3,362 matches
-
ar putea scăpa din brațe, au lipit cîteva scaune, peste care și-au așternut hainele, improvizînd un pat, în care au culcat copiii. Femeia și-a culcat fruntea pe o masă iar tatăl, călare pe un scaun, a dormit cu bărbia în pumni, să-i supravegheze. În ciuda vinului băut, profesorul n-a adormit prea repede. Un timp l-a frămîntat ultima discuție cu Lazăr, înspăimîntat de amenințarea acestuia, că abia după ce l-a văzut dormind de-a binelea, cu obrazul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre mijlocul sălii. Dar pentru doi ochi așa frumoși... surîde el păcat că nu i-am remarcat aseară: puteați să mîncați și să dormiți foarte bine... Brusc, oboseala dispare de pe chipul femeii, umerii i se îndreaptă, pieptul se umflă, iar bărbia mică sparge aerul spre Ovidiu: Ascultă, tovarășe, drept cine mă iei?! Drept cine ești acum, tovarășă răspunde apăsat, batjocoritor, chelnerul. Am să... încearcă să-l amenințe femeia, mai moale totuși, frîntă de tonul bărbatului din fața sa. Ai să, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Înalt, frumos, studii superioare, delicat la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub bărbie, Mihai se avîntă prin viscolul turbat spre centrul orașului, să treacă mai întîi pe la teatru, că la ora nouă a început ultima repetiție dinaintea vizionării de deseară. Cînd autobuzul ce merge la "Valea Brîndușelor" trece pe lîngă el, se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stau acolo, departe, în viscol... Studenta, nemulțumită că Lazăr i-a spus soției, la telefon, de starea lor grea, îl urmărește atentă pînă ce-l vede că întoarce scaunul, îl încalecă și-și pune pumnii unul peste altul, sprijinindu-și bărbia în ei. Amicul meu, autorul, face Lazăr un semn cu capul spre geanta cu afișe și programe a fost pe la mine ; i-a spus neveste-mi că autofreza s-a întors din drum. Și? întreabă fata. O să stăm și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sa pe elevul de la seral, tînărul cu care s-a certat zilele trecute. Ei nu, că asta-i culmea! Ce cauți la mine acasă? Am venit să-mi cer... s... sc... iertare, doamnă! conchide apăsat bărbatul, înroșindu-se tot, cu bărbia în piept. Poate scuze rîde încet femeia. Da, da-da! se precipită cel din fața ei, ridicînd numai pentru o clipă ochii, atît cît să-i confirme. Așa... așa m-a învățat un... un tovarăș de la partid. De la partid? întreabă grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a ridicat în picioare. El întinde mîna și arată: Vin! Se aud cum vin. Intîi amfibii, apoi tancuri, apoi crucișătoare, portavioane... Se oprește, își trage răsuflarea, întinde iarăși brațul, dar în loc de cuvinte se aude un rîs isteric după care, lăsîndu-și bărbia în piept, se duce la locul lui lîngă sobă, pune fruntea pe genunchi și începe să plîngă. În tăcerea sălii de spectacol, zgomotul ciocanului lovind scîndura înfioară atmosfera. Aici! precizează regizorul, arătînd cu țeava armei un loc din decorul sugerînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se întoarcă la scaunele lui, dar ochii plînși ai copiilor trezesc în el sentimentul ciudat al milei, urmat de cel al vinovăției că ar putea face, totuși, ceva. Rămîne o clipă lîngă masa bătrînei și, profitînd că aceasta doarme cu bărbia în piept, atinge capul cățelului cu vîrful degetelor: Măcar de-ai fi fost cîine polițist, să iasă din tine o zamă bună... Doar n-ai de gînd...?!... murmură stupefiată bătrîna. Să vedem cum vor mînca asta arată Mircea Emil spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vremea asta... Și de ce-l aduci aici?... Ai grijă, stai mai mult prin magazin, ce naiba! îl aude Mihai pe Dunăreanu certînd-o pe Cristina, în timp ce el, cufundat în scaun, se preocupă de căciula ținută pe brațe, cu capul plecat mult, îndesîndu-și bărbia în fularul de la gît. În celălalt capăt al magaziei, printre lăzile de carton, se aud vocile celor veniți în inspecție, apoi, odată cu închiderea unei uși, totul se cufundă în tăcere. Peste cîteva minute, ușa se aude iarăși. La naiba! șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brusc vocea Mariei, sonoră, albă, lipsită de orice inflexiune. Paralizate, brațele lui Mihai scapă trupul femeii, care se răstoarnă pe pat, cu capul pe blana ei de nurcă, puțin întors, cu un braț sub el, celălalt pe lîngă cap și bărbia lipită de umărul gol. O clipă, sub pleoapele căzute, paralizate și ele, Mihai are impresia că femeia răsturnată pe patul său e o schiță după "Nud"-ul lui Modigliani și, portretul înviindu-i clar în minte, deschide ochii plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fruntea fetei care stă deasupra, culcată pe trupul lui, fără să mai înceapă un nou drum prin părul frumos buclat, răsfirîndu-l. Răsuflarea fierbinte, înăbușită în pieptul lui, deasupra sternului, se împrăștie egal pe coaste pînă spre spate. Bagă palma sub bărbia fetei și-i ridică obrazul. Doi ochi senini, migdalați, cu luciri vii în adîncuri, peste care s-a așternut o pînză transparentă de liniște, îl învăluie în apa lor, ca marea în zori, la schimbarea sensului brizei, cînd te cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din Blaga, după cîte îmi dau seama, murmură Mihai, începînd iarăși să-i răsfire părul va trebui să-ți amintesc un vers al lui Esenin: În dragoste cuvîntul e de prisos oricînd". Ce-i cu tine ? o întreabă el, săltîndu-i bărbia cu dosul palmei. Am vrut să te revăd răspunde Cristina senin. Pentru că am avut drum pe aici, la o colegă, mi-am zis să mă abat... Oare? Oare. Am vrut mult, ba foarte mult, tărăgănează fata vorbele, sugrumîndu-le cîte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dorm pe saltelele de burete așternute în vestiare, lîngă calorifere. Femeile de la mașinile din faza finală cară spre banda rulantă bobine mari, de zece-cincisprezece kilograme. Cîte una, obosită, stă pe vreo bobină goală, cu spatele rezemat de carcasa mașinii, cu bărbia lăsată în piept și doarme. Cele treze, care au terminat de încărcat mașinile și așteaptă să se umple bobinele, văzîndu-l pe Mihai, se grăbesc să-și facă de lucru, scoțînd bumbacul din buzunar, cu care șterg porțiuni din carcasa emailată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
telefoane: unul intern și celălalt, negru, mare, vechi, interurban, cu două linii. Săteanu, tremurînd de nervi și de furie că acasă la soacră-sa nu răspunde nimeni, își prinde capul între palme și, închizînd ochii, ascultînd vîntul din fereastră, cu bărbia sprijinită de receptorul telefonului interurban, retrăiește în amintire clipele serii cînd a mers la vila familiei Bujoreanu; profesorul era chemat la București, fata plecase cu Teofănescu... Atunci s-a plămădit Doinița plămădit, Doamne, de ce nu-s mai cult, să găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i duc ăluia programele și afișele, că atîta prieten bun, nepervers, am. Parcă ți-era ciudă pe el surîde studenta, care s-a trezit deja și s-a așezat la masă, cu caietul de curs deschis în față și cu bărbia sprijinită în pumn. Știu! întinde Lazăr brusc mîna spre ea, bucurîndu-se. Mi-am amintit de unde te cunosc: semeni cu fata din "Ceașca de ceai" a lui Derain, am o copie color a portretului în biblioteca teatrului. Să vii deseară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în hîrtiile din față, împrăștiindu-le, începînd să se plimbe furios, gata în orice moment să explodeze într-o avalanșă de înjurături, dar nu reușește decît să se manifeste prin gesturi, sub privirea calmă a lui Mihai, care stă cu bărbia rezemată în palmele puse una peste alta. Ce stai ca un cretin și te uiți la mine?! explodează Vlad,observîndu-l. Ei da, sînt un prost! Un tip crescut prin bîlciuri, trăit la marginea orașelor, un vîntură lume!, n-o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mia în buzunar; fug toți ca de tămîie. Să n-ai cui da un plic! Zi și tu... Mihai își privește un timp prietenul: nebărbierit, cu ochii roșii de nesomn, tras la față și, pe deasupra, caraghios în hainele de schior. Bărbia îi tremură vizibil iar mîinile, tremurînd și ele, mototolesc continuu mănușile groase. Te rog, stai, stai cu mine..., chiar dacă te grăbești, sînt așa..., e cumplit să... Hai, mă, fii bărbat, ce naiba! încearcă Mihai o glumă. Oi fi fost eu bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el privirea în fața femeii. Am crezut că bancnota asta-i de 25 și-am mai cerut una spune spre ofițer. Vă rog să mă scuzați! adaugă sec, întinzînd femeii gulerul. Fii bun și mi-l așază își săltă Nina puțin bărbia. Cu gesturi alese, de servitor de înaltă clasă, Iulian aranjează gulerul la paltonul femeii. Altădată, să te-nveți minte îi șoptește Nina, întîlnindu-i privirea -, să nu mai abuzezi de situații adaugă ea. Iulian mai rămîne un timp cu mîinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de zi cu zi. Dave continuase, la fel de stăruitor: — Spui că nu a fost prea rău, drăguțo, dar văd că suferi. Apoi își luă mâna uriașă de pe brațul lui Carol și arătă spre zona în care se găsea propria-i inimă. Bărbia masivă i se umplu de gropițe și obrajii i se încrețiră când pe față i se întipări ceea ce se voia drept compasiune profundă, poate chiar empatie... da, empatie, dat fiind că, nestingherit de Carol, el continuă: — Mă pot regăsi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Avea un nas lung și subțire, sprâncene rectilinii, închise la culoare, ochi ușor bulbucați, dar foarte, foarte întunecați și o gură de femeie. Pielea avea o lucire de marmură și toate trăsăturile sale se îngustau spre vârf - degetele, lobii urechilor, bărbia. Era suplu și puternic, avea părul destul de lung, dat după urechi. Niciodată nu putea sta liniștit, nici măcar acum. Naomi auzea cum tălpile de crep ale pantofilor i se lovesc de dalele roșii din pardoseala bucătăriei, iar degetele de la o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deasupra. Bull se trezise că se uită la un strat gros de grăsime îngălbenită și firimituri aflat chiar sub aragaz în timp ce Juniper făcea toată treaba. Vaginul lui Juniper îi prinsese bietul penis cu încăpățânarea unui mason aspirant. Figura lipsită de bărbie se aplecase asupra lui Bull, atât de aproape că-l luase amețeala. — Alo? — Juniper, sunt John. — John? — John Bull. — John Bull? Ce glumă mai e și asta? Bull se enervase. — Nu e nici o glumă. Mă cunoști, redactorul de divertisment de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
hotel sau fast-food și cerea politicos permisiunea de a folosi toaleta. De îndată ce ușa se închidea în spatele său, sub acțiunea mecanismului pneumatic, Bull se apleca și vomita sub impactul disputei dintre progesteron și estrogen. Imediat ce își ștergea dârele de fiere de pe bărbie, Bull se repezea în câte o boxă. Mișcându-se cu greu în spațiul strâmt, așezat în câte o poziție ce aducea cu posturile din artele marțiale maimuțărite prin filme, își studia vaginul. De fiecare dată când făcea chestia asta, observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
decât mine, se gândise Bull. Fața îi era puternic masculinizată. Nu se deosebea prea mult de Desperate Dan, cu excepția nasului roman bine conturat. Părul blond cu firul gros, aranjat în bucle gen Dallas de o parte și de alta a bărbiei cu tentă albăstrie, întărea impresia că Ramona face parte din categoria himerelor sau că e reprezentanta unui al treilea sex. Numai că Ramona era prietenoasă. Nu ceruse de la Bull nici bani, nici vreo justificare. „Poate că mă acceptă cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fuseseră descoperite câteva și în provincia Henan, din centrul Chinei. În Sichuan, mai apăruseră de-a lungul timpului obiecte frumoase din bronz, dar nici o mască din acest nobil metal. Măștile au sprâncene groase, ochi mari, nasul cârn, gura lată și bărbia aproape inexistentă și au o expresie vie, schițând un ușor surâs ori o expresie de ușoară supărare. Ce semnificație aveau aceste măști? Arheologii au emis tot felul de ipoteze privind rolul acestora, dar secretul din spatele lor nu a fost deocamdată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
primare (așa cum era el, lins și stupid, moale și bleg), din chica care se strângea la spate în coadă de rândunică, răsfrântă peste gulerul cămășii, din perciunii lungi care-mi mai mascau urechile clăpăuge, dar îmi ascuțeau și mai rău bărbia, în fine, din toate podoabele astea capilare care în fond nu erau cine știe ce, dar erau, a răsărit o chelie pe cinste, nu genul O. Paler, dar nici departe. O să vă întrebați cum naiba de-aveam așa plete când toți elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se dezvelea în somn! Știți, era frățiorul meu... * În ceea ce mă privește, eu nu mă încumet să-i trimit o epistolă Filipului mic. Mi-e frică să nu-l dezamăgesc, să nu-l tulbur. Puștiul care-mi purta numele, cu bărbia lui nemaipomenit de ascuțită, cu părul lins și bleg, dar cu păr, înțelegeți?, va fi nedumerit să se vadă azi cu barbă și chelie. Oricât ar încerca să se liniștească și să se împace cu gândul că două decenii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]