512 matches
-
ascuns după un stâlp și așteptă să termine Higurashitei cu ghicitul. „Gaston s-a ascuns cândva tot aici“, gândi Takamori, cu ochii la bătrânul ghicitor. „Gaston trăiește. Va veni din nou, într-o bună zi, din țara aceea îndepărtată și azurie, să ia asupra sa mâhnirile unor oameni, să încerce să-i aline...“ Takamori Saigo (1827-1877) a fost unul dintre liderii revoltei împotriva shogunatului Tokugawa, care și-a adus contribuția la instaurarea guvernului Meiji. Terminația „ko“ este specifică numelor feminine. Ridichi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să nu le dăuneze la cap. Pe lângă cei câțiva câini, însoțindu-ne liniștiți și fără țintă, mai auzeam cotcodăcit de găini, bâzâit de muște și necontenitul țârâit al greierilor. Dintre păsări, doar rândunicile mai cutezau să se avânte pe cerul azuriu și vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale din el, uitându-ne amuzați la șopârlele care se cățărau după furnici de-a lungul unui ciot de zid fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se simțea jenat de felul în care era silit să se prezinte. Sub tonsură, fața i se sfârșea printr-o lungă bărbie ascuțită, pe care barba i-o accentua și mai tare; ochii îi erau ficși, dar calmi, de un azuriu limpede. A ținut să precizeze pe loc, ca și cum s-ar fi scuzat, că biserica și parohia Quattro Santi Coronati in Celio i-au fost încredințate doar cu o lună înainte, fiind ridicat de la rangul de prelat al curiei la cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
brațe strângându-i picioarele și Își șterse nasul de marginea cămășuței ei. Hai să-ți schimb așternutul, Îl Întrerupse ea. — Hai. Îl luă de mână și Îl duse cu ea În bucătărie. Printre zăbrelele desfăcute ale oblonului se vedea Începutul azuriu al răsăritului. N-avea cum să găsească așternuturile curate fără s-o trezească pe Valentina. Ei bine, asta-i, Kevin avea să doarmă fără. Măcar dac-ar fi fost prima dată. Se Întâmpla o dată la trei nopți. Învălătuci așternuturile umede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
albastră a școlii, În fața căreia se Întindea o curte largă, plină de copaci. Camilla iuți pașii - căci Îi plăcea mult să meargă la școală - și Maja se simți cuprinsă de mândrie, admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rezolvă? Îi spuse Maja blând fiicei. Acum grăbiți-vă, că au intrat toți În clasă. Îi Întinse Camillei ghiozdănelul, o Împinse ușor spre intrare, unde paznicul se pregătea să Închidă ușile cele mari, și privi În urma ei până când paltonașul ei azuriu și codițele castanii dispărură dincolo de geamuri. Cele două femei rămaseră una lângă cealaltă, nehotărâte, În curtea goală și tăcută, și se priviră, iar Maja ar fi vrut să o Întrebe cum se Întâmplase și când anume Îl părăsise pe Buonocore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un nas foarte lung, ușor deviat spre dreapta de un pumn primit cu mult timp În urmă, ochi vioi În spatele lentilelor. Purta o pereche de pantaloni de pânză simpli și un pulovăr albastru, În deschizătura căruia se vedea o cămașă azurie, descheiată. Astăzi avea de mers la marginile circumscripției sale electorale, turneul prevăzând colectarea voturilor de la periferie: la ultima Întâlnire cu strategii hotărâse să abandoneze cravata, considerată prea formală. Onorabilul trebuia să dea impresia că este unul dintre ei: oamenilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
picioare. Persoanele așezate pe scaun sunt Întotdeauna Într-o poziție avantajată. Stau În picioare acuzații, școlarii, soldații. Așezați - profesorii, judecătorii, generalii. Șeful era tânăr. Nici măcar treizeci de ani. Ochi inexpresivi de culoarea apei, costum albastru, cravată de mătase și cămașă azurie de Fellini. Nici o manifestare de activitate cerebrală. Ce pot să fac pentru dumneavoastră? o Întrebă În același fel În care fusese ea instruită să-i Întrebe pe clienți. — E vorba de contract, spuse Emma hotărâtă. Dintotdeauna știuse să se descurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Tatăl lui avea un Mercedes. Era atât de lung, că nu-i găsea niciodată loc de parcare. — Al meu are o Toyota, se băgă În vorbă un băiat mai mare, cu părul tuns paj și cu ochii de un albastru azuriu. Mașinile japoneze sunt cele mai bune. Kevin nu Îl cunoștea și-l consideră fascinant. Își dori să fie prietenul lui. — Tipo e o mașină bună, și are un po-porba-bagaj mare, Îndrăzni. Și nu e așa veche, Îmi aduc aminte când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
slujitorii statului, spuse Lorenzo. Și tatăl lui era un slujitor al statului - era judecător la Curtea de Apel. — Ta-tatăl meu are o g-g-grămadă de pi-pistoale, spuse Kevin cerșind patetic atenția lor. — Da’ tu de unde știi? Întrebă bănuitor băiețelul cu ochi azurii ronțăind un cartof. — Le-am văzut. Fețele Înroșite ale celor trei băieței se Întoarseră spre el. Profitând de clipa aceea de atenție, Kevin se avântă să descrie colecția lui Antonio. Tata ținea mult ca el să le cunoască. I le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era Înțepenit de frig, căci se udase pe faleză. Pusese la uscat pulovărul copilului sub jetul de aer cald pentru uscarea mâinilor, iar Sasha observase dunele roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru, dar, mai ales, observase marele A azuriu tatuat pe pielea albă a umărului ei drept. Inițiala marii mele iubiri, spusese Emma, tâmpenii care se fac la douăzeci de ani. Acum mă văd obligată să mă Îndrăgostesc de un tip cu aceeași inițială, iar Sasha se Înroșise, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Învârti cheia și porni motorul. Farurile desenară un con de lumină albă pe asfalt. Conduse mașina până la ieșirea În șosea, dar nu merse mai departe, neștiind În ce direcție s-o ia. Ochii lui Întunecați sclipeau În spatele ochelarilor. Cămașa lui azurie părea să lumineze Întunericul. Aștepta ceva. Și timpul Începu să devină apăsător - asemenea secundelor care trec Între fulger și tunet. — OK, spuse Emma visătoare. Da, vin... Sasha ambală și mașina intră pe șosea. În timp ce Emma, zâmbind, băga mâna În geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
frigiderului, Buonocore a lipit fotografii, ilustrate și bilețele cu notițe lipsite de importanță În ziua În care fuseseră scrise, lipsite de importanță poate pentru totdeauna: PLĂTEȘTE LUMINA, RATA LA BANCĂ. Ilustrata e o promisiune de plajă, mare, soare. Peste marea azurie domnește inscripția SHARM EL SHEIK. Îi trecu prin minte că ar fi vrut să meargă acolo de Crăciun Împreună cu soția, ea Își dorea atât de mult. Fotografiile de pe frigider sunt toate neclare, decolorate de soare, de praf și de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
două camere, cu mobilier puțin. Din sufragerie, de pe fotoliul în care Giulia își bea nesul, se vedea pe sub o arcadă un pat de fier, acoperit cu un pled alb, de bumbac subțire. Bobo a ieșit de sub duș, înfășurat în halatul azuriu și pufos, ca într-o reclamă. - Să nu-mi faci avansuri acum, că ar trebui să fac și eu un duș și n-am chef. - OK. Data viitoare. Bobo o luase în serios. Ei i-ar fi plăcut să insiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
viselor Ce va dăinui pentru totdeauna. Statuia ta, bătrâne Eminescu, E ninsă iar și iar e singură. Hai scoală din mormântu-ți, tu poete. Și floarea grea, de tei, o scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
desluși trăsăturile, dar Îi era de ajuns să Închidă ochii ca să vadă zîmbetul larg care dădea la iveală două șiruri de dinți solid Înfipți - un zîmbet de lup de mare, spunea ea ștrengărește, părul blond și inelat la ceafă, privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît de plăcut să te cuibărești. Bretonul ăsta are ceva de corsar, afirma Milic. Marie redeschise ochii. Toate Îndoielile care-i dăduseră tîrcoale mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În cap ca un leitmotiv, amețeala o pîndea, poate că era pe cale să-și piardă mințile. - Ești lumina mea... viața mea... Își pierduse mințile. Vocea aceea caldă și gravă murmura chiar În spatele ei. Christian! Se răsuci și dădu de privirea azurie, de părul blond care făcea bucle pe ceafă, de barba de trei zile... O imagine pe ecran. O imagine prin satelit transmisă de la o cameră video. O imagine proastă, neclară, cu sunet Întretăiat și plină de paraziți. Dar el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Erwan - Îl dusese. Sala era sumar echipată ca o tabără de bază. Strictul necesar. Singurul element de confort: un mic congelator. Cel puțin asta i se păru lui PM că deslușește atunci cînd ochii lui se obișnuiră cu penumbra. Privirea azurie a celui ce fusese fratele lui mai mare Într-o altă viață era de nepătruns. PM Își dezmorți membrele dureroase, Își masă ceafa și se sculă cu trudă. Trebuia să vorbească. Atîta timp cît vorbești ești viu. - Unde ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult În ultima vreme pe socoteala Mariei și a polițistului ăluia de la Paris. Nimeni n-are să-ți spună nimic, ca să nu te mîhnească. Eu ți-o spun pentru că mi se pare că fericirea ei este altundeva, departe de aici. Privirea azurie se lumină. O rază de speranță trecu prin ceață. Apăsă ușor mîna aceleia care i-o aducea În dar. - Am s-o fac fericită, Jeanne, ți-o făgăduiesc. Mama Mariei se mulțumi să Încuviințeze și plecă. * * * Mașina de teren trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce țin la distanță întunericul scot la iveală sufrageria de furnir și covorul ros. În vitrină, vesela bună se apără de praf. Pe peretele vopsit galben citron, o marină în ulei luată de la o prăvălie de geamuri și oglinzi sclipește azuriu și siclam. Numai de-ar fi băiat de treabă, oftează Garofița. ─ Ce spui? ─ Ăla, după care aleargă biata fată. ─ N-aleargă toate? întreabă Mihai, fără să-și ridice ochii din copaie. Ba aleargă, cum să nu, ele după ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nisipul vremii. Îmi place a crede că este un haiku de dragoste și, undeva, pe acea plajă continuă dansul unei perehi îndrăgostite, iar tangoul este însoțit de muzica valurilor și cântecul neauzit al scoicilor. Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Poem-peisaj, poem-capcană. Toamna se scaldă, soarele sau oarecari vrednici oameni netemători de răceala apei. Să fim atenți: soarele ne privește, scăpat dintre nori. Singură luna printre norii cerniți - de-av-ați acunselea Apare, dispare luna. Viața-i un joc de-
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
grădiniță Secera lunii se ascunde printre nori - frunzele-s roșii Picuri rubinii - printre spinii ascuțiti surâsul toamnei Copaci desfrunziți - fără tata acasă anotimp în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
ochi... - Acești ochi?... O! dacă - ai fi văzut tu acești ochi vrodată-n viața ta, ți s-ar fi părut că-i revezi în fiece stea vânătă a dimineței, în fiece undă albastră a mărei, în fine, [în fie]ce geană azurie ivită pin nori. Cât era de frumos acest copil și ce tânăr a murit. A fost un amic, poate singurul adevărat ce l-am avut, care m-a iubit cu dezinteresare, care a murit pentru mine; și dacă mâna mea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei, pot ap...rea: timiditatea, tracul, bâlbâiala și depresia. Corzile ei pot însemna „Trebuie s... comunic (s... vorbesc) cu tine”. Dac... aceste corzi sunt puternice; ele pot produce dureri de gât și de aceea ele trebuie îndep...rtate. Culoarea Ț azuriu. Element Ț eter. Fonoterapia Ț vocală E, tonalitatea Sol major. Meloterapia Ț muzică Reiki, muzica meditativ.... Aromoterapia Ț salvia și eucaliptul. Cristaloterapia Ț acvamarinul, turcoazul, calcedonia. Tratament Reiki Ț poziția H5 sau plasarea unei palme pe gât anterior și a
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
valurile, pulberea argintoasă a peștilor, toate acestea vin dintr-o imaginație mai vie și mai personală. Marea este, dealtfel, obiectul cel mai puțin convențional din poezia lui Bolintineanu. Să urmărim cîteva din atributele lui. Întîia Însușire este transparența. Marea este „azurie” și, privită de aproape, se vede lucrarea dumnezeiască: „O pulbere-argintoasă de mii de peștișori, Frumoase mozaice, divine, infinite, Ce schimbă-ale lor forme bizare, strălucite! Ce ne amintă Încă p-al vieții autor, Făcînd ca să se uite durerea ce dărîmă!” și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]