500 matches
-
Îndrăgostită. Sub impulsul momentului, intră În Biserica Episcopală de pe cealaltă parte a lacului. Nu era credința ei, dar nu conta. Simțea nevoia să se roage. Intră În biserică, Înaintă până la primul rând, cel din fața altarului și se așeză pe o băncuță de lemn. Închise ochii și Îi mulțumi lui Dumnezeu. Își aminti de clipele petrecute cu Matthew, Își aminti brațele lui În jurul ei, Își aminti cât de fericită și de protejată se simțea lângă el, și avu senzația că fusese binecuvântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
decât partea cu gașca. Nu, nu mă întrebați de serile când îmi luam inima-n dinți, îmi înghițeam uimirea și spaima și deznădejdea că totul s-a terminat și mama nu va mai veni niciodată să se așeze pe o băncuță de unde să-mi urmărească jocul stingher de copil care nu a împlinit trei ani, de copil care nu știe că strada e un loc plin de ființe ciudate care se aleargă, se împușcă și joacă fotbal, ființe ca și tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite, în care felurite triburi (de grupă mică, mijlocie sau mare) erau lăsate de izbeliște de către zeii lor, care se retrăgeau să croșeteze într-un loc sacru (o băncuță la umbră), atât de ferit încât ai fi jurat că nici nu există. Pătratul ăla cu nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și fașciști hrăpăreți. Fașciștii soseau întotdeauna de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru că luptătorii n-ar fi știut cum să pună o piedică sau cum să atârne de gâtul dușmanului, cât pentru că mai mereu se trezea câte o fetiță înspăimântată care să o rupă la fugă spre teritoriul acela cu umbră și băncuță, de unde se întorcea cu o cohortă de tovarășe blestemând. Era sfârșitul războiului, al libertății, al zilei. Se întorceau zeii. Cea mai memorabilă bătălie din istoria frământată a nisiparului (cea care a consemnat o îndelungată perioadă de pace și dreaptă ocârmuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu scopul de-a buimăci adversarul mâine. Un asemenea registru, recunosc, nu ne prea era la îndemână nouă, fraților Florian. Prinși în atâtea vârtejuri (eu, bunăoară, după parafarea tratatului de pace cu adulții de pe aleea Băiuț, descoperisem farmecul discret al băncuței de la scara A, unde o fată șatenă și grăsăncioacă, Monica, practica un fel de pedagogie a sărutului; Matei, aflat la grădiniță în ipostaza aceea uluitoare, de legendă vie, era ocupat și el cu „o grămadă de îndatoriri și probleme“), nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de pe stradă. Într-o zi, la aproximativ o lună după ce am Început să locuiesc cu el, Jerry a adus acasă un pian de jucărie pe care-l pescuise din gunoi. Era alb, stătea pe trei picioare și avea și o băncuță. Era exact ca un pian adevărat, doar că nu avea atît de multe clape, iar unele dintre cele pe care le avea nu funcționau. CÎnd le atingea, nu scoteau nici un zgomot, ci doar un clanc gol, fără pic de muzicalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și m-a lăsat să mă joc cu el. Îmi plăcea acel pian, iar el o știa și nu l-a dat nimănui. Cel mai des cîntam muzica lui Cole Porter și a lui Gershwin. Și, cum stăteam așa pe băncuță și mă legănam În ritmul muzicii, arătam exact ca Fred Astaire, și chiar și cîntam ca el. Sigur, știu că asta era adevărat doar dintr-un anume punct de vedere, și că tot ce ajungea la Jerry era un chițăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Belongs to Daddy”. Dac-ar fi să aleg, aș prefera să fiu Cole Porter decît Dumnezeu. Apoi am trecut la Gershwin și la „I Got Rhythm” și curînd m-am lăsat complet În voia muzicii, pianul tresălta, eu săream pe băncuță și cîntam cît mă țineau rărunchii. Însă chiar și așa, complet absorbit de muzică, invadat de imagini ce-mi pluteau prin cap atît de rapid că simțeam că amețesc, tot mi-am dat seama că a intrat cineva În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
portul mărginencelor (foarte apropiat de cel de Săliște). Tocmai scoseseră ciutura cu apă și m-au poftit să beau. Le-am mulțumit, dar ele nu m-au lăsat să plec. M au invitat să mă așez cu ele pe o băncuță ce se afla sub troița de lângă fântână ca sămi comunice ceva foarte important. Avui senzația bizară, ceva Îmi spunea că trebuie să plec, ceva mă oprea s-o fac, anulându-mi cumva voința. Ne-am așezat pe bancă și bătrâna
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
are talent și că ar trebui să continue cu pregătirile, așa că am înscris-o la Conservator. Mă mai gândeam la tine? Nu prea mai aveam timp! Te mai strigam când și când în somn, dar nu veneai. Mai visam pe băncuța din Cișmigiu, la Cireșica... Petre... Deci ce-am mai făcut eu de când am fugit de tine? Voiam să știu ce mai e cu Petre al meu și am reluat legătura cu "prietena" mea Olga, cea prin intermediul căreia ne-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
totul se colora în aur. Și livada mea va fi, peste puțin timp, pe rod, o să stau și eu "la umbra nucului"... Ce bucurie să stai la umbra unui copac! Sădise un nuc în spatele casei și sub el pusese o băncuță. Nucul crescu repede și-i plăcea să stea acolo, să privească spre pădure. Nu-i plăcuse niciodată singurătatea, chiar dacă era cu Toni. Nu se plictisea, mereu își găsea ceva de lucru. Ba în livadă, ba la gard, ba prin sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mea, singur. De aceea ai lipsit atât de mult timp? Da. Ce regret eu este că nu m-am bucurat de adolescența voastră. Am muncit, am muncit... Hai să te duc la locul meu favorit. În spatele casei am pus o băncuță mică, sub un nuc. Bine, hai acolo. Acolo îi aștepta Toni, lungit în fața garajului, ca și cum ar fi vrut să păzească mașinile. Se ridică alene, se lipi de Petre, apoi se așeză la picioarele Anei. Ce repede te-ai împrietenit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de bună calitate, făcu straturi și de la târgul din Văleni aduse răsaduri de roșii și ardei, arpagic, usturoi, semințe de dovleac, fasole... Pe lângă gard semănă ici-colo porumb, să aibă de fiert și floarea soarelui, pentru frumusețe. Tot pentru frumusețe, în fața băncuței de sub nuc, răsădi flori vâzdoage, bumbișori, portolac, gura leului, regina nopții... Se bucura de pe acum de bucuria Anei când va vedea florile. În toamnă mai apucase să planteze, de o parte și de alta a cărăruii de la poartă, butași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Paștele petrecut la Bucura și nu mai conteneau cu întrebările despre casă, ce-a mai rostuit, ce-a mai făcut, despre livadă, despre Cooperativă... Ana îl întrebă ce mai face Toni, dacă nucul a mai crescut, dacă mai stă pe băncuță... Cu bateriile încărcate de întâlnirea cu cei dragi și cu problemele Cooperativei puse în ordine, Petre se reîntoarse la Bucura. Nu putea lipsi prea mult, avea de plivit, săpat, udat, îi era dor de căsuța ridicată cu palmele lui, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în urmă la televizor, la care n-am aflat încă răspuns. Ce întrebare ? Cum se cheamă pomul care face ciori? Ana îl sărută și cu Toni după ea plecă în camera ei. După-amiază, cu Ana și Toni alături, stăteau pe băncuța de sub nuc. Observă un om care se oprise la gard. Bună ziua, vecine! Bună ziua! De mult voiam să-ți mulțumesc, că datorită dumitale mi-am tras și eu apă de la conductă. Primarul a făcut și el cât a putut, dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
unt de țară și dulceață de afine, de mure, de zmeură sau cu magiun cu nuci, cercetau livada, trandafirii și apoi florile și grădina din spate, culegeau de acolo ce le trebuia pentru prânz și apoi, pe verandă sau pe băncuța de sub nuc, se așezau la taclale. Într-o seară, stând amândoi pe verandă, ea îi ceru să-i arate mâinile. Petre întoarse palmele. Ea le cercetă cu amănuntul și spuse: Mama mi-a zis că ai creat bijuterii de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de vreme, Toni se strecura printr-o gaură din gardul din fundul grădinii și dispărea prin pădure. Își zicea că așa arătos cum era Toni și-o fi găsit o adoratoare. Într-o dimineață, când Petre stătea cu Ana pe băncuța de sub nuc, apăru Toni purtând în gură o mogâldeață care scâncea. Toni se apropie de Ana și depuse mogâldeața la picioarele ei. Era un Toni mic și drăguț, de câteva săptămâni, leit taică-său, negru, cu pieptul alb, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o mapă cu 20 de lucrări pentru proba eliminatorie, altă mapă cu lucrări pentru "testul vocațional"... N-avea timp de pierdut! Marea și Bucureștiul rămân la locul lor și după intrarea la facultate. Acum rămânea la Bucura, cu livada, cu băncuța de sub nuc, cu Pic și Toni..., cu computerul, ce-și putea dori mai mult? La București, Petre se văzu cu domnul Friederich, care, protocolar, îl invită vizavi, la Intercontinental, la un "dejun de afaceri". Urcară la restaurantul de la etajul 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Petre îi anunță că doar după prima brumă se trece la recoltat și că la sfârșit de săptămână va veni cu Ana la București, că urmează să se deschidă școala. Ana își luă rămas bun de la trandafiri, de la nuc, de la băncuță, îl puse pe Pic cel mic într-un coșuleț, Petre umplu portbagajul cu roșii, castraveți, ardei, cu primele pere și mere coapte și porniră spre București. Se întâlnise de dimineață cu "echipa de conducere", totul era în ordine. Lăsă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Utrenia s-a sfârșit de multă vreme. Sigur îi în poiana din vale... La grădina lui. Nu am altceva de făcut decât să-l aștept. Când umbra nucului va poposi în pragul chiliei, sigur se întoarce.” M-am așezat pe băncuța de sub tufa de iasomie. E atâta liniște! Aud până și murmurul pârâiașului din coasta chiliei... De pe poteca dinspe poiană, un târșâit de pași ușori răzbate până la mine. Privesc într-acolo. Cu mersul lui fără grabă și cu trupul puțin aplecat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mâna și cu apelativul "mamă". Stănică ciupea câte ceva de la cine-i ieșea în cale, chiar de la Marina. Acesteia însă îi cerea o cotă mai mică: - "Tanti" Marina! dă-mi doi lei. - N-am, fugi de-aici, n-am decât o băncuță.Îl prinse într-o zi chiar pe Felix, singur acasă. - Nu-i nimeni? întrebă el, simulând desperarea. - Nimeni! - Ce ghinion! Soția mea e grav bolnavă, și n-am un ban încasă. Mă-mpușc. N-ai dumneata măcar cinci lei? Însă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
familiei lui Titi. Intrase curajos în curtea pe care o credea a Aglaei (de fapt, nimerise la Giurgiuveanu), hotărât să spună, dacă nu-i ieșea bine manevra, că a greșit adresa. Întâmplător, nimeri pe Marina, care îi debită, pentru o băncuță, veselă că poate vorbi atâta cu cineva, toată biografia și economia familiei Tulea. Cum s-au petrecut lucrurile între Titi și Ana, Titi n-a putut niciodată povesti lămurit, hotărât este că, după câteva vizite, în care ca prin farmec
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
metri de mers, scoase hârtia din buzunar și o privi. Era o bancnotă de o sută de lei. Stănică visase absurditatea de a primi o mie de lei. - Poftim, zise el cu pofidă, aruncă suta, cum aș arunca eu o băncuță. Bani nemunciți. Stănică cumpără prăjituri de la o cofetărie și porni spre casă. Învîrtindu-se cu mintea tot în jurul ideii de căsătorie, se înflăcăra de Olimpia. Mâna pe care o retrăsese cu sentimentul vinovăției de pe Lili voia s-o întindă legal spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și un colț al gurii avea mușchiulatura puțin ruptă, căzută în jos, trăgând puțin și o pleoapă. Cu mâna tremurătoare, moș Costache căută orbește în cutie, găsi o monedă de cinci lei, o lăsă repede din mână și scoase o băncuță pe care o întinse. - Ce vrei să fac cu băncuță ta? se răsti Aglae. Trebuie parale pentru doctorii, pentru domnul doctor. Stănică se repezi lângă bolnav. - Lasă, moș Costache, că iau cât trebuie. Uite atât, ajungepentru gheață și pungă (și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în jos, trăgând puțin și o pleoapă. Cu mâna tremurătoare, moș Costache căută orbește în cutie, găsi o monedă de cinci lei, o lăsă repede din mână și scoase o băncuță pe care o întinse. - Ce vrei să fac cu băncuță ta? se răsti Aglae. Trebuie parale pentru doctorii, pentru domnul doctor. Stănică se repezi lângă bolnav. - Lasă, moș Costache, că iau cât trebuie. Uite atât, ajungepentru gheață și pungă (și scoase câteva piese de cinci lei). G. Călinescu Uite, Vasiliad
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]