758 matches
-
clar-obscur, poetul se dovedește și un visător care creează reverii fantaste în tipare expresioniste. El este „un expresionist care nu cultivă însă beatitudinile și imponderabilele naturii, ci semnele ei amenințătoare” (Eugen Simion), ca, de exemplu, în „Să ne adăpostim, stele / bâjbâie în întuneric clătinând frunzele, norii de-alcool / Ceva de nerecunoscut stă prin preajmă și încrețește apa flămândă” (Pădure). Tulburând imaginea conturată anterior, Arta răbdării (1993) exprimă mai pregnant o criză în fond fertilă. Notarea „stării de fapt” și echivalarea ei
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
nu individual, ci prin simbolicul cuplu El și Ea, aflat pe un traseu plin de hățișuri, în căutarea fericirii. El - arhitect în devenire, Ea - doctoriță la țară pierd ultimul autobuz și sunt nevoiți să pornească spre șoseaua națională pe jos, bâjbâind în întunericul nopții. Din acest moment, într-o formulă compozițională care, în secvențe scurte, suprapune planul real și cel imaginar, prezentul și viitorul, personajele - conduse de o logică absurdă - trăiesc secvențe din viitoarea lor existență în cuplu. Faptul că piesa
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
sau culturale care animă conștiința colectivă a românilor. Sensibilitatea creștină rămâne, în forul public, mută sau dezarticulată. Fideismele crispate, pe de o parte, și disprețul laconic, pe de altă parte, dau tonul. Reacțiile publicului întemeiate tacit pe Crezul tradiției înaintează bâjbâit spre limanul argumentației. Exercițiul intelectual al criticii teologice este timid, incoerent și confuz, fiind împiedicat și de absența unui spațiu de conlocuire. Nici utopiile postdecembriste, nici frustrările acumulate de intelighenția ortodoxă nu s-au dovedit rodnice. Repetatele încercări de a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ucis chiar cu ea! Și ar fi fost în stare să ucidă tot echipajul. N-a spus el că n-o să-și lase catargele doborîte de nici o furtună? Nu și-a sfărîmat el sextantul binecuvîntat, pentru ca acum să navigheze pe bîjbîite prin mările astea primejdioase, numai cu ajutorul lochului, care te induce în eroare?! Și n-a jurat el, chiar în toiul acestui taifun, că nu-i trebuie nici un paratrăznet? Dar cum să lași oare ca un bătrîn descreierat să ducă la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
A. este aceea a jurnalului. Trăite autentic, și nu mimate livresc, neliniștile sale de „pseudo-filosof” frământat de dileme privesc moartea, absolutul, existența lui Dumnezeu. Într-o lume pecetluită de „veșnica taină”, omul, „finit” în alcătuirea lui, nu poate decât să bâjbâie printre atâtea lucruri „insondabile și minunate”. Tot ce obține el este un „sens împăienjenit”. Sondând cu încăpățânare insondabilul, vânătorul de năluci, care nu-și pierde simțul relativității, scapă de anxietăți și printr-un surâs nastratinesc, prin (auto)ironie, dar mai
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
am văzut gestul în momentul în care urma să-ți spun toate astea. Cu mâinile ridicate până la jumătatea ferestrei, cârpeai plasa pentru țânțari, care era sfâșiată. Împunsături lungi cu ață deschisă la culoare, mișcări foarte lente, ghidate de acul care bâjbâia prin întuneric, dar mai era și cealaltă încetineală, aceea a unei profunde reverii, a unei oboseli atât de adânci, încât nici măcar nu mai căuta odihna. Mi s-a părut că niciodată încă, până atunci, nu te mai surprinsesem pradă unui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aviație în ruine carbonizate. Războiul devenise de multă vreme singura lor patrie. Iar soldatul care știe că nu e așteptat nicăieri e de temut. Pavel dădu peste unul dintre acești soldați chiar în cartierele mărginașe ale Berlinului, unde compania lor bâjbâia în mijlocul micilor grupuri de rezistență. Drapelul roșu flutura deasupra Reichstagului, victoria era anunțată, dar acolo, îndărătul acelei biserici cu acoperișul străpuns de obuze, se mai ascundeau trăgători care refuzau să se predea. Mai ales acela, cu chipul negru de fum
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
spune, În Ef. 6,16: „În toate luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”. Origen pleacă de la versetul paulinic pentru a dezghioca misterul trădării lui Iuda. Diavolul țintește În inima ucenicului când acesta bâjbâie Între credință și necredință. Scena hotărâtoare se petrece la Cină: Isus Îi oferă „bucata de pâine”, dar Iuda o refuză, spune Origen. Prin acest refuz al darului special făcut de Isus Într-o Împrejurare specială, lui Iuda i se retrag
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
veste, casa era cuprinsă de un fum înecăcios, albastru, care se ridica în suluri cu burta galbenă. Trosniră apoi dogorâtor și pălălăile. înăuntru nu era decât o fată oarbă, nepoata holteiului, care, simțind miros de fum și auzind trosnetele flăcărilor, bâjbâi să iasă și începu a striga și a hăuli prelung. Din câmp oamenii sau adunat îndată și, făcând lanț până la gârlă, au azvârlit cofe și ciubere cu apă peste foc. Alții au sărit cu furci și cu topoare, împrăștiind și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de păianjen. Se reflectau din părul roșcat al Obiectului, care Înainta rapid În fața mea. Înaintam stângaci, haotic, prin mlaștină. Rex imita sunete de animale care nu sunau ca nici un animal. Cutiile de bere Îi zăngăneau În rucsac. Picioarele noastre dezrădăcinate bâjbâiau prin noroi. După douăzeci de minute am găsit-o: o cabană cu o singură Încăpere, făcută din scânduri nevopsite. Acoperișul nu era cu mult mai Înalt decât mine. Fasciculul circular al lanternei dezvălui hârtia gudronată care acoperea ușa Îngustă. ― E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-și poate da seama ce gânduri are, într-atât se schimbă pe chipul lui semnele de mânie cu cele de blândețe. Simte o moli ciune în genunchi. Are impresia că-i fuge pământul de sub pi cioare. Strânge din dinți și bâjbâie cu degetele după un sprijin pe tăblia mesei. — E vorba de magie, șoptește încă descumpănită. Se agață de brațul lui, rugătoare: — Magia este opusul protecției divine pe care se întemeiază puterea ta. Nu poți închide ochii. Chiar îi închide pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scârba“ care l-a furat și sunt la fel de conștiente că nu e sfârșitul lumii, chiar dacă asta cred pe moment. Dar Jemima n-a avut o adolescență precum majoritatea fetelor. În vreme ce colegele ei mergeau la petreceri, experimentând machiaje și haine, și bâjbâind prin dormitoare întunecate, pe paturi acoperite cu multe haine, Jemima stătea acasă cu mama ei: mânca, se uita la televizor și visa cu ochii deschiși. Jemima n-a fost la nici o petrecere până ce a ajuns la facultate; chiar și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Un șuvoi de apă se năpusti în jos din capul scării. Am încercat să mă ridic, dar puhoiul acela năvalnic m-a strivit și m-a dat peste cap. Rămas fără rozariul pe care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost. Corabia începu să se clatine cu și mai multă înverșunare. Pesemne că apa năvălise și în cabina cea mare, căci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
duse spre doctor. — Să te fut. Să te fut. S-o fut pe mă-ta. S-o fut pe sor-ta... Doctorul Îi aruncă-n față o farfurioară plină cu iod. În timp ce se-ndrepta orbit spre el, locotenentul Își căuta, bâjbâind, pistolul. Doctorul Îi sări În spate, Îi puse piedică și, când locotenetul căzu la podea, Îl lovi cu piciorul de câteva ori și luă pistolul cu mănușile sale de cauciuc. Locotenetul zăcea pe podea, ținându-și mâna sănătoasă la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaște pacea. 9. De aceea, hotărîrea de izbăvire este departe de noi și mîntuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina și iată întunericul, lucirea, și umblăm în negură! 10. Bîjbîim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe ele, nu cunoaște pacea. 9. De aceea, hotărîrea de izbăvire este departe de noi și mîntuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina și iată întunericul, lucirea, și umblăm în negură! 10. Bîjbîim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea, și nu este, așteptăm mîntuirea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
că ai înțeles. în dreptul la autodistrugere voluntară și demnă, în locul unei supraviețuiri jalnice și penibile. Decât o tragedie fără sfârșit, mai bine... -... Mai bine un sfârșit tragic. Exact! Cosmosul are dreptul și șansa autodistrugerii și le va folosi fără să bâjbâie cu primul prilej... Și eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne pe ulițele orașului. Pleca de cu seară, urmat bineînțeles de Filip, și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întâlnirea aceea, spuneai ceva despre o schimbare care trebuie să apară. Ce înseamnă asta? O schimbare în ce? La cine? La mine? - La tine. Nu-ți pot spune nimic mai mult. El flutură o mână spre ea, ca și cum ar fi bâjbâit prin întuneric. - Dacă mi-ai spus atâta, de ce nu-mi spui mai mult? - Nu ți-am spus nimic. Cuvintele ei îl opriră la marginea unei avalanșe de noi întrebări. După un moment, își dădu seama că ea spunea adevărul. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ochii îi fură atrași spre fereastra prin care lumina intra, orbitoare. Ca un copil absorbit de strălucire, își ridică brațul și-l întinse spre fereastră. Golul apărut îl blocă. Instantaneu asta nu mai conta, deoarece deveni interesat de brațul care bâjbâia. Își dădea seama că brațul făcea parte din sine. În momentul când gestul instinctiv încetă, mușchii care susținuseră brațul în aer începură să se relaxeze. Brațul se prăbuși pe pat. Și, fiindcă privirea îi urmărise căderea stângace, deveni pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
întrerupseră, înspăimântate. Femeia vorbi din nou: - Ia-ți hainele - nu te gândi să te îmbraci - și mergi încet la debaraua de haine. Înăuntru este o tăblie deschisă în spatele căreia, în jos, se află niște trepte. Coboară-le! Nădușit din cauza tulburării, bâjbâi după haine. Se gândea: Cum a putut să scape din camera ei? - Mi-ar fi plăcut, șopti el răgușit, ca ceilalți să te fi omorât, în loc să discute doar despre tine, tu... Se opri deoarece arma îl apăsa în spate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
că ai înțeles. în dreptul la autodistrugere voluntară și demnă, în locul unei supraviețuiri jalnice și penibile. Decât o tragedie fără sfârșit, mai bine... -... Mai bine un sfârșit tragic. Exact! Cosmosul are dreptul și șansa autodistrugerii și le va folosi fără să bâjbâie cu primul prilej... Și eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne pe ulițele orașului. Pleca de cu seară, urmat bineînțeles de Filip, și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scară. Părea că un vânt năprasnic ar fi bătut prin Încăpere și ar fi făcut vraiște tot ce a Întâlnit În cale. Inclusiv ar fi mișcat pereții sau, adunându-i ghemotoc, i-ar fi rostogolit În neant. În sfârșit, tot bâjbâind cu mâna, Ippolit dădu peste comutator. Era atât de bucuros, Încât scoase un sunet pe care probabil că l-a scos Cristofor Columb atunci când a descoperit America! Exagerez, desigur, dar aceasta a fost totuși senzația pe care a Încercat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
turui musafirul și se opri. Hopa, spuse el, unde am rămas? - Nu Înțeleg ce vreți să spuneți. - Am rămas la bec, exclamă musafirul. Am să Încerc să-ți spun povestea până la capăt și apoi plec. Nu mai e mult. Deci, bâjbâind cu mâinile prin Întuneric, Ippolit răsuci comutatorul. Luna aproape că-l orbi. Subotin Își Închise ochii și apoi Îi deschise, privind cu precauție În jur. Și atunci ce-i fu dat să vadă? În mijlocul Încăperii se Înălța o namilă cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de el erau În general superflue. După ce risipeai atâta trudă pe scriitori serioși, aflai puține lucruri pe care nu le știai deja. Atâtea starturi eșuate, căi Înfundate, postulate ce se destrămau Înainte de finele argumentului. Până și cei mai abili gânditori, bâjbâind pe măsură ce Își atingeau limitele și li se terminau dovezile, li se terminau certitudinile. Dar fie că erau optimiști sau pesimiști, fie că viziunea finală era Întunecată sau luminoasă, totul era În general terra cognita pentru bătrânul Sammler. Deci doctorul Lal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
șoareci, cârtițe, marmote, pisici sau bucățele de sticlă ițindu-se din iarbă sau din tufe. Nici o fereastră nu era luminată. Emil puse faza lungă pe ușa de la intrare. Wallace, grăbindu-se să se dea jos, vărsă whisky-ul pe carpetă. Sammler bâjbâi după pahar și Îl Întinse șoferului, explicând: „A căzut.“ Apoi Îl urmă pe Wallace pe pietrișul scârțâitor. Imediat ce Sammler intră, Emil Întoarse mașina spre garaj. Mișcarea lăsă numai lumina lunii În camere. O casă a scopurilor prost alese, cum i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]