476 matches
-
iar seara se plimbau pe faleză, holbîndu-se la aceleași tarabe seară de seară. La plajă, mama stătea de obicei pe cearșaf, ungîndu-se cu creme și întorcînd cîte o parte a corpului spre soare. Din cînd în cînd intra în apă, bălăcindu-se puțin sau doar stropindu-și cu apă pielea, fiindcă nu știa să înoate. N-o învățase nimeni. El, Cornel, construia castele din nisip și își îngropa eroii din plastic, pentru a vedea cît de repede se pot dezgropa și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
o emisiune consacrată animalelor, contesa a explicat că porcul este curat. Dacă e murdar e numai pentru că nu are de ales. Închis de obicei într-un grajd îngust și întunecat, fără apă ca să se spele, porcul se tolănește și se bălăcește toată ziua în cloaca lui. Dați-i apă, puneți-i la dispoziție un bazin sau un iaz și veți vedea ce mult îi place să se scalde, și cum iese de acolo curat și binedispus. Dacă pare uneori să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
spune că baia de noroi spală ființa, o face mai curată: poate fi folosită atât în purificarea trupului, cât și a sufletului. Pentru a avea pielea fină, pentru a se înfrumuseța, din pură cochetărie, Cleopatra și regina din Saba se bălăceau, și ele, în glod. Astăzi, procedeul se numește "baie de nămol"; o femeie care se acoperă cu pământ umed își face o "baie de nămol", o femeie care își pune noroi pe față își face o "mască de argilă". Practicate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Răsăritul și Apusul erau doi frați siamezi/ Un fel de soare negru mă locuia/ Un fel de pasăre augustă a neantului (...)// Într-o arenă fără gladiatori/ într-un câmp cu flori sălbatice,/ străpuns de lăncile asfințitului// Astfel mă amintesc:/ incongruent, bălăcindu-mă în congruențe,/ nufăr al muțeniei,/ custode al scrierilor apocrife,/ hidalgo al speranței". Biologicul, organicul pur este scena acelorași lupte; ca într-o arenă internă, spațiu de dezvoltare și interacțiune surdă a funcțiilor fiziologice, organele vitale, ele însele transformate în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe care vara „gemea colbul” pe ele, vorba lui Ion Creangă, iar iarna erau troienite, că zile în șir nu puteai ieși din ogradă, se afla un șes imens cu iarbă, buruieni, cu tranșeie pline cu apă în care ne bălăceam și în care am învățat să înot, acea împărăție a toate bune pentru puștani ca noi, ce devenise după război un cimitir uriaș de epave ale unor tancuri, avioane, camioane și camionete cu trei roți, verzi, albastre, cachi, argintii, de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
civile la magazie, haine pe care aveam să le mai vedem abia peste doi ani, la lăsarea la vatră - și goi pușcă, am intrat în baie. Ne-a lăsat să ne spălăm aproape cât am vrut, chiar începusem să ne bălăcim împroșcându-ne cu apă unul pe altul. Pe urmă am ajuns în fața unei uși unde nu te întreba nimeni ce talie porți sau ce număr ai la picior; eu m-am nimerit cu niște pantaloni pe măsură, iar ca încălțăminte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trecea prin stânga bojdeucii și se pierdea în vale, unde se vărsa în apa Calcainei. Fundul și malurile acestui pârâu cu apa limpede erau căptușite cu pietre cu margini rotunjite, acoperite de mușchi, pe care alunecam, noi, copii, care ne bălăceam în el desculți și dezbrăcați. Bojdeuca se părăginise de tot prin 1910. Acoperișul din partea dreaptă se prăbușise, pe casă și în odăi creșteau tufani de buruieni, iar ploaia și ninsoarea grăbeau degradarea ei. La poartă se mai găseau cei doi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dale enorme, dislocate și desfundate; case joase cu un simplu parter; garduri de uluci din lemn mâncat de cari, sordide curți de păsări, vaste spații necultivate în jurul locuințelor, legiuni de câini vagabonzi, de porci, de gâște zgomotoase, de mârțoage, toate bălăcindu-se și zbătându-se în dezordine: așa se prezintă acest târgușor pe care dicționare impertinente îl califică drept oraș fortificat și port activ. Singura noastră dorință era să ne îndepărtăm de aici cât mai repede cu putință. Ni se mărturisi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Voi, dragi provensali, încă și mai fericiți, de vreme ce nu cunoașteți iarna, plângeți-ne! Când cineva a trăit pe meleagurile voastre parfumate, sub splendidul vostru soare, cum se poate hotărî să vină să lupte împotriva unui climat hiperborean și să se bălăcească în aceste orașe noroioase? Fiți vigilenți, călători temerari! Și voi, prieteni atât de dragi din cenaclul de pe rue de Seine, care ne felicitați pentru soarta noastră și doreați să o împărtășiți, aflați în fine adevărul despre această țară! Iarna oferă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
intervale mereu mai scurte. Rămase până târziu sub cerul nemișcat, în pustiul de nisip și ape. Amurgul îl găsi sub valuri, abandonat adorației marine. Se afla în vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă sau rabin dolofan, cu bărbuță argintie, se bălăcea drăgăstos lângă consoartă, ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie lăptoasă, zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe pernele compartimentului gol. Încerca să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Iubirea... iubirea... ― Iubirea voastră însă ne hrănește cu gloanțe sau spânzurători, zise Gross cu o asprime răutăcioasă. Azi Svo-boda, mâine eu sau poate voi, cei cu iubirea... Și încaltea Svoboda a încercat să se smulgă din murdărie, pe când noi ne bălăcim mereu... ― Sper că nu vei face apologia trădării? îl întrerupse iar grav locotenentul de huzari. ― Dacă în vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, niște ticăloși ar spânzura acasă pe tatăl tău sub o învinuire oarecare, spune, eroule, n-ai imita
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ierarhiile. Ce să facă prostul cu o perucă de anonim ? Ucenicul care uită să-și insulte maestrul este lipsit de personalitate. Târâtoarele râd întotdeauna de puii de vultur care se mai izbesc uneori de stânci. Unii nu acceptă să-și bălăcească picioarele decât la izvor. Ca procent, prostia nu a mai crescut, se pare, în ultimile secole. Dar este mult mai harnică. Neavând suficient creier, proștii și-au dezvoltat plămânii. Suspiciunea este cea mai îndrăgită bâtă a trogloditului. Troglodiții se descurcă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu mizerie chiar și după ce devin statui. Unele păcate au farmecul penumbrei din pictură. Un singur zeu și - a păstrat soclul : forța. În imaginația ratatului, viciul are conturul unui uluitor colac de salvare. Există picioare care nu acceptă să se bălăcească decât în izvor. Când vine vorba de corupție, nu există demnitar care să nu se considere o fată mare în bordel. Două cauze degradează omul : sărăcia lucie și bogăția în exces. Șansa omenirii e că, în materie de spirit, hienele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
împletită în cearșafurile albe de damasc subțire și răcoros. Cred că lucea și datorită cremei cu care se dădea câte o oră în flecare seară, poate și din lipsă de altă preocupare, dar sigur și din cauza soarelui în care se bălăcea toată ziua. Avea o poziție ireală, parcă era fracturată, așa de nefiresc îi stăteau mâinile și picioarele. Nu avea nici un fir de păr pe corp. Nicăieri, adică nici măcar acolo, unde parcă ar fi trebuit doi, trei cârlionți necopți. Câteodată, traversa
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Scala cea roșie”, ascundea gura unei peșteri care se prelungea până sub sat. Se zicea din bătrâni că demult, demult, acolo se adăposteau localnicii când năvăleau turcii. Pe firul văii curgea o apă căreia-i zicea ,,gârlă”, în care se bălăcea vara, în care învățase să înoate. Aflase mai târziu că de fapt îi zicea ,,Ciorna”, denumire care suferise o pronunțată influență rusescă. Pe malul stâng al apei, printre sălcii umbroase, mori pentru măcinat porumbul și pive cu găvane mari din
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
multe straturi de haine. După vizita la farmacie, Ashling s-a trezit plimbată prin parcul Stephen’s Green, unde a fost obligată să stea pe o bancă și să se uite la lac prin lumina soarelui care apunea. Păsări se bălăceau pe apă, iar Ashling se întreba când va putea merge acasă. În curând, îi promise Monica. În curând. Bun. Apoi a reluat privitul păsărilor. —Rațe, observă ea. —Exact! Rațe! Monica era atât de animată, de parcă Ashling avea doi ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se arcuiește În unghi drept după colțul cimitirului (de ce o fi așezat astfel acest cimitir n-am reușit să Înțeleg niciodată), de ora somnoroasă a amiezii, de o anumită oră a amiezii, care plutea vag În aerul lichid și se bălăcea În praf cu vrăbiile prostuțe sau intra În fântână, odată cu ciutura goală ce se izbește de ghizduri cu sunet dogit ce-ți sparge timpanul; dar tu nu Îl auzi, ești preocupat de arătarea aceea, ce dracu’ o fi fost, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În vâltoarea de sub pod ca să iau bărcuța de hârtie În care E. Îmi trimitea un răvaș secret. Mama mea nu m-a lăsat niciodată, din prea mare grijă, să intru În apa mai adâncă. La vârsta când ceilalți copii se bălăceau În bazinul morii, eu stăteam spectator. Grija ei exagerată să nu mă Înec m-a ținut mult timp departe de o plăcere extraordinară. Atunci când am Început să mă mențin pentru prima dată la suprafața apei, să plutesc În derivă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din New York? Emmy nu-și dădea seama dacă el glumea sau vorbea serios și lucrul ăsta i se păru enervant. — Leigh din New York face foarte bine, zise ea pe un ton mai ironic decât ar fi vrut. Apoi, în timp ce își bălăcea picioarele în apa caldă și îl privea pe băiatul ăsta care se uita la ea, brusc simți că nu-i mai pasă ce crede el. — Are o săptămână încărcată la serviciu și nu pare să se bucure prea tare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să își piardă vacanțele de vară, familiile au lăsat părinți bătrâni și imobilizați singuri în Paris. Titlurile ziarelor urlau despre bătrânii care muriseră în apartamentele încinse ca un cuptor, în timp ce copiii și nepoții lor țopăiau pe plaje mediteraneene sau se bălăceau în lacuri alpine. Îmi părea rău pentru acei bătrâni, care nu erau probabil mai în vârstă decât mine, dar îmi făceam griji pentru copiii lor. Nu aveau nici o idee despre ce li se pregătea. Era trecut de cinci, dar soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un medic care Își palpează pacientul, ci mai degrabă ca o bătaie În ușă. Stă În fotoliu citind ziarul și ciocănește În brațul acestuia fără să-și dea seama. Parcă așteaptă să i se deschidă. Se Încuie În baie, se bălăcește o jumătate de oră În apă și nu Încetează să ciocănească plăcile de faianță de pe pereți, de parcă ar căuta o comoară ascunsă sub ele. Sau obiceiul de a spune tot timpul În idiș Azoy1 În loc să răspundă când i se vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să mă stăpânesc, cu toate că apariția lui mi-a amintit chipul spălăcit și împietrit al Zittei, dușmana de care nu m-aș putea despărți și în preajma căreia simt un dezgust de mine însumi. - Ceea ce, în toată mlaștina asta în care mă bălăcesc, mă supără mai mult, este că Zitta a izbutit să ne despartă, după douăzeci de ani de viață laolaltă, se răsti la mine Omul cu ciocul de aramă. Apoi continuă ca pentru sine: - Cățeaua a fost în călduriă E hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de fapt am ologit-o numai o singură dată, cu o bătaie pe care cred că n-o s-o uite până la adânci bătrâneți. Nu atât pentru preacurvie îi muiasem coastele, cât mai mult pentru minciuna odioasă, în care m-am bălăcit din pricina ei. Incidentul pe care îl regret rezultase din vina mea, căci interpretasem fals realitatea. Credeam pe atunci că iarba e iarbă și că femeia de lângă mine trebuie să-mi fie roabă copleșită de har dumnezeiesc. „Abandonul” îl comit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se sprijină de mine atotîncrezătoare, când simt că sufletele noastre se unesc un moment în acord deplin. Câteodată o găsesc drăgălașă și trandafirie ca o purcea de pe o ilustrată pascală, în care, totuși, aparențele pledează contra nevoii de a se bălăci prin mlaștină. Are ochii calzi și negri, cu reflexe cărămizii, umeziți de umană bunătate. Când îi sărut pleoapa lăsată, un val de sânge îmi dă năvală în inima îmbătrânită. Îmi promit să uit mocirla în care se afundase și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fie împodobiți cu tablouri care să se inspire din tufele de ienupăr, din bălțile în care se oglindeau norii și din mestecenii de pe câmpia netedă spre ușor deluroasă. De dorit, dar fără a fi comandată, se dorea și o nimfă bălăcindu-se. Pentru a face studii după natură, primeam liber; dimineața participam, e drept, la instrucția obișnuită - mai întâi cu lopata, apoi cu carabina de 98 -, după-amiaza, însă, aveam voie să părăsesc tabăra cu cutia mea de acuarele, cu sticla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]