4,300 matches
-
ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte, doar fixitatea mai sună în noi, monotonă toacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
rușilor, că „revelația“ nu cade din cer ca o pleașcă, din contră, ești nevoit să o cauți, să te zbați, să te zvârcolești... ca pentru a pune mâna pe o funcție publică, pe un privilegiu, pe o slujbă bine plătită... * Avântul insolent către înțelepciune m-ar descalifica, ar fi ridicol. De unde „înțelepciunea“ de a emite numai soluții extreme, teribiliste, extravagante, delirante... După ce mă ascultă, nimeni nu îi mai poate convinge că nu au optat pentru alegerea bună... * Anarhistul Guy Hocquenghem rezumă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Criminalul se manifestă însă ca un fenomen meteorologic devastator; fapta lui nu comportă nici o justificare, tocmai pentru că ideea morții nu are nici un fel de prezență în el. Crima rămâne pe mai departe un fenomen al naturii. * Fascinația neîmplinirii îți dăruiește avântul unui Ulise a cărui odisee nu poartă rătăcirea spre casă, ci fuga de Ithaca. O chemare spre definitiva renunțare, din care prin tine însuți să confirmi consolarea, această iubire nepământeană și deci improprie omului - o dragoste care nu dorește nimic
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Decît că ținut din patru în patru ani". Eseist, romancier, ziarist, Mihai Zamfir e unul din intelectualii de seamă pe care-i avem în prezent, producînd pagini de-o delicată exactitate, pe un fond de moralism resignat, montaignean, și de avînt spiritual care-i transcende circumspecția, pe care le urmărim cu încîntare.
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
povestea, ficțiunea - speculativă sau nu - cu concluziile date pe mâna cititorului. Așa aflăm, bunăoară, că Răcnetul Carpaților avea drept corespondent real o Trompetă a Carpaților condusă de Bolliac, iar drept parteneri de joc și joacă Vocea patriotului naționale, Aurora democratică, Avântul tinerimii etc.În sfârșit, după ce din asemenea frânturi se reîncheagă o lume coerentă, încheierea - organică și niciodată forțată - arată cam ca în citatele reproduse mai sus. Veți spune că algoritmul e ușor de executat? Vă mărturisesc că nu l-am
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
celor două veacuri străine, întâlnite la răscrucea războiului, este această grea dezamăgire, cuprinzând sensul tinereții noastre, cheia tuturor nelămuririlor care de cei bătrâni ne despart, iar de noi înșine ne fac neînțeleși" 14. Dar repede congenerii îl dezamăgesc din cauza unui avânt nemaiîntâlnit, la noi, al iraționalismului. Sebastian are o poziție echilibrată ("temperamentul meu sortit să cuprindă lucrurile sub un unghi de frenezie și pasivitate simultană"). Excesele grupului de la Gândirea, mai ales prin "Manifestul Crinului Alb", sunt sancționate tranșant, ca și acelea
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
emoție la gândul că, de acum înainte, Dumnezeu știe câte lucruri de neimaginat vor fi posibile. Așadar, ca și cum astăzi ar fi - de fapt - atunci, în acel secol de revoluții tehnice, romanul lui Bogdan Suceavă preia rolul raisonneur-ului care dezaprobă un avânt nesăbuit. Pentru că, aflat în toiul unei emulații iscate de realizări tehnice covârșitoare, întregul fundal al romanului este dominat de influența unei instanțe moraliste, care știe - în mod implicit - că nu poate ieși nimic bun din găselnițele științei care nesocotește Omul
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
respectând modificările făcute față de prima ediție. Nu mai e o procedare acceptabilă astăzi. În poezia călinesciană sunt modificări de-a dreptul comice. Versul "La început a fost Cuvântul" din volumul de Poesii din 1937 a devenit "La început a fost Avântul" în volumul Lauda lucrurilor din 1963. Versurile "Așa dumnezeiască este rufăria/ În care dorm Isus și Fecioara Maria" devin: "Așa fără păcat este rufăria/ }esută la fabrică de fruntașa Maria". Marcel Duță a arătat toate aceste prefaceri, care produc stupefacție
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
discurs implică o dificultate solemnă precum un canon. Poetul nostru cată a se contopi cu textul său psalmic, a se preschimba, ca-n taina euharistică, în sînge și trup scriptic. Rugăciunea sa cu o valență publică posedă grație, suplețe, un avînt imaginativ discret strunit, care, fără a se revărsa peste o anume tradițională cuviință, pulsează neîncetat sub pielea cuvintelor: "Pom al darurilor, l-ai făcut pe om, Doamne. Plin de păcate,/ ca o frunză îngălbenită, stau în desișul prezenței Tale./ Dă-
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
datorat atât posibilității de dezvoltare a agriculturii și meșteșugurilor în zona străbătuta de un curs de apă sau pe malul mării, cât și datorită schimburilor, care erau facilitate de posibilitatea de comunicare astfel oferită.3 Chiar și astăzi, cu tot avântul înregistrat în urmă apariției transporturilor feroviare, rutiere și aeriene, văile fluviilor și țărmurile maritime adună de-a lungul lor mari industrii și mulți oameni, fluviile, râurile și țărmurile maritime fiind astfel axe de polarizare umană. Dacă privim o hartă a
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
special la vărsarea să în Marea Neagră, dar în același timp această instituție se constituia într-un obstacol de natură politică împotriva aspirațiilor moscovite exclusiviste. La puțin timp după asigurarea acestor premise, agricultură și economia României în general au înregistrat un avânt considerabil, mărfurile românești putând să-și găsească un drum lesnicios către centrele unde ele erau râvnite. Astfel, evoluția mișcării navelor ieșite prin gură Sulina, între 1855 și 1913, este relevata în tabelul de mai jos, în care pentru evidențierea acestei
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
preveni că îl așteaptă maximum zece minute. Doar puțin mămică, puțin, vreau să mai trag câteva șuturi la poartă. Simona se așeză pe o bancă și îl privi cu nesaț. Ce frumos este copilul meu!" Îl admiră cum își ia avânt, intuind că trăiește cu adevărat frumusețile acestui joc. Acum avea în plus prilejul să se împăuneze știind că fiecare lovitură în minge este urmărită de mama lui. De altfel, Răducu îi spusese de mai multe ori că vrea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să nu-mi mai irosesc deloc vremea și nervii cu acea cauză dea dreptul pierdută, și neavând nicio remușcare, care să-mi vorbească în conștiință și să-mi reproșeze cu mânie că n-am încercat măcar, am pornit cu tot avântul și cu toată tragerea de inimă, de care eram atunci stăpânit, spre a mă ridica peste ceilalți și a mă realiza cât mai bine, spre a arăta cu câtă putere pot lovi orice obstacol ivit în drumul meu, dărâmându-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Talleyrand-Périgord. pui în loc condeiul artistic al poetului. Ar fi o utopie! Așa că, însuflețit de aceste gânduri, care îi reînviară în întregime țelul râvnit și care îi goniră norii negri, ce îi întunecaseră lui sufletul, Osvald porni din nou, cu un avânt și mai puternic parcă, să scrie, căci această nobilă și mistuitoare îndeletnicire se dovedea a fi perfect croită pe firea lui înnăscută. Cu niciun chip nu dorea să pună vreun preț câtuși de însemnat pe vorbele soră-sii. Iar asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o parte constantă a eului său. „Am să scriu o carte și am s-o dedic anonimului din mine!, își spunea acesta. Numai așa, aș putea eu mulțumi talentului meu lăuntric, ce-mi conduce adesea condeiul cu atâta siguranță și avânt!” Iar aceasta fu adeziunea supremă, pe care o făcu el față de sine însuși și de la care simțea că nu se mai poate nicidecum abate, până când nu va izbuti a o duce, cu bine, până la capăt. Din acest moment, fu reconfirmat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
creștini catolici), dar aproape că, în multe locuri, își și întrecuse mama. Și așa, toată lumea era din cale-afară de mândră de el. Timpul, însă, trecuse. Treptat, pe măsură ce băiatul crescuse, pornise - la început timid, iar, mai pe urmă, cu din ce în ce mai mult avânt și mai multă plăcere - să facă cunoștință cu lumea remarcabilă a cărților, cu toți marii gânditori ai vremurilor trecute, cu raționamentele logice, pe care se bizuiau nu știu ce sisteme filosofice celebre, ce-L negau aprig pe Dumnezeu și-L înlăturau necruțător
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de fapt, Victoria îl iertase pe de-a întregul încă dinainte ca el s-o roage asta a doua oară, însă ea se hotărâse, totuși, să-l mintă puțin, doar fiindcă observase că Șerban parcă începuse a-și lua un avânt prea puternic, prea extatic dintrodată. Așa sunt părinții, și îndeosebi mamele: de multe ori, ele se lasă rănite, iar apoi iartă. Peste câteva minute, tânărul, încet de tot, își ajută mama să se ridice de pe pat, spre a face câțiva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
1 martie 1867). Ce surpriză plăcută! Ce bucurie! Am transmis felicitările mele celor care au contribuit la această performanță, dorindu-le, totodată, activitate Îndelungată! Odată ajunsă În stradă, am inspirat aerul curat și m-am bucurat de fiecare pas făcut, avânt sufletul senin și plin de prospețimea zilei. Iată-mă În drum spre gară! După ce am coborât treptele de la „Râpa galbenă”, am zăbovit câteva minute pe o bancă pentru a-mi trage sufletul. Mersul pe jos este o adevărată Încântare, dar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de securitate. Toată lumea a aflat că "moșierii vor să vândă țara", deși în țară nu era picior de moșier, atunci Poporul a strigat într-un glas: Nu ne vindem țara, nu ne vindem țara", a mers chiar mai departe cu avântul său revoluționar și a cerut într-un glas alegeri libere și corecte, deși nimeni nu știa cu ce se mănâncă alegerile libere și corecte, dar oamenii simțeau că acest lucru trebuia făcut imediat pentru a-l legitima pe Cel care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ști, speranță, cât de rău îmi pare Că ai plecat discret de lângă mine, Eram în siguranță lângă tine, Dar te-am tratat cu multă nepăsare. E soarta omului când dă de bine Și se complace într-o delăsare, Cu greu avântul firav mai răsare De n-ai acea încredere de sine. În starea asta cam nedefinită Mă mai îndeamnă câte o dorință Să vindec rana-adâncă, nedorită. Că-n mine este totul cu putință Și fără de suspine ori regrete Voi sparge-al
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
într-o stare comparabilă cu aceea pe care o încerci între somn și luciditatea trezirii. Apoi, a fost ca și cum mi s-ar fi eliberat pieptul de o greutate, ca și cum legile gravitației încetaseră să mai existe pentru mine, de parcă îmi luasem avânt în siajul himerelor mele, acum vaste, delicate și subtile. O indicibilă voluptate mă invadă. Mă eliberasem de greutatea corpului. Ființa mea tindea spre universul ușor și insensibil al regnului vegetal - o lume calmă, dar plină de forme, de culori mirifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în barbă. Îmi permise să fumez opiu. Ce leac nemaipomenit pentru martirajul meu! În timp ce fumam, gândurile mi se măreau, deveneau grațioase, fermecătoare, ușoare. Evoluam într-un alt mediu, dincolo de lumea obișnuită. Imaginația mea, eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă. Aveam impresia că rătăcesc, purtat de aripile aurii ale unui fluture de noapte, de-a lungul unei lumi vide și strălucitoare, unde nu exista nici un obstacol. Opiul îmi provoca o plăcere atât de profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
privește, reprimându-și cu greu un surâs admirativ: Da' știu că te pricepi să te scoți la tot momentul ". "Normal, fă! Măndel o fi trăit dezeaba sinzesi de ani bătusi pă muchie!?" Și o prinde pe după umeri, pupând-o zgomotos. Avântul lui erotic o dezechilibrează. Caută un punct de sprijin. Și îl găsește tocmai în laptopul meu. Pe care îl și dărâmă de pe birou. Îl văd cum cade parcă cu încetinitorul. Mă enervez. Da' ce pot să fac? Se opresc brusc
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fiind aproape imun la ele. Trebuia să fie un exemplar de excepție ca să lase el presa și să se holbeze rânjind, la adăpostul perdeluței jegoase din fereastră. Acum nu era cazul. Dimpotrivă. În acest moment se simțea transportat de un avânt deosebit al sentimentului național, citind la gazeta favorită că țara se afla la grea restriște, fiind în mare primejdie din cauza unei noi conspirații iudeo-masonice dezvăluite de mereu vigilentul pamfletar și patriot de serviciu ce semna curajos sub pseudonimul Alcibiade. Cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bagă pă Vadim la înaintare", făcu blând colegul. Am dat-o pă politică! Nu, tată, da' așa suntem noi proști!" "Corect!", aprobă candid Anton. Tot agitându-se, nea Vasile ajunse pe lângă tomberoanele de gunoi. Cu toate că era transportat de un vădit avânt patriotic, zări cele două sticle dosite de Petrică. Se opri din nobilul puseu oratoric cu ochii holbați la ele. Icni uluit ca de o mare minune: Ia uite, ia!". "Ce-i, bre?", se interesă colegul. "Uite, dom'ne, uite! Sticlele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]