713 matches
-
fragile, iar multe dintre elitele sociale sunt lipsite de concepte fundamentale ca noblesse oblige, lucru ce rezultă într-o conducere prin impunitate, mai mult decât prin responsabilitate. Societatea civilă se găseste în diferite stadii de dezvoltare și concurează cu rămășițele autoritarismului. Moștenirea războiului ca soluție la problemele politice este prezentă și ea într-o mare măsură, în special în Cambogia. Fragila democrație thailandeză se află în mare pericol, elitele de la Bankok vrând să ignoreze principiul democratic de bază "un vot pentru
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
prezentă și ea într-o mare măsură, în special în Cambogia. Fragila democrație thailandeză se află în mare pericol, elitele de la Bankok vrând să ignoreze principiul democratic de bază "un vot pentru fiecare". Malaezia și Singapore arată tendințe puternice către autoritarism (în special ultimul), iar democrația filipineză este afectată de corupție și nepotism. Experimentul democratic indonezian, deși impresionant, este amenințat de mișcări separatiste și abuz de putere. Ca atare, marea parte a cercetărilor despre această zonă se referă la conceptul de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
și Marea Britanie, care lucrează aproape exclusiv pe România. Dar ei invariabil sfârșesc prin a plasa experiența română într-un cadru mai larg, arătând cum studiul României contribuie la dezbaterile mai largi, de exemplu, despre istoria eugeniei în perioada interbelică, natura autoritarismului în Europa interbelică sau holocaustul. Gândind mai larg este crucial, chiar dacă ești pasionat ca atare despre istoria, cultura, limba sau politica României. Ronald F. King Profesor de științe politice și șef al Departamentului de Științe Politice de la San Diego State
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
întrebării de criza economică globală prin care trecem acum, în particular în Ungaria, România și Ucraina, dar e impresionant că unele economii est-europene sunt la fel de robuste ca cele occidentale. Schimbări politice au avut loc, de asemenea. Există încă avanposturi ale autoritarismului și unele adeziuni dubioase la spiritul, dar nu și la litera, practicilor democratice, dar o bună parte a societății est-europene a fost puternic impregnată de un angajament formal pentru democrație. Puterea a trecut pașnic de la guvern la opoziție și înapoi
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
primul rând, nu aveam iluzia că ceea ce s-a întâmplat era cu adevărat o prăbușire urmată de un nou început. Considerând că întreaga economie sovietică de comandă era un cadavru putrezit (cu excepția armatei) care nu putea fi susținut decât de autoritarism, frică și ideologie, am perceput imediat diversele amenințări la pacea și stabilitatea europeană care emanau din acest colaps. Sărăcia, foamea, dezordinea socială și instabilitatea politică au afectat anii imediat următori și credeam că restul Europei trebuia să reducă, nu să
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
civilizată „recade” Într-un tip de primitivism. Europa, „Îmbătrânind” și suferind câteva războaie și sisteme barbare, s-a „Îmbolnăvit” cred eu de unele „ticuri” care amenință să devină reflexe de gândire sau de comportament. Astfel, În pedagogie, după secole de autoritarism, uneori excesiv, În școli și În familii, sistemul educațional al Apusului a basculat spre un tip de permisivitate care a creat valuri enorme de catastrofe sociale, psihologice și chiar politice. Astfel au apărut În Europa - dar și În Statele Unite - generații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a-și manifesta opiniile politice la modul organizat și public. Am salutat Întotdeauna interdicția În legislația germană a dreptului la grevă a cadrelor din Învățământ, deoarece prin suspendarea cursurilor, pentru ore sau chiar săptămâni, păgubiții erau nevârstnicii, elevii!Ă Autoritarismul excesiv al secolului al XIX-lea În materie educațională nu cred a fi un argument pentru permisivismul care Îi Împinge pe ne-adulți cu mult prea devreme pe culoarele dure, brutale, „absurde” uneori, ale vieții sociale. De altfel, cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
familiar de Nae, oferă soluția radicală ca pe un panaceu politic. În termenii moderni, soluția este aceea a unei dictaturi, formă politică care nu avea cum să-i fie cunoscută nici lui Nae și nici autorului, în schimb, aproximarea unui autoritarism emblematic se putea regăsi în formula rusească a țarismului, o formă degradată, metisată, orientală a cezarismului. Fraza nu este produsul unei reflecții personale, ci cel al vehiculării unei vulgate, emisă de o „străină gură”, cu termenii lui Mihai Eminescu, o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
influențeze guvernarea. Mai mult, propaganda pe care o aude zilnic este aceea că rolul său este doar cel de alegător și plătitor de taxe. Asociat cu declinul economic și cu lipsa reală de reformă, minimalismul civic hrănește copios tendințele spre autoritarism. Text publicat în Curentul, 4 mai 1999 Reportaj banal. O țară corcodușieră subminată de ideologia integrării Mulți dintre noi credem că avem stat fiindcă îi vedem la televizor pe reprezentanții acestuia. Tot așa credem că avem administrație locală. Autoritatea publică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cel puțin la fel de mult mă șochează reacția maturilor educați și influenți care nu înțeleg să își asume partea lor de responsabilitate în faptul că, în felul nostru, fiecare am contribuit la această tendință. Alegerea din 10 decembrie este una între autoritarism răzbunător și rezonabilitate democratică (și este așa, cu toate nuanțele ei de stânga). Consider că toți cei care nu înțeleg gravitatea acestei alegeri, resping de fapt și rezonabilitatea și democrația. Dacă la partea din tineri marcată de resentiment, acest lucru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
la cei maturi, indiferent de opțiunile lor politice de până acum, absenteismul sau votul proautoritar sunt profund imorale. Sunt vremuri în care partizanatele noastre individuale sau de grup își pierd rostul în fața unei amenințări grave. Această amenințare spre anarhie și autoritarism există, nu e produsă de partidul România Mare. Acest partid nu a făcut decât să ia notă de mânia rataților tranziției și de incoerența noastră a celorlalți, de nimicnicia lipsei de solidaritate minimală pe un proiect comun. Nu mai putem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
temporară, pentru scoaterea societății din impas în mod autoritar. Regimul ar urma să fie condus de cineva inatacabil, irecuzabil prin autoritatea sa morală, intelectuală și așa mai departe. Această autoritate nu poate reveni decât regalității, prin natura ei. Tânjind după autoritarism, senatorul democratic ales nu disprețuiește nici anarhia, odată ce nu crede în formele organizate de presiune: nu cred în existența unui grup de presiune organizat. Cred în presiunea colectivă care se produce la un moment dat când situația devine intolerabilă (atenție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
exercita afirmativ (de exemplu, acest fel de putere este cea a practicilor materne prin care copilul este crescut, educat, dezvoltat încât să poată deveni autonom) sau, dimpotrivă, distructiv dacă scopul de a da putere este folosirea acesteia pentru conflicte, războaie, autoritarism. 4) Puterexe "„putere" către puterexe "„putere": se manifestă atunci când persoanele își schimbă modul de viață. Poate fi eliberatoare sau poate fi neeliberatoare, depinde de sensul acestei schimbări. 5) Puterexe "„putere" contra puterii: este cea exersată de cei de jos contra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
adevărat ca o critică puternică a segregărilor în privința accesului la locuri de muncă, a plății scăzute, a hărțuirii sexuale, a multor altor forme de discriminarexe "„discriminare". Plasarea binelui publicxe "„public" deasupra celui individual este sistematic riscant fiindcă poate conduce la autoritarism. Doar o conducere autoritară este capabilă să creeze omogenitate socială 37. Comunitarismul este văzut și ca un pericol pentru feminism, din cauza potențialului conservator al acestuia 38. Comunitarienii au o perspectivă romantică despre comunitatea tradițională; or, femeile nu au de ce să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
comemorări. Cred că acest model pseudoviril (căci nu exaltă nici virtuți bărbătești de tipul: integritate, curaj, îndrăzneală, competiție, spirit de risc) nu se potrivește educației spre valori feminine: empatie, cooperare, grijăxe "„grijă", responsabilitate. Viața politică pare mai degrabă manifestarea unui autoritarism cu mai mulți competitori pentru puterexe "„putere" decât a unui pluralism democratic în care se înmulțesc cei interesați de binele publicxe "„public" și de relația sa cu interesele personale. Toate acestea explică, alături de ceilalți factori, distanțarea femeilor de politică. Ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
agenda directă a liberalismului sau social-democrației. Chiar dacă feminismul își asumă uneori liberalismulxe "„liberalism"3 sau socialismulxe "„socialism"4, inamicul său rămâne prin excelență patriarhatulxe "„patriarhat", așa cum pentru liberali (de stânga, centru sau dreapta), inamicii comuni sunt colectivismulxe "„colectivism", dirijismulxe "„dirijism", autoritarismul, planificarea centralizată. Or, deocamdată, patriarhatulxe "„patriarhat" este forma de puterexe "„putere" care modelează relațiile de gen, mai ales în comunitățile nedemocratice și în cele în care feminismul nu l-a contestat cu succes. Voi defini schematic patriarhatulxe "„patriarhat" ca ideologiexe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
rutină instituționalizată. De aceea, orice ideologiexe "„ideologie" a emancipării îi este ostilă 25 (feminismul cu atât mai mult). Fiind orientat prioritar spre supraviețuire, conservatorismul de stânga promovează creșterea organică a economiei de piață și a democrației din economia centralizată și autoritarismul. E un conservatorism paternalist, întreținut de dirijismulxe "„dirijism" statal. Nu reprezintă o strategie axată pe individ și drepturi, ci pe colectivități și redistribuiri. Aderența la o astfel de ideologie este atestată de barometrele de opinie întreprinse în tranziție 26, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
din acel moment "ceea ce eu cred" și "ceea ce Biserica prescrie a crede" (aceasta e formularea din Catehism) sunt într-un mare dezacord, în chestiunile referitoare la morală și la dogmă. Bisericile protestante, care cu greu își fac simțită vocea împotriva autoritarismului Romei în problemele inerente credinței și moralei autoritarism ce este contrar Bibliei și ecumenismului -, nu pot să compenseze pierderea credibilității în creștinism. Astăzi, în secolul XXI, întrebarea despre continuarea itinerariului umanității în viitor se impune cu o urgență și mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Biserica prescrie a crede" (aceasta e formularea din Catehism) sunt într-un mare dezacord, în chestiunile referitoare la morală și la dogmă. Bisericile protestante, care cu greu își fac simțită vocea împotriva autoritarismului Romei în problemele inerente credinței și moralei autoritarism ce este contrar Bibliei și ecumenismului -, nu pot să compenseze pierderea credibilității în creștinism. Astăzi, în secolul XXI, întrebarea despre continuarea itinerariului umanității în viitor se impune cu o urgență și mai mare. După rătăcirile și atrocitățile secolului XX, există
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
for fun" este sloganul actual, "fit for faith" (a fi pregătit pentru credință și în credință), pare cel puțin depășit de modă. Bisericile nu sunt lipsite de vină. Multe persoane încă trăiesc experiențe asupritoare în raportul cu Biserica Catolică oficială: autoritarism, discriminarea femeilor, complexe de vinovăție cu privire la concepția despre sexualitate, refuzul dialogului, intoleranța față de cine gândește divers. Dar și limitele provincialismului și lipsa unui profil în interiorul Bisericilor luterane sunt responsabile de faptul că, an după an, mii de persoane abandonează Bisericile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vorbesc despre disciplină ca despre un ansamblu complex normativ, interacțional și psihologic, care poate fi interpretat fără rezerve știintifice și din punct de vedere managerial. Controversele istorice privitoare la disciplină pendulează între două extreme, cea a permisivismului și cea a autoritarismului, și sunt constituite în teorii relativ distincte în cadrul pedagogiei moderne și contemporane: Teoria disciplinei permisive (liberale): își are originea în concepția lui J.J. Rousseau, conform căreia constrângerea exterioară prin dispoziții, ordine, interdicții, pedepse înăbușă manifestările spontane ale copilului, potrivit tendințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Sumarizând, cele mai dese critici emise de numeroși gânditori asupra statutului actual al epistemologiei reprobabile sunt: * dreptul de preemțiune asupra gnoseologiei: adevărata cunoaștere este furnizată doar de știință numai cu o metodologie legitimată ca științifică și prin intermediul unui discurs denotativ; * autoritarismul judecăților universale, metalimbajul și "divinația" aserțiunilor emise de știință despre ea însăși; * legitimarea exclusivismului (referitor la cunoașterea narativă). Cunoașterea narativă, deși primitivă și tradițională, după cum și cea prescriptivă, au la fel de multe potențialități de decodificare a realului și de reprezentare a
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
la sfârșitul lunii octombrie 1923. 47 CAPITOLUL III MINISTRU AL CULTELOR ȘI ARTELOR Alexandru Lapedatu s-a afirmat în viața politică a țării ca o personalitate de prim rang. Spiritul său de obiectivitate și simțul de răspundere, alături de înclinația către autoritarism și disciplină l-au călăuzit în acțiunile sale. Dezideratul de libertate națională l-a determinat să se implice în lupta pentru realizarea unității țării. În contextul politic al epocii de după Marea Unire, Alexandru Lapedatu s-a afirmat ca un adevărat
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
la care te poți în toarce. În mod paradoxal, conducătorul comunității nu are decât de câștigat de pe urma „disidenților“ ei. Abia în contact cu tendințele „apodemice“, adică centrifugale, ale subordonaților săi, el devine nece sar și legitim. E ceea ce nu înțelege autoritarismul, mereu preocupat de egalizarea reacțiilor, de extir parea orică rei specii de singurătate. Adică a oricărei manifestări de viață interioară. Se preferă solidarității înregimentarea. Și se definește loialitatea drept supu nere oarbă. În plan teologic, nu există comunitate și comuniune
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Băieții mai mărișori, ca într-o familie patriarhală, ajutau fratele educator și, câteodată, îl substituiau. Acestea sunt forme de autoguvernare ce educă la responsabilitate și la socializare. Așadar, nu era nici o educare de masă. Autoritatea și ordinea da, dar nici un autoritarism. Raporturile dintre educatori și băieți trebuiau să fie pătrunse de iubire, fără a cădea însă în dulcegării ori sentimentalism. În domeniul instruirii ori al deprinderii unei arte, fiecare putea să aleagă ceea ce era mai potrivit personalității și capacităților sale. J.
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]