921 matches
-
Pristanda reclamă să fie receptat dintr-un anumit unghi al clemenței solicitând „un zâmbet de îngăduință pentru cel ce minte numai din constrângere, fără niciun pic de vocație”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 147. footnote> și cu foarte mare stângăcie. Automatismul „curat” cu care aprobă frazele celor pe care-i slujește cu atâta zel arată că personajul acceptă fără rezerve concluzia chiar în situații în care nici nu știe despre ce e vorba („curat plastograf”) sau, ignorant, recunoscând în acest caz
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Râsul este generat și prin revenirile de la mecanic ale acestui personaj: „curat condei! (Luându-și numaidecât seama, naiv:) Adicăte, cum condei, coane Fănică?...”. În modul de a gândi, obedientul Pristanda se aseamănă cu Ipingescu polițaiul din comedia O noapte furtunoasă. Automatismele lor „curat” și „rezon” indică o egală sărăcie intelectuală a două generații diferite de polițai. Polițaiul apare la Caragiale sub înfățișări diverse în toate comediile. Una este cea discutată mai sus, a polițaiului servil, cu dependență absolută față de cei pe
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
232. footnote> al acțiunii, în funcție de care sunt siliți să-și definească atitudinile și mentalitatea principalele personaje ale piesei O scrisoare pierdută. El este cel care găsește scrisoarea care declanșează conflictul. Fostul „împărțitor la poștie” restituie scrisoarea în virtutea unui gest de automatism profesional: „Și-d-atunci, care va să zică, eu dau scrisoarea după andresă. Dacă nu găsesc andrisantul, scriu pe cu plaivaz: andrisantul necunoscut ori nu se află, ori mort care va să zică fiecare după cum devine... dar dacă găsesc andrisantul, i-o dau andrisantului...”. Mircea Tomuș, interpretând din
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în care acțiunea se află într-un punct mort (apăruse candidatul guvernului, Cațavencu nu mai putea fi ales, ceilalți nu dobândiseră scrisoarea și se mai așteptau cu groază la dezvăluirea ei), restituie scrisoarea „andrisantului” din instinct profesional cu valoare de „automatism gratuit”. Starea lui alcoolică contrastează cu siguranța cu care respectă mecanismul relațiilor sociale. Acest tip „revoltător de trivial”, cum îl caracterizează dramaturgul, reușește să devină un „tip abstract” și încetează a mai fi un tip real înjosit: „el se ridică
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Formând pereche cu Brânzovenescu, prin depeșa lor despre „tradare” pe care vor s-o trimită „la centru” rămân niște „caraghioși”. Într-un fel, Farfuridi, care-și va oferi și el candidatura pentru deputăție, e dezinteresat, acțiunile lui nu sunt numai automatismele unui sclerozat („Eu, am n-am treabă, la douăsprezece trecute fix...”), ci și formele care arată că nu e omul calculului, al profitului. El „are n-are treabă” face politică, fiind, cum zice Trahanache, unul dintre „stâlpii puterii”. Poziția lui
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
același tip. Concentrate în cuvintele „rezon” și „curat”, formulele celor doi polițai, Ipingescu și Pristanda, fixează două raporturi deosebite: amiciția cu care Ipingescu încuviințează spusele negustorului și servilitatea totală a lui Pristanda. Farfuridi e simpatic, amuzant și odios, construit prin automatism și caricatură, vizibile mai ales în vorbirea personajului. Pe Farfuridi îl caracterizează ticul verbal „fix”. El poate spune în virtutea inerției, „Zece trecute fix”, „douăsprezece trecute fix” și chiar „1821 fix” . Caragiale are un dar unic de a dezvolta comicul de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în vorbirea personajului. Pe Farfuridi îl caracterizează ticul verbal „fix”. El poate spune în virtutea inerției, „Zece trecute fix”, „douăsprezece trecute fix” și chiar „1821 fix” . Caragiale are un dar unic de a dezvolta comicul de limbaj în comedii prin folosirea automatismelor verbale, stâlcirea cuvintelor sau folosirea lor inadecvată, prin imitarea celor mai diverse stiluri. Între ele personajele se adresează cu formule diferite în funcție de relațiile pe care le stabilesc, de tipul pe care-l reprezintă, de pretenția lor: „ soro”, „domnule”, „bobocule”, „onorabile
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
declanșează comicul sunt luate din lumea birocrației, a afacerismului și a saloanelor. Ca și la Caragiale, numele sunt elocvente: Buiac, Valtezeanu (Vârtejeanu), Bernigrădeanu. Patroana care se numește semnificativ Georgette Demetriade, e genul „femeii vesele” sau „văduvei vesele”. Servilismul lui Buiac, automatismele și rutina subdirectorului, împlinirea caracterelor prin indicațiile scenice demonstrează cunoașterea operei comice a lui Caragiale. Dovadă a cunoașterii spiritului caragialean o consitutie piesa Caragiale în veremea sa, omagiu adus de Camil Petrescu înaintașului. B. Elvin e de părere că autorul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dialog ce nu duce cu nimic evenimentele mai departe. Conu Grigore și Coana Sofica discută în felul cuplurilor caragialiene (Conu Leonida-Coana Efimița, Ipingescu-Jupân Dumitrache), dar Conu Grigore comentează cu învățătorul tradiționala lor partidă de tabinet, scenă în care se declanșează automatismele lor psihice. Vibrația lirică a dramaturgului, atenuează liniile comicului într-o sinteză ce devine caracteristică stilului său. Într-o desăvârșită artă a dialogului sunt conturați eroii titulari ai piesei Take, Ianke și Cadâr, reprezentanți a trei nații diferite. Găsind limbaj
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
sa cu frumosul, reunificându-se cu el. “Din această împăcare rezultă o veselie nesfârșită, care ne provoacă râsul. Urâtul se eliberează în acest proces de natura sa hibridă, egoistă. Își recunoaște neputința și devine comic.” Viciul devine comic prin efectul de automatism și de rigiditate pe care-l proiectează asupra personajelor ce devin simple marionete. Urâțenia împinsă până la diformitate este și ea comică, dacă diformitatea este imitată de către o persoană inspirată. Caricaturistul realizează disproporții și deformări mărind efectul până la a face vizibilă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de a recomanda populației calm În legătură cu totul și nimic, de a o menține liniștită În țarc cu orice preț, acest tropism care la politicieni, În special dacă fac parte din guvern, a devenit o a doua natură, ca să nu spunem automatism, mișcare mecanică, l-a făcut să pună capăt dialogului În cel mai nefericit mod, Ca responsabil În funcția de ministru al sănătății, vă asigur pe toți cei care mă ascultați că nu există nici un motiv de alarmă, Dacă am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
bizarei neghiobii, așa cum nu s-a gândit la probabilitatea extrem de mare că ideea sa pitorească cu scrisorile de culoare violetă ar putea fi văzută cu ochi răi de amintitul for sau de altul aflat și mai sus. Acestea sunt pericolele automatismului În practică, ale rutinei călduțe, ale praxisului obosit. O persoană, sau moartea, nu are importanță acum, Își Îndeplinește funcția În mod scrupulos, zi după zi, fără probleme, fără nelămuriri, acordând toată atenția sa respectării regulamentelor stabilite la nivel superior, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sunete produse pe pasarelă rezumară sentimentele tuturor, chiar dacă nimeni nu le putea înțelege. Când Ripley îl puse jos, Jones miaună și-și întinse senzual lăbuțele. Ripley se înapoie la post. ― Iată-ne. Kane verifica propria consolă, mângâind cu ochii numeroasele automatisme, căutând contrastele și incertitudinile, pe când Ripley și Lambert activau controalele necesare și manetele de pornire. Puntea fu cuprinsă de o agitație febrilă: alte semnale de diferite culori umplură panourile de lectură și ecranele, creând un adevărat foc de artificii. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ia banii celorlalți. Stătea acolo, pe scândura verde, o mână de om cu ochii înroșiți de conjunctivită. Nu, mi-e imposibil să vorbesc despre el la modul realist. Cum să înfățișezi realist o parabolă vie? Orice tertip, orice întorsătură sau automatism stilistic care aduce cât de cât a proză mă deprimă, mă îngrețoșează. Să mai spun că, după ce a ieșit din închisoare, s-a apucat de băut si în cel mult un an a decăzut îngrozitor. Nu avea slujbă, iar singurele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
facă Elisabetei acel lucru îngrozitor, pe care-l știam numai din povestite, care se numește puncție lombară. Nimic nu le speria pe fete mai tare decât cuvintele astea. Paula și Maia, o femeie la cincizeci de ani, cu enurezis și automatism ambulatoriu nocturn, povesteau, fiind cele mai vechi în salon, despre o bolnavă căreia îi înțepaseră sub ochii lor măduva spinării și îi paralizase partea de jos a corpului. Dacă îți mai suflau și aer în creier, pentru encefalogramă, rămâneai cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acesta mi se părea falș, ridicul, hidos; sau să-i apuc mâna, la început prietenește, apoi să i-o strâng mai călduros și să i-o sărut? Nu-mi spunea nimic nici această încercare de apropiere, era mai mult un automatism, și mi se părea că Maitreyi mi-ar surprinde îndată jena cu care l-aș face.) Nu știam ce să iac și o priveam numai, încercînd să pun toată căința și toată dragostea mea în priviri. Dar Maitreyi avea ochii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
este al tău devine prin utilizarea repetată parte integrată uniform în totalitatea anonimă a restului de elemente ce-ți aparțin. Deschizi fereastra, închizi ușa, scri sau întinzi mâna celuilalt ca gesturi ce-ți aparțin firesc de banal, operări transformate în automatisme care nu pot fi dispuse și expuse meditației. Energia meditației este aici estompată și redusă la nivelul unei gândiri de suprafață ce vizează doar reperele vieții cotidiene de zi cu zi. A contempla gesturi și acțiuni ce se repetă zilnic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Amănuntele, detaliile existenței de zi cu zi nu merită, din perspectiva vigilenței acestui ochi atenție și calmă cercetare. Or, tocmai în preajma acestor amănunte zăbovește și cel lipsit de funcționalitatea primordială a mâinii, alături de ceilalți suferinzi din deficiențele corporalității. Banalitatea unor automatisme își relevă aici chipul fals ce ascunde semnificațiile și fundamentul metafizic profund al oricărui element și act ce ne survine în preajmă. Superficialul ce eclipsează, obișnuința repetitivă sunt diluate și neutralizate de statutul și modalitatea specială de a se conexa
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
concentrat corporalitatea în drumul ei prin fața criptei, sub extensiile naturii sau în voluptatea estetică circumscrisă unei creații de artă. Această lipsă de adunare și concentrare a conștiinței echivalează cu absența lucidității ei receptive și implicante, luciditate substituită de gama unor automatisme de suprafață. Cazul absenței reculegerii mistice pentru cel care intră în templu, relevă, de asemenea, prezența și acțiunea dominantă a acestor automatisme, acțiune ce menține înstrăinarea, situarea depărtată a ego-ului. Aici un străin orb și surd la strălucirea și chemarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adunare și concentrare a conștiinței echivalează cu absența lucidității ei receptive și implicante, luciditate substituită de gama unor automatisme de suprafață. Cazul absenței reculegerii mistice pentru cel care intră în templu, relevă, de asemenea, prezența și acțiunea dominantă a acestor automatisme, acțiune ce menține înstrăinarea, situarea depărtată a ego-ului. Aici un străin orb și surd la strălucirea și chemarea zeului pășește într-o arie a sacralității active, înaintează peste pământul sfânt al credinciosului recules asemeni unui spectru purtat de reflexele imitării
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
facă adnotările și corecturile de rigoare, pînă cel tîrziu, înainte cu cinci zile de desfășurarea conferinței de presă. C) Textul astfel formatat este transmis înainte cu cinci zile per-soanei care va trebui să țină respectivul speech. Intonațiile, inflexiunile sau alte automatisme și stereotipii, trebuie fixate de către persoana care vorbește. Ea este cea care, în primul rînd trebuie să simtă textul și să-l adapteze la propria structură și la propriile modalități de exprimare. Speech-ul trebuie să vină dinspre persoana care
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
legate între ele. Dincolo de comunicarea socială, în acțiunea sportivă persistă o comunicare religioasă, relația religioasă este tăcută, singura atitudine vie este aceea bazată pe prezența limbajului sportiv devenit, precum limbajul religios, un limbaj simbolic, altfel decât acel operativ, prezent în automatismul mișcării obișnuite, limbajul sportiv are o componentă de adaptare la voință și la sentiment. Pentru greci, corpul era natural/gol/gimnast, frumos precum trupul zeilor, trupul devenea cultural, în fața pedagogilor și aristocrației. Vestimentația era lipsită de culoare (veșmintele albe), căci
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ne-arbitrară, simbolică. Dincolo de comunicarea socială, în acțiunea sportivă persistă o comunicare religioasă, relația religioasă este tăcută, singura atitudine vie este aceea bazată pe prezența limbajului sportiv devenit, precum limbajul religios, un limbaj simbolic, altfel decât acel operativ, prezent în automatismul mișcării obișnuite. Realitatea secundă a sportului unește opinia reală despre corp cu senzația publicului despre eroismul trupurilor și permite analiștilor să asambleze forma sportivă într-un sistem al fizicului artistic, drept limbaj social sacru, ce dezvăluie esența, adică să treacă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
existenței” față de Dumnezeu. Dacă ar fi corectă, această datorie ar face ca vina, în situație de păcat, să nu se datoreze elementelor sociale sau personale denigrate, ci datorită nerespectării conștiinței originii noastre divine; f) celebrarea sacramentului reconcilierii cu un cert „automatism al acordării iertării”. Conform celor afirmate, remarcăm că astăzi societatea a ajuns să trăiască consecințele unei „iluzii a inocenței” prin care pare că nu se mai consideră nimic ca fiind păcat, ci totul natural și inocent, aceasta fiind o idee
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
astfel o ruptură între conținutul catehezei și sacramentul reconcilierii, evitându-se în discuțiile catehetice teme ce aprofundau datoriile față de Dumnezeu, morala sexuală și familială și chiar etica fiscală. Aceste aspecte au condus la formarea unor atitudini greșite din partea tinerilor penitenți: automatism în mărturisirea păcatelor, intimism psihic eronat în ambientul confesionalului și în dialogul cu preotul confesor, lipsa de convingere că acest sacrament îi ajută în viața de zi cu zi și chiar un tip de abordare judiciară în celebrarea sacramentului, un
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]