599 matches
-
cu asprime de la toate aceste. Ș-apoi, când venea moșneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă melița; că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; și că s-o alunge de la casă; s-o trimită la slujbă unde știe, că nu-i de chip s-o mai ție; pentru că poate să înnărăvească și pe fata ei. Moșneagul, fiind un gură-cască, sau cum îți vrea să
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
posibilității supunerii. Toate indicațiile inițiatice sunt întrunite, feciorilor li se cere în mod direct și în răspăr să devină eroi civilizatori, iar mesajul este înțeles tocmai prin prisma psihologiei inverse: „Ei, cum se urcară pe scaunu împărăției, nici laie nici bălaie, să intre în împărăția Arăpușchii, că ei gândeau că tatăl lor numai își făcuse spaimă, fiindcă ei nu vedeau în țara vecină cu a lor dinspre soare-apune decât câmpii și iar câmpii, pustii goale; orașe, or sate, or oameni, neam
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
voiau să nască la maternitate, voiau acasă, cu moașa satului. Dispensarul avea în evidență 83 de copii 0-1 an în cele 8 sate ale comunei: 1) în Valea Boțului erau în anii 1970 - 10 copii 0-1 an 2) în Brad - Bălaia erau în anii 1970 - 24 copii 0-1 an (acestea sunt sate la distanță față de Centru; nu erau mijloace de deplasare); 3) în Valea Boțului, problema nu era a copiilor 0-1 an, ci a lui Sandu Gheorghe, pensionat pe caz de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
încremenească la vederea îngerului blond sub formă de fată, în albastru-mbrăcată,/ Părul cel blond (s.n.) împletit într-o coadă îi cade pe spate 149. Sunt primele semne esențiale pe care se va structura întreaga lirică eminesciană de mai târziu. Părul bălai și floarea albastră, care se pot confunda cu imaginea iubitei ideale sunt intuite de copilul poet încă de atunci. Izvorul lor a răsărit în mod natural, iar apele acestuia se vor răspândi în tot tărâmul creației eminesciene. Se sesizează, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în apă sfâșia fața senină a lacului 190; un soi de "echilibristică" pe muchie de cuțit se desfășoară în sensurile deslușite ale fiecărui cuvânt: Și de odată văzură în urmă-le un luciu întins, limpede adânc, în a cărui oglindă bălaie se scălda în fund luna de argint și stelele de foc191. Cuvintele sunt și mai grele de sens atunci când instanțele o cer; cotoroanța spre exemplu este cuprinsă de somnul ei de fier și se afundă în adâncul cel vrăjit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se întâmplă așa, imaginile trec către categoria senzațiilor: Râuri reci, izvoare reci218; poetul se întoarce însă repede la cele preferate: Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde până-atunci nu călcase picior de om?219 Așadar, izvorul e tâlcuit prin însăși natura lui, trebuie să fii ales/inițiat ca să-i înțelegi glasul, căci prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în mine versurile lui Labiș, atît de cuprinzătoare: "Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire;/ M-aștepți cu vinul roșu, voioasă să mi-l dai,/ Dar sînt acum departe, privind în amintire/ O mamă grijulie și-un băiețel bălai". În seara aceea, a anului 70, eram fericit. O piesă de-a mea plăcuse mai multor teatre și fusese inclusă în planul repertorial. Fusesem cu o săptămînă în urmă la teatrul din Arad, unde am citit piesa în prezența celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
făcu să stea Într-o poziție care să-i permită să stea În capul oaselor ca să-și bea cafeaua. Sorbi o dată lung, se foi Într-o poziție mai comodă și spuse Încet: — Paola. Dinspre umflătura lungă de lângă el, consoarta lui bălaie nu oferi nici un răspuns. — Paola, repetă el pe-o voce puțin mai puternică. Tăcere. — Mmm, ce cafea bună! Cred că mai iau o gură - ceea ce și făcu zgomotos. Din umflătură ieși o mână, se transformă În pumn și-l lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
brațe și[-l] aruncă de sus, apoi recăzu leșinată în corabia aerului. {EminescuOpVII 276} [POVESTE INDICĂ] 2259 De mult, de mult a fost un Împărat în țara departată a Indiei și avea o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui, dacă soarele a plâns vodată. În nopți cu lună, când se primbla prin întune [coa ]sele dumbrăvi de laur ale castelului răsărit din rădăcini de stânci, ea auzea un glas frumos, parcă de privighetoare, totuși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la o palmă de inima mea. Un fier vechi, asemănător frunzei de salcie, și nu de laur, ca în zilele noastre. Lăncierul cu brațul ridicat și gata să lovească era un tânăr musculos, gigantic chiar și pentru un longobard. Părul bălai îi era prins într-un conci la ceafă, și ochii albaștri mă fixau nemilos. Era gol pușcă, dar n-avea nicio jenă, în sandale de piele legate de glezne. Fața, asemenea întregului corp, îi era rasă. Mi-a sărit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plimba țanțoșă simțindu-se, pentru o zi, ca o prințesă din lumea zânelor (această etapă durase mai puțin de un an, timp în care purtase rochițe roz și o lăsase pe mama să-i pună agrafe și panglici în părul bălai și ondulat. După aceea hotărâse că prințesele-zâne nu mai erau la modă, își tăiase părul cu o forfecuță de unghii - spre groaza mamei sale - și refuzase să mai poarte vreodată rochii. Cedase până la urmă când venea vorba de rochii, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un albastru viu și un chip uluitor. Fusese mirat să simtă un fior puternic străbătându-l atunci când își dăduse seama că se afla în fața unei femei splendide. Ce naiba, își spuse, doar văzuse sute de femei mult mai frumoase, cu păr bălai și ochi albaștri în California! Era imun la blonde cu ochii albaștri. Și era imun și la Darcey McGonigle. O părăsise pentru că se îndrăgostise atât de brusc și de total de Nieve. Numai că, acum că o revăzuse pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
însemna totul pentru ea. Își revenise din asta. Dar nu fusese în stare să-și revină din sentimentul de umilință pe care îl simțise ca femeie părăsită. Și acum că îl vedea pe Aidan acolo, cu soarele luminându-i părul bălai și cu durerea dispariției lui Nieve întipărită în ochi, își dădu seama că de mult nu mai era îndrăgostită de el. Ceea ce păstrase în minte și se lepăda acum de ea în mod miraculos era autocompătimirea. Și acum simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-ai cupă cea de aur la mesele nemuritoare Copiii tăi din áripile lor de foc bătut-au, încoronați cu-al cerurilor aur. 230 Și sfintele-ți picioare pe treptele divine au pășit, prea sfinte pentru picioare alte, Si buclele-ți bălaie ochii ți-au umbrit în fața strălucirii cei divine, Căci pe atunci păzeai cu Aprigul Urthona viile porți a' cerului, Însă cu el acuma te-ai plecat, cu-adevărat pînă la porțile infernului. Fiindcă vinu-Atotputernicului lui Urizen l-ai dat 235
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și sălbatic, aoi, care punctează cupletele. Cel al baladelor românești este mai grațios: îl înflorează poemul. Se simte că această poezie este a unui popor de agricultori și păstori îndrăgostiți de flori: "Foicică izmă creață [...], Numai unul are greață, Voinicel bălai la față [...]. Foicică vinețea [...], La icoane se-nchina [...]. Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca." "Foicică viorea [...], Drept la taică-su mergea [...] Foaie verde de trifoi, Trece anul, trecu-mi doi [...]. Foicică ș-o lalea, Ursitoarea se
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de iute, încât i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul cerului într-un adânc nevăzut.,, ,,— Aruncă năframa, zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și deodată văzură în urmă-le un luciu întins, limpede, adânc, în a cărui oglindă bălaie se scălda în fund luna de argint și stelele de foc.,, ,,— Am scăpat, zise calul cel cu șapte inimi. Stăpâne, adaogi calul, tu ai izbit Miazănoaptea, de a căzut la pământ cu doua ceasuri înainte de vreme, și eu simt sub
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
6); forță (5); mare (5); adolescent (4); atracție (4); drăguț (4); el (4); mic (4); sex (4); simpatic (4); tip (4); gen (3); isteț (3); mușchi (3); partener (3); sport (3); vesel (3); (2); adolescență (2); ajutor (2); amabil (2); bălai (2); bicicletă (2); bou (2); brunet (2); coleg (2); cuplu (2); femeie (2); gentleman (2); idiot (2); liniștit (2); mașină (2); militar (2); mincinos (2); minciună (2); mîndru (2); naiv (2); orgoliu (2); păr (2); prieteni (2); relație (2); sprijin
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lînă (116); animal (114); blană (46); creață (41); brînză (39); miel (37); berbec (27); albă (25); creț (23); capră (20); neagră (19); lapte (15); cioban (12); Paște (10); alb (8); blîndă (8); mioară (8); turmă (8); pufos (7); cîmp (7); bălaie (6); carne (6); iarbă (6); stînă (6); vacă (6); Becali (5); proastă (5); caș (4); păr creț (4); mîncare (4); ovină (4); animale (4); bîrsană (3); blîndețe (3); Machidon (3); mare (3); bătrînă (2); behehe (2); bou (2); cal (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mei; îi simțeam suflarea ei de gheață și îi vedeam, fără să mă uit înapoi, văpăile ochilor". Aparent interminabila încatenare de coșmaruri care efasează granițele dintre real și ireal se încheie cu concluzia că fata de pe masa de disecție era Bălaia, o prietenă din copilărie, albă (paloarea tipică anemicilor), zveltă și cu ochii verzi. Revelația îl proiectează pe Trubadur într-o criză de nervi, fiindcă "[l]umea s-a prefăcut într-o mocirlă în care numai porcii se răsfață". Oricum, întâlnirea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
primordială a copilăriei (avem în vedere și mitologemul lui Pascoli il fanciullino) se împlinește destinul Cătălinei în peisajul umanizat după "ruptură": " Finalul poemului, scrie Marin Mincu, imaginează cuplul nediferențiat din copilărie: Cătălin și Cătălina sunt "doi copii cu plete lungi bălaie". Reveria conferă dragostei proiectate în copilărie statutul de androginie pură, perfectă prin candoarea gesturilor. Deși amândoi își spun cuvinte ce apar ca replici consecutive în poem, avem de-a face cu un dialog simultan, cu un "duet interior animus-anima"". Dar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și totuși a fost unul dintre marii noștri sculptori. Mie nu-mi lipsesc decât câteva degete. De ce m-aș fi plâns? Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, nu ai nevoie de scuze, ba că-i laie, ba că-i bălaie. Când vrei să faci, faci! (De fapt, cum frumos spune maestrul, cu dulceața graiului moldovenesc: Dacă vrei să fași ceva, fași! Treci și prin foc și prin apă și faci! Bineînțeles, asta nu se poate dacă ești golit de orice
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Este cel mai frumos lucru pe care mi l-am dorit”, îmi spune omul care și-a petrecut o bună parte din viață în preajma micuților, care-i sunt cei mai dragi. Le-a îndrăgit pe fetițele venite odinioară cu cosițele bălaie, apoi crescute la braț cu cântecul de voie bună, pe Elena Huțu, Diana Păscuțiu, Amalia Gaiță, Andrada Dumitru, Floriana Pachia, Georgiana Militaru, pe băieții Andrei Tiba, Robert Fu, cel din urmă mezinul marii familii a coriștilor de o șchioapă. Micul
Agenda2005-36-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284163_a_285492]
-
cuvîntul ceai mi se pare însă un exemplu cert și ușor databil: curent în anii ’70, pare să mai circule azi doar în melodii nostalgice („Mi-e dor să mai merg la un ceai, la un ceai, / Să fiu liceanul bălai etc.”). Există, în plus, clare diferențe regionale. Un schimb de mesaje de pe un forum din Internet pare să indice că substantivul bairam e simțit ca „regățenism”, poate ca muntenism, dacă nu chiar ca element tipic al argoului din Capitală: un
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
ajunge el la putere. Antonescu a avut aceste reacții după ce EVz i-a filmat noua locuință, despre care au spus că ar costa peste 400.000 de euro. "Spuneți și celor de la Evenimentul zilei că, după ce se termină, după ce înțarcă bălaia, cum se zice în popor, s-ar putea să mai vrea să mai fie ziariști, adică este o meserie pe care trebuie să o respecți", a spus Crin Antonescu în emisiunea lui Radu Moraru.
Crin Antonescu ameninţă EVZ: după ce înţarcă bălaia, s-ar putea să îşi mai dorească să fie ziarişti () [Corola-journal/Journalistic/45898_a_47223]
-
Crin Antonescu. El ne-a prezentat și motivele care au dus la prăbușirea încrederii lui Crin Antonescu, potrivit unui sondaj recent ale cărui rezultate nu au fost încă publicate. Din cauza inconsecvenței dânsului, pe de o parte - când e laie, când bălaie. Și lumea amendează în general chestiile astea. Și din cauza faptului că este perceput ca fiind perdant. A pierdut postul de lider la PNL, a ieșit din lumina reflectoarelor, nu mai este o voce dominantă în zona Opoziției și nu mai
Încrederea în Crin Antonescu a ajuns la o valoare cu o singură cifră, susține Mirel Palada by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/82284_a_83609]