537 matches
-
așa mici, că nici nu puteai să-i vezi. Celulele pe care le puteai vedea la școală prin microscop erau dintr-o foiță de ceapă. Ajunseră-n fața Circului, cu geamurile lui de cristal și cupola de beton, proaspăt vopsită azuriu, aflată sub mult mai întinsa boltă cerească, exact în centrul ei, și-avînd în jur vegetația înflorită și parfumată a parcului. Trei stejari uriași, foarte bătrâni, plini de scorburi, ocupau tot cerul din fața clădirii. Jean își bolborosea unul din cântecele, când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vânt și cristal, până ce fluturele thomian, născut din bifurcații, atractori spațiali și catastrofe, prindea formă, devenea tot mai limpede, întindea tot mai mult aripe de celofan ud, ce se-ntăreau cu nervuri și se umpleau cu o culoare pură, un azuriu reflectorizant, mult mai intens decât al cerului din care se ivise. Era un mare fluture de azur, urmat curând de alții și alții, până când aerul începu să clocotească. Dar numai el, primul, părea a fi deplin real, cu trupul lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alți copii se joacă de-a mama și de-a tata". Fiindcă, dincolo de nevroză și mit, de biologie și vis, dragostea poate că-nseamnă mereu doar atît: să contempli cosmosul, să te lași însămînțat de tandra lumină a stelelor..." Aripile azurii zăceau acum trist, inutil, pe macrame-ul de pe masa ovală. În terariu fusese-azvîrlită o insectă urâtă și simplă, ca o omidă mare cu piciorușe, ce rămăsese pe loc, tăvălită-n nisip, cu ochi prea strălucitori pentru lipsa ei de podoabe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era cupola tuturor minunilor, a tuturor luminilor. De jur-împrejur erau reflectoare îndreptate-n sus, spre bolta unde aveau să se rostogolească zburătorii, pe trupurile cărora aveau să pună spoturi din cele mai dulci și mai tandre nuanțe, trandafiriu glisând în azuriu glisând în vernil glisând în pură și transfigurată lumină aurie... De apexul bolții atârnau trapeze de metal strălucitor, alte proiectoare, cu filtre colorate și apărătoare negre, funii într-o împletire complicată, ciudate și sclipitoare mașinării de zbor... Fâșii extrem de lungi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
simțise deloc, drumul 1 se părea drept și-ntins până la capătul vederii. Nu percepea încă balansările infime ale lumii, nu vedea degetele gigantice între care se rotea ușor bolta, iar fața aplecată adânc asupra lui i se părea un cer azuriu cu nori, soare, lună și stele strălucind tulbure prin clopotul de cristal. Avea încă iluzia că-naintează singur, că el e cel ce se mișcă, și nu lumea sub picioarele lui, că ar putea-o lua-n orice direcție, că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să scruteze împrejurimile. O, țară fantastică, ținut de unde toți am pornit! O, regat unde am vrea cu toții să ne întoarcem! Tărâm al dimineții scăldat în frăgezime și rouă! Copilul înainta printr-o lume cu un cer uriaș, de parcă un ocean azuriu s-ar fi îndoit peste crestele munților de cristal, peste straniile păduri, peste râpele cu pereții de piatră... Peste vârfurile îndrăznețe, spiralate ca și cornul inorogilor, străpungând pe mijloc cîte-un norișor. Peste oglinzile de apă pline de insule cu stânci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pietre, și acum cât de mult le lipsea! Merseră cu toții pe la casele lor, împrăștiindu-se în scările blocului. Mircea ajunse acasă tocmai la timp ca să prindă artificiile. Fugea între dormitor și balcon, căci jerbele de lumină fluorescentă, picurând steluțe purpurii, azurii, aurii se înălțau, se desfăceau și piereau și în fața blocului, peste Bucureștiul întins până la hotarul privirii, și în spate, între moară și muchia blocului lor, pe fundalul cerului întunecat, punctat doar de steluța roșie din vârful Casei Scânteii. Florile sclipitoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe Corbeni, aproape de marea intersecție cu bulevardul. Castanii de pe strada umbroasă reușeau să filtreze bine praful, așa că aici, ferit de zăpușeală, puteai să respiri mult mai ușor și chiar, printre frunzele palmate, leneșe, puteai vedea câțiva stropi tremurători de cer azuriu. Pe partea stângă a străzii erau case ce nu se deosebeau mult de cele de pe Silistra: scunde, cu frumoase curți pline de flori în față, cu câinele priponit lângă cușca lui. În schimb, de cealaltă parte se ridicau clădiri înalte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
interne îi fuseseră extrase și înlocuite cu bumbac din același fuior (ce zăcea sub masă) din care bătrânul își făcuse și dopurile pentru urechi. Păianjenul avea înfipți în partea din față a toracelui trei ochi minusculi, dar strălucitori ca nestematele, azurii, așezați în triunghi echilateral, iar dedesubt chelicen bestiali, înfoșiți încă de sângele ultimei păsări sau ultimului pui de pisică pe care-l injectase cu scuipatul lui dizolvant. Deasupra măsuței se revărsa un con de lumină, pe când restul încăperii părea la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
op waarje loopt, dronken. Soarele nu apusese încă și ziua era prea puțin înclinată către seară, dar luna plină, neobișnuit de mare, se contura deja fantomatic pe cerul de deasupra posomorâtei primării de cărămidă, în ferestrele căreia se răsfrângeau deopotrivă azuriul și trandafiriul dinspre zona canalelor. Clădirile de dincolo de Amstelul încărcat de ambarcațiuni și case plutitoare străluceau în culori sărbătorești, fațade albastre lângă fațade gălbui și fațade vișinii, decupîndu-și acoperișurile zimțate pe cer. Pescărușii, care se rotiseră toată ziua deasupra râului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dorință de moarte. Marele galion atinse linia de plutire, se lăsă pe o parte dar nu se scufundă, apoi se redresa și rămase nemișcat, cu țăndări de gheață-n jur, în mijlocul pustietății. Un inel de apă de o nespusă puritate azurie-l înconjura, inel care, către înserare, se lărgi tot mai mult, schimbîndu-și culoarea în aur și-apoi în purpură. Moșneagul se ridică în capul oaselor, își desfăcu cu greu ghetele cu patine de lemn și, în picioarele goale, roșii de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
curate, că-ți venea să-ți plimbi palma peste gresia lor, în această lume de decor spectral și ceruri copleșitoare se oploșiseră toți vicioșii și toți bizarii de pe lume. Sprijinite de venerabilele ziduri grena, galbene ca faimosul perete din Delft, azurii sau vernil se-ntindeau tarabe care-ți vindeau suveniruri și vechituri, și-n târgurile astea întortocheate îmbulzeala și transpirația atâtor neamuri erau insuportabile. Vagabonzii înțesau podurile, prostituatele și tra-vestiții stăpâneau cartierele roșii, vânzătorii de poze obscene le etalau direct pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unul după altul, ieșiră la lumină, pentru a se găsi în fața văii largi ce adăpostea lacul înconjurat de lanțuri de munți, și, după o altă coborâre scurtă, se opriră pe un pisc stâncos ce se ridica vertical deasupra apelor sale azurii. Din punctul acela, o cărare întortocheată cobora printre stânci mari de granit, brazi și pâlcuri de arbuști către malul lacului, unde se întindea o rariște largă, în care se putea zări o cocioabă făcută din trunchiuri de lemn. Un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al fortăreței din Genava. Din acea poziție privilegiată, privirea putea să contemple masa compactă de acoperișuri de ardezie a orașului și corăbiile ancorate în micul port; ori să se ridice pentru a cuprinde depărtările, parcurgând, într-o splendidă panoramă, oglinda azurie a lacului, pe care navigau mici și mari ambarcațiuni cu vele, și munții care îl înconjurau ca o coroană, oglindindu-se în apele lui. Vitalius, ce se găsea alături de comandantul lui, scruta și el peisajul, cu gândul poate la Benaco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum aproape că nu-i mai dădea atenție, întrucât era cu gândul în altă parte. Totuși, nu se hotăra să întoarcă spatele splendidului peisaj ce putea fi admirat din loggia. Contempla gânditor norii mari și albi ce străbăteau fără grabă azuriul pastelat al cerului din Narbonense sau, privind spre miazănoapte, dincolo de zidurile și de turnurile înconjurătoare ale palatului, observa întrețeserea compactă de acoperișuri ale caselor foarte îngrijite din Arelate, întreruptă ici și colo, cu un efect plăcut la vedere, de coroanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în jurul cailor, corbii se roteau croncănind deasupra unui lan de grâu din apropiere, iar cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre, de îndată ce Maliban pusese pe pământ traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer de un azuriu intens, cum lui Sebastianus îi părea să fi văzut doar în Italia, nori albicioși se deplasau leneș către răsărit. Mult mai aproape, mici zgomote produse de animale minuscule însuflețeau mărăcinișurile de-a lungul torentului și gâlgâitul vesel al apei printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de obicei li se făcea hunilor: era mai înalt de șase picioare, longilin și cu tenul deschis, cu o claie de păr des și lung, de culoarea spicului, ba chiar și trăsăturile feței îi erau pur germanice. Expresia ochilor săi azurii nu părea să trădeze o inteligență vie și, în ansamblu, înfățișarea lui s-ar fi zis că era a unui țăran puțin la minte și deosebit de primitiv, dacă nu ar fi avut brățări de argint bătute cu rubine și pandantivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe al cărui chip aspru se lărgise un zâmbet luminos de apreciere. — Bravo, soldatule! îi spuse, bătându-l cu mâna pe braț. Cred că acum, în sfârșit, o să asculte de tine! O brunetă grațioasă, cu niște ochi incredibili, mari și azurii, scăpă din mulțime și îi aduse un burduf cu hidromel: Ține, îi spuse, zâmbind. Măsurându-l cu admirație, în vreme ce el își potolea setea, îi strigă în mijlocul vociferărilor tovarășilor ei. De-acum, ești de-al nostru! 12 în întunericul nopții, barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că se afla în fața sa, înțelegea întru totul îngrijorarea persoanelor ce vegheau asupra lui și rezistența lor față de cererea sa de a fi primit imediat. Aproape imediat, însă, se simți prins de privirea vie, limpede a ochilor săi de un azuriu intens pe un chip palid, lung și subțire, dar cu trăsături puternice: în privirea sa directă și pătrunzătoare, ce se luminase imediat de un zâmbet cordial, nu întâlni nici o urmă de fragilitate; dimpotrivă, citi reflexele unui caracter energic și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine pe o coastă, copila îl îmbrățișă și se strânse și mai mult în el. Balamber făcu o mișcare ca să-i îndepărteze brutal brațul, însă când simți între degete încheietura ei delicată, pe care luna o lumina într-o lucire azurie, renunță să o mai facă. Rămase scurtă vreme astfel, nemișcat, nesigur, sprijinit pe coate, observând-o cum dormea. Acum că somnul îi destindea trăsăturile, acea ființă mică, temerară, bărbătoasă redevenea fetița care era de fapt. îi părea chiar că surâdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
statură modestă, pe care însă o compensau printr-o înfățișare și o ținută autoritare. în privirile amândurora se citeau viclenie și o cumplită cruzime. Ardarich era uscățiv, cu un profil ascuțit, de vulpe, cu păr blondiu, mustăți lungi și ochi azurii, cu o expresie incredibil de pătrunzătoare. Onegesius era îndesat, gros la trup și cu capul mare, lent în mișcări, dar acea impresie de moliciune pe care o lăsa oricui îl privea era imediat contrazisă de privirea sa pătrunzătoare și extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și Între patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului inevitabil: „Apoi Îți scoteai singură câte un ochi și Îl puneai alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase și departe de casă”. Nostalgia normalității temperate și domestice? Doar acutizează vibrația, ca un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai apropiată rudă. Weber studie actele. În buzunarele victimei se găsiseră doar treisprezece dolari, un briceag elvețian cu buton, o chitanță pentru un plin de combustibil de la o benzinărie din Minden ce data din acea după-amiază și un singur prezervativ azuriu în ambalaj transparent. Probabil talismanul lui. — Se pare că permisul lui a căzut sub bord când s-a răsturnat mașina. Poliția l-a găsit când verifica dacă sunt droguri în mașină. Au găsit-o pe sora lui în Sioux City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ridică privirea, mirat, spre chipul lui Bloitov. De la distanța asta, Weber văzu că părul negru al anarhistului era vopsit. Purta o brățară de piele cu ținte și, ițindu-se de sub mâneca stângă, o Fecioară din Guadalupe în nuanțe de roșu și azuriu. Umbra de mustață îi era despicată de o cicatrice ștearsă - o buză de iepure prost reparată. Weber aruncă o privire în sală. Șovăind, tânăra Sylvie începu să se îndepărteze. Se uită iar la anarhist, încercând să se controleze. Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gâfâind la fiecare pas, Hamie le arăta drumul. — Binevoiască domniile voastre să mă urmeze... Intrară într-o odaie pătrată, mai înaltă decât sala de la intrare, fără geamuri, doar cu un luminator în tavan din care se cerneau palide câteva raze colorate azuriu. De jur împrejurul pereților, - sofale joase cu perne de toate mărimile îmbrăcate în satenuri cu arabescuri, măsuțe joase așezate pe la colțuri, unde sofalele se îmbinau unele într altele. Cum intrai, chiar lângă ușă, răsărea un fel de gheridon cu trei picioare aurite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]