KorAP: Find »[drukola/base=bădie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...21 >

503 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820

directorul noului salariat trebuie să identifici, în zonă, noi valori muzeale, culturale, să continui să dezvolți, să completezi, în mod consistent muzeul Ciurea, spre a înzestra și realiza o "Galerie a Oamenilor de seamă" din Fălticeni și împrejurimi! Ai înțeles? Bădia Eugen a ascultat. Și n-a comentat nici într-un fel sarcina ce i s-a încredințat. Dar, știa el însuși apoi i-au spus-o și alții că treaba ce i s-a dat nu era tocmai ușoară. Dimpotrivă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
istorică", iar la Fălticeni să se înființeze ceva cu specific local Galeria Oamenilor de seamă, cuprinzând și înfățișând activitatea unor personalități: scriitori, artiști, actori, folcloriști etc. din acest târg și împrejurimi. O astfel de temă era gândeau mulți și chiar bădia Eugen subscria la ea, analizând-o nimerită, potrivită, binevenită. Dar și din această perspectivă se potriveau de minune cuvintele lui Voltaire: "Foarte puțin s-a scris despre tot ce s-a întâmplat și foarte puțin s-a păstrat din tot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
era sugestiv zonei, în Galeria Oamenilor de seamă. Această misiune l-a atras pe acest basarabean, fiu adoptiv al târgului, venit aici în 1935, la 12 ani, împreună cu familia. Treaba pe care o avea de făcut i-a plăcut strașnic bădiei. De îndată ce s-a văzut în această tihnită și liniștită împărăție cu cărți, documente, mărturii diverse ale celor ce fuseseră odinioară vii, despre care îi vorbeau în tăcere exponatele vechiului muzeu el s-a simțit în apele sale. Fericit! Avea pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
înțeleagă, să prețuiască această lume mută, care i se părea cerească, făcută să dăinuiască după cei ce plecaseră "dincolo". O lume care se afla, trăia, deasupra mizeriilor zilnice, ale prejudecăților și nedreptăților, peste obișnuitul și urâtul vieții. Răbdător, meticulos, pasionat, bădia s-a apucat de treabă. A stat în sfat intim cu profesorii ce i-a avut în gimnaziu și liceu, inclusiv cu bătrânul Vasile Ciurea. I-a ascultat pe bătrânii târgului. A intrat în biblioteci și în case. A închegat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
mai pasionați și avizați cercetători și cunoscători ai manuscriselor și operei lui Nicolae Labiș, ctitor și el al Muzeului "Labiș" de la Mălini și al Festivalului Anual de Poezie "Nicolae Labiș" de la Suceava. După deschiderea instituției muzeale, Galeria Oamenilor de seamă, bădia Eugen Dimitriu a mai rămas, ca ghid la acest obiectiv încă 3 ani, între 1972-1975, apoi a fost transferat la Suceava. Aici avea să rămână încă 10 ani, până în 1985, când s-a pensionat. Începutul afirmării sale ca publicist, memorialist

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
cu soția primului secretar, am fost scos de la Institutul de Învățământ Superior și transferat la muzeul sucevean ca direct adjunct, răspunzând direct tocmai de organizarea și modernizarea acestui "muzeu național al Bucovinei", cum începeau cei mai mulți să-i zică, încă neoficial bădia Eugen Dimitriu, basarabeanul, mi-a devenit coleg. Îl cunoșteam și ne împrietenisem încă din etapa când era la Fălticeni. Omul nostru "de legătură" era profesorul de limba română, Vasile G. Popa. Bădia Eugen a avut un rol esențial în prelucrarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
cum începeau cei mai mulți să-i zică, încă neoficial bădia Eugen Dimitriu, basarabeanul, mi-a devenit coleg. Îl cunoșteam și ne împrietenisem încă din etapa când era la Fălticeni. Omul nostru "de legătură" era profesorul de limba română, Vasile G. Popa. Bădia Eugen a avut un rol esențial în prelucrarea, fișarea și inventarierea științifică a Fondului Memorial-Documentar "Simeon Florea Marian". A și devenit unul din cercetătorii și cunoscătorii autorizați ai comorilor acestuia și în special a corespondenței adăpostită în casa fostului academician

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
decan al Facultății de Istorie-Geografie, Octav Monoranu, și președintele Comitetului de Cultură și Educație Socialistă, Alexandru Toma, am încercat și cred, în cea mai mare parte, am și reușit împreună, cu autoritatea pe care-o aveam, să-l apărăm pe bădia Eugen de diferite acuzații și presupuneri false și să-i redăm lui însuși încrederea în onestitatea și utilitatea activității sale în general și în el însuși, ca Om al cetății, în special. În 1977 după ce muzeografii publicaseră ocazional, sub titlul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
cei care se apleacă azi sau o vor face mâine asupra evoluției acestei nefericite provincii, nu au decât de câștigat, revăzând, completând sau corectând și aprofundând cele ce s-au scris deja și în paginile acestei bogate reviste despre Bucovina. Bădia Eugen Dimitriu este unul dintre cei care s-au afirmat și remarcat prima oară în paginile acestei reviste, făcând parte din colegiul de redacție. 5 Încercând, în finalul rândurilor noastre, o analiză și evaluare asupra strădaniilor "scriitoricești" ale Bădiei Eugen

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
Bucovina. Bădia Eugen Dimitriu este unul dintre cei care s-au afirmat și remarcat prima oară în paginile acestei reviste, făcând parte din colegiul de redacție. 5 Încercând, în finalul rândurilor noastre, o analiză și evaluare asupra strădaniilor "scriitoricești" ale Bădiei Eugen Dimitriu, o facem în primul rând dintr-o perspectivă și motivație mai ales profund umană. Încercăm, totodată, să relevăm și valoarea memorialistică a operei sale. Trăind și suferind rigorile și ororile vechiului regim totalitar, în general, și ale acelui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
relevăm și valoarea memorialistică a operei sale. Trăind și suferind rigorile și ororile vechiului regim totalitar, în general, și ale acelui experiment torționar ca și alți numeroși intelectuali, între care Valeriu Gafencu, basarabean și el, sau universitarul teolog Dimitrie Stăniloaie bădia Eugen Dimitriu a descoperit în anii temniței că, dincolo de realitatea sa materială, trupească, firavă, Omul posedă și o existență spirituală. Prin credință, el își poate aduna și se poate fortifica în această forță, ca-ntr-o cetate, în care se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
cetate, în care se poate refugia, replia, revigora, sfida și înălța deasupra trupului aproape frânt de către acei indivizi stăpâniți de porniri satanice, animalice, sălbatice, care-și dezlănțuie ura, puterea fizică, pornirea de-a ucide, asupra unora din semenii lor. Scrisul bădiei Eugen Dimitriu reprezintă rodul descoperirii și folosirii acestei forțe spirituale salvatoare care încearcă să opună celor stăpâniți de ură și răzbunare mai ieri, dar și celor robiți azi de lene, necinste, minciună, lăcomie sau nepăsare lumea celor ce pot spera

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
Simeon Florea Marian și un amplu studiu despre fiul acestuia, Liviu Marian (1883-1942). Acest fiu a fost și el un cărturar profesor, traducător, poet, prozator, membru fondator al revistei "Junimea Literară" (1904), alături de Ion Nistor, George Tofan, Sextil Pușcariu. Colaborările bădiei la anuarul muzeului le-am putea numi și socoti după o expresie a bucovineanului Leca Morariu drept "multe și mărunte". Însă, aceste rânduri ca și rubrica permanentă ținută într-o vreme în "Monitorul de Suceava" anunță stilul său, predilecția pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
celor ce-au visat și încercat a înfățișa oameni, locuri, întâmplări, preocupări și frământări ale acestora și puzderia lucrurilor ce pot deveni simple amintiri ori piese de muzeu. II. Simțindu-se cu mult mai bine printre cărți decât printre oameni, bădia Eugen s-a împrietenit cu câțiva dintre acești oameni ai cărților și a izvodit, în calitate de coautor, în 1983, două volume de ghiduri biobibliografice Știința în Bucovina. Într-un singur volum, cel de-al III-lea, bunăoară, în aproape 300 de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
lucrare a lui Emil Satco, în 2004, Enciclopedia Bucovinei (Editura Princeps Edit, Iași, vol. I, 693 p. Și vol. II, 767 p.), la realizarea căreia între cei doi "colaboratori principali" îl aflăm pe Eugen Dimitriu și Erich Beck, ceea ce, pentru bădia însemna o mare cinste, de-a fi pus alături păstrând bineînțeles proporțiile cuvenite cu cel mai reputat bibliograf german al Bucovinei din toate timpurile. Truda sa migăloasă, răbdătoare, dificilă, îndelungată, aparent banală, s-a circumscris acelor strădanii anonime, care-au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
dezvoltarea și afirmarea unei largi mișcări culturale, în general, istoriografice, în special, pentru cercetarea și elucidarea unor noi și noi aspecte din trecutul Bucovinei, despre care aproape o jumătate de veac nu s-a putut nici vorbi public, nici scrie. Bădia Eugen Dimitriu, basarabeanul, e unul din pilonii acestei mișcări. Și faptul acesta nu e puțin. Studenți, doctoranzi, colegi de la Catedra de Istorie a Universității "Ștefan cel Mare" au căutat și utilizat și continuă să cerceteze în mod frecvent instrumentele sale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
căutat și utilizat și continuă să cerceteze în mod frecvent instrumentele sale de lucru, ghidurile biobibliografice din bibliotecile sucevene. III. În strânsă legătură cu mai sus amintita categorie a instrumentelor de lucru pentru cercetători, dar pe o treaptă valorică superioară, bădia Eugen Dimitriu poreclit de unii, mai în șagă, mai în serios, "șoarece de bibliotecă" s-a implicat și ne-a dat, fie în calitate de colaborator, fie de unic autor, câteva cărți de documente importante pentru mișcarea culturală. În 1991, împreună cu Petru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
hotare, fie de la sute de personalități din țară și străinătate, fie de la instituții cultural-științifice, între care Academia Română, Astra, Societatea Etnografică Austriacă, Societatea Academică "România Jună", de la Viena, Societatea Istorică Română împreună cu o altă carte, apărută în 1997, semnată tot de bădia Eugen și Petru Froicu, Simeon Florea Marian în amintiri, mărturii, evocări (Antologie, text stabilit, note, tabel cronologic și bibliografic de Petru Froicu și Eugen Dimitriu; studiu introductiv de prof. univ. dr. Ion Popescu-Sireteanu, postfață de prof. drd. Nicolae Cârlan, Editura

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
sub tipar). Această "adevărată enciclopedie populară" care interesează deopotrivă pe etnografi, lingviști, istorici, filologi, etimologi, dialectologi, medici, farmaciști, botaniști, naturaliști, filosofi, preoți etc. se dovedește a fi o monografie imensă, fără egal, prin semnificația ei bogată, în cultura universală. Preocupările bădiei Eugen Dimitriu, basarabeanul pentru cercetarea și valorificarea și a altor arhive sucevene s-au concretizat și în 3 volume de documente Scrisori către Leca Morariu (vol. 1, 2, 3, ediție îngrijită de Eugen Dimitriu, prefață și note Emil Satco, redactor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
Râmnicu Vâlcea sau dând lecții de muzică unor elevi interesați, pasionați, nefericitul universitar cernăuțean, Alexandru Leca Morariu, și-a salvat și a donat statului român orașului Suceava întregul său patrimoniu cultural foarte bogat, adunat și selectat de câteva generații. Și bădia Eugen Dimitriu, refugiat și prigonit și el, fie de sovieticii care ne-au ocupat, fie de regimul ce i-a urmat, instalat de ocupanți, s-a simțit îndemnat și animat de gândul frățesc de a-i face dreptate acestui cărturar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
nu-i convenea să-l afle dar, din nefericire, nici un om de talia lui George Călinescu nu voia, iertându-l pe Leca Morariu, să-l poată vedea și cu ceea ce acesta avea bun în tot ce făcea. De aceea, scrisul bădiei Eugen e, în acest caz, nu numai o sursă de cunoaștere mai exactă a unei realități istorice, în general, și a unor personalități, în special, ci și un gest de omenie, de dreptate, de bunătate, de îndreptare și răzbunare cavalerească

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
remarcat la Fălticeni și împrejurimi, în ultimele două veacuri, despre numărul mare de personalități care s-au format ori au activat aici vremelnic și apoi s-au ridicat și au plecat, fie spre alte centre, fie, mai ales, spre Capitală, bădia Eugen a fost pur și simplu vrăjit, cucerit, subjugat într-o manieră sentimentală, totală. Încât, după ce-a umblat în lung și-n lat, după ce-a adunat și selectat tot ce-a aflat mai de preț pentru Galeria Oamenilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
a umblat în lung și-n lat, după ce-a adunat și selectat tot ce-a aflat mai de preț pentru Galeria Oamenilor de seamă, după aproape trei decenii de când s-a inaugurat și dat spre vizitare această instituție muzeală, bădia Eugen Dimitriu a rămas atât de obsedat de tot ce s-a aflat în târgul de pe Valea Șomuzului în care a fost adoptat ca fiu al acestei urbe la 12 ani că prin anul 2002 el s-a grăbit și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
o temniță grea, un infern dostoievskian, care-l urmărea ca un vis urât, de care se temea și fugea cât putea, refugiindu-se în universul fălticenean. De aceea, cu forța spirituală pe care o descoperea în anii de temniță grea, bădia își prelungea, ca printr-o minune, existența trupească și printr-o deschidere spre transcendență, la o vârstă frumoasă adică între cei 78 și 86 de ani, cât are acum, când scriu aceste rânduri găsea în adâncuri o putere vie, încât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
Anton Holban, Horia Lovinescu și Monica Lovinescu apare transpusă în text cu o infinită grijă pentru detaliul biografic semnificativ și documentul relevant", autorul realizând astfel "o cronică de familie" (p. 6). Explicându-și el însuși și motivându-și acest demers, bădia dezvăluie și secretul vitalității scrisului său: "în lupta crâncenă pentru supraviețuire, am găsit un echilibru salvator: întoarcerea în trecut, cunoașterea temeinică a valorilor locale, călătorii pe cont propriu pentru documentare, dialoguri rodnice cu personalități ale zonei sau cu urmași ai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]