2,818 matches
-
edituri (Nagard în Italia și Europa Nova în România), o universitate privată (al cărei proprietar este), Universitatea Europeană Drăgan (fondată în 1991 la Lugoj), o stație TV, una radio (Radio NovaFm), un ziar săptămânal (Redeșteptarea) și un cotidian local (Renașterea Bănățeană) - toate în România. De asemenea a mai finanțat construirea lângă Orșova a unei statui înalte de 40 de metri a lui Decebal (cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa). Datorită unor cărți pe care le-a publicat a fost
Iosif Constantin Drăgan () [Corola-website/Science/303408_a_304737]
-
Averea, el a fost văzut în București câteva zile mai târziu, luând cina într-un restaurant împreună cu soția. Din portofoliul „imperiului” Drăgan fac parte companii precum Butan Gas, editurile Nagard și Europa Nova, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj, publicațiile Renașterea bănățeană și Redeșteptarea, postul de radio Nova FM Lugoj, tipografiile Fed Print din București și Lugoj. În plus, familia Drăgan deține și bunuri imobiliare valoroase. De asemenea, a publicat și trei volume în domeniul cercetărilor de marketing și anume: A mai
Iosif Constantin Drăgan () [Corola-website/Science/303408_a_304737]
-
al II-lea, iar în particular înființării în 15 decembrie 1938 a Frontului Renașterii Naționale, o formațiune totalitară, care dădea startul unipartidismului român. În aceeași zi de 15 decembrie 1938, Iuliu Maniu și alți cincizeci de membri importanți (ardeleni și bănățeni) ai Partidului Național Țărănesc, au prezentat regelui Carol al II-lea un memorandum: "Patria de lux. Memorandul românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crișana, Satu-Mare, Maramureș) prezentat M.S. Regelui Carol II în 15 decembrie 1938", în care este sever criticată dictatura
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
(Pecica, județul Arad, 20 februarie 1813 - Budapesta, 1894) a fost un jurist, politician, scriitor, ziarist, critic și istoric de artă maghiar, fondatorul muzeelor timișorene. Unul din cei mai de seamă bănățeni, Ormós Zsigmond s-a născut la Pecica în anul 1813, a studiat la Arad, Timișoara, Szeged, Oradea și Pozsony (Bratislava de astăzi). La Timișoara s-a reîntors ca jurist, după terminarea studiilor, având deja o activitate destul de bogată în domeniul
Zsigmond Ormós () [Corola-website/Science/314108_a_315437]
-
obiecte de artă, a pus bazele Societății de Arheologie și Istorie din Ungaria de Sud, nucleul Muzeului Banatului, dar și al Muzeului de Artă din Timișoara. Colecția lui de pictură, grafică și artă decorativă italiană, flamandă, germană, austriacă, maghiară și bănățeană, constând din lucrări de primă mână, respectiv copii după mari maiștri, va intra în patrimoniul asociației menționate prin donația lui testamentară din 18 septembrie 1895. Savantul Ormós Zsigmond s-a stins din viață la Budapesta, în 1894.
Zsigmond Ormós () [Corola-website/Science/314108_a_315437]
-
de artă și mecena. A fost președinte-fondator al Societății de Arheologie și Istorie din Ungaria de Sud (Banat). Și-a donat prin testament Muzeului de Artă colecția sa de pictură, grafică și artă decorativă italiană, flamandă, germană, austriacă, maghiară și bănățeană. Bustul său a fost realizat de Béla Szakáts și dezvelit la 9 mai 2014. Inginer, director al Societății de Tramvaie Comunale Electrice și al Uzinei Electrice Comunale. În 1938 a inventat instalația de sudat șinele de tramvai la locul de
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
dioica"), brândușa galbenă ("Crocus moesicus"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), o specie de garofiță ("Dianthus trifasciculatus"), șofran ("Crocus banaticus"), linum ("Linum pubescens"), crucișor ("Pulmonaria rubra"), vinariță ("Asperula odorata"), brei ("Mercurialis perenis"), năpraznică ("Geranium robertianum"), cimbrișor de câmp ("Thymus serpyllum"), garofiță bănățeană ("Dianthus banaticus"), sânziene de pădure ("Galium schultesii"), crin de pădure ("Linum uninerve"), talpa ursului ("Acanthus balcanicus"), ai sălbatic ("Allium moschatum"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), carlina ("Carlina acanthifolia"), stupitu-cucului ("Cardamine pratensis ssp. rivularis"), sulițică ("Dorycnium pentaphyllum ssp. germanicum", săbiuță ("Gladiolus illyricus"), poroinic
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
Timișoara este primul ziar privat înființat după Revoluția din 1989, la Timișoara, în ianuarie 1990, prin preluarea ziarului „Luptătorul bănățean”, denumire atribuită la Revoluție fostului oficios al PCR Timiș, „Drapelul roșu” care în noua ipostază a îndeplinit rolul de organ de presă al "Societății Timișoara". Primul număr al ziarului Timișoara a apărut pe piață la 23 ianuarie 1990, tipărit în
Timișoara (ziar) () [Corola-website/Science/331600_a_332929]
-
trimiși la tarul Samuil care la vederea unei asemenea grozavii face un atac de cord și moare. Pe drumul de întoarcere Vasile ÎI îi supune și pe sârbi și îi readuce sub ascultarea imperiului; atrage sub controlul său și voievodatul bănățean al lui Ahtum (amenințat de ungurii care nu aveau nici un drept) și apoi se abate la Atena unde aduce mulțumiri pentru victorie Sfintei Născătoare de Dumnezeu în biserică de pe Acropole în care fusese transformat Parthenonul. Vasile al II-lea Bulgaroctonul
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
călușari, pe la început de secol, un joc de sorginte romană, iar după formația de dansuri condusă de Zărie Cocie, cea care a făcut turnee la Budapesta și Chișinău, a jucat în fața președintelui Bulgariei. O impresie deosebită a făcut prezentarea brâului bănățean, la faza națională, la București, în 1976-1977, în fața unor specialiști de marcă, Emilia Comișel, Tita Sever, Puiu Vasilescu și alții. Echipa de dansuri condusă de profesorul Nicolae Cocie, a avut și un moment de vârf în anul 1963, când a
Borlova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301072_a_302401]
-
în 1976-1977, în fața unor specialiști de marcă, Emilia Comișel, Tita Sever, Puiu Vasilescu și alții. Echipa de dansuri condusă de profesorul Nicolae Cocie, a avut și un moment de vârf în anul 1963, când a contribuit la turnarea filmului „Suită bănățeană”. Lucrările au mers din bine în mai bine, până în 1967, când a primit titlul de laureat la un festival internațional al formațiilor de dansuri populare din țările balcanice și din zona Mării Adriatice și în general la toate competițiile organizate
Borlova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301072_a_302401]
-
viorii sale este cald, bogat și străbătut de resurse de culoare și expresie, iar tehnica îi este fermă în pornirile ei, avântată și îi poate asigura o largă și bineclădită interpretare a pieselor” (Mihai Sorin Lazăr, Măiestrie și grandoare, Renașterea Bănățeană, 10 aug. 1999) „[...] prima vioară a orchestrei caligrafia convingător aspirația muzicianului Ioan Fernbach (n.n.) dornic de a statua un nivel înalt de profesionalism. [...] ca solist, a semnat partituri importante ca «Șeherezada» de Korsakov, «Așa grăit-a Zarathustra» de R. Strauss
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
străinătate. Rodul activității de cercetare se concretizează în articolele, dar mai ales în cărțile publicate. Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene de vioară - Ioan Fernbach, revista Orizont, 20 nov. 1987 Mihai Sorin Lazăr, Măiestrie și grandoare, Renașterea Bănățeană, 10 aug. 1999 Ioan Tomi, Orchestra Filarmonicii “Banatul” - vedeta Festivalului Internațional de Muzică de la San Luis Brazilia, ziarul Timișoara, 28 sept. 2002 http://www.agenda.ro/eugen-cuteanu-un-nume-ce-nu-poate-fi-despartit-de-viata-muzicala-banateana/1196 http://www.discogs.com/artist/Ioan+Fernbach http://www.viata-medicala.ro/*articleID 6531-dArt
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
care au fost inscripționate cuvintele „Trăiască România Mare”. Au existat în total șapte astfel de stindarde, cea mai mare parte dintre aceste drapele fiind în prezent, distruse. Ultimul dintre acestea - existent în România, a fost adus în țară de către soldatul bănățean Dimitrie Lăzărel-Lăzărescu din Belinț și a fost donat, inițial bisericii din satul natal, actualmente fiind conservat la Muzeul Banatului din Timișoara. După încheierea păcii dintre Puterile Centrale și Rusia, în contextul campaniei Aliaților de susținere a partizanilor țarismului și a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
al Timișoarei. provenea dintr-o veche familie română de grăniceri din Banat, tatăl său, Iancu din Petnic mama, Ana, dintr-o familie din Globurău. Tatăl avea gradul de caporal în compania a V-a din Mehadia a regimentului de graniță bănățean. Tânărul Gheorghe a frecventat școala elementară din Orșova, apoi o școală reală militară inferioară din Eisenstadt și școala reală militară superioară din Biserica Albă, pe care a absolvit-o cu epitetul de „eminent”. Cu ajutorul generalului Traian Doda a fost primit
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
Timișoara 15 - 21 decembrie 1989 Miodrag Milin, Editura „Facla”, Timișoara, 1990, 188 188 18. Timișoara 16 -22 decembrie 1989 Miodrag Milin (colaborare) Editură „Facla”, Timișoara, 1990, 45 - 78, ISBN 973 - 36 - 0091 34 19. Făurirea statului național unitar român - contribuții bănățene 1914 - 1919 Miodrag Milin, Constantin Brătescu, Tiberiu Moț, Ioan Munteanu, Editura Arhivelor Statului, București, 1983, 240 240 Lucrare distinsa cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române. Nr. crt Titlul lucrării Autorii Editură, anul, nr. pagini Nr. Pagini contribuție personală 1. De la
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
de episcopul ortodox Dionisie Novacovici în anul 1762 semnalează, mai degrabă, o amplă renovare, iar nu ctitorirea propriu-zisă. Înscris, planimetric, în categoria edificiilor de plan dreptunghiular, biserica prezintă, în cazul absidei, particularitatea terminației heptagonale nedecroșate, caracteristică vechilor ctitorii de lemn bănățene. Deasupra pronaosului tăvănit, precedat de un pridvor îngust, se înalță o clopotniță scundă, cu un foișor deschis și un coif conic. Căptușeala interioară de scânduri a fost împodobită, în vechime, cu valoroase xilogravuri, biserica constituind, din acest punct de vedere
Biserica de lemn din Muncelu Mare () [Corola-website/Science/320955_a_322284]
-
lunata, Euphydryas maturna, Maculinea teleius, Lycaena dispar , Callimorpha quadripunctaria"), calul-dracului (o libelulă din specia "Cordulegaster heros"), rădașca (" Lucanus cervus"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo "), croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), greier ("Paracaloptenus caloptenoides"), melcul cerenat bănățean ("Chilostoma banaticum") și racul de ponoare ("Austropotamobius torrentium"). Specii de păsări (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice) protejate semnalate în arealul parcului: fâsă de munte ("Anthus spinoletta
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
clopoțelul de munte ("Campanula serrata"); care vegetează alături de alte rarități floristice, printre care: talpa-ursului ("Acanthus longifolius"), brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), tășculiță ("Aethionema saxatile"), iarbă-mare ("Achnatherum calamagrostis"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), clopoțeii Cazanelor ("Campanula crassipes"), cornul bănățean ("Cerastium banaticum"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), orhidee (cu specii de: "Cephalanthera longifolia, Dactylorhiza cordigera"), căpșuniță-roșie ("Cephalanthera rubra"), garofiță de munte ("Dianthus tenuifolius"), garoafă (din speciile: "Dianthus kitaibelii, Dianthus giganteus ssp. banaticus"), garofiță albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), lalea pestriță ("Fritillaria orientalis
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
și Folclor din Iași. În 1983 a emigrat în Republica Federală Germania, unde a practicat diverse profesii. A început cu funcția de corector la Editura Rombach din Freiburg (1983), între anii 1985 și 1987 a fost redactor al ziarului șvabilor bănățeni, "Banater Post", din München, și a fost redactor al revistei „Banatica", revistă publicată de Societatea „Adam Müller-Guttenbrunn" (1984-1987), al cărei redactor-șef a devenit în 1987. În 1989 a fost numit director adjunct al Institutului pentru Cultura și Civilizația Șvabilor
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
Nicolae Lungu și a Dorinei, și-a petrecut copilăria în Banat, la Domașnea, Caraș-Severin zona de proveniență a tatălui său. În “Interviu neconvențional cu Lia Lungu” din 2009, mediat de jurnalistul australian George Rocă, vorbete despre lumea mirifica a satului bănățean. Studiile liceale și tehnice le-a făcut după cum urmează: Liceul 2 Pedagogic din Caransebeș, Școala de Artă din Timișoara, Facultatea de Jurnalism și Relații Publice Universitatea Spiru Haret din București. Prin concurs, devine solista vocală la ansamblul profesionist de cântece
Lia Lungu () [Corola-website/Science/317994_a_319323]
-
Diaconovici Loga” își află începutul în Gimnaziul Superior de Stat, întemeiat în 1897, cu limba de predare maghiară. Funcționează în actuala clădire din anul 1903. În august 1919 este transformat în Liceu cu limba de predare română, purtând denumirea dascălului bănățean C.D.Loga. În anul 1948 autoritățile comuniste îi impun denumirea de „Nikos Beloianis”, apoi de Școala Medie nr. 1. De abia în anul 1970 își redobândește denumirea de C.D.Loga. În 1897 ia ființă Gimnaziul Superior de Stat, cu predare
Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara () [Corola-website/Science/304461_a_305790]
-
Dimitrie Țichindeal”. În 1924 susține Bacalaureatul („Matura”) prima promoție, se înființează Cercul de Matematică „Traian Lalescu” și apare revista „Viața școlară” (primul număr, 15 noiembrie). În 1926 liceul, condus de directorul Vasile Mioc, devine colegiu, cu denumirea de Colegiul Național Bănățean ,Constantin Diaconovici Loga”. În 1934 se înființează secția cu predare în limba sârbă - cilcul inferior. În 1943 se înființează ciclul superior al secției cu predare în limba sârbă, care va funcționa până în 1948. În 1944 clădirea liceului e ocupată și
Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara () [Corola-website/Science/304461_a_305790]
-
Măruia (n. 13 iulie 1977 - d. 26 martie 2013) a fost lector universitar doctor la Catedra de Istorie a Universității de Vest din Timișoara, putând fi considerat unul dintre cei mai buni arheologi ai Banatului, publicând lucrări fundamentale pentru arheologia bănățeană, stabilind un standard de cercetare extrem de înalt S-a născut în anul 1977, la data de 13 iulie, la Reșița, fiind fiul lui Ioan și Ana Măruia. Școala generală a urmat-o în comuna Vermeș, unde mama sa a fost
Liviu Măruia () [Corola-website/Science/328934_a_330263]
-
de argint la Jocurile Olimpice de Vară de la Berlin din anul 1936. A fost prima medalie de argint românească de la Jocurile Olimpice. s-a născut la data de 8 iunie 1902. Era originar din orașul Lugoj. Între anii 1932 și 1938, sportivul bănățean cu calul Delfis, a fost medaliat la competițiile ecvestre organizate la Paris, Nisa, Berlin, Varșovia și Londra. A urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Cavalerie din Târgoviște, după care a activat în diferite regimente de cavalerie și în Școala de
Henri Rang () [Corola-website/Science/308079_a_309408]