1,399 matches
-
care fusese instalat Serviciul încă de la înființare. Lui Radul Popianu nu-i venea să-și creadă ochilor. În fața lui, aplecat peste borcanul de un sfert de litru, mînuind lingurița cu coadă lungă, argintată, mînca preocupat, cu înghițituri mici, însuși Leonard Bîlbîie, omul pe care putea, foarte bine să nu-l fi găsit niciodată în ditamai orașul. Știa doar că fusese angajat la firma Mott, dar tot așa știa că nu mai ținea de ei, ci trecuse cu totul "undeva la stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mott, dar tot așa știa că nu mai ținea de ei, ci trecuse cu totul "undeva la stat". Era ușor de presupus că la Mott nimeni nu i-ar fi putut spune în ce loc și în ce serviciu trecuse Bîlbîie, dar nădăjduise să afle măcar vechea adresă. Știa că din adresă în adresă poți găsi pe cineva, proprietăresele fiind cele mai de nădejde în privința asta. Dar avusese noroc. Un noroc atît de mare, încît o clipă i-a fulgerat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe cineva, proprietăresele fiind cele mai de nădejde în privința asta. Dar avusese noroc. Un noroc atît de mare, încît o clipă i-a fulgerat prin minte gîndul speriat că totul se va duce dracului, prea ușor l-a găsit pe Bîlbîie. L-a privit atent, ceafa proaspăt rasă, urechile mari se înroșiseră puțintel de plăcere, haina de pe el era destul de bine lucrată și dintr-un material serios. Te pomenești că Leonard s-a ajuns! Era un gînd care îi dădu furnicături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se prea potrivea cu această imagine. Era totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că s-a înecat. În colțul buzelor i-a rămas un firișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că s-a înecat. În colțul buzelor i-a rămas un firișor de aluat care atîrna caraghios, fluturînd o dată cu respirația greoaie a lui Bîlbîie. S-a ridicat cu un gest stîngaci, gata să răstoarne masa, a mugit din gîtlej un "mmm" și l-a prins de umeri pe Popianu. "Bătrîne, bătrîne, ce naiba faci aici, cum ai dat de mine?!" Adjutantul s-a lăsat pupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
S-a ridicat cu un gest stîngaci, gata să răstoarne masa, a mugit din gîtlej un "mmm" și l-a prins de umeri pe Popianu. "Bătrîne, bătrîne, ce naiba faci aici, cum ai dat de mine?!" Adjutantul s-a lăsat pupat, Bîlbîie mirosea bine, a lavandă ori a altă chestie pe care ți-o risipesc în cap și pe obraz frizerii de lux. S-a așezat încetișor o dată cu el, era atît de fericit că dăduse peste omul lui, încît l-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-i ceară voie a înhățat borcanul rămas neatins, a bătut de cîteva ori cu lingurița în iaurtul gălbui și cu înghițituri repezi și mari l-a golit fără să-l ia de la gură. În timp ce înghițea simțea că privirea lui Bîlbîie îl cercetează cu amănunțime, că e bună, dar și nemulțumită. L-a lăsat să-l cîntărească, să-l măsoare, știa că îi face plăcere să tragă singur concluzii chiar dacă nu erau ele dintre cele mai exacte. "Așa, nu ne prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dacă ar fi fost îmbrăcat civil, probabil că ar fi fost dat pe ușă afară de proprietarul stabilimentului, așa murdar și prăpădit cum era. "Așa e Leonard, iubitule, la Vladia nu mai e ce a fost." De fapt era bucuros că Bîlbîie îi oferea cea mai bună cale de a intra în subiect. Și, pe scurt dar convingător, i-a povestit despre apariția celor doi ofițeri în rezervă ori retragere, naiba să-i ia, despre noutățile introduse de aceștia în viața zilnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
garda civică" și mai ales despre lucrările desfășurate sus, pe aerodrom. Nu i-a spus că el la rîndul său efectuase acolo niște operații de dezafectare, chestiunea nu era în cauză și nici nu voia să atingă cumva relațiile dintre Bîlbîie și Pangratty. I-a zis doar că Stoicescu și Stavri au pregătit îndelung aerodromul de pe deal pentru primirea unui personaj misterios, care, desigur, nu putea fi Pangratty, ci altcineva. Tot un prinț. Un prinț efectiv, nu unul care doar are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de pe deal pentru primirea unui personaj misterios, care, desigur, nu putea fi Pangratty, ci altcineva. Tot un prinț. Un prinț efectiv, nu unul care doar are dreptul la titlu și nici un alt fel de privilegiu, așa cum se întîmpla cu Pangratty. Bîlbîie l-a privit foarte, foarte ciudat, putea să jure că într-o clipă lumea s-a întors pe dos pentru el, o curiozitate nemaipomenită se vedea pe fața lui, în vreme ce în ochi apăruseră semnele unei frici de nestăpînit, aproape animalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cap, știa el ce știa, despre astfel de lucruri e mai bine să nu vorbești. El sugera și încuviința, dar nu mai voia să scoată un cuvînt. "Vrei să spui că e vorba de... de domnul Caraiman?" își luă seama Bîlbîie, cu toate că în lăptărie nu mai era nimeni în afară de proprietarul adormit în coate, sprijinit de tejghea. Se vedea că n-are chef de negustorie, noaptea trăsese un chef serios cu pelin de mai. Adjutantul îl privi fix pe Bîlbîie, acesta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
luă seama Bîlbîie, cu toate că în lăptărie nu mai era nimeni în afară de proprietarul adormit în coate, sprijinit de tejghea. Se vedea că n-are chef de negustorie, noaptea trăsese un chef serios cu pelin de mai. Adjutantul îl privi fix pe Bîlbîie, acesta se mai liniștise, după o clipă de ezitare se ridică de la masă și în cursul mișcării, hîrîind scaunul pe podele, rosti "Caraiman, domnul Caraiman este așteptat la Vladia. Urmează un marș asupra Capitalei. Ca-n Italia, marșul asupra Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scaunul pe podele, rosti "Caraiman, domnul Caraiman este așteptat la Vladia. Urmează un marș asupra Capitalei. Ca-n Italia, marșul asupra Romei, toată lumea la cazarmă, nimeni nu mișcă în front. Ceea ce am văzut la Vladia mi-a ajuns." În stradă, Bîlbîie l-a prins de braț, "nu putem merge prea mult împreună, oricum, ești în uniformă, și eu nu pot să, mă înțelegi", Popianu înțelegea sau se făcea că înțelege, "chestiunea e gravă, extrem de gravă. Mai știe cineva?" Adjutantul Popianu ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de cîteva ori de un prieten de-al său care era plotoner de ață la regimentul de gardă, să ajusteze pantalonii de uniformă ai flăcăilor care făceau de caraulă. Radul Popianu se învîrtea prin camera de burlac a lui Leonard Bîlbîie, plesnindu-și palmele de pulpanele hainei, repetînd la fiecare mișcare "taman ca un anarhist!" Arăta ca un funcționar de bancă, nimic mai mult, dar șleampăt. Costumul stătea rău și pe Bîlbîie, așa că Popianu se resemnă. "Și ce facem acum?" Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se învîrtea prin camera de burlac a lui Leonard Bîlbîie, plesnindu-și palmele de pulpanele hainei, repetînd la fiecare mișcare "taman ca un anarhist!" Arăta ca un funcționar de bancă, nimic mai mult, dar șleampăt. Costumul stătea rău și pe Bîlbîie, așa că Popianu se resemnă. "Și ce facem acum?" Bîlbîie îl așeză în fața mesei după ce strînse la repezeală hîrtia de ambalaj și cojile de mezelicuri, nu se mai ostenea să-și întindă masa, de fapt nu mînca, ci doar se hrănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie, plesnindu-și palmele de pulpanele hainei, repetînd la fiecare mișcare "taman ca un anarhist!" Arăta ca un funcționar de bancă, nimic mai mult, dar șleampăt. Costumul stătea rău și pe Bîlbîie, așa că Popianu se resemnă. "Și ce facem acum?" Bîlbîie îl așeză în fața mesei după ce strînse la repezeală hîrtia de ambalaj și cojile de mezelicuri, nu se mai ostenea să-și întindă masa, de fapt nu mînca, ci doar se hrănea, îl bătu ușor pe umerii căzuți "uite ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de ieri nu mai ești!" Începu să rîdă să-și facă nițel curaj. Îi trebuia. Pentru ce avea de gînd să facă îi trebuia curaj, și chiar nu puțin. VI Mihai Mihail se afla într-o fundătură. Rapoartele lui Leonard Bîlbîie, omul pe care îl considerase a fi cel mai potrivit pentru cercetarea "afacerii Arsenal", o denumire mai mult sau mai puțin convențională, descriau tot felul de situații, se refereau la tot felul de nume, unele răsunătoare, cum ar fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
urma-urmelor toate nu mai valorau nici cît un fir de praf. Și, atunci, cum să judece și mai ales ce să facă, ce măsuri concrete să ia, cînd nici măcar nu erau limpezi, nu erau clare toate aceste rapoarte ale lui Bîlbîie. Trecuseră aproape două luni de cînd îl trimisese la serata dată de prințul Cantacuzino, omul făcuse progrese serioase. La început șovăise, noutățile erau destul de vagi, dacă scotoceai bine prin dosare și prin gazete le puteai deduce fără prea mari eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și prin gazete le puteai deduce fără prea mari eforturi. Că se constituise un grup de ofițeri și tehnici, mai mult maiștri militari, unul Ion Bughianu de la Arsenalul aeronautic era mai cu moț, că grupul făcuse propagandă deschisă o vreme, Bîlbîie anexase și patru manifeste semnate de un Comitet executiv, care se vedea că nu era același cu capii grupului, inginerul Stoicescu exprimîndu-se destul de des "va trebui să înștiințăm Executivul, așa a ordonat Executivul", că fiecare membru al grupului avea datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu un anume maior Stavri, aflat la țară în plasa Comana, ăsta nici nu putea fi un motiv de suspiciune, ce să facă un maior, în retragere probabil, ajuns în capătul lumii ca să dea de gîndit Serviciului?, mai pomenea Leonard Bîlbîie de niște întîlniri la Șosea, în fața Bufetului ori în Cișmigiu, veneau cam tot aceiași, de fiecare dată îmbrăcați în cămașă neagră și pantaloni pană, aducea a carnaval, a mascaradă, nimeni nu putea interzice cuiva să bea bere cu amicii, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de fiecare dată îmbrăcați în cămașă neagră și pantaloni pană, aducea a carnaval, a mascaradă, nimeni nu putea interzice cuiva să bea bere cu amicii, chiar dacă ar fi venit în izmene, nu? Dar, pe neașteptate, între hîrtiile înaintate de Leonard Bîlbîie a apărut un raport cu totul senzațional pentru desfășurarea cazului, Bîlbîie a pus în lumină, e un mare talent băiatul ăsta, iar pe lîngă asta avea și șansă, pe scurt era omul potrivit pentru afacerea asta, era mulțumit că știuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a carnaval, a mascaradă, nimeni nu putea interzice cuiva să bea bere cu amicii, chiar dacă ar fi venit în izmene, nu? Dar, pe neașteptate, între hîrtiile înaintate de Leonard Bîlbîie a apărut un raport cu totul senzațional pentru desfășurarea cazului, Bîlbîie a pus în lumină, e un mare talent băiatul ăsta, iar pe lîngă asta avea și șansă, pe scurt era omul potrivit pentru afacerea asta, era mulțumit că știuse încă o dată să descopere ceea ce trebuia descoperit, deci, Bîlbîie a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
desfășurarea cazului, Bîlbîie a pus în lumină, e un mare talent băiatul ăsta, iar pe lîngă asta avea și șansă, pe scurt era omul potrivit pentru afacerea asta, era mulțumit că știuse încă o dată să descopere ceea ce trebuia descoperit, deci, Bîlbîie a pus în lumină legătura adevărată între sublocotenentul Georgescu, cel care purta o amplă corespondență, îndeosebi cu maiorul Stavri din plasa Comana, și inginerul Cezar Stoicescu, nu neapărat capul fasciei, dar cu siguranță sufletul acesteia. "Maiorul Stavri se găsește actualmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
există chiar un document-program elaborat cu grijă, document care va constitui baza teoretică a noii ordini ce va fi introdusă în țară de grupul militar și de către domnul Caraiman." În rest erau tot felul de mărunțișuri și flecuștețe, avea fler Bîlbîie, ca un adevărat copoi, dar minte tot cît un cîine, nu știa să vadă nimic peste amănuntele care îl înconjurau, care îl asediau, îl acopereau. Dar meseria și-o făcea bine și de aceea merita toate laudele! Pentru Mihai Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]