489 matches
-
-i lucru curat cu orfanii? Ăău! Am mirosit-o eu de la-nceput. Dacă ai de gân’ să chemi un polițai să-i spui de mine, am și eu de gân’ să chem un polițai pen’tine. Tii, ce-o să mai bâzâie telefonu’ de la secsie! Ș-acu’, lasă-mă-n pace să mătur și să șterg. Patefonu-i treabă prea grea pen’ cei de culoare. Ț-aș strica pro’abil mașinăria. — Tare aș vrea să văd un vagabond urmărit de poliție cum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru mine, domnule, Îi zise, iar răsuflarea Îi fu purtată de vânt Înainte să poată face un nor de abur. Mă ascund după dumneavoastră. — Mda, spuse Insch zâmbind. Doar ai grijă să nu cad pe tine. Telefonul din buzunarul inspectorului bâzâi discret. Watson și Rennie erau pe poziții. Numărul 25 avea o ușă În față care nu mai văzuse un strat de vopsea de ani buni. Cojeala albastră lăsa la vedere lemnul cenușiu umflat de dedesubt, sclipind Înghețat. O pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de pichete de demonstranți: o coaliție de sindicate sub drapelul AFL. L-au tocmit ca spărgător de grevă - cinci dolari pe zi și, ca bonificație, o slujbă asigurată după încheierea grevei. A spart capete două săptămâni în șir, de le bâzâiau ălora creierii, fiind atât de dibaci la mânuitul bastonului de cauciuc, încât un polițist l-a poreclit „Buzz” și l-a prezentat căpitanului James Culhane, șeful brigăzii ce se ocupa de manifestațiile de stradă la LAPD. Atunci când l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ca mai înainte li se desfășurau din nou în fața ochilor. Sub soarele pârjolitor, agave și cactuși se înfigeau în pământul uscat ca niște pietre părăsite de mormânt. În depărare se deslușeau niște munți golași. Pe fețele asudate li se așezau bâzâind muște. — Oare să mai fie într-adevăr vreun japonez pe aici? zise Nishi către samurai și către Tanaka Tarozaemon în timp ce alunga muștele cu mâna. — Aș vrea să-l întâlnesc, zise samuraiul cuprinzând cu privirea podișul întins. Dar călătoria noastră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu o pulbere fină. Nori de furtună poleiți cu auriu pe margine se ridicau amenințători în zare. Ajunseră într-o câmpie plină de ruine. Pe deasupra, umbrele norilor pluteau agale. Cactușii scrutau convoiul, țepeni ca niște bătrâni morocănoși, iar muștele treceau bâzâind peste fețele lor asudate. Privind în zarea orbitoare a câmpiei nesfârșite, samuraiul se gândea la oceanul aflat în depărtare. Apoi se gândi la țara numită Spania care se găsea dincolo de ocean. Mări și țări pe care nu le mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Casă era goală, pustie, fără urmă de mobila sau acareturi. Au furat rușii, au furat și ai noștri. Totul a trebuit luat de la început. Între anii 1945-1952 am urmat Liceul « Eudoxiu Hurmuzachi ». Aviația era visul vieții mele și de câte ori auzeam bâzâind un avion lăsăm totul baltă și-l urmăream în înaltul cerului până dispărea sau daca ateriza prin apropiere alergăm într-un suflet și-l admirăm. Pe pilot îl considerăm un om cu calități deosebite, un erou. De câte ori intrăm în discuție
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
ascuțeau din ce în ce mai tare și era conșteint în mod acut de fiecare sunet neînsemnat, de fiecare miros și foșnet din noapte: mersul unui șoarece prin iarbă, aripile unui liliac fâlfâind în depărtare, mirosul incitant care chema insectele să zboare și să bâzâie undeva dincolo de livadă. Sub pământ, auzea apa gâlgâind, auzea cum era absorbită de copacii din jurul lui; auzea respirația frunzelor și mișcările maimuțelor adormite. Ici și colo pe crengile din jurul său, ultimele guave din acel anotimp atârnau printre frunzele luminate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
asupra femeii și trase. Regina se prăbuși. Imediat fu introdusă în sală instalația mobilă. Marin rămase unde era. Două infirmiere o ridicară pe suverană și depuseră corpul inert cu fața în jos pe salteaua capitonată de sub proiector. APARATUL ÎNCEPU SĂ BÂZÂIE; DEȘI PROCESUL NU ERA VIZIBIL, CIRCUITUL FATAL FU IMPRIMAT PE MUȘCHII UMERILOR REGINEI. DE ACUM ÎNAINTE ȘI PENTRU TOT RESTUL VIEȚII, O SUBUNITATE A CENTRULUI DE CONTROL PUTEA FI ÎN ORICE MOMENT ACTIVATĂ, PROVOCÂNDU-I O DURERE DE INTENSITATE CRESCÂNDĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mai mult față de ziua precedentă, astfel că notițele au început să i se reverse din birou pe hol și în bucătărie; paginile manuscriselor au pus stăpânire pe masa din bucătărie și familia a fost nevoită să mănânce pe jos. Computerul bâzâia zi și noapte, iar facturile pentru cărți și hârtie au devenit astronomice. Roger a încetat să-și mai invite prietenii în vizită. Era jenant, i-a explicat el maică-sii. Alice era întotdeauna îmbrăcată în pijama, complet absorbită de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vreun adăpost. Alerga de la un grup la altul, îmboldit de o foame ce-i dădea aripi, dar îl și înnebunea. Un vehicul se apropie de el, iar când se opri în fața lui, o cameră de luat vederi începu să înregistreze, bâzâind. Un perforator gigantic începu în clipa aceea să atace o stânca. Corl privea distrat toate aceste lucruri, care i se învălmășeau în minte, în timp ce trupul îi era mistuit de dorința de a porni pe urmele omului care plecase singur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
știa că procesul grație căruia putea supraviețui era unul dintre cele mai complexe procese chimice existente în natură. Ceea ce îl interesa era plăcerea, nu cunoașterea. Ce bucurie simțea când putea să se năpustească asupra a două insecte care se băteau, bâzâind furioase, și să le învăluie ca într-o mantie de aburi, până ce forță vitală a insectei învinse începea să se topească în propria lui substanța. Urmase o lungă perioadă, în timpul căreia viața lui Anabis se mărginise la această oarbă căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
telefon În care să nu-i fie teamă să bage o monedă, așa că se dusese acasă. În holul clădirii administrația pusese un ecran de televizor ca să vadă portarul spărgătorii. Dar portarul era tot timpul dus pe undeva. Dreptunghiul electronic radiant bâzâia În gol. Sub picioare era carpeta respectabilă, brună ca sosul de friptură. Grilajul interior al liftului, romburi suple de aramă pliante, murdare și lucinde. Sammler intră În apartament și se așeză pe canapeaua din vestibul, acoperită de Margotte cu pătrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai bine dintre toate, căzu și se Întinse În patul său, așa cum era, cu picioare ce usturau, respirație subțire, durere la inimă, minte Înlemnită și - o! - o golire temporară de spirit. Ca ecranul de televizor din hol, alb și gri, bâzâind fără imagine. Între cap și pernă, fusese intercalat un dreptunghi tare, cartonul cu model de marmură al unui caiet, verde ca marea. O bucată de hârtie era atașată cu scotch. Trăgând-o la lumină, plimbând-o aproape de ochi, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bancheta din spate, Înconjurat de luxul fără limite al tapițeriei și carpetelor. Picior peste picior, tolănit pe spate, arătă cu degetul spre lună, pe lângă Emil, deasupra șoselei netede, la nord de podul George Washington. — Nu-i așa că e minunată luna? Bâzâie prin jurul ei, spuse el. — Cine? — Navele spațiale. Modulele. — O, da. Scrie și În ziare. Te-ai duce acolo? Dacă m-aș duce! Într-o clipită, spuse Wallace. În spațiu - În spațiu? Te cred și eu că m-aș duce. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de Govinda și văzuse sau Își imaginase o asemănare cu Ussher Arkin și se implicase cu afecțiune, se potrivea cu obiceiurile minții sale să-l vadă și sub alt aspect, ca pe o curiozitate răsăriteană, un mic demon oriental, stufos, bâzâind În jurul planetei, ricoșând mental din limite ca musca-de-cal din geam. Întrebându-se dacă tipul n-ar putea fi un șarlatan până la un punct. Nu, nu, asta nu. Nu aveai timp de făcut observații amuzante sau mărunte; trebuia să fii hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vreau să te amesteci În asta, Shula. Nu te băga. — Să-ți aduc o felie de pâine prăjită, tată? Nu Îi răspunse. Shula plecă, luând cu ea pantofii uzi. Deasupra New Rochelle-lului, mai multe avioane micuțe se agitau, huruind și bâzâind. Probabil că Wallace pilota unul din ele. El Însuși un centru de vuiet. Pentru noi, Însă, o insectă aprigă, o gâză care se propulsa peste acri de Întindere albastră. Sammler Își lăsă scaunul pe spate la umbră. Ceea ce la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gazetă făr’ să scrie, De nu zbori cu capu-n nori, Afli, că tot omul știe. Este ,,z’’; în caz c-apare, Cu precizie-n ziare, Stă în zahăr, frezii, zare Sau în zarzăr, zar, cazare. Râzgâiat făr’ de măsură, Bâzâie și nazuri face, Însă, e-azvârlit în zgură; De vreo zece zile zace! Nu mai zburdă; stă în loc, Buza și-a zdrelit, căzând; Nu-l zăresc azi chiar deloc Să mă-ntâmpine, râzând. Ești copil isteț, ai minte; Poți ușor
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
această picătură pietrificată pot fi recunoscute ace de brad, în acest obiect găsit, licheni asemănători mușchiului. În celălalt s-a eternizat o muscă. Poți să-i numeri toate piciorușele, perechea de aripi, de parcă s-ar pregăti să-și ia zborul, bâzâind. De îndată ce țin în lumină bucata cât un ou de rață, masa îndesată asemenea unui bulgăre de pământ se arată a fi locuită pretutindeni de insecte minuscule. Care au fost acoperite de rășină. ăsta de aici să fie oare un vierme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
La fiecare ponton depășit, spaima creștea în mine. Priveam cu deznădejde fiecare șansa care trecea pe lângă mine, șansa de a rămâne pe uscat. El privea mândru [n față, nici măcar nu mă mai băga în seamă. Știa că în curând voi bâzâi să fiu lăsat la mal. Acum câteva minute eram sigur pe mine, eram sigur că va ceda. Ceilalți trei se uitau când la mine, când la el, șușotind între ei. Dintr-o dată mi-a venit liniștea. Vreau, să văd până
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu o chestie de asta!... Ce, parcă el... dac-ar fi vrut... Dar mai bine să nu mai vorbim despre premii! E mai bine! Bărzăunul știa deci că-n casa aceea stă Virgil Năsturel și recunoscuse de la început că el bîzîie ca să-l facă atent, dar numai de-al dracului nu s-a uitat spre el. Acum însă, auzindu-se strigat pe nume, se opri și întoarse o jumătate de față spre gardul de unde venise strigătul și unde apăruse Virgil. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și unde apăruse Virgil. Ce-ai zis, bre? întrebă el, deși auzise foarte bine cuvintele lui Virgil. Ia, te-am întrebat un' te duci, așa... făr' să te uiți în jur. Credeam că ți-ai pus motor la buze de bîzîiai așa. Mă duc la lac. E tot ce poate fi mai frumos într-o zi ca asta. Ești într-o ureche? Tocmai la lac? Și de ce? Să pescuiesc... Am o poftă grozavă de un pește fript, așa cum știu eu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vomite. Gata. A trecut. Crima a rămas în spate. Acum șoseaua e din nou curată și nici o denivelare nu-i mai accidentează monotonia. Iar telefonul a tăcut. Trece un minut și ne depășește în fugă, gâfâind cu limba scoasă. Telefonul bâzâie scurt. Gagarin pune repede mâna pe el, apoi apasă și ține apăsat butonul care îl închide definitiv. Mai trece un minut, care se oprește puțin la geamul mașinii, se uită la noi și își lovește de câteva ori obrazul, cu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mă duc să mă fut cu un curvar de actor. Mă apropii de ea. Ajung la un centimetru de fața ei. Fața asta frumoasă. Buzele astea, care așteaptă să fie mușcate. Aș putea să le sărut chiar acum. Telefonul Sophiei bâzâie scurt. Mesaj. Îl citește. Rămâne pe gânduri. O să iau un taxi. S-a mai liniștit. Formează un număr și comandă o mașină, pe un ton oficial. Aproape sever. Nici urmă de lacrimă. Vorbește doar puțin pe nas. Ar cam fi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
poftă. El, Însă, Își păzea, cu inima și cu sufletul, nu doar cu bâta, În primul rând, hectarele sale, și, odată cu ele, și pe cele ale consătenilor săi - cooperatori. Își procurase un aparat de radio, care, zi și noapte, Îi bâzâia În traistă. La Început, că, mai apoi, aceasta a fost Înlocuită cu o raniță de vânătoare. Și, tot timpul, era, bine informat, cu de toate. Care cum era curios să afle, ce și cum, pe lume, dă-i fuguța, la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
gratis. Vorba e: cine-mi mai face cinste cu unul, dacă mă țin de cuvînt? ― Eu, mă! îi răspunse Matei Păunescu. Să te văd! Ochii Chiorului luciră de bucurie. Foarte discret își făcu mâna dreaptă cupă, ochi o muscă ce bâzâia pe lângă pahar, și cât ai clipi o prinse și o aruncă în restul de lapte. Musca se zbătu cât se zbătu și-și dete obștescul sfârșit sub privirile ucigașe ale călăului. ― E-n regulă! zise Chiorul și, compunîndu-și o față de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]