482 matches
-
de gunoi. Rondurile de flori, în culori vii, care ar fi oripilat-o pe Vita Sackville-West, erau plivite și vesele. Pe marginea bazinului pentru copii, se înghesuiau, scoțând țipete de bucurie, fetițe în chiloței, încercând să apuce să se mai bălăcească o dată înainte să se întunece. Lângă ele, mamele stăteau la povești pe rogojini. Totul alcătuia un tablou al traiului liniștit din suburbii. Însă nu se zărea nici urmă de tatăl ei. Îl întrebă pe paznicul parcului, care îl recunoscu posomorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătîndu-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întîmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existență era să mă mint cu ajutorul imaginației și al viselor. După ce beam, plecam în somn ca printr-o poartă secretă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
departe. Poate altfel m-aș fi dus și eu să dansez în noroi, să facem amândoi pe cerbii. "Daniel, ia-mă la țintă", mi-a strigat Dinu și m-a înjurat. Atunci am ridicat capul. N-avea decât să se bălăcească în noroi, dar de ce mă înjura? M-am îndreptat mânios spre el; el s-a dat înapoi și, brusc, râsul s-a transformat în urlet, deoarece Dinu a alunecat de pe pragul de pământ unde se afla și s-a scufundat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
căsătoria cu mine o perfectă acoperire pentru toate depravările ei. Se poate tăvăli în noroi. După aceea se înfășoară cu cearceaful căsniciei, scăpând de oprobriu. Nici nu e nevoie să se mai spele. Mai ales că a doua zi se bălăcește din nou. Și face totul fără nici o rușine. Nu vrea să se încurce oficial cu G. Ar însemna că se leagă de mâini. Dacă peste un an nu mai are chef de el? Sau peste o lună? Pe când așa... Eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scălda. Avea un corp dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau această impresie. Intra în mare cu multe precauții, bălăcindu-se la margine, chicotind și fugind înapoi de cum îi ajungea apa la genunchi, după care, căpătând curaj, avansa, înfrunta chiar câteva valuri, scoțând de fiecare dată țipete scurte, de plăcere amestecată cu teamă. Nu știa să înoate. Dacă-l răsturnau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă la Marta am prețuit calmul, întîlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul păcatul meu originar. Într-o zi am izbucnit iritat: "Curaj? Se bălăcesc și ei în furtună în căutare de senzații tari". Devenisem gelos pe piloții surâzători din fotografie, nu mai suportam s-o aud pe Laura admirîndu-i. Zâmbetul lor mi se părea o sfidare. Parcă mi se adresa: "De ce minți că ai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pericolul, că legătura mea cu Laura avea ceva serios, sincer, nu era una în stilul lui Aristide. Or, așa ceva era chiar primejdios. Ce căuta un sentiment viu între atâtea destine eșuate? Fiindcă așa e omul, nu-i place să se bălăcească singur; vrea să fie și alții alături de el în noroi. M-am îndîrjit. N-o idealizam pe Laura, poate nu era un înger nici ea, dar am simțit în clipa aceea că aș fi iubit-o chiar dacă ar fi fost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a așezat și el pe pat. "Și crezi că aici în azil...?" zise el, fără să termine întrebarea. Am înțeles ce vroia. Tocmai de aceea i-am răspuns brutal: "Aici, cel puțin, îmi iau pușca și mă uit cum se bălăcesc cerbii în mlaștină. Sânt eu vânătorul. Mă aleg doar cu scârba, nu-mi intră și noroiul în gură. Laura e o naivă." "Bănuiesc că, de fapt, n-o iubești", mi-a zis Dinu, după care omul acesta care nu fusese
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în noroi, câteva zile; cum mă ridicam din ea, gata să-mi revin, mă repezeam la sticle. Aveam un singur gând în cap, gelatinos, laș, să fug de cadavrul pe care-l zărisem, să nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doua oară. Pe vremea aceea... Însă acum... După ce a făcut armata, s-a pregătit și, în vară a dat lovitura. La F.F., la Matematici! Era bun în școală la acest obiect, nimic de zis, nu strălucea, dar nici nu se bălăcea în mediocritate. Păcat, însă, că matematicile n-au putut compensa, la bacalaureat, paralelismul său perfect cu literatura. Of, cuiul dracului! A terminat facultatea, a obținut catedră în sat, pe urmă a început-o pe cea de-a doua, Științele Economice
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
coș. Acum, mă simt ușor ca un fulg și nevinovat ca un înger... Și răzbunarea? Bomba? Bubuitura? Nu-s de nasul meu, nu-s eu în stare de așa ceva. Facă-le alții, dacă pot. Eu nu-s capabil să mă bălăcesc în... 3....tic-tac, tic-tac... Ce mi-o fi venit cu anonima asta? Nici măcar prin gând nu mi-a putut trece așa ceva. Îmi vine să râd. Bine că nici chiar în vis nu pot cădea așa de jos, cu toate că, de multe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aparențelor, apelul la artificiul naiv -, Kantor le adaugă încă una: „Protestele unei filozofii care, de la Platon și până în zilele noastre, decretează că scopul artei este mai curând acela de a revela Ființa și spiritualitatea ei, decât acela de a se bălăci în concretețea materială a lumii, în această escrocherie a aparențelor ce reprezintă nivelul cel mai de jos al existenței”. Kantor crede, dimpotrivă, că manechinul este indispensabil teatrului său, un teatru al morții, tocmai pentru încărcătura lui de materialitate datorată acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să mă stăpânesc, cu toate că apariția lui mi-a amintit chipul spălăcit și împietrit al Zittei, dușmana de care nu m-aș putea despărți și în preajma căreia simt un dezgust de mine însumi. - Ceea ce, în toată mlaștina asta în care mă bălăcesc, mă supără mai mult, este că Zitta a izbutit să ne despartă, după douăzeci de ani de viață laolaltă, se răsti la mine Omul cu ciocul de aramă. Apoi continuă ca pentru sine: - Cățeaua a fost în călduriă E hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de fapt am ologit-o numai o singură dată, cu o bătaie pe care cred că n-o s-o uite până la adânci bătrâneți. Nu atât pentru preacurvie îi muiasem coastele, cât mai mult pentru minciuna odioasă, în care m-am bălăcit din pricina ei. Incidentul pe care îl regret rezultase din vina mea, căci interpretasem fals realitatea. Credeam pe atunci că iarba e iarbă și că femeia de lângă mine trebuie să-mi fie roabă copleșită de har dumnezeiesc. „Abandonul” îl comit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se sprijină de mine atotîncrezătoare, când simt că sufletele noastre se unesc un moment în acord deplin. Câteodată o găsesc drăgălașă și trandafirie ca o purcea de pe o ilustrată pascală, în care, totuși, aparențele pledează contra nevoii de a se bălăci prin mlaștină. Are ochii calzi și negri, cu reflexe cărămizii, umeziți de umană bunătate. Când îi sărut pleoapa lăsată, un val de sânge îmi dă năvală în inima îmbătrânită. Îmi promit să uit mocirla în care se afundase și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de Manilla, așezat deasupra toaletei. De mai mult timp Ignatius încerca să se hotărască dacă să deschidă sau nu plicul. Trauma de a fi găsit de lucru îl afectase în mod negativ și aștepta ca apa caldă în care se bălăcea ca un hipopotam roz să-i calmeze sistemul nervos. Atunci va ataca plicul. Paradisul Vânzătorilor părea să fie un loc agreabil. Își va petrece timpul undeva pe râu, acumulând note pentru jurnalul său. Domnul Clyde avea evidente calități paterne, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cea Bună! Cât te-a costat până acum acest mic joc? Și să știi că n-am de gând să dau bani ca să schimb tapițeria divanului! — Ai dreptate. Cheltuiește-ți toți banii pe cai. Lasă ființa asta umană să se bălăcească în noroi. — Ar fi mai bine să-i scoți dinții aia din gură până nu-și mușcă limba. Atunci chiar că ai terminat-o. — Vorbind despre limbă, să fi auzit tot ce mi-a spus ea azi despre Gloria. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nici o vorbă. A dat numai din mînă a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decît balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară cînd s-a dus În concediu la mare. Acum știu că atunci În el a murit cineva ca o ființă dragă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ținuturi cețoase, Încapsulate În baloane sinilii de săpun, unde lumina soarelui Împroșca printre trunchiurile copacilor beți de atâta vânt. Cum putea cineva să se gândească la lucruri serioase sau să se Îngrijoreze sau să facă orice altceva decât să se bălăcească, să plonjeze și să se lăfăiască acolo, la hotarul timpului, În timp ce lunile Înflorite se scurgeau? Lasă zilele să treacă. Tristețea, memoria și durerea se Înnoiau afară, dar aici, până nu ieșea să le Întâmpine, voia să mai plutească nepăsător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
atâta ură, din inima mea ți-aș ciopli statuie. * Dintre toate cele ale mele, numai cerul nu-l pot împărți cu nimeni. * Nici o fereastră nu poate obtura privirile. * Inima mea e o țintă pe care nimeni nu o poate lovi. * Bălăciți-vă în sufletul meu - vă veți îneca în propria mocirlă. * Cel mai periculos dușman e cel de lângă tine. * Căldura vine din sobă, nu dinafara ei. * Dacă lumea nu ar exista, nu aș exista nici eu. * Înțeleptul nu face ce vrea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
un medic care Își palpează pacientul, ci mai degrabă ca o bătaie În ușă. Stă În fotoliu citind ziarul și ciocănește În brațul acestuia fără să-și dea seama. Parcă așteaptă să i se deschidă. Se Încuie În baie, se bălăcește o jumătate de oră În apă și nu Încetează să ciocănească plăcile de faianță de pe pereți, de parcă ar căuta o comoară ascunsă sub ele. Sau obiceiul de a spune tot timpul În idiș Azoy1 În loc să răspundă când i se vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să își piardă vacanțele de vară, familiile au lăsat părinți bătrâni și imobilizați singuri în Paris. Titlurile ziarelor urlau despre bătrânii care muriseră în apartamentele încinse ca un cuptor, în timp ce copiii și nepoții lor țopăiau pe plaje mediteraneene sau se bălăceau în lacuri alpine. Îmi părea rău pentru acei bătrâni, care nu erau probabil mai în vârstă decât mine, dar îmi făceam griji pentru copiii lor. Nu aveau nici o idee despre ce li se pregătea. Era trecut de cinci, dar soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era vară. Zach și-a desfăcut vesta de salvare și și-a dat-o jos. Doamne, m-a înnebunit, a declarat el aruncând-o într-o parte. De-aici pân’ la Barth e numai apă liniștită. Poți să te mai bălăcești o dată. Zach și Jina s-au sărutat o vreme, apoi s-au desprins din ochiul de apă. Au plutit prin capodopera canionului - dealuri din granit negru ca tăciunele, punctate, din când în când, de câte-un cuib de vultur: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Îi spusese Karl arătând spre satele de pe coastă. Totuși, nu sunt nefericiți din pricina asta. Nici nouă nu ne trebuie ase menea lucruri, suntem și noi ca toți ceilalți. Astfel, se mulțumeau cu plăcerile lor simple. Adam a Învățat să se bălăcească aproape de țărm, iar când marea era calmă trecea Înot peste recif Împreună cu Karl. Se lăsa să plutească o vreme În liniște, apoi Îl cuprindea spaima de imensitatea oceanului, de nenumăratele primejdii care-l pândeau și Începea să dea din mâini
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fie împodobiți cu tablouri care să se inspire din tufele de ienupăr, din bălțile în care se oglindeau norii și din mestecenii de pe câmpia netedă spre ușor deluroasă. De dorit, dar fără a fi comandată, se dorea și o nimfă bălăcindu-se. Pentru a face studii după natură, primeam liber; dimineața participam, e drept, la instrucția obișnuită - mai întâi cu lopata, apoi cu carabina de 98 -, după-amiaza, însă, aveam voie să părăsesc tabăra cu cutia mea de acuarele, cu sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]