1,419 matches
-
fi discutate. Și precizează: „Subiecte ca (sic!) cele despre care vorbiți nu ne interesează”. Punând un semn de egalitatea între situații care nu au nimic în comun, dl Breban declară: „Nu ne interesează că Eminescu bea sau că Blaga era bâlbâit, ne interesează valoarea, cine au fost ei ca scriitori”. Una este să bei un pahar în plus - ca să nu mai spun că nu ai vreo vină că te-ai născut bâlbâit - și alta este să fi fost un harnic informator
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
faci diplomat, că prima oară ai refuzat. Fă bine, băiețaș, fă-ți bagajul și în două zile ai plecat la București, să te prezinți la examenul de admitere la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale. Ai înțeles?" Nu știu ce-am bâlbâit, am ieșit din birou împreună cu delegatul MAE, care pe culoar mi-a mai șoptit la ureche, ca șarpele Evei, că Ministerul se va îngriji să-mi aranjeze mutația în capitală, spațiu locativ și transferul "tovarășei" cu serviciul. Față de cele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sil nicie la Învățătură cu bastonul și cu Înjurăturile, cum l-am auzit pe cunoscutul numismat amator, părintele, galben-verde la față de veninu-i paternal, a doi băieți premianți Întâi cu cunună În toate clasele, dar rămași până astăzi niște emasculați și bâlbâiți de frica părintelui care Încă le mai urmărește amin tirea lor timorată; sau cum am văzut pe alt părinte, decan al scenei române și cerșetor de note mari la examene pentru fe ciorul său ajuns un muzicant fără vocație și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trecut fiori, spune Alexandru ștergându-și cu palmele fruntea ce mustea de broboane. Atunci... atunci, cine o să salveze Europa, Creștinătatea? Au încercat câțiva bărbați vrednici cârmuitori s-o facă, dar n-au fost ajutați. Europa e dezbinată. Atunci... atunci, se bâlbâie Alexandru copleșit, cine, cine să ridice spada împotriva turcilor?! Țamblac tace un timp, trage mult aer în piept și continuă: O să te miri poate, singurul care e în stare să facă aceasta, căci e și viteaz, și înțelept, și mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chervanul cu bucluc, se răstește: Ce... ce vrai?! Barba... La barba, jonglează cu briciul, elegant, dar periculos de aproape. Aaa! Barba... Atenție la cap, n-am decât unu'! Răpești plăcerea Marelui Sultan... Don Batista, profund jignit, sufocat de revoltă, se bâlbâie: Io... io sono... magister medico-chirurgicale... e... e astrologico... e...e E... e magister illustri barbieri... N-ar strica să-ți mai ascuți custura ceea... au, va bene, radere la barba con mia spada... Don Batista hâhâie: Altezza... Înălțimea voastră, ridere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nopții bate, Vodă Ștefan ne veghează, Domnul sfânt ne aibă-n pază!", glăsuiește străjerul din turn... Negrilă!... Negrilă se agață de clanță. O sudoare rece de gheață i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scăldați în lacrimi... Dar ei n-au băgat de seamă că, de un timp, Doamna Maria, înveșmântată în negru, așteaptă în cadrul ușii de taină... Ștefan ridică pocalul cu vin: Să închinăm pentru dragoste!... Să bem pentru izbândă!... Ma...Maria! se bâlbâie el, pune cupa pe masă, se apropie și o ia de mână. Maria!... Voichița, înmărmurită, se lipește cu spatele de zid, să intre în zid... Și, încetișor, se prelinge spre ușă... Maria... îngână Ștefan stingherit, vinovat. Să nu... să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Îndrăgostească pentru totdeauna de ea. De la ea a moștenit Bodo ochii aceia ca vioreaua, cum nu mai are nimeni, și părul buclat și farmecul de neuitat, con ti nuă călugărul cu o voce visătoare... — Vrei să spui părinte, iertare, monseniore, bâlbâi Urs uluit, că Bodo... Da, consiliere, asta vreau să spun. știu că ți se pare de necrezut, dar Dumnezeu mi-e martor că gura mea gră iește numai adevărul. Așteaptă și ai să afli totul. Cum spuneam, Bertranda era nespus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Am decis să plec imediat, dacă șeful nu va avea obiecții. M-am dus direct la ei și mi-am exprimat nedumerirea că Dobre era la recepție, încălcând orice regulă a bunului-simț, nu mai vorbesc de uzanțele diplomatice. Dobre a bâlbâit repede o minciună, că i-ar fi adus ambasadorului o pastilă și că a rămas puțin, la un pahar. Tovarășe ambasador, am reușit să obțin unele informații. Credeți că putem pleca? Da, mergem. Dobre, du-te și trage mașina, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
asemenea acțiuni și numai dacă comisia certifică spargerea paharului sau a farfuriei din neatenția unui invitat. Observ că nu prea cunoști normele și reglementările ministerului, în schimb ești pus pe căpătuială. Dobre se schimbă la față și începu să se bâlbâie: Tovarășe consilier, ăăă, știți eu, ăăă, fac ce îmi spune tovarășul ambasador, eu, ăăă, nu am luat, ăăă, nimic, puteți să veniți la noi, ăăă, să vedeți, ăăă, că nu avem, ăăă, nimic din inventarul, ăăă, ambasadei. Deci, cu alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
numesc haute couture? Băgăreț însă în treburile celor mari, pornit ca un maniac spre arguție, spre pisălogeală, vocația aceasta orală, care nu m-a îndreptat nici ea spre profesorat sau avocatură (probabil și din motivul că până târziu am fost bâlbâit: ca licean și student eram pus la grea încercare de colegii care mă somau să rostesc rapid cuvântul „portocală“), o aducea pe maică-mea, scoasă din sărite, să-mi arunce ocara de „cofăriță“ („mai taci, cofărițo!“); cofărițe se numeau la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
grei de rod: mere, pere umpleau și pământul dedesubt. Neplăcut surprins de prezența mea acolo, m-a întrebat pe un ton foarte nepoliticos, chiar răstit, ca și cum aș fi fost un intrus suspect, ce caut. I-am răspuns intimidat și stânjenit, bâlbâindu-mă, că aveam întâlnire cu părintele. „Nu-i acasă!“, m-a repezit namila de om și era cât pe-aci să renunț la vizită, s-o șterg, când a răsunat de undeva glasul bătrânului: „Cine-a venit, Bubule?“ - „Te caută
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
tiparului. În cultura de azi spune C. Noica au rămas numai două limbi din atâtea idiomuri: greaca pentru trecut și matematicile pentru prezent și viitor. Cine nu folosește măcar una din aceste limbi e un barbar; unul la propriu: se bâlbâie." Eu, unul, mă cam bâlbâi... Dumneavoastră? Nu sunt un admirator al lui C. Noica, dar în chestiunea pusă de dv. mă aflu în deplin acord cu acest filozof. Ba mai mult, cred că pe lângă matematici și greacă mai sunt necesare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spune C. Noica au rămas numai două limbi din atâtea idiomuri: greaca pentru trecut și matematicile pentru prezent și viitor. Cine nu folosește măcar una din aceste limbi e un barbar; unul la propriu: se bâlbâie." Eu, unul, mă cam bâlbâi... Dumneavoastră? Nu sunt un admirator al lui C. Noica, dar în chestiunea pusă de dv. mă aflu în deplin acord cu acest filozof. Ba mai mult, cred că pe lângă matematici și greacă mai sunt necesare latina, germana și un minimum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
acest filozof. Ba mai mult, cred că pe lângă matematici și greacă mai sunt necesare latina, germana și un minimum de educație religioasă. În ce mă privește, norocul m-a ajutat să am parte câte puțin din toate acestea. Nu mă bâlbâi. Ați fost în exil politic în America prin anii '80. Cu ce v-ați ocupat în acei ani? Cu o mulțime de lucruri. De la înot până la poezia idiș și logica islamică. Acolo am deprins și libertatea de a trage cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
al canalului de televiziune CBS despre marea adunare organizată la București când mulțimea s-a întors împotriva lui Ceaușescu; mai târziu, am vizionat știrile transmise de ABC, în care Peter Jennings a arătat ce se întâmplase după manifestație: Ceaușescu se bâlbâise pe măsură ce mulțimea l-a huiduit. La acel moment, am înțeles că sfârșitul era aproape. În dimineața următoare m-am trezit la 7:00 pentru a pleca spre nord pentru Crăciun la familia mea, dar imediat am deschis televizorul pentru a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
despre ea. Din păcate, meteahna aceasta n-a dispărut odată cu adolescența. Niciodată n-am recu noscut că n-am citit cărți fundamentale (cum ar fi, de exem plu, în căutarea timpului pierdut). Asta însă nu m-a făcut să mă bîlbîi cînd a venit vorba despre ele. Min ciuna despre cărțile citite (de fapt, necitite) este o adevărată virtute a intelectualului. Este una din strategiile lui de supraviețuire./ Cît despre mine, am redevenit un singuratic, numai că acuma priveam lumea de pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
unei scări. Încep să cobor treptele și dau peste un gnom - mă rătăcisem în aripa de endocrinologie - de vreo 12-14 ani, nebun și bâlbâit. Îl întreb: «Pe unde pot să ies?» (Eu și nemaipomenitul meu simț de orientare.) Îmi spune, bâlbâindu-se și țopăind: « Un pas, un pas... ha-hai, pi ici». Cobor după el și ajung în subsol. Mă întorc spre el: Ia ascultă, de ce m-ai adus pe aici?» Îmi răspunde: «La papà». Îl cert, urc înapoi, un domn mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Maria, foarte drăguță și atentă, doamna Pomp. Const., Dan și necunoscutul... Sfaturi: „Fiți curajoasă!“, „Pentru viitorul ei“ etc., Dan folosindu-și „umorul“ sec și sclipitor de maliție și de ironie. Îl simțeam mișcat și trist: „Era emoționată puștoaica“. Necunoscutul se bâlbâia: „A plecat? Când? Cum? Am să vă cer adresa!“ Și, cum protestam nițel: „Sunt un prieten“, a încheiat el. Cum aveam febră, febra aceea lăuntrică pe care mi-o știi, am ațipit; mă gândeam, toropită: am să adorm și ea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pereți, să ai impresia că înțelegi, și apoi, imediat, să uiți tot?! Să poți recunoaște răspunsul, exactitatea lui, valoarea lui, să-ți spui: „ăsta e, știam și eu“, ca apoi să rămâi cu buzele lipite, cu gura ferecată, și să bâlbâi, ca o idioată căzută în mintea copiilor, lucruri pe alături de răspuns. III Joi, 9 februarie [1950] Aseară, închipuie-ți, am fost la teatru pentru prima dată de la plecarea ta. Toată dimineața m-am gândit să vin acasă între 4 și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sonda din Conțești (cea mai productivă) și cît cărbune la Comănești, cîte norme trebuie să efectueze un cooperator, cît grîu și cît porumb îi revine dacă le îndeplinește? Etc., etc. Redactorii n-au știut anumite răspunsuri, în legătură cu altele s au bîlbîit, s-au „blocat”, le-au încurcat. La sfîrșitul celor două ore de umilință, unii dintre ei aveau încă obrazul sfecliu, iar alții erau realmente buimăciți și dărîmați. După mine, adevărata lor vină nu-i insuficiența cunoștințelor, ci faptul că n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lume nehalită”, că „Bobo”, soțul sau amantul (nici el nu știa precis) vară-sii, e un sîrb simpatic, cu vilă la Snagov și cu „mașină ultimul răcnet”, că preotul, cînd a văzut cîte icoane are în casă Florina, „s-a bîlbîit cumplit”. Partea cea mai lungă a quasimonologului său a fost consacrată nu succeselor scenice ale actriței, care, acum, „a dat lovitura cu Vasa Jeleznova”, ci succeselor ei la bărbați, relatate cu o nedisimulată admirație și cu o enormă naivitate, căci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mică apropiere de el, chit că Vasili Ivanovici O'Glup își dădea cu multă briantină în păr și folosea cele mai puternice ape de colonie pentru a fi luat totuși! în seamă. Dar degeaba! Mai ales că, pe deasupra, era și bâlbâit și, când vorbea, împroșca în jur valuri de salivă. Așa că nu e de mirare că această mogâldeață, pe lângă care treceai pe stradă întorcând scârbit capul, a ajuns să urască pe toată lumea. Nici semnificativele sale acte de caritate, nici frumoasa sa
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
același caz aceste două situații atât de des întâlnite, însă care altădată nu cauzează mai mult decât dezamăgiri: Lampi (sau, dacă vreți, J.J.) s-a îndrăgostit orbește de domnișoara Rafaela, însă, spre ghinionul său, Lampi (sau, dacă vreți, J.J.) era bâlbâit, iar domnișoarei Rafaela nu-i plăceau bâlbâiții. În rest, nu i-ar fi fost nici ei indiferent Lampi, însă pur și simplu nu a putut trece peste dezgustul ei față de bâlbâiți; Pe de altă parte, J.J. a trimis la editura
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
început în mass-media promovarea agresivă a viitorului roman al lui J.J., domnișoara Rafaela s-a pomenit că își imaginează tot mai des cum ar fi să se trezească dimineața cu căpșorul pe pieptul lui Lampi, care când doarme nu se bâlbâie. Și, când a citit pe Google Chrome că J.J. este logonevrotic (nu bâlbâit!), tristețea Rafaelei s-a transformat în depresie. Care s-a agravat tot mai mult, mai ales când a apărut în presă că acum atât de celebrul J.J.
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]