798 matches
-
zoomorfe și florale. De asemenea, caracteristic sașilor sunt perdelele poroase din Ghimbav și săculețele de pânză, puse pe perete, din Vulcan. [[Imagine:Costum zona Rupea.jpg|thumb|right|200px|Costum popular din zona Rupea] De-a lungul secolelor, în Țara Bârsei s-a ajuns la un port specific, cu puternice tente urbane, mai ales la cel din Șchei sau Săcele. Ținuta șcheiencelor sau a săcelencelor este caracterizată prin fast: rochiile sunt largi, din brocate sau mătăsuri, cu veste având cusuți bumbi
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
popular cu certe influențe din zona [[Muscel]]ului. Femeile îmbracă fotă roșie, vărgată vertical cu galben și negru, ori cu pulpene și ie cu mânecă răsucită sau cămașă cu pumni. Fetele și femeile tinere poartă pălărie. Portul sașilor din Țara Bârsei deține câteva elemente caracteristice: cilindrul din catifea neagră, purtat pe cap de fete, având panglici roșii ce atârnă lung pe spate, scufița neagră de catifea, legată sub bărbie, purtată de femei, fustele largi din stofe de diferite culori, având șorțul
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
bogat ornamentat, mantaua neagră din postav — purtată de femei — și cea albastră, a bărbaților (din [[Hălchiu]] și [[Prejmer]]), precum și pieptarele din blană de miel (în [[Ghimbav]], [[Râșnov]] și [[Sânpetru, Brașov|Sânpetru]]), cu deschidere laterală. Portul popular al maghiarilor din Țara Bârsei este asemănător cu cel din restul Transilvaniei, mai ales în cazul pieselor pentru găteala capului. Cămășile fetelor din Apața și Crizbav sunt cusute cu fir roșu, cele ale femeilor sunt cusute „pe crețuri”, iar șorțurile — dantelate. [[Imagine:RasnovBv.jpg|thumb
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
către șes: partea veche, românească, se află pe coastă, într-o dispunere răsfirată. Sub influența șoselei mai noi, satele au coborât către aceasta, într-un aranjament "de-a lungul drumului". [[Imagine:CasaBarsa 1844.jpg|right|250px|thumb|Casă din Țara Bârsei (1844)<br>A - Tinda; B - Casa mare; C - Căscioara; D - Cămara]] Caracteristice Țării Bârsei au fost încăperile cu două camere: tinda și căscioara. Treptat, tinda a devenit odaia încălzită, prin strămutarea vetrei din căscioară. Chiar și în cetatea Brașovului, locuințele
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
influența șoselei mai noi, satele au coborât către aceasta, într-un aranjament "de-a lungul drumului". [[Imagine:CasaBarsa 1844.jpg|right|250px|thumb|Casă din Țara Bârsei (1844)<br>A - Tinda; B - Casa mare; C - Căscioara; D - Cămara]] Caracteristice Țării Bârsei au fost încăperile cu două camere: tinda și căscioara. Treptat, tinda a devenit odaia încălzită, prin strămutarea vetrei din căscioară. Chiar și în cetatea Brașovului, locuințele aveau de regulă două încăperi: o bucătărie și un atelier. Trecerea la locuința cu
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
mare” (nume păstrat și astăzi, când în Brașov se mai spune „a intra în casă” cu sensul de sufragerie sau dormitor), în care erau ținute lucrurile mai de preț și în care erau primiți oaspeții etc. O casă din Țara Bârsei, construită în 1844, avea tinda la mijloc, căscioara și casa mare de-o parte și de alta, iar cămara, având și o intrare separată, se afla în continuarea căscioarei. În Brașov, atelierele și bucătăriile au fost mutate către fundul curții
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Se remarcă bogăția decorării lor, mai ales când sunt realizate integral din lemn. Specific Șcheiului îi erau ciocanele de bătut în poartă în formă de șarpe răsucit. [[Imagine:StanaBarsa.jpg|thumb|right|250px|Aspectul interior al unei stâne din Munții Bârsei]] Oieritul a reprezentat o activitate străveche în Țara Bârsei. Animalele se creșteau ușor și se înmulțeau repede. [[Transhumanță|Transhumanța]] păstorilor și a turmelor era un obicei anual. Aceștia iernau peste Carpați, în [[Bărăgan]], lunca Dunării (avale de [[Giurgiu]]), în bălțile
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
realizate integral din lemn. Specific Șcheiului îi erau ciocanele de bătut în poartă în formă de șarpe răsucit. [[Imagine:StanaBarsa.jpg|thumb|right|250px|Aspectul interior al unei stâne din Munții Bârsei]] Oieritul a reprezentat o activitate străveche în Țara Bârsei. Animalele se creșteau ușor și se înmulțeau repede. [[Transhumanță|Transhumanța]] păstorilor și a turmelor era un obicei anual. Aceștia iernau peste Carpați, în [[Bărăgan]], lunca Dunării (avale de [[Giurgiu]]), în bălțile [[Insula Mare a Brăilei|Brăilei]] și [[Balta Ialomiței|Ialomiței
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Negoțul cu produse casnice din zonă era asigurat de către românii și sașii din Brașov și suburbiile acestuia. Privilegiile date de [[Vlaicu Vodă]] și [[Mircea cel Bătrân]] fuseseră acordate pentru "„toți cetățenii, musafirii și locuitorii cetății Brașovului, al întegului ținut al Bârsei”". De-a lungul vremii, domnitori români au acordat mai multe privilegii comerciale brașovenilor și locuitorilor bârsani. De la Brașov proveneau mărfuri de calitate, așa numitele "brașoveníi", apreciate chiar însuși [[papa Honoriu al III-lea]], care printr-o diplomă îi scutea pe
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
activiști. Obiceiul a fost reluat în anii '70. Există mai multe grupuri de juni, după cum urmează: Junii Tineri, Junii Curcani, Junii Bătrâni, Junii Dorobanți, Junii Albiori, Junii Roșiori și Junii Brașovecheni. Unul dintre obiceiurile comune celor trei etnii din Țara Bârsei este Burduhoaza/Baricajárás/Burtzel, ce reprezintă același personaj în toate trei culturile. Este cunoscut mai degrabă prin numele slav „Borița” și este practicat mai ales la [[ceangăi]], pe [[28 decembrie]]. Costumul și jocul în sine reprezintă o variantă a călușarilor
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
spiritelor nefaste, a anotimpului rece și neroditor. Acestora le sunt oferite de către sătenii pe care îi întâlnesc în cale ouă, pălincă, bani sau gogoși. [[Imagine:NuntaBran.jpg|thumb|right|250px|Nuntă în zona Bran]] În mare, ciclul nupțial din Țara Bârsei nu diferă ca desfășurare de cele din restul Transilvaniei. În acest paragraf vor fi abordate doar manifestările secvențele specifice acestei zone. Un obicei aparte în Țara Bârsei îl reprezintă [[Logodnă|logodna]] și [[Nuntă|nunta]] în familiile mocanilor săceleni, în care
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
thumb|right|250px|Nuntă în zona Bran]] În mare, ciclul nupțial din Țara Bârsei nu diferă ca desfășurare de cele din restul Transilvaniei. În acest paragraf vor fi abordate doar manifestările secvențele specifice acestei zone. Un obicei aparte în Țara Bârsei îl reprezintă [[Logodnă|logodna]] și [[Nuntă|nunta]] în familiile mocanilor săceleni, în care educația fecioarelor era deosebit de severă. Astfel, fetele săcelence nu aveau voie să iasă din curte, în caz contrar suferind o aspră pedeapsă din partea părinților, precum și o dezaprobare
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
nuntă, la intrarea în casa bărbatului, pe capul miresei se pune caș și pâine, ca simbol al bogăției. [[Imagine:Brasoveanca.jpg|thumb|right|250px|Brașoveanca, jucată de perechi îmbrăcate în costumul popular bârsan]] Cel mai popular joc românesc din Țara Bârsei este Brașoveanca, dansat în special la nunți. Acesta se joacă în perechi, cu mâinile împreunate. Zona coregrafică [[Bran]]-[[Zărnești]] cuprinde în medie circa 30 de jocuri cu o mare diversitate tipologică. Brâul ocupă primul loc în această categorie. Acesta este
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
este o horă mixtă, răspândită pe arie largă în centrul și sudul României, ce se joacă în cerc, dansatorii fiind dispuși în lanț de brațe îndoite. Ritmul e asimetric (5/8) și mișcarea e vioaie. [[Categorie:Etnografie românească]] [[Categorie:Țara Bârsei]]
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Vârful Postăvarul (numit popular „Postăvaru”, fără "l"), având 1799 m. În Postăvaru există 30 de trasee alpine omologate cu grade diferite de dificultate. Munții Postăvarul fac parte din Carpații de Curbură, alcătuind împreună cu Masivul Piatra Mare grupul de Munți ai Bârsei. Sunt localizați între depresiunea intracarpatică a Brașovului, deasupra căreia se înalță cu peste 1.200 m și versantul nordic abrupt al Masivului Bucegi. Munții Postăvaru sunt cuprinși între următoarele coordonate: 45°29'47" și 45°39'45" latitudine nordică și
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
longitudine estică. Fiind înconjurați de arii depresionare întinse, de văi adânci și culoare largi, Munții Postăvaru se detașează din depărtare ca o unitate montană impunătoare, deși altitudinea lor maximă nu depășește 1.800 m. Depresiunea Brașovului, prin compartimentele sale, Depresiunea Bârsei și „golful” Zărneștilor formează limita lor nordică și vestică. Contactul cu depresiunea are o formă sinuoasă, fiind pus în evidență printr-o denivelare bruscă de 200-400 m, întreruptă adeseori de unele văi largi care pătrund adânc în munte. Poala nordică
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
înconjurătoare. În acest interval înălțimile muntoase de peste 1 000 m se situează frecvent deasupra stratului de inversiune, beneficiind de o luminozitate mai mare. Inversiunile de temperatură sunt însoțite de persistența mai îndelungată a ceții pe fundul depresiunii. Adeseori, când Depresiunea Bârsei este acoperită de ceață, în Poiana Brașov soarele strălucește din plin și aerul este mult mai cald. Scăderea temperaturii sub 0°C este însoțită de apariția fenomenelor de îngheț și de căderea precipitațiilor sub formă de ninsoare. Primele înghețuri pot
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
și) slujbă maghiară, deoarece comunitatea aparține la Arhidieceza de Alba Iulia în cadrul căreia fiecare naționalitate are posibilitatea să participe la slujbă celebrată în limba maternă. Vorbesc un dialect al graiului de Ciuc al grupului de grai secuiesc. Ceangăii din Țara Bârsei (în maghiară: "hétfalusi csángók") trăiesc în Județul Brașov și sunt descendenții diferitor grupuri secuiești. Ca urmare, dialectul lor aparține graiului secuiesc. Ceangăii din Țara Bârsei au posibilitatea de a învăța în limba maternă (de la grădiniță până la universitate) și să participe
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
Vorbesc un dialect al graiului de Ciuc al grupului de grai secuiesc. Ceangăii din Țara Bârsei (în maghiară: "hétfalusi csángók") trăiesc în Județul Brașov și sunt descendenții diferitor grupuri secuiești. Ca urmare, dialectul lor aparține graiului secuiesc. Ceangăii din Țara Bârsei au posibilitatea de a învăța în limba maternă (de la grădiniță până la universitate) și să participe la slujbe maghiare (fiind luterani sinodo-presbiterieni), deși astăzi sunt deja în minoritate pe plan local. Vorbesc un dialect apropiat de graiul de Trei Scaune al
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
eclesiarhi. De acest rit țin Ungurii, în număr de 25.914, din cari 24.715 prin mai mult de 80 sate."" Ceangăii moldoveni locuiesc în județele Bacău și Neamț, ceangăii ghimeșeni în județele Harghita și Bacău, iar ceangăii din Țara Bârsei în Județul Brașov. În Transilvania ceangăii de limbă maghiară învață în școli maghiare. În Moldova, în 13 localități au fost organizate cursuri extrașcolare, iar în 11 localități limba maghiară e înclusă în programul școlar. În anul școlar 2005-2006, 725 de
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
Sibiu, Brașov și Sighișoara. Are contacte multiple cu mulți artiști transilvăneni și lucrează alături de Friedrich Mieß în atelierul său din Brașov. Fondează, în anul 1903, împreună cu Adolf Meschendörfer și Ernst Kühlbrandt, Societatea Prietenilor Artei. Tot acum, tabloul „"Țărănci din Țara Bârsei"” este achiziționat de către Muzeul Brukenthal din Sibiu. În 1904 publică articolul „"Arta noastră plastică"” (în ) și începe cu Octavian Smigelschi colaborarea la realizarea iconostasului și a picturii murale a catedralei ortodoxe din Sibiu. Athur Coulin se numără printre fondatorii „Asociației
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
desenul devine mai spontan iar folosirea culorii pare a fi instinctuală, într-o pensulație fină și fluidă fără a neglija detaliile cu eleganță și delicatețe. Din această perioadă, semnificative sunt portretele mitropolitului Ioan Mețianu, "Fată la tors’’, "Țărănci din Țara Bârsei’’, "Săsoaică și secuiancă’’, "Portret de fată", etc. Portretul lui Ioan Mețianu impresionează prin naturalețea pozei, a reprezentării, prin eleganța de manieră clasică a realizării mâinilor și a chipului, pregnant legată de lumina ce pare că radiază în jurul personajului. Elementele de
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
Coulin a lucrărilor și studiilor de nud. Dintre picturile sale cele mai cunoscute sunt: "Mireasa pictorului" (1896); În fața samovarului" (1898); "Cap de copil" (1900); "Din Italia", "Fata cu fluturele" (1911, aflat la Galeria Națională a Ungariei, Budapesta); "Țărănci din Țara Bârsei" (1903, din colecția Brukenthal, Sibiu); "Portret Pucheria Smigelschi" (1904); "Țărancă româncă" (1905); "Violonista Olga Coulin" (1908); "Autoportret" (1910); "La cămin, țărancă italiancă" (1911, inclus în Galeria Brukenthal, Sibiu); "Împărtășanie, biserica evanghelică din Henndorf" (1911); În livada de măslini" (1911, Galeria
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
la Bistra, înainte de Câmpeni, numit mai demult "Topani" de către moți sau "Topfesdorf" de către austrieci, considerată tradițional "capitala moților", iar satele de pe râul Arieș, spre Turda (Lupșa, Sălciua etc.) sunt locuite de mocani. „Țară” este un termen care, precum în Țara Bârsei, Țara Oașului, Țara Făgărașului, Țara Hațegului, Țara Zarandului sau în Maramureș nu implică neapărat vreun statut politic, social, sau administrativ. În trecut a existat însă o regiune administrativă cu numele de Arieș. „Țară” provine din latina „terra" și se referă
Țara Moților () [Corola-website/Science/304588_a_305917]
-
îngrădit mișcarea, au fost și „cărăuși” conducând garnituri sau caravane de mărfuri pe mari distanțe, aidoma aromânilor "cărvănari". Ei nu sunt cunoscuți sub un alt nume, deși ocazional sunt denumiți și mocani bârseni, deși apartenența Săcelelor ca atare la Țara Bârsei, entitate politico-geografică medievală germană cunoscută sub numele de "Burzenland", este disputată. <br> Alte comunități pastorale limitrofe mocanilor săceleni sunt 'moroienii' din culoarul Rucăr-Bran, la hotarul dintre Transilvania și Muntenia (Valahia). Aceștia se mai numesc și 'colibași' sau "colibași brăneni", deși
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]