524 matches
-
al acestei politicii a fost finalizarea negocierilor cu, companiile petroliere din Occident, întrerupte de lovitura de stat din 4 iunie 1993, și semnarea, în septembrie 1994, a unui contract de petrol privind prelucrarea zăcămintelor „Azeri”, „Ciraq” și „Gunașli” din sectorul azer al Mării Caspice și, pentru prima oară în istorie, regiunea caucaziană și central-asiatică a ieșit de sub monopolul rusesc.
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
tipuri: -tipul georgian (puternic, spectaculos, înalt, păr lung formând coamă și franjuri bogate pe membre și pe coadă) -tipul armean (mai scund decât cel georgian, păr lung formând coamă și franjuri, colorit gri cu sau fără pete, chiar tigrat) -tipul azer (de stepă-înalt, corp plin, musculatură plată, păr scurt, colorit variat; și montan-asemănător cu cel georgian, mască neagră și colorit roșcat sau arămiu). Mari centre pentru creșterea Ciobănescului Caucazian sunt în: Sankt Petersburg (Leningrad), Dnepropetrovsk, Kiev, Moscova, Donetsk, Perm, Ivanovo, etc.
Ciobănesc caucazian () [Corola-website/Science/309530_a_310859]
-
provincia Șirvan (Azerbaidjan), într-o familie de croitori armeni. Mai târziu, scriitorul și-a luat pseudonimul "Șirvanzade" ("fiu al ținutului Șirvan"). A absolvit școala rusească din Șamahî în 1872. Mediul social din această școală, unde învățau copii armeni, ruși și azeri, i-a influențat educația în spiritul sentimentelor internaționaliste. În 1875, tânărul Alexandr Movsisian s-a mutat la Baku, unde a fost mai întâi copist la birourile administrației districtuale, apoi ajutor de contabil și contabil la birourile petroliere. Biblioteca înființată în
Alexander Shirvanzade () [Corola-website/Science/310166_a_311495]
-
patrulea, politica în această privință a fost schimbată, guvernul sovietic reînființând anumite instituții ale Imperiului Țarist. În perioada 1939-1940, guvernul central sovietic a hotărât ca anumite limbi - limba tătară, limba kazahă, limba uzbecă, limba turcmenă, limba tadjică, limba kîrkîză, limba azeră și limba bașkiră și limba moldovenească - să folosească din acel moment diferite variante ale alfabetului chirilic. S-a afirmat că această schimbare a fost făcută „ca urmare a cererilor oamenilor muncii” din republicile respective. Se pare că a fost vorba
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
Peștera Azîh ("Azıx mağarası" în azeră), una dintre cele mai vechi așezări ale omului în Europa, cea mai veche așezare din spațiul postsovietic, situată în Azerbaidjan. Azerbaidjanul este una din cele mai vechi regiuni ale așezării omenești. In urma săpăturilor din renumita peștera Azîh, nu departe
Peștera Azâh () [Corola-website/Science/309178_a_310507]
-
ale omului în Europa, cea mai veche așezare din spațiul postsovietic, situată în Azerbaidjan. Azerbaidjanul este una din cele mai vechi regiuni ale așezării omenești. In urma săpăturilor din renumita peștera Azîh, nu departe de orașul Füzuli, în 1968 arheologii azeri în frunte cu paleontologistul Mammadali Huseynov au descoperit una din cele mai vechi așezări preistorice ale omului pe teritoriul Euroasiei din epoca paleoliticului (epoca de piatră). Aici, în stratul așel, alături de uneltele de munca si de resturile de mamifere, a
Peștera Azâh () [Corola-website/Science/309178_a_310507]
-
("Mart qırğını" în azeră), este prima parte a seriei de masacre împotrivă populației azere provocate de trupele militare alianței bolșevice (Sovietul din Baku) și ale partidului extremist Federației Revoluționare Armene „Dașnakțutiun” în Azerbaidjanul de Est (1918). Pe vremurile acelea azerii nu dispuneau trupele militare
Masacrul din Martie () [Corola-website/Science/309187_a_310516]
-
("Mart qırğını" în azeră), este prima parte a seriei de masacre împotrivă populației azere provocate de trupele militare alianței bolșevice (Sovietul din Baku) și ale partidului extremist Federației Revoluționare Armene „Dașnakțutiun” în Azerbaidjanul de Est (1918). Pe vremurile acelea azerii nu dispuneau trupele militare fiindcă toți cetățenii musulmani din Imperiul Rus erau scutiți de
Masacrul din Martie () [Corola-website/Science/309187_a_310516]
-
("Mart qırğını" în azeră), este prima parte a seriei de masacre împotrivă populației azere provocate de trupele militare alianței bolșevice (Sovietul din Baku) și ale partidului extremist Federației Revoluționare Armene „Dașnakțutiun” în Azerbaidjanul de Est (1918). Pe vremurile acelea azerii nu dispuneau trupele militare fiindcă toți cetățenii musulmani din Imperiul Rus erau scutiți de slujba militară în schimb unei taxe speciale. Pentru eliminarea localnicilor care nu susțineau puterea sovietică Sovietul din Baku și partidul „Dașnakțutiun” au realizat un măcel sângeros
Masacrul din Martie () [Corola-website/Science/309187_a_310516]
-
trupele militare fiindcă toți cetățenii musulmani din Imperiul Rus erau scutiți de slujba militară în schimb unei taxe speciale. Pentru eliminarea localnicilor care nu susțineau puterea sovietică Sovietul din Baku și partidul „Dașnakțutiun” au realizat un măcel sângeros asupra populației azere ale orașului soldat cu 12 000 de morți (31 martie 1918). Mai târziu „tatăl independenței” al Azerbaidjanului M.E.Rasulzade remarca: În evenimentele din martie se acuzau pe „Müsavat”, ce este absolut lipsit de argument, fiindcă pentru a declara război este
Masacrul din Martie () [Corola-website/Science/309187_a_310516]
-
prin aceasta ne-am multiplicat numărul de dușmani”". Sub lozinca de a stabili puterea sovietică, Armata Roșie a cărui nucleul era constituit de trupele „Dașnakțutiun” au realizat alte masacre în orașele Quba, Șamaxî, Lankaran, Salyan, Kürdamir din estul țării. Speranța azerilor, Sejm-ul Transcaucazian, care din cauză situației nestabile de pe front turc și înaintarea trupelor Puterilor Centrale, nu reacționa la noutățile sosite din regiune.
Masacrul din Martie () [Corola-website/Science/309187_a_310516]
-
Kitabi Dede Korkut ("Kitabi Dədə Qorqud" în limba azeră) sau "Cartea bunicului Korkut", este o epopee a turcilor oguzi, scrisă în dialectul azer. Este considerată „epopeea istorică în care, într-o limbă a literaturii populare, este descrisă viața medievală a poporului azer - concepută, în sens [Arnold Joseph Toynbee|toynbeean
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
Kitabi Dede Korkut ("Kitabi Dədə Qorqud" în limba azeră) sau "Cartea bunicului Korkut", este o epopee a turcilor oguzi, scrisă în dialectul azer. Este considerată „epopeea istorică în care, într-o limbă a literaturii populare, este descrisă viața medievală a poporului azer - concepută, în sens [Arnold Joseph Toynbee|toynbeean]], ca manifestare pe toate planurile a unei confesiuni, universale sau naționale -, condiția socială și
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
Dede Korkut ("Kitabi Dədə Qorqud" în limba azeră) sau "Cartea bunicului Korkut", este o epopee a turcilor oguzi, scrisă în dialectul azer. Este considerată „epopeea istorică în care, într-o limbă a literaturii populare, este descrisă viața medievală a poporului azer - concepută, în sens [Arnold Joseph Toynbee|toynbeean]], ca manifestare pe toate planurile a unei confesiuni, universale sau naționale -, condiția socială și prima formațiune statală, ordinea politică, lupta pentru teritoriu”. Este legată prin rădăcini istorice de mediul cultural azer și reprezintă
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
a poporului azer - concepută, în sens [Arnold Joseph Toynbee|toynbeean]], ca manifestare pe toate planurile a unei confesiuni, universale sau naționale -, condiția socială și prima formațiune statală, ordinea politică, lupta pentru teritoriu”. Este legată prin rădăcini istorice de mediul cultural azer și reprezintă preamărirea literară a faptelor popoarelor turcice. Această creație literală cu caracter oral este o sinteză majoră a triburilor turcilor oguzi, povestirea unei lumi reale, transpusă într-un limbaj clar, frumos și poate sta, ca amploare și valoare, alături de
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
arhiva sa personală din Berlin. Al cincilea exemplar este tot o copie - realizată fie de academicianul V. V. Barthold, fie de Theodor Nöldeke și predată lui Barthold. "Dastanul" (epopeea) Kitabi Dede Korkut este o înfățișare de ficțiune literară a istoriei populației azere, care și-au apărat Azerbaidjanul de incursiunile din exterior ale păgânilor. Azerbaidjanul a fost fondat în Evul Mediu pe teritoriul țării Aran-Albanya, în urma unor acțiuni de cucerire și consolidare a stăpânirii. Oguzii azeri au purtat războaie cu creștinii din țări
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
înfățișare de ficțiune literară a istoriei populației azere, care și-au apărat Azerbaidjanul de incursiunile din exterior ale păgânilor. Azerbaidjanul a fost fondat în Evul Mediu pe teritoriul țării Aran-Albanya, în urma unor acțiuni de cucerire și consolidare a stăpânirii. Oguzii azeri au purtat războaie cu creștinii din țări vecine. Dar și cu turci care încă neconvertiți la Islam: hanii Kıpçak, Bükacık, Karaaslan, Karatekin (nume turcești). Și în Kitabi Dede Korkut, în mod asemănător cu legendele și miturile fondatoare la alte popoare
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
Este un lucru îndreptățit! În primul rând, Korkut este capitala geografică literară a Azerbaidjanului. În al doilea rând, se cuvine ca originea capodoperei să fie cercetată în vatra care i-a dat naștere. Limba, sintaxa poemelor sunt vii în conștiința azerilor de astăzi"”. Cea mai prețioasă informație transmisă de Kitabi-Dede Korkut este că aria geografică în care au loc evenimentele descrise în dastan, potrivit cunoștințelor medieviștilor, coincide cu hotarele nordice ale Azerbaidjanului. Renumitul istoric persan Abu Cafer Tabari (828-923), în binecunoscuta
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
iarnă a lui Salur Kazan, conducătorul oștirii, era situată la nord de lacul Göyçe, lângă podișul Altındağ [Altîn da „muntele sau dealul de aur”] și uneori așezarea Akçakale-Sürmeli. Altındağ este prezentat ca un loc de refugiu foarte important, în timp ce poetul azer Kazım Ağa Salık, în opera sa "Șahlı yaylaqlarının babında" („Povestirile de stepă ale șahului”), relevă importanța cetății Koroğlu și a podișului Altındağ, aflate în vecinătatea altor podișuri: Hamzaçemen, Ulașın, Karaca, Halhalı, Maymağ etc. Teritoriile limitrofe corespund celor care actualmente aparțin
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
Statul Atabeyilor din Azerbaidjan ("Azərbaycan Atabəylər dövləti" în azera) sau statul Eldeghizilor (1136-1225), este un stat medieval azer, cu elementul principal turcic, considerat Epoca de Aur sau Era Renașterii al istoriei Azerbaidjanului. La mijlocul secolului al XI-lea, Marele Imperiu Selgiukid s-a extins de la Asia Centrală până la Marea Mediterana și de la
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
Statul Atabeyilor din Azerbaidjan ("Azərbaycan Atabəylər dövləti" în azera) sau statul Eldeghizilor (1136-1225), este un stat medieval azer, cu elementul principal turcic, considerat Epoca de Aur sau Era Renașterii al istoriei Azerbaidjanului. La mijlocul secolului al XI-lea, Marele Imperiu Selgiukid s-a extins de la Asia Centrală până la Marea Mediterana și de la trecătoarea Derbent până la Golful Persic. Azerbaidjanul s-a alipit
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
Arslan, învingând Imperiul Bizantin (26 august 1071), a dat o lovitură puternică și planurilor expansioniste armene și georgiene. De-a lungul perioadei selgiukide, diferite comunități ale turcilor oghuzi s-au stabilit în Azerbaidjan, participând la formarea și la unitatea națiunii azere în diferite perioade istorice. Limba turco-azeră a devenit predominantă în întreg Sudul caucazian, inclusiv în Azerbaidjan, fiind folosită la scrierea a numeroase opere literare și artistice de nivel înalt. În urmă decăderii Marelui Imperiu Selgiukid, statul Șirvan și dinastiile Eldeghiz
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
fiind folosită la scrierea a numeroase opere literare și artistice de nivel înalt. În urmă decăderii Marelui Imperiu Selgiukid, statul Șirvan și dinastiile Eldeghiz au jucat un rol remarcabil în continuarea și consolidarea mai departe a tradițiilor independentiste ale poporului azer. În mod special, statului Eldeghiz din Azerbaidjan, care devenise cel mai puternic și cel mai influent stat din Orientul Mijlociu, respectiv Apropiat, îi revine meritul principal în evoluția etnico-politică a națiunii azere. Un rol aparte în istoria Azerbaidjanului în secolul al
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
și consolidarea mai departe a tradițiilor independentiste ale poporului azer. În mod special, statului Eldeghiz din Azerbaidjan, care devenise cel mai puternic și cel mai influent stat din Orientul Mijlociu, respectiv Apropiat, îi revine meritul principal în evoluția etnico-politică a națiunii azere. Un rol aparte în istoria Azerbaidjanului în secolul al XII-lea i-a revenit statului atabecilor din Azerbaidjan - Eldeghizilor (1136-1225). Reședințele lor de bază erau în Tabriz, Nahcivan, Hamadan și Maragha. Vasalii eldeghizilor erau melicii din Ahar Pișteghinizi, sultanatele Irak
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
Maragha. Vasalii eldeghizilor erau melicii din Ahar Pișteghinizi, sultanatele Irak și Kerman, statul Șirvan, proprietățile salgurizilor Fars, emiratele artukizilor, zanghizilor, sekmenizilor și regiunea Tabaristan. Fondatorul statului era fostul sclav cuman Șamsaddin Eldeghiz, devenit mai tarziu "atabey" sau "atabek" ("ață" - în azera tata, "bəy" - domn) - protectorul fiului împăratului selgiukid. În 1175, el și-a declarat Marele Atabey fiind căsătorit cu văduva sultanului, Mömünə xatun. Unificarea tuturor teritoriilor Azerbaidjanului într-un singur stat în epoca stăpânirii Eldeghizilor, a avut drept consecință un progres
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]