităm taxele la Universitate! Cumpărăm aparatură și mobilier! Dis-de-dimineață luăm autocarul direct către Suceavă... Vom da în folosință 1500 km de autostradă, mai adăuga cu multă fermitate domnul în cauză. Atenție fetelor! Mare atenție! 1500 de kilometri! Asta, ca să nu dăm în atâtea gropi de la Borș și până la Vorona... Uraa! Uraa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aflu, împreună cu iubita, în vacanță la Nikko, unul dintre cele mai frumoase locuri istorice ale Japoniei medievale, plin de temple și de pagode peste care apasă, protector și calin, umbra marelui shogun Ieyasu Tokugawa. Vrem să ne urcăm într-un autocar local, care transportă călători amețiți ca și noi dintr-un capăt în altul al răsfiratei așezări. Precauți, cu acel instinct românesc pe care ți-l clădește perspectiva iminentă a unei țepe turistice în Balcani, ne cumpăraserăm abonamente chiar la plecarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
părul în coadă, rucsacul bombat ca burta unei gravide îmi apasă umerii, sunt un Atlas postmodern, cuprins subit de vertij, simț enorm și văz monstruos... În fine, ajungem la destinație. Ne năpustim pur și simplu pe ușa larg deschisă a autocarului, facem un pas, chiar doi, când, zâmbitor, dar ferm, precum sadicii din filmele de groază americane, șoferul ne cere să-i arătăm biletele sau abonamentele. Noi, excedați, îi replicăm că i le-am mai arătat o dată la urcare. Netulburat, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
comunitatea este astfel construită încât trântorii, chiar în concediu, sunt imediat expulzați din cuib. De către ei înșiși, de fapt. Așa că iată-ne muncind silitor la planuri defalcate pe ore, zi de zi, pentru grupuri de japonezi venite cu ghid, cu autocarele, să-și petreacă vacanța pe insula Oshima instruindu-se, alergând de la o acțiune la alta: gimnastică la ora cinci dimineața, pe plajă, seminar despre fauna și flora insulei, urmat de drumeție cu profesorul pentru punerea în practică, live, a cunoștințelor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]