500 matches
-
foarte bine pentru un bătrân "să-și vadă de suflet din când în cînd". - Vax, suflet! zise Stănică, față de toți ai familiei, strânși în jurul canapelei lui moș Costache în ziua de Sfântul Dumitru. Prostii, prejudecăți, ca să se îndoape popa cu băncuțe. Fugiți de-aici. Azi suntem în secolul progresului, al luminii, râde de astea și copilul din albie. Aglae se închină, în semn de protest, iar Olimpia se arătă vădit scandalizată, fară să fie în stare să spună vreun argument. Moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
părțile, trăgeau sertarele, desfăceau garderobul, căutau prin sobă. Nu găsiră decât acte, contracte de închiriere, socoteli felurite, din care se putea deduce averea lui moș Costache, și pe care Aglae le făcu pachet și le luă. Nici un ban, afară de o băncuță, rămasă uitată pe sub hârtii. Într-o cutie, Olimpia descoperi un inel cu multe pietre, îl trase repede pe deget, dar, fiindcă Aglae o văzuse, justifică gestul: - Mamă, inelul ăsta îl iau eu, știi că n-am nici o bijuterieca lumea și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
hârtie de o sută. Smaranda ocolise masa o dată. Porcul rânjea încă între doi gogoșari roșii și frunzele salatei. Mesenii se rugau, zăngăneau banii. Jocul ținu și a doua oară. Privirile erau pe naș. Brutarul se scotoci, puse un pumn de băncuțe pe masă și două sute albastre. Muierea spre el bătea cu căpățâna. Pe frunte i se ivise sudoarea. Chicotea: - Hai, că-l dau! Cine pune mai mult? Nu puse nimeni mai mult. Nașul apucă un cuțit și o furculiță. Lui îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tili înfipse lumânarea în pământul reavăn. — Cum altfel ai vrea să vorbești într-un cimitir ? — Poate că într-un cimitir n-ar trebui să vorbim, adăugă Maca, punându-și alături lumânarea, pe care o aprinsese de la cealaltă. Se așezară pe băncuța de lemn și-și aprinseră câte o țigară. — Cum altfel ai putea ști că ești viu dacă nu vorbești ? Te pomenești că, tot tăcând, am uita să mai plecăm... Acum socoteala e mai ușor de ținut, constată Maca. Doi suntem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a început totul. De la nebunia noastră cu fotografia aia și de la maldărul de mașini încremenite. Când mașinile se învechesc, oamenii înnebunesc în locul lor. Ai avut dreptate, locul ăla e un fel de Vale a Plângerii. Maca își luă tolba de pe băncuță și și-o puse pe umăr. — Se zice că în ziua de Bobotează, pe locul botezului, apele Iordanului curg invers, de la vale la deal. Crezi că și viețile noastre au început să meargă de-a-ndăratelea ? Adică, atunci când mă uit înainte și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-o să scobească cu un cuțit sub vatra din tindă; ,,și o să găsești acolo o oală, și ce-o fi în oală, al vostru să fie.- Și uite, zice nevasta, și ridicând plapuma... Ce să vezi ! Poli, galbeni, patace, franci, băncuțe, hârtii de 20, de 100, ba și de 1000 ! pe care le vărsase din oală în pat.’’ De asemenea o schiță de moravuri, Olga și spiriduș, și calificată de autorul însuși drept ,,basm’’, debutează prin aceleași fraze stereotip enunțiative întâlnite
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
public intern sunt: verificarea, observarea fizică, interviul și analiza. 1) Verificarea asigură validarea, confirmarea, acuratețea înregistrărilor, documentelor, declarațiilor, concordanța cu legile și regulamentele, precum și eficacitatea controlului intern. Tabelul 10.1 Tehnici de verificare<footnote A se vedea și Mitea, A.; Băncuță, A.; Polifrone, A.M.; Ciucardel, M. (2006), Auditul de sistem în instituțiile publice, Editura Ministerului Administrației și Internelor, București, Anexa 5, p. 263. footnote> Tehnica de verificare Scopul Comparația confirmă identitatea unei informații după obținerea acesteia din două sau mai multe
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
cealaltă fetiță ceva mai mică gângurea ceva în limba ei, îl aștepta cu două cești rustice din lut smălțuit, pline ochi cu cafea aburindă, cunoscută de consumatori sub numele de "nechezol." Bidaru nici nu reuși să se așeze comod pe băncuța din față, că și fu asaltat de noutăți: Știi cu cine m-am întâlnit în drum spre dispensar? Dacă-mi spui, voi ști! Cu un vechi fost coleg de-al tău ... Cu Andrei Bratu? Nu. Cu Mișu Borza? Exact. Cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ulucii la furat de prin livezile vecinilor. S-ar fi mulțumit și cu furișatul în podul casei, unde mamele piteau oalele cu smântână de feluriți pofticioși. Nu trecu prea multă vreme căci, dintr-o dată, copiii se ridicară din nou de pe băncuțele de lemn... Apăru preotul care ținea strâns la piept un ceaslov. Legiunile de diavoli, care torturau sufletele sătenilor, se temeau de puterea lui duhovnicească. În cea mai mare grabă, dracii își luau tălpășița din fața lui. Pentru harul său, era prețuit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
abținut și l-am îndemnat să mai ia din coniac. - Cât stați? - Vreo zece zile. - Apăi, să trimit după băieți, o să-i vedeți, știu să mânuiască bine lotcile. Gabi a tras mașina în curte. Apoi ne-am așezat pe o băncuță, la poartă să ne delectăm cu niște bere rece. Între timp, omul acela bun a dat un telefon și după vreo jumătate de oră au apărut doi băieți. Veniseră cu două lotci, le legară de mal și acum urcau malul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să Înțelegi unele lucruri serioase sau să Începi să discerni ce Înseamnă o bârfă, o știre, o veste. Eu eram puștoaică, În clasele primare și mai stăteam pe lângă bunica sau mama și vecinele ei În zile de sărbătoare, pe băncuța din fața curții și auzeam fel de fel de povești; despre flăcăii și fetele din sat, despre femeile care călcau strâmb, despre bărbații care Își Înșelau nevestele, cine are nuntă, cine cunună, cine botează, cine a mai murit etc. Erau lucruri
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
strigat să oprească autobuzul și am fugit În urma autobuzului, doar, doar, m-o vedea șoferul prin oglinda retrovizoare ...Aș! ba și-a mărit viteza și-a dispărut din raza mea vizuală...Ostenită și necajită, m-am așezat pe o băncuță În fața unei curți să-mi trag sufletul. M-a pufnit și râsul de spectacolul pe care Îl dădusem, Îmi imaginam cum apăream În fața celorlalți; fugisem În urma autobuzului ca o caraghioasă, făcând cu mâna și strigând, disperată,“oprește , oprește”. Nimeni
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
oferea scrupuloasă cu tot amalgamul de vicii dar fără popou; nu-i păsa de vârsta fragedă, era expertă în amoruri... până la o limită! Unul dintre meseni ieși afară pe hol și-i zări pe cei doi amorezi, așezați pe o băncuță. Făceau preocupați schimb de telefoane și adrese. El avea un zâmbet lăbărțat pe față iar ea era fericită ca un copil ce tocmai mâncase o prăjitură; colonelul îi zări prin ușa larg deschisă și exclamă, - Ia te uită profesore, te-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-l urmezi, vă urmez și eu pe aleea pietruită, ajungem într-o poieniță plină de lumină, ferită cu grijă de priviri, probabil căutat loc de meditație pentru cel ce se încumetă să părăsească câteva clipe îndeletnicirile mănăstirești, după cum o atestă băncuța joasă de lemn, bătută de ploi și zăpezi, și din câteva linii chipul însorit al călugărului Veniamin se însăilează pe foaia ta de desen, desprinzi grăbit această foaie, ceva nu-ți place, reîncepi desenul, el cuminte așteaptă, îl rogi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a fân, a lapte și a poame. „Am venit și eu la București”, spune ea și Își așază mâinile În poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă cu busuioc după ce te-ai spălat În ligheanul smălțuit pus pe băncuța de lângă tufa de trandafiri ce Îmbracă aproape, fântâna. În fântână trăiește un balaur. Purtând cămașa albă și mirosind a busuioc intri În biserică. În timpul slujbei transpiri și Îți amorțesc picioarele. Ai vrea să ieși afară. Bat clopote și ard lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
accepte; dar Parodi, având fără doar și poate doar alibiul propriei timidități, nu i l-a oferit; ca să-i insufle curaj, Montenegro l-a bătut cu palma pe umăr și a aprins o țigară din pachetul de Sublime de pe o băncuță. — Ai venit Înaintea orei stabilite, don Montenegro; știu ce te aduce. Afacerea cu briliantul. — Văd că acești muri zdraveni nu stau În calea faimei mele, s-a grăbit să observe Montenegro. — Nici vorbă. Nicăieri nu se află mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
reputație, trebuie să fiți văduva de Muñagorri. — Ce gaffe! a chițcăit cealaltă. Vorbiți aiurea. Cum o să fie, când a venit doar ca să-mi ție de urât. Ea-i fräulein, Miss Bilham. Doamna de Muñagorri-s io. Parodi le-a oferit două băncuțe și a luat loc pe pat. Mariana a continuat molcom. — Ce dulce ogeac, și atât de deosibit de oroarea aia de living al cumnățichii, cu paravanele lui. Ați luat-o Înaintea la cubisme, don Parodi, care de-acum i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la doamna mama. Să adulmeci mirozna la așa delicatețe, care ie așa naționale, și să te socotești ce culturală ie probabil o seară cu milordu dă Zalduendo ie, cum spunem la Burzaco, unu ș-acelaș șoz. Am ocupat prodent loc pă băncuța dân cuhne până când soarele s-a glisat În jos - fincă insolațiile la ginitori iera la ordinea zilei - până la opt și un-fârtai trecute fix, aplicând o bidinea dă negru p-un mobiler mic dă farafastâc, de-l ticluisem dân cutiuți dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cutie poștală; În spate, beblioteca lu savantu, cu Grădinarul ilustrat și colecția Araluce. În față, silueta ca sfera, cu sacou dă lustrin. Înterviuvatu nu s-a săltat dân scaunu lui plușat, unde a stat ca rahatu și mi-a arătat băncuța dă pitchpin. Io i-am arătat răvașu dă la Fundație, pașaportu, instrucțiunile lu Pantoja și - not least - hârtia care o zăngălise domnu dân microbuz. Le-a confruntat cu a mai mare atențe și mi-a zis că putem să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
batista fină sub bărbie, torsul de taur și un costum ușor din in doar pe jumătate călcat mi-au fost primul instantaneu. Din balasoarul de răchită, ansamblul atrăgător al amfitrionului l-a complementat rapid vocea mucalită ce mi-a indicat băncuța de bucătărie pe care să mă așez. Ca să pășesc pe teren sigur, am fluturat mândru și tenace În fața privirilor sale cartea poștală-invitație. — Da, a articulat În silă. Am trimis circulara tuturor. Asemenea sinceritate m-a revigorat. În atari cazuri, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-n continuare atenția. CÎnd spun tineri, nu-nseamnă că fenomenul nu știu dacă biologic, nu știu dacă normal m-ar Împinge vreodată să idealizez anii ’80, așa cum se-ntîmplă cu bătrînii care-și aduc aminte de armată cu bucurie umedă pe băncuțele din fața blocului. Ar fi imposibil să mai idealizez ceva. Nu mai am cu ce. Ne-au extirpat organul responsabil cu imaterialul Încă de pe vremea cînd ne legau la gît cravata roșie, cît se poate de strîns, mulți expiind sufocați lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scris, cu atîtea ciorne-n cap, iar timpul Își turtește nasul pe geam, după vremurile cînd eram tineri, salcîmul mai avea parfum și femeile mister, și nu benzină. E-adevărat că lipsește armata din enumerare, dar nu am Încă o băncuță În fața blocului. Însă de la o vreme, de cînd mi s-a oferit În schimb un loc În mausoleul literaturii indigene, lîngă ușa batantă, motiv pentru care-ar trebui să mă dau de-a dura, să mișc din flamură, să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ultra alfabetizat, pleacă să facă un fel de carieră În nu’ș ce stat, o face, și se Întoarce triumfal, noaptea, cu o mașină frumoasă, cu becuri. Însă mai Înainte de asta se petrece plecarea lui din aeroport unde, pe-o băncuță, Jane Își exprimă teama față de zboruri (un complex freudian), el zice că nu, nu are de ce să-i fie frică, doar a fost odată analfabet și știe. Și avionul Își ia avînt și se-nalță pe cerul plin de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din toată lumea uniți În jurul focului Încrucișat de tabără ca-n timpul războiului care poate se termină, că-n Balcani e pace. Să te pomenești, fără clopoțel ori lumini de avertizare și indiferent că din motive total diferite, așezat În aceeași băncuță de opinie sufocată de indignare alături de personaje ivite din lumea celor ce nu cuvîntă, din filmul mut, tragedia etruscă, ori vreun documentar cu Închisorile-n care-ar trebui să stea, situîndu-se ele, personajele politice pe care le disprețuiești pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pagina poartă titlul „Europa ne Întoarce spatele? I-l Întoarcem și noi?” A doua frază este o recomandare interogativă plină de demnitate supremă. Justificată pe contracoperta revistei de-o fotografie cu patru fete despuiete care stau cu spatele la Europa, pe o băncuță. Nu se zăresc din dînsele decît opt fese, opt gambe și trei umbreluțe probabil de soare, din Occident. Una dintre ele pare să fie domnul Nicodim. Așa că deschidem ca masochiștii chiar revista Europa pentru a mia oară numărul 13, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]