978 matches
-
rezultând un eseu de sine-stătător (de unde și titlul, de o subtilă ironie, "Pseudokynegeticos" - „Fals tratat de vânătoare”). Simulând improvizația (dar de fapt opera este atent elaborată) autorul asociază, într-un savuros sistem de digresiuni, peisaje (printre care faimosul tablou al Bărăganului), savante dispute filologice (despre denumirea graurilor și a sturzilor în limbile romanice), mostre de critică de artă (comparația dintre "Diana cu ciuta" de la Muzeul Luvru și "Diana" lui Goujon), un basm cult și numeroase referințe literare, muzicale, plastice, ba chiar
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
5 m). Relieful dezvoltat pe loess și depozitele loessoide duce la formarea de crovuri care produc o stagnare a apei la suprafață și în sol, conducând la o pseudogleizare a profilului de sol. 1.3. Caracteristicile pedologice ale solului Fundamentul Bărăganului de Sud este format din șisturi cristaline și granite. Cuvertura sedimentară a localității este formată din depozite de loessoide și depozite nisipoase. Din punct de vedere litologic, aceste depozite sunt constituite din loess, argilă nisipoasă, argilă loessoidă, argilă marnoasă, marne
Stelnica, Ialomița () [Corola-website/Science/324532_a_325861]
-
satisfacă cerințele de apă ale irigațiilor. Cu toate ca Hotărîrea Consiliului de Miniștri Nr. 1182 din 13 noiembrie 1950 care aprobă realizarea Lacului Izvorul Muntelui enumeră, printre obiectivele proiectului "combaterea inundațiilor și a secetei de-a lungul văii Șiretului și în nordul Bărăganului, dezvoltarea culturilor agricole intensive, bazată pe folosirea irigațiilor și energiei electrice în vederea stabilirii unei recolte stabile și abundente, și pregătirea condițiilor pentru pregătirea unei arii de navigație între Moldova și Dunăre". Este de remarcat, ca în acea perioadă zona de
Canalul Siret–Bărăgan () [Corola-website/Science/319895_a_321224]
-
folosirea irigațiilor și energiei electrice în vederea stabilirii unei recolte stabile și abundente, și pregătirea condițiilor pentru pregătirea unei arii de navigație între Moldova și Dunăre". Este de remarcat, ca în acea perioadă zona de irigat din Siret se limită la Bărăganul de nord, situat între râul Siret și răul Buzău și că navigația era avută în vedere în lungul Șiretului. Hotărîrea nu menționa în mod specific un canal Siret-Bărăgan. Totuși, în anii următori nu s-au luat măsuri pentru realizarea obiectivelor
Canalul Siret–Bărăgan () [Corola-website/Science/319895_a_321224]
-
nu mai era de actualitate. Utilizarea resurselor de apă ale bazinului Siret au fost analizate în perioada 1959-1962 în cadrul Planului de Amenajare al bazinului Siret și apoi al Planului Național de Amenajare a Apelor din România. Studiile referitoare la irigarea Bărăganului au fost reluate în perioada 1969-1972 în cadrul Institutului de Cercetări și Proiectări pentru Gospodărirea Apelor (ICPGA) și a Institutului de Studii și Proiectări pentru Îmbunătățiri Funciare (ISPIF) de Andrei Filotti pentru partea de gospodărire a apelor și de Leonida Caraiani
Canalul Siret–Bărăgan () [Corola-website/Science/319895_a_321224]
-
pentru lacurile de acumulare ale sistemului de irigații de pe Mostiștea nu au fost prevăzute amplasamente pentru ecluze, iar amplasamentul lacului de acumulare de pe Ialomița a fost deplasat amonte de confluenta cu Prahova, făcând imposibilă utilizarea lui pentru tranzitarea debitelor spre Bărăganul Central. Execuția canalului dinspre Siret spre Bărăgan a fost amânată, fiind reluată abia mult mai tarziu, în 1986. În anul 2012 erau realizați 20 de kilometri din proiect.
Canalul Siret–Bărăgan () [Corola-website/Science/319895_a_321224]
-
1963 - 1965 angajată la ziarul "Scânteia tineretului" 1965 - 1995 angajată la revista "Viața românească" Între anii 1953-1955 frecventează cenaclul Theodor Neculuță; 1955 - debutează în publicistică la revista "Tânărul scriitor"; 1959 - nu i se permite publicarea unui volum cu versuri dedicate Bărăganului; 1961 - publică volumul "Fără popas"; 1962 - publică volumul de reportaje "Câmpia soarelui". Alte volume: "Măști de priveghi" (1968), "Arborele vieții" (1971), "Petrecere cu iarbă" (1973), "Elegii" (1973), "65 poeme" (1978), "Kilometrul unu în cer" (1988), "Himera nisipurilor", "Roata lumii", "Euri
Florența Albu () [Corola-website/Science/315407_a_316736]
-
1994, ISBN 3980387119 Despre creația sa și-au spus părerea de-a lungul timpului: Iorgu Iordan, Ion Băieșu, Marin Preda, Maria Banuș, Nicolae Manolescu, Dan Cristea, Lucian Raicu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Laurențiu Ulici, etc. Este calificată de „fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda”. a încetat din viață la 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, mormântul ei aflându-se în comuna Gruiu, județul Ilfov.
Florența Albu () [Corola-website/Science/315407_a_316736]
-
au fost o acțiune de amploare de „dislocare” întreprinsă în anii 1950 de regimul comunist din România, cu scopul de a reloca forțat în Câmpia Bărăganului populația care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de granița cu Iugoslavia, din județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, în urma conflictului izbucnit între Stalin și liderul comunist de la Belgrad, Iosip Broz Tito. Spațiul de 25 km de-a lungul
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
mare deportare din istoria contemporană a României, după deportările din ianuarie 1945 când peste 70.000 de persoane, în special etnici germani, au fost deportați în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de prima deportare, de această data s-a ales ca destinație stepa Bărăganului, o zonă subdezvoltată și foarte puțin populată. Din acest punct de vedere operațiunea coincidea cu o acțiune de colonizare a regiunii. Planurile urmăreau, după cum s-a descoperit ulterior într-un document redactat în 1956 la Timișoara, "igienizarea Banatului" urmărea, în
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
din căminele lor și deportate în Bărăgan. Au fost duși români, germani, sârbi, bulgari, refugiați din Basarabia și Nordul Bucovinei, aromâni. Oamenii, inclusiv femei gravide, bătrâni, bolnavi, copii mici, au fost îmbarcați în vagoane de vite și duși în Câmpia Bărăganului. După un drum cu trenul, care a durat două săptămâni, au fost debarcați în Bărăgan, pe câmpul liber, departe de orice altă așezare omenească, și li s-a ordonat să-și ridice case. Terenul fusese parcelat cu plugul și fiecare
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
industrie a dus la concentrarea ei în anumite zone și a lăsat regiuni întregi ale României să rămână în urmă cu dezvoltarea economică. Agricultura românească a fost impulsionată prin utilarea cu mașini agricole achiziționate din țările din vestul dezvoltat. Câmpia Bărăganului, care era o întinsă stepă, a fost colonizată și cultivată, devenind cel mai însemnat grânar al Europei. Grâul românesc era vândut în afară, împreună cu alte culturi, ca porumbul, sfecla de zahăr și cartoful. Tratatul comercial cu Austro-Ungaria, semnat în 1875
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
frați au absolvit studiile gimnaziale, apoi în Blaj, unde aceștia au încheiat cu magna cum laudae liceul catolic. După terminarea liceului, familia s-a stabilit la București, pentru a le oferi copiilor oportunitatea realizării unei cariere universitare. Slobozia și universul Bărăganului pot fi considerate prima treaptă în „panteonul devenirii” lui Gheorghe Ghițescu, iar Târgul Buzăului, orașul instrucției sale artistice și al completării educației familiale, o etapă superioară. Urmează orașul Blaj, simbol cultural și istoric al României postbelice, care va reprezenta pentru
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]
-
(n. 23 august 1941, Bărăganul, județul Brăila) este un profesor universitar, critic literar, istoric literar, teoretician și eseist din România. A făcut studiile preuniversitare la Brăila: Școala Generală "Spiru Haret", absolvită în 1955 și Colegiul Național "Nicolae Bălcescu", absolvit în 1959. A urmat Facultatea de
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
unde se termină în DN31). Lângă satul Coțofanca, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ305, care duce spre nord-est la Nicolae Bălcescu și Lehliu (unde se termină tot în DN3). Sub aspectul morfologic zona aparține părții de nord-vest a Bărăganului sudic, iar din punct de vedere climatic zona prezintă o climă continentală excesivă cu contraste mari de la vară la iarnă, puse în evidență de factorii climaterici caracteristici fiecărui sezon. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gurbănești se ridică la
Comuna Gurbănești, Călărași () [Corola-website/Science/301115_a_302444]
-
Ialomiței). Între Jegălia și Iezeru se află un canal de irigații săpat artificial și care este alimentat din Brațul Borcea, iar între partea sudică a comunei și Brațul Borcea sunt mlaștini și izlaz, iar în partea nordică sunt terenuri arabile (Bărăganul). La vest se află comuna Unirea (fosta Șocariciu), iar la est se află comuna Borcea, distanța dintre localități fiind relativ mică în această zonă. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Jegălia se ridică la de locuitori, în scădere față de
Comuna Jegălia, Călărași () [Corola-website/Science/301117_a_302446]
-
a fost retrasă, în 1950, autorizația de funcționare a debitului de tabac după care a devenit deținut politic al regimul comunist, trecând prin închisorile de la Mislea, Târgșor, Arad, Oradea. După eliberarea din închisoare a fost deportată, până în 1964, în Câmpia Bărăganului, la Lătești, unde își aveau domiciliu obligator, printre alții, Constantin Ticu Dumitrescu, Adrian Marino, Paul Goma, Nicolae Balotă, Maria Antonescu, soția mareșalului Ion Antonescu, Gheorghe Flondor, Nadia Russo. Aici l-a cunoscut pe colonelul Constantin Praporgescu, fiul generalului David Praporgescu
Elena Ilinoiu Codreanu () [Corola-website/Science/323304_a_324633]
-
mult mai mare în zona de deal și de munte, zonele de câmpie din Muntenia fiind foarte puțin populate datorită vastelor păduri ale Teleormanului și ale Vlăsiei care se întindeau de la râul Olt până pe teritoriul Bucureștiului de astăzi și a Bărăganului, în care predomina la acea vreme vegetația de stepă care se termina brusc spre sud cu întinderi de nisipuri mișcătoare apoi mlăștinoase în jurul Dunării. Muntenia este regiunea din sudul României care a format împreună cu Oltenia principatul medieval al Țării Românești
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
dovezi că în acea perioadă au intrat în conflict cu romanii și nici nu există urme că deplasarea lor s-ar fi desfășurat către limesul roman. Sunt însă suficiente dovezi clare ca au străbătut în raidurile lor de pradă câmpiile Bărăganului și Buzăului și că romanii au înființat pentru ei o episcopie la Silistra. Conflictul deschis al goților cu romanii s-a declanșat mai degraba după trecerea goților peste Dunăre și acceptarea lor temporară ca federați. Aurelian încheie un tratat cu
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
Bordei Verde (reședința), Constantin Gabrielescu, Filiu și Lișcoteanca. Comuna este situată în centrul județului Brăila, la circa 40 km vest de Brăila, într-o regiune de câmpie, fiind drenată la limita sudică de râul Călmățui. Situată în zona centrală a Bărăganului brăilean, comuna este continuatoarea istorică a două foste comune care au existat de-a lungul istoriei pe teritoriul său actual: Bordeiul Verde și Filiu. Numele comunei provine de la o cârciumă, loc de popas pe drumul Filiu-Silistraru-Brăila, construită sub formă de
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
agricultura, în special cultivarea cerealelor, desfășurată în prezent în cadrul a câtorva mari exploatații agricole moderne. În subsolul comunei au fost descoperite și exploatate, începând cu anii 1970, importante zăcăminte de petrol și gaze naturale. Comuna Bordei Verde este situată în mijlocul Bărăganului, mai precis în Bărăganul de Nord cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei. Termenul „Bărăgan” provine din cuvântul "Buragan", de origine orientală care se traduce prin „furtună”, „vîrtej”, „vifor”. Câmpia Brăilei este formată din două părți aproape egale: "Câmpul Viziru
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
cerealelor, desfășurată în prezent în cadrul a câtorva mari exploatații agricole moderne. În subsolul comunei au fost descoperite și exploatate, începând cu anii 1970, importante zăcăminte de petrol și gaze naturale. Comuna Bordei Verde este situată în mijlocul Bărăganului, mai precis în Bărăganul de Nord cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei. Termenul „Bărăgan” provine din cuvântul "Buragan", de origine orientală care se traduce prin „furtună”, „vîrtej”, „vifor”. Câmpia Brăilei este formată din două părți aproape egale: "Câmpul Viziru" și "Câmpul Ianca", separate
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
stăpânilor și bostangii nazârului din Câșla Vizirului, plecați la pradă în Țară Românească, fapt care a făcut ca nici așezare omenească stabilă să se poată înființa aici timp de aproape 280 de ani. Formele de locuire și viață socială din Bărăganul Brăilei, constau în locuiri temporare și de multe ori în locuințe subterane, după cum se poate observa din mărturiile călătorilor străini de la mijlocul secolului al XIX-lea. „"Bordeiului acoperit de verdeață"” era o prezență obișnuită în stepa Brăilei. Prima mențiune documentară
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
este un oraș în județul Ialomița, Muntenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satul Amara Nouă. Se află în partea centrală a Câmpiei Bărăganului, la 7 km nord-est de municipiul Slobozia din același județ. Include în arealul său administrativ "Stațiunea balneoclimaterică" "Amara" cu caracter permanent, aflată la 2 km de orașul cu același nume. Orașul se află în partea centrală a județului Ialomița, între
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
Studii de imagologie, Editura Banatica, Reșița, 1996, 149 -155, ISBN 973-99757-6-4 7 11. Baraganska golgota Srba u Rumuniji 1951 - 1956 Miodrag Milin, Liubomir Stepanov, Editura Demokratski savez Srba i Karaševaka u Rumuniji, Temičvar, 1996, 320, ISBN 973-96769-7-9 320 12. Golgota Bărăganului pentru sârbii din România 1951 - 1956 Miodrag Milin, Liubomir Stepanov Editură Uniunea Democrată a sârbilor și carașovenilor din România, Timișoara, 1996, 304, ISBN 973-96769-9-5 304 13. Vekovima zajedno Miodrag Milin, Editura Demokratski savez Srba i Karaševaka u Rumuniji, Temisvar, 1996
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]