577 matches
-
5 CHIMIA ACIZILOR NUCLEICI Acizii nucleici sunt compuși macromoleculari ce reprezintă polimeri ai unor unități de bază numite nucleotide. Prin hidroliza acizilor nucleici se eliberează fragmente mai mici, oligonucleotide, apoi mononucleotide și la urmă componentele acestora: acid fosforic, pentoze, baze azotate. 5.1.Componentele structurale ale acizilor nucleici 5.1.1. Pentoza reprezintă componenta glucidică a acizilor nuleici și este reprezentată de riboză sau de 2 deoxiriboza în forma * furanozică: (4') (1') În pentoze atomii de C se numerotează cu cifre
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
Pentoza reprezintă componenta glucidică a acizilor nuleici și este reprezentată de riboză sau de 2 deoxiriboza în forma * furanozică: (4') (1') În pentoze atomii de C se numerotează cu cifre accentuate (prime): 1' . . . 5'. Pentoza se leagă *glicozidic de bazele azotate din acizii nucleici. Prezența uneia din cele două pentoze în molecula acizilor nucleici determină clasificarea lor în două categorii: acizii ribonucleici (ARN) și acizii deoxiribonucleici (ADN). 5.1.2. Acidul fosforic întră în molecula acizilor nucleici sub formă de acid
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
și imprimă acesteia un caracter acid. Acidul fosforic esterifică pentozele în pozițiile 2', 3' și 5' ale ribozei și 3' și 5' ale deoxiribozei. Între mononucleotide H3PO4 stabilește legături 3', 5' fosfodiesterice între două pentoze vecine: 5.1.3. Bazele azotate În structura acizilor nucleici intră două tipuri de baze azotate ciclice: bazele pirimidinice, care derivă de la pirimidină: bazele purinice, care derivă de la purină: 222 Bazele pirimidinice în structura acizilor nucleici se întâlnesc frecvent următoarele baze pirimidinice: Citozina (C), uracilul (U
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
în pozițiile 2', 3' și 5' ale ribozei și 3' și 5' ale deoxiribozei. Între mononucleotide H3PO4 stabilește legături 3', 5' fosfodiesterice între două pentoze vecine: 5.1.3. Bazele azotate În structura acizilor nucleici intră două tipuri de baze azotate ciclice: bazele pirimidinice, care derivă de la pirimidină: bazele purinice, care derivă de la purină: 222 Bazele pirimidinice în structura acizilor nucleici se întâlnesc frecvent următoarele baze pirimidinice: Citozina (C), uracilul (U), timina (T). Bazele purinice din structura acizilor nucleici sunt adenina
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
nucleici se întâlnesc frecvent următoarele baze pirimidinice: Citozina (C), uracilul (U), timina (T). Bazele purinice din structura acizilor nucleici sunt adenina (A) și guanina (G): adenina este 6 aminopurina, iar guanina este 2 amino, 6 hidroxipurina. În acizii nucleici bazele azotate sunt repartizate astfel; citozina, adenina și guanina sunt componente ale ambelor categorii de acizi nucleici (ARN și ADN); uracilul intră în structura ARN, iar timina în ADN. Bazele azotate cu excepția adeninei suferă un proces de tautomerizare lactam-lactim prezentându-se în
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
iar guanina este 2 amino, 6 hidroxipurina. În acizii nucleici bazele azotate sunt repartizate astfel; citozina, adenina și guanina sunt componente ale ambelor categorii de acizi nucleici (ARN și ADN); uracilul intră în structura ARN, iar timina în ADN. Bazele azotate cu excepția adeninei suferă un proces de tautomerizare lactam-lactim prezentându-se în trei forme izomere; lactim (enol), lactam (ceto) și lactim lactam, toate în echilibru. Tautomeria sau izomeria dinamică constă în transferul unui atom de H și a unei duble legături
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
în echilibru. Tautomeria sau izomeria dinamică constă în transferul unui atom de H și a unei duble legături, cu transformarea formei enolice în forma ceto și invers. În mod curent, în structura ADN și ARN intră formele lactam ale bazelor azotate, accesibile pentru formarea legăturii * glicozidice cu pentozele: O 5.1.4 Nucleozide Aceste substanțe reprezintă produșii de combinare a pentozelor cu bazele azotate și rezultă prin hidroliza enzimatică parțială a nucleotidelor. Nucleozidele pot fi considerate heterozide cu legătură N glicozidică
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
forma ceto și invers. În mod curent, în structura ADN și ARN intră formele lactam ale bazelor azotate, accesibile pentru formarea legăturii * glicozidice cu pentozele: O 5.1.4 Nucleozide Aceste substanțe reprezintă produșii de combinare a pentozelor cu bazele azotate și rezultă prin hidroliza enzimatică parțială a nucleotidelor. Nucleozidele pot fi considerate heterozide cu legătură N glicozidică sau N glicozide. Legătura dintre aceste două componente se face prin intermediul atomului de N3 al bazelor pirimidinice și N9 al bazelor purinice cu
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
Nucleozidele pot fi considerate heterozide cu legătură N glicozidică sau N glicozide. Legătura dintre aceste două componente se face prin intermediul atomului de N3 al bazelor pirimidinice și N9 al bazelor purinice cu hidroxilul βglicozidic al ribozei sau deoxiribozei. Nucleozid = Baze azotate + pentoze Nucleozidele pot fi pirimidinice sau purinice, iar acestea la rândul lor pot fi ribo sau deoxiribonucleozide, conform structurilor de mai jos. Nomenclatura se formează de la denumirea bazelor azotate la care se înlocuiește terminația cu sufixul " idină " pentru nucleozidele pirimidinice
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
bazelor purinice cu hidroxilul βglicozidic al ribozei sau deoxiribozei. Nucleozid = Baze azotate + pentoze Nucleozidele pot fi pirimidinice sau purinice, iar acestea la rândul lor pot fi ribo sau deoxiribonucleozide, conform structurilor de mai jos. Nomenclatura se formează de la denumirea bazelor azotate la care se înlocuiește terminația cu sufixul " idină " pentru nucleozidele pirimidinice și sufixul "ozină" pentru nucleozidele purinice. Astfel ribonuleozidele pirimidinice se vor numi citidina și uridina, iar cele purinice, adenozina și guanozina. Denumirea deoxiribonucleozidelor primește în față prefixul " deoxil ": deoxitimidina
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
reprezintă unitatea structurală de bază a acizilor nucleici care sunt polinucleotide. Nucleotidele se formează prin esterificarea nucleozidelor cu acid fosforic, deci sunt esteri fosforici ai nucleozidelor: Nucleotid = Nucleozid + Acid fosforic. Clasificarea nucleotidelor se face în funcție de natura pentozei și a bazei azotate, în mod analog cu clasificarea nucleozidelor. Astfel, nucleotidele se împart în două grupe: ribo-și dezoxiribonucleotide, iar fiecarea din acestea în purinice și pirimidinice. În nucleotide, acidul fosforic poate esterifica grupările hidroxil din pozițiile 2', 3', 5' ale ribozei sau cele
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
procesul de înmagazinare a energiei, iar scindarea acestuia în fosfat și ADP reprezintă procesul de generare a energiei. În felul acesta energia eliberată în cadrul proceselor catabolice asigură desfăsurarea proceselor anabolice de natură endergonică. Nucleotidele polifosforice derivă și de la celelalte baze azotate: GDP GTP, UDP UTP, CDP CTP, precum și cele care conțin în moleculă deoxiriboză: dGDP dGTP, dTDP dTTP, dCDP dCTP, dADP dATP. Unele nucleotide difosforice (ADP) participă la structura unor coenzime cu rol important în procesele de oxidoreducere; tot în calitate de coenzimă
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
fosforic stabilește legături covalente 3' 5' fosfodiesterice între gruparea 3' (OH) a pentozei dintr-un mononucleotid și 5' (OH) a pentozei din mononucleotidul vecin. Astfel, în structura acizilor nucleici resturile de acid fosforic alternează cu resturile de pentoză, iar bazele azotate apar ca radicali laterali ai lanțului polinucleotidic. În ceea ce privește modul de organizare structurală a macromoleculelor de acizi nucleici se deosebesc 3 nivele de organizare a acestora,-structura :primară, secundară și terțiară. Acizii nucleici au structură primară monocaternară asemănătoare, cu deosebirea că
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
în ADN decât în ARN. În funcție de structura primară se disting 2 tipuri principale de acizi nucleici: ARN și ADN. Aceștia se deosebesc prin natura pentozei și prin bazele nucleice pe care le conțin. Astfel ARN conține riboză,iar ca baze azotate adenina, guanina, citozina și uracil, iar ADN conține deoxiriboză, iar ca baze nucleice adenina, guanina, citozina și timina. Acizii nucleici au o structură tetranucleotidică, fiecare macromoleculă fiind formată din 4 nucleotide diferite două purinice și două pirimidinice, care alternează între
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
direcții opuse Bazele nucleice sunt proiectate spre interiorul dublului helix, perpendicular pe axa lui verticală, iar pentoza și legăturile fosfodiesterice sunt aranjate în exterior, constituind părțile laterale ale acestuia. O tură completă a spiralei duble cuprinde 10 perechi de baze azotate și are înălțimea de 34 A°, iar diametrul de 20 A°. Cele două catene helicoidale sunt strâns legate prin legături de H intercaternare care se stabilesc după o regulă specifică între anumite perechi de baze, una purinică și alta pirimidinică
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
CMP AMP (C-C-A) cu gruparea OH de la C3 liberă, capabilă să lege gruparea -COOH a aminoacidului ce trebuie transportat. În partea opusă tripletului comun,(la baza buclei centrale), se află anticodonul, specific fiecărui aminoacid, adică un triplet de 3 baze azotate care sunt complementare cu un alt triplet numit codon, dintr-o anumită secvență a ARN mesager: în aceste zone are loc interacțiunea dintre ARN transportor și ARN mesager. Fiecare aminoacid are cel puțin un ARN transportor de care se leagă
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
Cea de a doua cale de transmitere a informației genetice o reprezintă transferul acesteia de la ADN la sistemul de biosinteză a proteinelor, prin intermediul ARN mesager. În transmiterea informației genetice o importanță deosebită o are modul în care se succed bazele azotate în structura primară monocatenară a ADN. ADN transmite informația pentru coordonarea activității metabolice a celulei, care constă în biosinteza de proteine structurale,care asigură suportul material al vieții unui organism, precum și de proteine funcționale -enzime, hormoni, anticorpi ce asigură desfășurarea
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
la nivelul unui lob inferior, cu progresia rapidă de la un lob la altul și bilateralizarea leziunilor. Mai rar se poate asocia aspectul de pneumonie interstițială și pleurezie. Datele nespecifice de laborator cu valoare orientativă pentru diagnosticul legionelozei sunt: polinucleoza, retența azotată (creșterea ureei și creatininei), citoliza hepatică (creșterea ALAT și ASAT). Diagnosticul microbiologic de confirmare se bazează pe Detecția antigenelor solubile urinare (sensibilitate > 80%) Cultura sputei sau LBA (sensibilitate 50-60%) Imunofluorescența directă din produsele respiratorii Polymerase chain reaction (rar utilizată în
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sau de alte etiologii; - endocardita infecțioasă; - hipertensiunea arterială sistemică; - embolismul pulmonar; - orice fel de infecție în organism - subiecți predispuși la infecții pulmonare; - anemia; - sarcina (femei cu valvulopatii reumatismale); - afecțiuni endocrine (tireotoxicoză); - administrarea de substanțe inotrop negative sau care determină retenție azotată (deprimă funcția miocardică - alcool, betablocante, unele antiaritmice, verapamil, doxorubicină, ciclofosfamidă; determină retenție hidrosodată - estrogeni, androgeni, glucocorticoizi, AINS). La pacienții cu insuficiență cardiacă depistarea sistematică a acestor cauze precipitante este esențială, deoarece lipsa recunoașterii, respectiv a tratamentului, pot fi responsabile de
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
alți factori ca specia, gazda, vârsta plantei și condițiile climatice. Temperatura optimă pentru bacterie este de 22-30șC, iar umiditatea de 80 %, lumina în general având un efect inhibitor. Boala poate fi favorizată de solurile umede și compacte, de excesul îngrășămintelor azotate, precum și de grindină, atacul unor nematozi, efectul gerului etc. Prevenire și combatere. Măsurile de prevenire sunt singurele care pot da rezultate, din care cele agrotehnice au un rol mai important. Astfel, pepinierele pomicole și școlile de viță vor fi amplasate
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
astfel de regiuni de linkage va indica că undeva în acea regiune există cu mare probabilitate o variantă genică predispozantă pentru boală. Pentru identificarea regiunilor de linkage se folosesc seturi de microsateliți-marker (secvențe ADN repetitive ale unui „bloc” de baze azotate - di-, tri- sau tetranucleotid) repartizați uniform pe tot genomul uman, realizându-se practic o scanare a întregului genom (Genome Wide Scan). Variantele genice care determină apariția bolilor monogenice (Mendeliene) sunt de regulă rare în populația generală (deoarece selecția naturală negativă
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
pentru studierea factorilor genetici în bolile complexe, poligenice. b) Studii de resecvențializare a genelor candidate (Candidate-gene Resequencing Studies). Reprezintă cea mai amănunțită metodă de investigare a unei Gene Candidate și se bazează pe secvențializarea completă (stabilirea întregii secvențe de baze azotate) a genei respective pe un lot de cazuri și comparativ pe un lot de subiecți de control, cu scopul identificării unei variante genice sau a unui set de variante genice care este mai frecventă (sau dimpotrivă mai rară) în lotul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
genom au intrat mai de curând în arsenalul geneticii bolilor complexe. Clasic, metoda de studiu al linkage-ului la nivel genomic (Genome Wide Linkage Study) se bazează pe existența microsateliților (markerilor) care sunt secvențe ADN repetitive ale unui „bloc” de baze azotate (di-, tri- sau tetranucleotid). Lungimea microsateliților este variabilă în funcție de numărul de repetiții și reprezintă o caracteristică individuală - există multiple variante (alele) ale aceluiași microsatelit, indivizii putând fi diferențiați în funcție de numărul de repetiții. Microsateliții se află în afara zonelor codificante ale diferitelor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
repetiții. Microsateliții se află în afara zonelor codificante ale diferitelor gene, iar funcția lor nu este încă elucidată. Ei se află în linkage disequilibrium (se transmit în bloc) cu anumite alele ale genelor situate în imediata lor vecinătate. Secvența de baze azotate a microsateliților, precum și localizarea lor pe diferiții cromozomi au devenit accesibile în urma definitivării „Human Genome Project”. Screening-ul întregului genom se bazează pe alegerea unor microsateliți repartizați în mod uniform pe toți cromozomii și testarea pe un lot de familii a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
Universitatea din Stockholm. A colaborat apoi cu biochimistul suedez Einar Hammersten, pentru realizarea unor investigații ale masei moleculare a ADN. Prin aceste cercetări, ei au descoperit că ADN este o macromoleculă, mai exact un polimer format din unități repetitive (bazele azotate). Între 1937-1939 a colaborat și cu Jack Schultz în problema sintezei proteinelor, unde a remarcat, independent de belgianul Jean Brachet, că celulele care fabrică proteine sunt bogate în ARN, ceea ce impunea ideea după care ARN era indispensabil pentru sinteza proteinelor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]