510 matches
-
lipsească, buruienile prozei invadează grădina poetului. Ion Pop va descoperi încă de aici "revoluționarea expresiei". E mult spus. Metaforele sînt curajoase (" Toamna a mușcat podgoriile/ aerul e ca perlele bolnave"), dar au o acurateță care nu va fi pe gustul avangardiștilor. Ca și Fundoianu sau Adrian Maniu, Vinea începe prin a transcrie tradiționalismul în cheie modernă. Multe din pastelurile lui sînt inspirate de natura rustică. Abia o dată cu cele citadine, se face simțit în măsură mai mare modernismul. Avangardismul e sesizabil pe
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
în muzeul cultural al trecutului, fără să-l fi înțeles vreodată cu adevărat", izolat într-un răstimp de peste patru decenii într-un stat comunist, "în care axa culturală oficială a fost reprezentată de exact forme și mentalități literare pe care avangardiștii le-au disprețuit dintotdeuna". Dar izolat și față de comilitonii săi întru suprarealism, după ce Gherasim Luca, Trost și Paul Păun s-au expatriat, iar Virgil Teodorescu s-a descalificat, încălcîndu-și principiile inițiale, pe calea unui oportunism lamentabil. Poate că "destinul trist
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
pe care să o poți ulterior ... „sinucide." Scrise sub semnul nevrozei și al atmosferei deprimante a Bercenilor bucureșteni, prozele cuprinse în acest volum urmăresc întâmplări mărunte, relatate minimalist în toate detaliile lor sordide, truculente, de un „realism" adesea urmuzian. Asemenea avangardiștilor de odinioară, punctul forte al lui Jean-Lorin Sterian îl constituie nu atât producția literară în sine, cât secvențele programatice sau extratextuale, cum este, de pildă, tabelul cronologic care familiarizează cititorul cu biografia literaturizată a autorului, sau bucata finală, intitulată El
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
futuriști, - nicidecum de partea sa, neascultându- i de ordine, sunt aproape absenți cu desăvârșire la Moscova. Situația se arătă puțin altfel la Petersburg, unde Marinetti sosește cu trenul pe 26 ianuarie 1914. Și aici, apriori lezați în orgoliul lor, unii avangardiști ruși se arătau nemulțumiți de faptul că italianul ar privi futurismul rus ca pe un fel de subdiviziune a sa. Maiakovski spuse gogolian: „Ce fel de domn revizor a venit să-și inspecteze sucursalele? Când sucursalele sunt mai importante decât
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
două tradiții cu diverse grade de profunzime a liniilor de continuitate, ele fiind diferențiate în mai multe filoane conceptuale-estetice, dintre care putem deduce cel puțin patru tipologii principale: - prima tradiție, cu cea mai întinsă linie de continuitate; în contextul progresismului avangardist își adjudeca titulatura de orientarea moderată sau tributara concepțiilor stilistice ale secolului XIX (clasicismul vienez și romantismul austro-german, școlile naționale europene și începutul modernismului muzical): - filonul tonalității la Rachmaninov și neo-tonalismul la Prokofiev, Șostakovici, Hindemith, Orff, Britten, dar și filonul
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în egală măsură, cu pretenția universalității unui stil internațional, așa cum se prezenta pan-serialismul, a fost exprimat cu toata claritatea de către Luciano Berio în 1983 într-un interviu acordat revistei „Libération”, în care el a afirmat: „Acela care își spune avangardist este un cretin [...] avangardă este nulă”<footnote Ramaut-Chevassus, op. cît., pag. 11. Această replică vine în calitate de răspuns la celebra afirmație făcută de Pierre Boulez în 1952 în articolul “Schoenberg este mort”: “Compozitorul este inutil în afara cercetărilor seriale”, în: idem., pag
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
pag. 11. Această replică vine în calitate de răspuns la celebra afirmație făcută de Pierre Boulez în 1952 în articolul “Schoenberg este mort”: “Compozitorul este inutil în afara cercetărilor seriale”, în: idem., pag. 21. footnote>. În comparație cu termenul fragmentarism, în calitatea lui de depreciativ avangardist, mult mai pertinenta se prezintă a fi imaginea mulți- sau pluri-fațetată<footnote Ramaut-Chevassus, op. cît., pag. 127. Este vorba despre titlul Părții a treia din textul citat - “DE MULTIPLES FACETTES”, idee pe care o implicăm în ecuația textului nostru. footnote
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lui Ion Vinea de extrema stângă, începută la jumătatea deceniului anterior, este acum evidentă. Poetul este un social-democrat mai apropiat, să zicem, de pozițiile unui Constantin Titel-Petrescu decât de comunismul pe care, pe față sau pe ascuns, îl practicau ceilalți avangardiști. Observația poate fi coroborată cu cea a lui Stelian Tănase din volumul Avangarda românească în arhivele Siguranței: Vinea nu face parte dintre cei urmăriți pentru activități comuniste sau pentru legături cu spionajul sovietic. El crede în continuare într-un ideal
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
Nicolae Manolescu Dacă ne referim doar la ultimul secol, avem doi scriitori care l-ar fi împlinit în 2013: poetul avangardist Gherasim Luca, mort la Paris în 1994, și Aurel Baranga, mort la București în 1979, avangardist și el în prima tinerețe, autor de comedii de succes mai apoi, ambii ca și uitați astăzi, deși din motive diferite. Din aceeași generație
Aniversări 2013 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3729_a_5054]
-
pe revers. Nimic din atitudinile idealizatoare nu scapă unei „deconstrucții” ce se potrivește mai bine avangardei decît așa-zisului postmodernism (de facto, un modernism clasicizat), care caută a întruni într-o dulce concordie diversitatea posturilor, a procedeelor. Poetul e un avangardist, totuși temperat de teama de-a nu se da (prea mult) în spectacol. Drept care adoptă un limbaj sec, noțional, de nuanță brechtiană: „primăvara semnez/ în neștire/ valuri de frunze/ ca să-mi fie/ numele/ călcat în picioare/ la vreme/ de toamnă
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
prin afișe și interviuri; decît să emiți gogomănii, mai bine taci. Și lasă-i pe oamenii competenți și sinceri să vor bească despre rodul muncii lor. În primul rînd, vreau să fac o confesiune : În anii liceului, mă-nnebuneam după avangardiști. I-am cunoscut atunci și pe Sașa Pană și pe Stefan Roll (Ghiță Dinu). Am auzit de la ei diverse povești cu trăzniți - care, pe vremea aia, nu... intrau În NATO ( precum cei de pe micul & imundul ecran treimiist), dar prin care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În NATO ( precum cei de pe micul & imundul ecran treimiist), dar prin care, culmea, ne aliniam Europei fără să propunem asta (prin programe de guvernare )! Tzara și Brauner, Brâncuși și Geo Bogza, Gellu Naum sau Ionesco au rămas În istorie. Fiindcă avangardiștii au locul lor, bine stabilit, În culisele culturii. CÎteodată, ies și-n luminile rampei ! Tot respectul, pentru asta! Avangardiștii zgîlțîie comodități și prejudecăți ; duc arta spre o necesară prospețime ; revigorează mișcări (curente) pîndite de anchilozare. Respectul meu suplimen tar, pentru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
asta (prin programe de guvernare )! Tzara și Brauner, Brâncuși și Geo Bogza, Gellu Naum sau Ionesco au rămas În istorie. Fiindcă avangardiștii au locul lor, bine stabilit, În culisele culturii. CÎteodată, ies și-n luminile rampei ! Tot respectul, pentru asta! Avangardiștii zgîlțîie comodități și prejudecăți ; duc arta spre o necesară prospețime ; revigorează mișcări (curente) pîndite de anchilozare. Respectul meu suplimen tar, pentru asta! Recent, am fost invitat să vorbesc, la Iași, la interval de numai două zile, despre două cărți cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
zile, despre două cărți cu titluri... identice : Avangarda rusă. Una aparținea Liviei Cotorcea, cealaltă - lui Leo Butnaru. Iar editura Princeps Edit a anunțat (prin cea de-a doua) chiar inaugurarea unei colecții - avan garde. Foarte bine! E un gest cvasi ...avangardist, azi! Dar pe reprezentanții mișcării Începutului secolului XX, trebuie să-i citești, În mileniul trei, cu ineluctabilă mefiență : spre exemplu, În O palmă dată gustului public ( semnat de D. Burliuk, Al. Krucenîh, V. Maiakovski și V. Hlebnikov, publicat În decembrie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
paragraf compact, scris la un rând, erau nouăsprezece fraze care, luate împreună, nu aveau nici o noimă. Deși nicăieri nu apăreau numele autorului, nici pe față, nici pe verso, am presupus că cele circa patru sute de cuvinte or fi opera vreunui avangardist din cartier, pasionat de scrisul „experimental“ sau de „dicteul automat“. Pagina asta era, fără îndoială, o mostră a unuia dintre aceștia. Faptul că autorul își uitase textul aici, în restaurant - străduindu-se, pesemne, să nu-și uite cumva umbrela - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a baladelor cum aș fi studiat sub lupă o insectă fascinantă și ambiguă. Mi-era imposibil să-mi dau seama dacă poemele îmi plăceau cu adevărat. Nu aveau intensitatea delirantă ale celor ale lui Nichita Stănescu, nici ironia și ludicul avangardiștilor. Era o poezie exactă, o proiecție ortogonală, ce nu lăsa umbre pe hîr-tie, clasică până și-n jubilație, simetrică până și-n proliferarea baroc. Puteam înțelege fabula simplă a fiecărui poem. Tehnica leitmotivului funcționa mecanic și ireproșabil ca un mecanism
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
răspunse Charlie serios, dacă ăsta ar fi un muzeu al iubirii, nu ar exista un curator mai bun decât tine. Kitty și Desert Rose izbucniră În râs. — Expoziția cuprinde lucrări cu tentă politică ale unui număr de unsprezece artiști chinezi avangardiști de top, care trăiesc În China, Franța și Statele Unite, le explică el mai departe, conducându-le Într-un hol spațios, plin de picturi, printuri, fotografii, lucrări video, instalații multimedia, sculpturi și CD-uri interactive, ciudate sau de-a dreptul scandaloase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În banal și distinctiv, Ferry face apel la un discurs de referință. Îl citează pe Octavio Paz și i se alătură În opinia asupra artei moderne care, căutând cu orice preț noutatea, Își pierde valentă negator - creatoare. Repetat ritualic de avangardiști prin rebeliunea devenită procedeu, gestul inovației de dragul inovației, gestul inovației că ruptură de tradiție rămâne vid de sens și conținut. De fapt toată această stratificare discursiva a lui Ferry reprezintă o analiză a ceea ce el consideră că poate fi sensul
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
Creangă. Comemorarea nu s-a făcut din cauza evenimentelor din decembrie 1989. Abia după 1990, Biserica Ortodoxă l-a reabilitat pe genialul scriitor. De ce s-a amânat un veac anularea caterisirii lui Creangă? - Este meritul mitropolitului Daniel. Creangă a fost un avangardist. N-a existat nici o inițiativă până la părintele Daniel. Creangă era un modern. Și-a tuns pletele, mergea la teatru. Un preot trebuie să fie îngrijit, să nu umble ca țiganii și ca toți păroșii.Trebuie să meargă la un teatru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe Menelau, regele Spartei, dornic și el să-l omoare, deoarece operele dramatice i-au compromis autoritatea de militar iar soția-l înșeală cu arta (III, p. 409). În condica de vizitatori poate fi consemnată vizita unui mic grup de avangardiști hotărâți să creeze un haos în teatru (III, p. 410). Agamemnon, căruia de fiecare dată când intră în scenă îi vine să meargă la baie, compromite prin apariția sa intempestivă momentul uciderii lui Tespis pus la cale de regele spartan
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să treacă pe la redacție să-și ia piciorul în cur“. Ce poate fi mai simplificator decât un șut în dos? Și ce poate fi mai complicat decât să descrii toate aceste solidarități, rupturi, împăcări și certuri atât de frecvente printre avangardiști și întotdeauna însoțite de invocarea unor principii sau solidarități încălcate. Dan Gulea urmărește răbdător destinele complicate ale unor Vinea, Voronca sau Fundoianu prin hățișul relațiilor de la periferia câmpului literar (criticul folosește pe tot parcursul cărții ipotezele impuse de Bourdieu privind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ilegaliști comuniști, «Faclaă nu a părăsit spiritul democratic în comentariile asupra vieții politice și nu s-a confundat cu limbajul de lemn pe care Roll, Pană, Luca sau Păun îl practicau deja în «Cuvântul liberă, «Era nouăă ș.a.“. Nu toți avangardiștii „convertiți“ beneficiază de tratament preferențial Capitolul „Câmpul politic și controlul asupra câmpului literar“ arată alunecarea vocilor insurgente în lumea proletcultului, de după ’47. Nu sare însă la această perioadă înainte de a trece în revistă alunecarea în extremă dreaptă a unor nume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
zona avangardelor, precum Ion Barbu sau Adrian Maniu. Realism-socialismul aduc o tristă pliere a unor spirite altădată extrem de critice. E și perioada premiilor și decorațiilor: să-l amintim pe Geo Bogza cu premiul de stat, clasa I. Evident, nu toți avangardiștii „convertiți“ beneficiază de tratament preferențial, experimentele lor literare extreme fiind considerate de criticii de serviciu ai noii orânduiri clare rămășițe ale decadenței. Se confirmă cumva trist teoria lui Gheorghe Crăciun (expusă fidel de Gulea în câteva ocazii) că avangardiștii români
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
toți avangardiștii „convertiți“ beneficiază de tratament preferențial, experimentele lor literare extreme fiind considerate de criticii de serviciu ai noii orânduiri clare rămășițe ale decadenței. Se confirmă cumva trist teoria lui Gheorghe Crăciun (expusă fidel de Gulea în câteva ocazii) că avangardiștii români nu au luptat împotriva metaforei, ci au inventat metafora, nu au luptat împotriva poeziei, ci au contribuit la adevărata ei naștere în interbelic - avangardiștii români nu au avut avantajul unei tradiții solide pe care s-o destabilizeze. Nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
confirmă cumva trist teoria lui Gheorghe Crăciun (expusă fidel de Gulea în câteva ocazii) că avangardiștii români nu au luptat împotriva metaforei, ci au inventat metafora, nu au luptat împotriva poeziei, ci au contribuit la adevărata ei naștere în interbelic - avangardiștii români nu au avut avantajul unei tradiții solide pe care s-o destabilizeze. Nu este uitată și o figură de obicei trecută cu vederea atunci când este invocată avangarda: Victor Valeriu Martinescu care publică în „Caete de dor“, revista lui Virgil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]