2,371 matches
-
deviate parțial în tubul de gaze printr-un orificiu. Aici, presiunea gazelor acționează pistonul de gaze, împingând portînchizătorul înapoi. Închizătorul, fiind deplasat spre înapoi, se deblochează de la țeavă și extrage cu o gheară specială tubul-cartuș din camera cartușului. Tubul-cartuș este azvârlit în afară de către aruncătorul de tuburi. Portînchizătorul, fiind în deplasare, comprimă arcul recuperator. Decomprimarea arcului recuperator determină reîntoarcerea portînchizătorului și închizătorului la poziția inițială. În timpul acestui proces, închizătorul antrenează cartușul din partea superioară a încărcătorului și îl împinge în camera cartușului. Pe
PM Md. 1963 () [Corola-website/Science/325584_a_326913]
-
rolului ei. Tismăneanu pare, în general, mult mai interesat să realizeze o psihobiografie a vieții și a epocii în care a trăit familia lui de ilegaliști, pentru a-și reveni dintr-un șoc de durată: acela de a fi fost azvârliți în "sălbăticie" pentru mai mult de 20 de ani, atunci când familia lui căzuse în dizgrație sub regimul lui Gheorghiu-Dej.” După finalizarea și asumarea "Raportului Final" de către Președintele Băsescu în fața Parlamentlui din data de 18 decembre 2006, Liiceanu și-a exprimat
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
călătorește prin toată lumea, desăvârșindu-și educația și devenind peste ani un neîntrecut samurai. Cu ajutorul sabiei magice a tatălui său, samuraiul îl înfruntă pe Aku și este cât pe-aci să-l răpună. Atunci Aku deschide un portal temporal și îl azvârle pe samurai în viitor, acolo unde Răul cuprinsese deja întreaga planetă și Aku este stăpânul lumii. Niște adolescenți pe care îi întâlnește în viitor îl poreclesc Jack, iar samuraiul adoptă acest nume. Numele său adevărat nu este menționat. Jack încearcă
Samurai Jack () [Corola-website/Science/319205_a_320534]
-
Gelu Voican Voiculescu care a refuzat să dialogheze cu cei prezenți motivând că manifestanții sunt violenți. Câteva persoane din grupul celor care au forțat primii intrarea în palat, l-au îmbrâncit pe Voican spre balcon amenințându-l că va fi azvârlit de la etaj. Spre seara, reprezentanți ai Armatei le-au cerut ziariștilor și altor protestatari să părăseasca zona deoarece vor interveni în scurt timp pentru eliberarea sediului Guvernului. O parte din persoane au părăsit clădirea, alții au ales să rămână la
Mineriada din februarie 1990 () [Corola-website/Science/309948_a_311277]
-
și-i aruncă pe toți, cu excepția naratorului și a unui bătrân suedez, peste bord. Mânată spre sud de către magicul simoon în direcția Polului Sud, nava naratorului se ciocnește în cele din urmă cu un gigantic galion negru, iar naratorul este azvârlit la bordul navei străine. Odată ajuns pe această corabie, naratorul observă că echipajul pare că vine din alte vremuri, toți marinarii fiind bătrâni de parcă ar trăi de secole. Niciunul dintre membrii echipajului nu pare să-l vadă, umblând neliniștiți ca
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
elevilor o explicație. A fost luat în râs și sfătuit să se scalde în bazinul școlii ca să-i vină mintea la cap. A urmat întocmai sfatul și, deși era în miez de iarnă, s-a dezbrăcat și s-a azvârlit în apa bazinului. A înotat puțin și apoi a revenit gol în dormitorul școlii, unde s-a culcat. A doua zi, participând la curusri, a dat dovadă că poate pătrunde cele mai subtile probleme religioase. Cu acest prilej a exclamat
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
la „închisoare administrativă“ de către o comisie militară alcătuită din generalii Alexandru Nicolschi și Vladimir Mazuru. În închisorile comuniste, scria recent istoricul catolic american Robert Royal, episcopul ""a fost maltratat (...) într-o asemenea măsură, încât în momentul în care a fost azvârlit dezbrăcat într-o celulă devenise de nerecunoscut"". Aflat în captivitate, el și-a susținut cu mult curaj nevinovăția, declarând: ""De la început și până în ziua arestării mele, am căutat să îndeplinesc îndatoririle mele religioase de episcop catolic și am înlăturat din
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
asemănătoare că stilistica cu filmele lui Alea, critice în primul rând la birocrație și la iresponsabilitatea funcționarilor publici.</spân></spân></spân></p> „(...) cei trei funcționari publici, care reprezintă diversele instanțe de putere din cadrul revoluției, petrec o bună parte din spectacol azvârlind un sicriu de la unul la altul într-un gag al neasumării responsabilității pentru cadavru. Sicriul, care apare în general pe spatele unuia dintre funcționarii publici fără că acesta să-și da seama, este expresia materializata a unui proverb popular despre
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
în ultimul moment împreună cu Mersadion. Generalul îl ucide pe Alfray, iar ceata îi plătește cu aceeași monedă. Jennesta s-a dus și ea, deși nu se știe cum. Fie a fost sfâșiată de forțele titanice ale portalului, fie a fost azvârlită în altă dimensiune. În final, toată ceata ajuns în lumea ei, mai puțin Jup care a rămas în Maras-Dantia. Acesta este o povestire care se află la sfârșitul cărții în limba română. Ea începe cu alegerea unui nou caporal. Cel
Orcii () [Corola-website/Science/323275_a_324604]
-
lovind întâi porțile casei, lovind apoi masa, și abia după aceea așezându-se singur în cui, pe perete. Buzduganul e mânuit și mai bine de eroii pozitivi. În basmul Prâslea cel voinic și merele de aur, „Prâslea, luă buzduganul, îl azvârli înapoi mai departe decât îl azvârlise zmeul și, când era prin dreptul lui, îl atinse pe umere”. În basmul lui Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă, apare următorul episod: „Când era destul de mare, puse să-i facă un buzdugan de fier
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]
-
masa, și abia după aceea așezându-se singur în cui, pe perete. Buzduganul e mânuit și mai bine de eroii pozitivi. În basmul Prâslea cel voinic și merele de aur, „Prâslea, luă buzduganul, îl azvârli înapoi mai departe decât îl azvârlise zmeul și, când era prin dreptul lui, îl atinse pe umere”. În basmul lui Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă, apare următorul episod: „Când era destul de mare, puse să-i facă un buzdugan de fier, îl aruncă în sus de despică
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]
-
bunăvoință lui Octavianus, destinul îl lovește prin Livia, soția Cezarului, habotnica și mama a vicioasei sale fiice, Iulia, prietena "mizerabilului" cu versurile lui păcătoase. Șocul, Ovidiu îl primește în luna noiembrie a anului opt, după Cristos. Edictul imperial, inflexibil, îl azvîrle fără milă că pe un corupător tocmai pe malul inospitalierei Mari Negre de azi. Se pare învățase, scriind, limba locului. La această se referă și distihul poetului român cunoscut, citat într-un alt număr al revistei, si care sună așa
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
grămezilor de trunchiuri sfărâmate, scânduri, pământ de la Munte și gunoaie. Toată noaptea mugetul cavernos al exploziei talazurilor înăbușise avertismentele regulate ale sirenelor. Apele umflate au doborât zidurile de pietre suprapuse dintre ogoare și grădini. Deși cele mai multe dintre imensele șuvoaie fuseseră azvârlite în mare, câteva au format zăgazuri și bălți pe care fascicolul albicios al semnalelor farului le lumina oarecum. Tatăl meu își făcea în noaptea aceea cartul de patru ore, dar în zori nu s-a dus să se culce, a
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
și zici că ești tatăl meu și te dai mare. Dar tatăl... tatăl meu adevărat... — Cum poți spune una ca asta! se făcu palidă maică-sa, gâfâind, cu mâna la gură. Furia lui Chikuami spori. Faci pe deșteptul, târâie-brâu! Îl azvârli pe Hiyoshi în magazie și-i ordonă lui Onaka să nu-i dea nimic la cină. Din acel moment și până la lăsarea întunericului, țipetele lui Hiyoshi se auziră necontenit. Dă-mi drumul! Nebunule! Cap-pătrat! Ați asurzit toți? Dacă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și amărăciunea. Când îi părea rău pentru mama lui, dorințele firești ale copilăriei - să se joace, să mănânce, să învețe, să fugă - creșteau într-însul ca tot atâtea buruieni. Și totul se aduna împotriva cuvintelor furioase pe care Chikuami le azvârlea spre mama lui și contra pumnilor care-i cădeau în cap ca ploaia. — Mâncare-ai căcat! mormăia el, cu sufletu-i ca o flacără sfidătoare în trupul său mic. În sfârșit, se îndură să se confrunte cu înfricoșătorul său tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hikoju vedea foarte simplu lucrurile. Hiyoshi îl privi. Un ronin era întotdeauna ronin, dar îi era greu să se deprindă cu ideea. Deși își primea orezul de la masa unui ronin, își considera propria viață prețioasă și nu intenționa s-o azvârle cu nepăsare. — Stăpânul Shichinai de ce a venit? — Se află aici ca să dirijeze operațiunile. Cu treizeci, patruzeci de oameni intrând separat în zonă, e nevoie de cineva care să-i coordoneze și să-i supravegheze. — Înțeleg. — Deci, acum știi despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
haite de lupi - halebarde, lănci și spade, din toate părțile. Urletele oamenilor și zăngănitul armelor se amesteca prin vuietul vântului, iar tabloul se preschimba cu iuțeală într-un oribil vârtej de război. Spadele se frângeau, bucățile zburau care-ncotro. Lăncile azvârleau jerbe de sânge. Hiyoshi găsi că era prea primejdios să stea în mijlocul acelui carnagiu, așa că se cățără grăbit într-un copac. Mai văzuse spade scoase, dar acum asista pentru prima oară la o bătălie adevărată. Oare Inabayama avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
imaculată, se luptau samurai cu samurai, un contingent de pedestrași împotriva altuia. Lăncile de bambus se roteau val-vârtej, însă posesorii lor mai degrabă se băteau cu ele, decât să se împungă. Cele ce nu-și nimereau ținta plescăiau în apă, azvârlind prin aer curcubee. Șapte sau opt generali călări își arătau culorile, agitând lăncile. — Daisuke! Aici sunt! strigă un tânăr samurai călare, care ieșea în evidență din rânduri. Purta armură peste o tunică albă de cânepă și ținea o spadă vermilion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ar fi trebuit să se repeadă să-l ajute, dar nimeni nu-i dădea nici cea mai mică atenție. Nu peste mult, un luptător ieși din apă pe malul opus, mai în aval de locul bătăliei. Era cel care fusese azvârlit de pe cal și semăna mult cu Nobunaga. Ridicându-se ca un șobolan ud, bătu imediat din picior, strigând: — N-am să mănânc bătaie niciodată! Daisuke îl zări și arătă spre el: — Generalul armatei de la răsărit e acolo! Înconjurați-l și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spre el: — Generalul armatei de la răsărit e acolo! Înconjurați-l și prindeți-l viu! Stârnind spumă și stropi, pedestrașii se repeziră direct către Nobunaga. Cu o lance de bambus, Nobunaga dădu o lovitură în coiful unul soldat, doborându-l; apoi, azvârli lancea spre următorul. — Nu-i lăsați să se apropie! Un grup de oameni de-ai săi sosiră să-l izoleze de forțele adverse. Nobunaga alergă în susul malului, țipând cu glas ascuțit: — Dați-mi un arc! Doi paji ieșiră în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de-o viață. — Dă-l afară. De ce te porți așa de moale cu cineva care vine de la clanul Oda? — Ba nu, am făcut chiar mai mult decât mi-ați spus, dar când oamenii au năvălit din cazarmă, amenințând să-l azvârle peste zid, mi-a cerut să vă mai vorbesc odată. A spus că, dacă vă înștiințez că e acel Hiyoshi pe care l-ați cunoscut acum zece ani la râul Yahagi, vă veți aminti cu siguranță. Și a rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
armata din Kai nu mai putu rămâne pe poziție. — Retragerea! țipară patru sau cinci comandanți călări, trăgându-și caii înapoi, în timp ce, cu toată panica, reușeau cumva să-și smulgă ordinul din piept. Unul căzu, scăldat în sânge, pe când altul fu azvârlit de pe calul ce necheza, care căzu sub o rafală de gloanțe. Oricât de rău fuseseră bătuți, însă, curajul nu-i părăsi. Pierduseră aproape o treime din oameni în prima șarjă, dar în momentul retragerii, o forță proaspătă se grăbi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
iar între timp își intensifică pregătirile de război, spunând: — Mi-am demonstrat deja ostilitatea, așa că dacă ar fi să mă las îmbiat de vorbele dulci ale lui Nobunaga, răspunzând chemărilor la Azuchi, nu mă îndoiesc că aș fi asasinat sau azvârlit în pușcărie. Nobunaga fu scandalizat. În sfârșit, se anunță decizia de a porni lupta împotriva lui și, în cea de-a noua zi din Luna a Unsprezecea, Nobunaga însuși conduse o armată până la Yamazaki. Armata din Azuchi era împărțită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el servitorilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă într-o jerbă de apă, cu un sunet îmbucurător, iar stropii împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Muntele Hiei? — Întocmai. Cu ani în urmă, mi s-a ordonat să iau parte la pârjolirea Muntelui Hiei. Atunci, ne-am războit nu numai cu călugării-războinici, ci și cu oamenii sfinți, cu femeile și copiii - fără deosebire - tăindu-i și azvârlindu-le trupurile în flăcări. Am distrus atât de complet muntele, încât nu ne mai așteptam să crească acolo nici măcar copacii, necum oamenii. Iar acum, se pare că preoții care au supraviețuit masacrului s-au întors și încearcă să trezească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]