727 matches
-
lui îi place să numească ideile sale. Sunt bucuros că te-ai distanțat de el, domnule Vultur. Sunt într-adevăr foarte bucuros. Acum mai trebuie să te rupi și de aiurelile lui. — Virgil Jones spune că îndoielile sunt preferabile certitudinilor, bâigui Vultur-în-Zbor. Ignatius Gribb răsuflă adânc. — Boala lui Hamlet, zise el. îndoiala, vreau să zic. în final l-a ucis. Vechea poveste a lui Toma Necredinciosul este un caz similar. Acolo unde există certitudini, e ridicol să te mai îndoiești. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de disperare din vocea ei. — Să-l uit, spuse Vultur-în-Zbor și leșină cu capul în supă. PATRUZECI ȘI PATRU — Elfrida, spuse Vultur-în-Zbor, tu ai cunoscut-o pe sora mea, Prepelicarul? Ochii Elfridei s-au mărit. în cele din urmă a bâiguit: - Eu... eu cunosc numele ăsta... Sora ta? Vultur-în-Zbor a încuviințat și a văzut cum Elfrida își regăsește siguranța de oțel când îi spuse: Mi-e teamă că am niște vești proaste pentru tine. Prepelicarul a murit. Vultur-în-Zbor zise cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu am apucat să mă dezmeticesc. Abia în față la „Tic-Tac“ am realizat ce putuse să facă. Cu ochii holbați, o priveam de parcă văzusem cum șterpelise adineauri diamantele Coroanei și o tulise cu ele. „Ce faci, Ester, cu mine?“, am bâiguit. „Știi doar...“ Știa prea bine că îmi era o teamă teribilă să traversez prin locuri nepermise. Și la stop mă codeam mult dacă era momentul să traversez chiar atunci sau să mai aștept, poate la următorul nu se mai adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu aveam de unde. Râdea și mă privea ca pe o ciudățenie. A chemat-o și pe fetișcana aceea și i-a spus, vesel nevoie mare: „Junele gazetar primește la bursă doi poli de la tac-su“. Nu l-am înjurat. Am bâiguit ceva și am plecat. După aproape 30 de ani, am intrat iarăși în acel bloc, împins de nu știu ce demon al amintirii. Stătusem pe o bancă, îmi băusem obișnuita sticluță de votcă și mă lovise dintr-odată curiozitatea: unde stătea Eftimiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și de unde vii, mă rog? M-am întors spre el. I-am făcut semn să-și apropie urechea. — De la Gelu, i-am șoptit conspirativ. Chiar de la Gelu. S-a retras dintr-odată speriat. Aproape că se sufoca. — Chiar de la... a bâiguit. Nu cumva sunteți tov... Am înclinat absent din cap, îndreptându-mi cu un deget pălăria, cum văzusem prin filme. — M-am gândit io, că stăteați la intersecție, am zis chiar în mine, bre, ce seamănă cetățeanul... adică dumneavoastră, că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să ne strângem lucrurile și să plecăm. Curând aveau să vină să ne aresteze, tot șoptea el îngrozit. Îl căutaseră acasă după-amiaza trecută. Fusese plecat, dar îi spuseseră vecinii că l-au căutat și urmau să se întoarcă. Era speriat, bâiguia întruna: „Știam că așa am s-o sfârșesc. N-aveam cum s-o termin altfel“. Cu chiu cu vai l-am liniștit. Am ciocnit ouă roșii, am închinat și câteva pahare de vin. Aș fi vrut să mă culc. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nimic de el pînă doi ani mai tîrziu, cînd maică-sa a murit Într-un accident de vînătoare. N-a existat un asemenea accident. Miquel avusese dreptate de la bun Început. Francisco Javier Fumero e un asasin. — Dacă v-aș povesti... bîigui Fermín. — Păi, n-ar fi de prisos să-mi povestiți domniile voastre cîte ceva: ceva veridic, ca să mai schimbăm. Vă putem spune că nu Fumero v-a ars cărțile. — Atunci, cine? — Cu toată siguranța, a fost un bărbat cu fața desfigurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i se supune, conjurînd cu vigoare o scuipătură sonoră, ceea ce fu suficient spre a ne atrage privirile sulfuroase ale unui trio de cuvioase care călătoreau În grup, În partea dinapoi a vehiculului, Înzestrate cu cîte un exemplar din liturghier. — Sălbaticule, bîigui preafericita din partea de est, care semăna În chip uimitor cu portretul oficial al generalului Yagüe. — Iată-le, zise Fermín. Trei sfinte are Spania mea. Sfînta Roșeață, sfînta Babalîc și Sfînta Nazuri. Cu toții laolaltă, am transformat țara asta Într-o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deschise Încet și silueta unei femei se profilă În prag. Pentru o secundă, Julián crezu că era vorba de Jacinta, Însă Îndată pricepu că era doamna Aldaya, care Îi privea fermecată, Într-un raptus de fascinație și repugnanță. Izbuti să bîiguie: „Unde-i Jacinta?“. După care se Întoarse și se Îndepărtă În tăcere, În timp ce Penélope se ghemuia pe dușumea Într-o agonie mută, iar Julián simțea că lumea se prăbușea peste el. — Du-te acum, Julián. Du-te Înainte să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-i dau explicații. Mă așteptam ca, dintr-o clipă Într-alta, ceva să țîșnească din Întuneric și să ne bareze drumul, Însă ușa principală ne aștepta la capătul coridorului, cu crăpăturile ei proiectînd un dreptunghi de lumină. — E Închisă, bîigui Bea. Mi-am pipăit buzunarele, căutînd cheia. M-am uitat o clipă În spate și am avut certitudinea că două puncte strălucitoare Înaintau Încet-Încet către noi, din fundul coridorului. Ochi. Degetele mele dădură peste cheie. Am introdus-o disperat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avea chef să i se alăture defunctului În ultima sa călătorie. Don Manuel mi-a povestit că a fost Îngrozit. Că omul acela avea o privire de nebun și că nu s-a Îndoit nici o clipă că vorbea serios. A bîiguit că el doar Încerca să respecte regulamentul, că nimeni nu știa cine era omul acela și că, prin urmare, Încă nu putea fi Îngropat. „Omul ăsta este cine spun eu că este“, i-a replicat polițistul. Apoi a luat fișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oricînd. — Don Anacleto, ce s-a Întîmplat? Vă simțiți bine? Întrebă tata, invitîndu-l să intre. Profesorul aducea un ziar Împăturit. Se mărgini să ni-l Întindă, cu o privire Îngrozită. HÎrtia Încă era călduță și cerneala proaspătă. — Ediția de dimineață, bîigui don Anacleto. Pagina șase. Primul lucru care mi-a sărit În ochi au fost cele două fotografii ce susțineau titlul. Prima Înfățișa un Fermín mai bine acoperit cu carne și păr, probabil cu cincisprezece-douăzeci de ani mai tînăr. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aibă loc la Începutul verii lui 1936. Despre mireasă nu se știa decît numele, care În acest caz era mai mult decît suficient: Irène Marceau, patroana stabilimentului unde Julián lucrase ca pianist mai mulți ani la rînd. — Nu Înțeleg, am bîiguit eu. Julián se căsătorește cu protectoarea lui? — Întocmai. Nu e o nuntă. E un contract. Irène Marceau era mai În vîrstă decît Julián cu vreo douăzeci și cinci-treizeci de ani. Miquel bănuia că Irène hotărîse să aranjeze această cununie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
suflare. Abia m-am mai putut ține. Fermín, fără nici un efort, mă culcă la loc pe laviță. — Nu te duci nicăieri, Daniel. Ce erau pastilele alea? — Alifia lui Morfeu. Ai să adormi buștean. Nu, acum nu pot... Am continuat să bîigui pînă cînd pleoapele și lumea s-au prăbușit fără drept de apel. A fost un somn negru și gol, un somn de tunel. Somnul celor vinovați. Se lăsa seara cînd lespedea acelei letargii s-a risipit și am deschis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am simțit o icnitură de vomă urcîndu-mi pe gîtlej. Degetul mare al lui Fumero trase percutorul. — Acum, nenorocitule, gîndește-te dacă ai vreun motiv să mai trăiești. Ce zici? Am Încuviințat Încet. — Atunci, spune-mi unde-i Carax. Am Încercat să bîigui ceva. Fumero și-a retras Încet revolverul. — Unde-i? — Jos. În criptă. — Du-mă acolo. Vreau să fii de față cînd o să-i spun nemernicului cum gemea Nuria Monfort cînd i-am Împlîntat cuțitul În... O siluetă și-a croit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
kilometraj la bord ne-a Întîmpinat cu zîmbete ce ar fi făcut deliciul unei facultăți de stomatologie. — Am venit după Rociíto, l-a anunțat Fermín pe un pește ai cărui favoriți aveau o oarecare asemănare cu capul Finisterre. — Fermín, am bîiguit eu Îngrozit. Pentru numele lui Dumnezeu... — Ai Încredere. Rociíto ni s-a Înfățișat de Îndată În toată splendoarea ei, pe care am calculat-o undeva În jurul a nouăzeci de kilograme, fără a pune la socoteală șalul de cocotă și rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
M-am mai bâiguit în cuvinte demult Când inima se-aprindea ca scânteia, M-am bâiguit și în somn, și de-aceea Stau singur uneori...și mă ascult; Dar s-a mai limpezit zboru-n cuvinte Și mai spre-nalturi țintește acum, S-a mai bătătorit
CUVINTE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83767_a_85092]
-
M-am mai bâiguit în cuvinte demult Când inima se-aprindea ca scânteia, M-am bâiguit și în somn, și de-aceea Stau singur uneori...și mă ascult; Dar s-a mai limpezit zboru-n cuvinte Și mai spre-nalturi țintește acum, S-a mai bătătorit și gândul de drum Și dorul mă cheamă-nainte; Câte-un cuvânt
CUVINTE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83767_a_85092]
-
decât că același tip care se culca cu Gwyneth Paltrow nu doar că mă văzuse goală, dar avusese parte și de lenjerie de ciclu, picioare neepilate și un păr crescut În dușmănie pe lângă bikini. Nu s-a Întâmplat nimic, am bâiguit eu, Întrebându-mă cât de repede aș putea să-mi fac bagajele, să-mi schimb numele și să mă mut În Buthan. —Siiigur. Zâmbi lasciv. Nu, pe bune. Recunosc, m-am trezit la el acasă și recunosc, eram Îmbrăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
E omul nostru. Dudley ridică degetul mare în semn de aprobare. Vinnie Scoppettone încercă să smulgă scaunul din podea. Danny îl prinse de păr și îi rase câteva palme - față, dos față, dos -, până când individul se înmuie de tot și bâigui: — OK, OK, OK. Upshaw șopti ceva în urechea lui Scoppettone. Vinnie bolborosi un răspuns. Mal se ridică în vârful picioarelor, apropiindu-se de difuzor, dar nu auzi decât paraziții. Dudley își aprinse o țigară și zâmbi. Upshaw apăsă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
DE POVESTE 1. Rodica Xenia Constantin, președinta Asociației Femeilor Creatoare în Arta Plastică din România, participase împreună cu alte pictorițe din țară la o expoziție organizată de Ioana Celibidache la Paris, între 9 și 17 octombrie 2006. — Când să vin? am bâiguit. — Mâine! a răspuns ea cu nerăbdare. — Ți-e chiar atât de rău? m-am speriat, uitând pro tocolul. — Te caut de trei ani. Nu crezi c-am așteptat destul? vociferă Ioana râzând. Nu mi-ai răspuns la nici o scrisoare. Mi-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Lică și se azvârli În Gropan cu capul În jos. Roșu la față, Sergentul aștepta să iasă Lică deasupra apei. Dar băiatul nu ieși. Sergentul urlă la Soldat: „Sări după el și scoate-l!”. Soldatul dădu un pas Înapoi și bâigui: „Eu sunt de la munte, nu știu să Înot...”. Ore Întregi după aceea, cei doi veri nu Înțeleseră mare lucru din ce se petrecea. Au venit mașini verzi cu militari și milițieni. Dintr-una a coborât și tatăl lui Lică. Rudarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cuvenita și dorita ardere. Am uitat, ce să fac... Trebuie să fii de acord cu mine că am și eu destule pe cap. Chiar și emoții. Iar telefon n-am de gând să-ți dau, ca nu cumva să-ți bâiguie prin dovlecel să anunți pe cineva. Și, oricum, până să obțin legătura, am timp de zece ori să sar pârleazu’ către Lumea Ailaltă, că nu mă iubește deloc centralista. Și asta de pe vremea când eram copil Încă! Coana Marița, telefonista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îi dăduse păpușii o masivitate și o înălțime aproximativ similare cu cele ale Evei Wilt. — Presupun că asta se înțelege prin rigor mortis, zise dr. Board în timp ce dr. Mayfield încerca disperat să readucă discuția la problema dublei atestări. — Doamne Dumnezeule! bâigui profesorul Baxendale. Judy se opusese eforturile lui Barney și ale oamenilor săi, alunecând înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț? Dr. Mayfield îl văzuse. Se scutură înfiorat. în spatele lui, dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Judy îi ajunsese funia la par. Dar și doctorului Mayfield. Penisul a fost primul care a cedat. Dr. Mayfield a fost al doilea. Când Judy se dezumflă, dr. Mayfield se aruncă spre dr. Board, dar apoi se prăbuși la pământ, bâiguind ceva incoerent. Dr. Board își ignoră colegul. — V-ați fi închipuit vreodată că umflata asta avea atâtea vânturi în ea? murmură el și își termină cafeaua. Cum dr. Mayfield fusese condus afară din sală de directorul-adjunct, dr. Board se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]