1,639 matches
-
de dinam. Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! An al Geei, închisoare, Ocolește roatele interioare: Roata Venerii Inimii Roata capului Mercur În topire, în azur, Roata Soarelui Marelui. 39 I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toți amanții tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală O frumoasă Masă Scoală! În brățara ta fă-mi loc Ca să joc, ca să joc, Danțul buf Cu reverențe Ori mecanice cadențe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De hanger Repezit; Prin Târziu și Înalt În plictisul și căscatul lung al râpelor de smalt, Hai în zbor de șoarec sur La ăl ciur Des și rar Clătinat la râul nopții De Țiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-n azur străvechi întinge Îngălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pîn' la el, Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde Zborul tău de șoarec sur... Și cu pumnul dus mosor Pîn' la sita din tărie, Treieră șuierător Spart descântec din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și Înalt În plictisul și căscatul lung al râpelor de smalt, Hai în zbor de șoarec sur La ăl ciur Des și rar Clătinat la râul nopții De Țiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-n azur străvechi întinge Îngălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pîn' la el, Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde Zborul tău de șoarec sur... Și cu pumnul dus mosor Pîn' la sita din tărie, Treieră șuierător Spart descântec din fetie! f) Buhuhù la luna
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Departe, în a ploii acidă melopee... E noapte-n larg... iar Arca te-așteaptă, Jehova, Pe mările din suflet să fereci curcubee. ȚI-AM ÎMPLETIT ... Ți-am împletit suprema cunună de tristețe, Să te înalți mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ți umbrească înalta frumusețe Și astfel întregită să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-ncumetarea ta șovăie și seara Descinde friguroasă în inimă și gând Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara Atunci, slăvită Soră, zorește mai curând. Spre malurile unde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu ți-am privit vreodată chipul Din cucernicie și numai din cucernicie te îmbrățisem: Crezând acolo unde nu putem dovedi... etc., etc."1 " Ea m-a părăsit la ceasul tăcut Când luna a încetat de a mai ivi Cărarea de azur a cerului Și-asemenea unui albatros ațipit Se leagănă pe aripile ei de lumină Tremură în purpura nopții; Mai înainte de a-și căuta cuibul ei oceanic În încăperile vestului..."2 " Și atunci cum noaptea scăpăta Și minutarul stelelor arată dimineața
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prăfuit în zarea ta Ca niște nori." Dar printre mari baloturi de mărfuri din Sud și din Nord, pe acest chei de schimburi literare al Cuvintelor potrivite, câteva (foarte puține într-un volum de 100 de poezii) veritabile insule de azur esențial. Datorez domnu lui Arghezi să citez una cel puțin din aceste trei sau patru foarte ridicate bucăți. (Niciodată toamna, Psalm 21, In-scripție pe un portret, Inscripție pe un pahar.) " Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau pe țărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus Ca frunza bolnavă-a carpenului sur Ce se desfrunzește, scuturând în sus, Foile-n azur. Cine vrea să plângă, cine să jelească Vie să asculte-ndemnul nențeles, Și cu ochii-n facla plopilor cerească Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes." Dar aceste acorduri nu rezultă dintr-o tehnică precisă, voluntară (atunci numai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, "Eu" și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impur: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cum-pănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungând nălucile Penei și Ilincei, gravitând în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima oară în literatura noastră și a doua oară poate în literatura universală (cazul lui Dostoevski, mai complex, trebuind cercetat cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fundamentale, o inițiere prin imagini esențiale și practici muzicale. Cu toate acestea, în aplicare, ermetismul lui Barbu este adesea numai o formă de dificultate filologică. Astfel aceste strofe: Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrară prin oglindă în mântuit azur,/ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur.// Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi./ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea./ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de discurs: "Capăt al osiei lumii!/ Ceas alb, concis al minunii,/ Sună-mi trei/ Clare chei/ Certe, sub lucid eter/ Pentru cercuri de mister!// An al Geii, închisoare,/ Ocolește roatele interioare: / Roata Venerii/ Inimii// Roata capului/ Mercur/ În topire, de azur,/ Roata Soarelui/ Marelui" (Ritmuri pentru nunțile necesare). Elanul liric se descifrează ca un ritm al "roților" Venerei, al senzualității organice, apoi al "capului", al conștiinței și lucidității, al soarelui ca focar vital al macrocosmosului. Astfel, din ritm în ritm se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism". Poezia, citim în versurile liminare ale volumului Joc secund din 1930, realitate neptunică și uranică ("adîncul acestei calme creste") scoasă din durată (ceas) nu mai este imagine a lumii, ci un "mîntuit azur", o pură direcție, un "semn al minții", un univers aparte, ieșit din transfigurarea celui material printr-un "joc secund", capabil să pună în limină nu zenitul, ci nadirul latent, nu fenomenele, ci esențele, structurate grupal (autorul, matematician, se servește de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ETERNUL NUD Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Eternul nud O plaje de azur aici se așterne, Dinspre mare bate un alizeu, Iar tu vii cu clipele eterne Și faci din mine un semizeu. Luceafărul bate la fereastră, Vântul suflă parcă dintr-un corn, Tu dispari încet în lumea ta albastră Și-un pescăruș
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361287_a_362616]
-
Omul,de când e pe lume a spus: vara e prea cald, iarna-i prea frig, Soarele prea iute moare-n apus și-i prea mult nisipul ce doarme în Sahara. Tot mai sunt spini printre flori parfumate, norii tot calcă azurul și plâng , stelele albe-s prea depărtate, încă-i uranul ascuns prea adânc! Omul, de când e pe lume a spus: și v-a mai spune: Mai mult și mai sus! Astfel se smulge din el cu răbdare Floarea ruginii, Palida
FLOAREA RUGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361319_a_362648]
-
a vieții în continuare , a sufletului uman infinit ,a substanței reflectată în lumină , ca în acest interesant poem mit , “semne ale vârstelor moral-spirituale ale cosmosului”:”am văzut cum se înalță / din mijlocul albei întinderi , cum se alege , //singură ,verde și-azur ,cu o mie de fețe ,/piatra soboarelor ,miezul compact al otrăvirii ,/inima ei netezită cu muchii și-o mie de fețe”(De profundis).Varietatea este numai posibilitatea ce o are o existență creatoare de a se arăta.de aceea , speranța
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]
-
fie mie-odoare, cu trupul tău le lasă dimpreună o noapte să petrecem iar nebună iubirea retrăind clocotitoare. dă-mi sânii tăi ca să le fac descântec în fața mea să se deschidă-n floare, vioară, trupul tău să îl prefac în cântec azurul nesfârșit să-l umple de cantare . stăpân m-aș vrea pe toate ale tale arzând foc viu în mine să aprinzi iubirea cea dintâi când nu știai să vinzi a tale adorate trufandale . să fii bobocul ce gură mea-l
DĂ-ŢI BUZELE, SĂ-MI FIE MIE-ODOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361508_a_362837]
-
meu tresaltă. Cât am trudit la inima-mpietrită ce n-admitea să îi pătrund în miez! A trebuit în plâns să sângerez ca să o văd cum râde fericită. Prin dragoste e viața-mi mai înaltă, căci s-a dorit alături de azur. Iubind am învățat să fiu mai pur, să stau cu frumusețea laolaltă. Iubirea-i minunata mea iubită pe care o ador și-o venerez, făcând din ea al vieții mele crez și-nnobilând cu ea a mea ursită. Singur Te-au
ÎNNOBILARE SINGUR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363416_a_364745]
-
Ți-e dor de tine Ești ce n-ai dorit, o rarefiere de când din simțiri au țâșnit derute și-ai ajuns să crezi că orice durere e o virtute. Stai nepăsător pe-a dorinței stâncă și privești în zări splendide azururi simțind că mai poți ciopli-n ele încă mii de contururi. De când spre un punct viața ți se-ndreaptă simți cum tot mai mic eul tău devine și-n timp ce cobori treaptă după treaptă ți-e dor de tine
ŢI-E DOR DE TINE ZODIAC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363450_a_364779]
-
călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, într-adevăr, asemenea unui peron. De aici începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare... sau abisul flămând. Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a. Eu le-am înmânat diplomele și albumele. N-am să le pot uita tremurul mâinilor... Au pășit zâmbitori pe scenă, încercând
VINO, DOAMNE, SĂ VEZI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363534_a_364863]
-
ler ce minunea-a făcut să renunți să-ți târăști trista lume prin ger ca să urci pe ai dragostei munți? Stau pe piscul înalt și admir al splendorii fantastic contur și cu patimă-n mine respir aer pur izvorând din azur. Speranța Speranța născută din grea suferință transformă durerea în zâmbet frumos, în orice destin devenind biruință din care-al tău trup iese mai viguros. Să crezi totdeauna convins că se poate mai mult și mai bine și să nu renunți
SUFLETE, TRESALTÃ! LERUI LER SPERANŢA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362332_a_363661]
-
recitat poezia “Spre culmi”, un elogiu adus ființei umane: „Omul de când e pe lume a spus:/Iarna-i prea frig, vara e prea cald/ Soarele prea iute moare în apus./ Tot mai sunt spini printre flori parfumate/Norii tot caută azurul și plâng./ Stelele albe-s prea depărtate/ Încă-i uraniul ascuns prea adânc.// Omul de când e pe lume a spus:/ Și va mai spune:/Mai mult și mai sus./ Astfel se smulge din el cu răbdare/Floarea ruginii,/Palida floare
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
Covali Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Unde v-ați dus voi anii mei superbi care erați frumoși ca niște cerbi, sărind din stâncă-n stâncă fără teamă și-având în ochi un nefiresc azur, când bocăneați cu glas vânjos și pur și-n codrii-mi verzi, dar și în cei de-aramă? Unde v-ați dus voi inefabili zori când viața-îmi clocotea fierbinte-n pori și-aveam în gânduri magice elanuri, când deveneau aevea
UNDE V-AŢI DUS?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361042_a_362371]
-
E DE CÂND Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Dacă n-am părei de rău și îmi este-ntruna bine, e de când zâmbetul tău este soarele din mine. Dacă visurile vor în azururi să se-avânte, e de când frumosu-mi zbor lângă ele vrea să cânte Dacă nu mai am trecut, ci doar viitor în față, e de când a început în destin o altă viață. Dacă țeluri am duium și cu-ardoare cred în
E DE CÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361054_a_362383]
-
în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Seamănă zgură, culege aur, fă-ți din colibă mândru castel, nu fi doar meșter, schimbă-te-n faur, iar resemnarea transformă-o-n țel. Norii alungă-i, stai în azururi, plânsul să-ți fie un zâmbet cald, trăiește clipa ca pe-un de-a pururi, și fă din lacrimi câte-un smarald. Mersul tău șchioapăt pune-l să zboare, croiește-ți aripi de ești apter. Luna tristeții prefă-o-n
GEANĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361064_a_362393]
-
tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în tăcere Stelele, praf de argint suflat pe o boltă de spumă Îmi licăresc a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tine Dar fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplină Doar țârâitul de greieri... alină plânsul din mine. Referință Bibliografică: TE CAUT VIAȚĂ / Ciprian Antoche
TE CAUT VIAȚĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361061_a_362390]
-
naște nostalgii celeste precum zisese-odată Malateste, pe brațul meu, frumoaso, tu să cazi. ne soarbe umbra timpului întoarsă cu zimții lui de lacrimă și gând, din vise sterpe ne trezim plângând, ca frunza toamna cu nervura arsă. cu liniști moi azurul se întoarce, tu calci pe-un pod de fluturi prin văzduh, e un blestem al vremii de la Parce. ai fost dulceața mea dar și otravă, prin foșnetul de frunze scăpărând, tot mai străină-mi ești și mai suavă... miercuri, 6
SONET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361084_a_362413]