680 matches
-
între iubirea profundă și tristă pentru Sandy și iubirea palpitantă față de propria lui importanță ca primar și delegat. Nimic nu putea întrerupe colocviul dintre aceste două iubiri. îl aștepta o baie caldă, apoi rămase într-un halat, în timp ce Jack îl bărbieri și-i aranjă părul, iar Frankie îi făcu manichiura. Se îmbrăcă în lenjeria nouă și curată, șosete, cămașă, o cravată albastru-închis, și un costum cu vestă din tweed gri-deschis, și pantofi negri minunat lustruiți; apoi se retrase în toaletă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se lipea de platoul uscat și Omar se gândi iar la Yazd. Desprinse tabloul din cuiul în care îl mutase, mai jos, ca să-l poată vedea stând în pat, și-l ținu sub bărbie, ca pe-o oglindă, atunci când se bărbierea. O secundă îl zări pe împărat cu picioarele desculțe în cer și, lângă el, pe amant, pe adoratul Hefestion: lumea e doar o poveste de dragoste, de moarte ori de atac. Îndreptă tabloul la loc și își ținu respirația ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
afle că lumea nu trebuia copiată la nesfârșit, ca în pastișele lui Godun, ci rescrisă, reinventată și, câteodată, făcută de la început. Ațipi cu puțin înainte să sune ceasul. Tresări istovit și apoi se ridică să oprească alarma deșteptătorului. Când se bărbierea, desluși în el zvârcolirile unor presimțiri sumbre, pe care încercă să le domolească. Când pătrunse în cabinet, nici figura oftalmoloagei nu-i trimise încurajări, dar se mai calmă sub mâinile ei care îl cuprindeau cu precizie. Îi așeză electrozi la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
susțină pe Moussavi, pentru că toți cinci purtau panglica verde. Sonia, însă, era indecisă. Ea îl întâlnise pe Ahmandin, se priviseră ochi în ochi. Pentru ea, Președintele era un Khoshtip, cu un zâmbet cuceritor. L-ar fi tuns, l-ar fi bărbierit, i-ar fi pus pălărie de culoa rea gălbenușului crud. Era negricios, l-ar fi decolorat, îmbrăcându-l într-o cămașă argintie, l-ar fi redecorat, ca pe un star tânăr, pentru toate frumoasele dokhtar irooni. Cei doi invitați aduseseră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
priveau blând, fără ostilitate, poate puțin surprinși. ― În ce chestiune... Cristescu îi arătă legitimația. Celălalt se uită superficial și îi împinse un scaun. Se așeză și el trecîndu-și mâna peste obraz. ― Vă rog să mă scuzați. Nici nu m-am bărbierit. În concediu, nu fac altceva decât să dorm și să citesc. Râse. Abia m-a scos soră-mea din pat. Credeam că-i un truc. ― E totuși păcat că nu v-ați dus într-o stațiune. Cel puțin schimbați aerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fac. Sânt omul cu cele mai puține dezamăgiri, pentru că am evitat să am speranțe. Îi las pe alții să-și umple viața cu deziluzii". N-am știut ce să cred. Să-l deplîng? Să-l invidiez? 15 ianuarie În timp ce mă bărbieream, m-am tăiat fără să vreau cu briciul. Va trebui să-mi cumpăr lame. 28 ianuarie Un prieten mă întreabă: "De ce nu faci, totuși, nimic?" Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin de domeniul public. Îi răspund: Fiindcă sânt slab
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ca s-o lovesc pe Augusta, i-am zis azi că țiganii sânt mai aproape de metafizică decât de istorie. S-a prefăcut că nu mă aude. Poate nici n-a înțeles câtă dreptate aveam, de fapt. 27 aprilie În timp ce mă bărbieream azi dimineață, am observat că se poate îmbătrîni într-o singură iarnă. 28 aprilie Azi am văzut un triunghi de cocori care umplea cerul. 2 mai I-am propus Augustei să divorțăm. Nu vrea. Mi-a râs în nas. "După
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-și mănânce felia de pâine unsă cu dulceață de piersici pe care o înghițea în fiecare dimineață. Știam că după aceea, dacă tac ostentativ, va ieși să se plimbe. Când am rămas singur, mi-am băut liniștit ceaiul, m-am bărbierit, apoi am căutat în micul geamantan cu care venisem la azil o cămașă curată. N-am găsit. Trebuia să mă îmbrac cu una purtată. Acest amănunt m-a indispus oarecum. Uitîndu-mă în jur, am observat pentru prima oară că dezordinea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era rațiunii? Ba să nu vină, sau să nu revină niciodată, m-am gândit, dacă era rațiunii închidea sala cu oglinzi și mă lăsa, din nou, să mă văd numai în ciobul de oglindă de care mă foloseam când mă bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgîndu-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Cipriano Algor a început, de la o oră la alta, să nu-și mai merite reputația de muncitor matinal, câștigată într-o viață de multă trudă și puține sărbători. Acum se scoală când soarele e pe cer, se spală și se bărbierește cu mai multă tihnă decât cea indispensabilă unui chip obișnuit cu rasul și unui trup deprins cu curățenia, mănâncă puțin, dar în tihnă, și, în sfârșit, fără mai mult entuziasm decât cel de la trezire, merge să lucreze. Astăzi, totuși, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fac. Sunt omul cu cele mai puține dezamăgiri, pentru că am evitat să am speranțe. Îi las pe alții să-și umple viața cu deziluzii”. N-am știut ce să cred. Să-l deplâng? Să-l invidiez? 15 ianuarie În timp ce mă bărbieream, m-am tăiat fără să vreau cu briciul. Va trebui să-mi cumpăr lame. 18 ianuarie Un prieten mă întreabă: „De ce nu faci, totuși, nimic?” Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin de domeniul public. Îi răspund: „Fiindcă sunt slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ca s-o lovesc pe Augusta, i-am zis azi că țiganii sunt mai aproape de metafizică decât de istorie. S-a prefăcut că nu mă aude. Poate nici n-a înțeles câtă dreptate aveam, de fapt. 21 aprilie În timp ce mă bărbieream azi dimineață, am observat că se poate îmbătrâni într-o singură iarnă. 28 aprilie Azi am văzut un triunghi de cocori care umplea cerul. 2 mai I-am propus Augustei să divorțăm. Nu vrea. Mi-a râs în nas. „După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-și mănânce felia de pâine unsă cu dulceață de piersici pe care o înghițea în fiecare dimineață. Știam că după aceea, dacă tac ostentativ, va ieși să se plimbe. Când am rămas singur, mi-am băut liniștit ceaiul, m-am bărbierit, apoi am căutat în micul geamantan cu care venisem la azil o cămașă curată. N-am găsit. Trebuia să mă îmbrac cu una purtată. Acest amănunt m-a indispus oarecum. Uitându-mă în jur, am observat pentru prima oară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era rațiunii? Ba să nu vină, sau să nu revină niciodată, m-am gândit, dacă era rațiunii închidea sala cu oglinzi și mă lăsa, din nou, să mă văd numai în ciobul de oglindă de care mă foloseam când mă bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgându-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă îmbrac în verde sau roșu. Și deși nu-mi place albastru, blugii mă reprezintă. Albaștrii și negrii. Dar aici nu am, mi-au fost reținuți și păstrați în magazia penitenciarului. Blugii nu se admit aici. bărbieritul de vineri Mă bărbieresc la săptămână. Mă tai cam deosebit. Am ritmul meu preferat, dar e lumina proastă, bec de 25 de Wați. Vineri seara, după baie. Înainte, mă bărbieream dimineața și alergam la fotbal și transpiram. timpul Timpul trece repede și greu. Depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și păstrați în magazia penitenciarului. Blugii nu se admit aici. bărbieritul de vineri Mă bărbieresc la săptămână. Mă tai cam deosebit. Am ritmul meu preferat, dar e lumina proastă, bec de 25 de Wați. Vineri seara, după baie. Înainte, mă bărbieream dimineața și alergam la fotbal și transpiram. timpul Timpul trece repede și greu. Depinde de ce faci. Uneori vrei să treacă repede și trece încet. Un program să-ți faci e și bine, și rău, fiindcă dacă ai, ai după ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să moară în închisoare, trebuie să-și plătească patul. Ești nebun, i-am răspuns. Nu-ți dau nimic. Bine, atunci urcă pe patul de sus, mi-a spus el satisfăcut. Trecuse mult timp de când nu mă spălasem și nu mă bărbierisem, așa că abia îmi mai suportam propria putoare. Nu departe de mine, un bătrân cosea un papuc. A privit spre mine și mi-a spus: „Băiete poți să iei tu patul meu de jos și urc eu sus în locul tău“. Surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care le purtase până atunci și care erau foarte șifonate după două zile petrecute în Sanya și s-a îmbrăcat cu lucrurile cele noi. După ce s-a îmbrăcat, a scos un aparat de ras electric, cu baterii, și s-a bărbierit. Gaston era teribil de uimit de schimbare. Ce tânăr frumos era acum. — O, Endō-san! exclamă Gaston. Beau garçon, n’est-ce pas? — Bineînțeles... Dă-mi pistolul! A luat din mâna lui Gaston pelerina și a scos din ea pistolul. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un cărucior cu rotile, Împins fără nici un chef de Îngrijitoarea lui slavă. Vegetația era sălbătăcită, plină de urzici, de seringi, de zdrențe și leagăne ruginite. Decadența era prezentă În fiecare lucru. Elio constată că În dimineața aceasta polițistul nu se bărbierise: ciocul său era Înconjurat de o umbră Întunecată. Privindu-l mai bine, observă că avea un aspect neîngrijit, deși era Îmbrăcat corect În uniformă. Cearcăne mari și o paloare bolnăvicioasă. Mâinile Îi tremurau. Ce fel de griji putea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bate, cu toate că aș merita, apoi mi-a făcut semn către un scaun și mi-a spus să stau jos. În timp ce mă îndreptam către scaun, m-am uitat la fața lui, mustața, deși tunsă scurt, era foarte vizibilă, în rest era bărbierit cu mare grijă, a așteptat până m-am așezat, apoi, încet, a venit lângă mine, s-a postat în fața scaunului, sprijinindu-se de unul din dulapurile cu vitrină, în spatele lui se distingeau bine mulajele colorate, din material plastic, ale inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
uitându-se la tatăl lui, stăruind cu privirea pe chipul lui, și atunci am privit și eu, împreună cu el, chipul bunicului, linia gurii, resturile de barbă care se întrezăreau, pe sub pomeți, pe pielea lăsată a feței, de parcă s-ar fi bărbierit cu neglijență, și știam că acuși tata își va ridica privirea și se va uita din nou la noi, la mine și la mama, și mai știam că de data asta o să ne recunoască, chiar dacă nu va fi în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Întâmplat pe acele străzi. La Paris, până și inconvenientele se petrec la nivel Înalt. În comparație cu necazurile lui reale, corsicanii aceia (Ravelstein gândea că toți acei flics - polițiștii Parisului - erau originari din Corsica și că, oricât de zdravăn s‑ar fi bărbierit, tot aveau țepi pe bărbie) nu puteau fi decât amuzanți. Ca să nu mai lungim vorba, Ravelstein s‑a Întors În grabă ca să participe la banchetul primarului oferit În onoarea lui, și a căzut la pat cu o boală (descoperită Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Înflorea. În zilele bune de odinioară, zburase ca un șoim, cum se descria singur. - Dar acum zbor ca fazanii din curtea ta din New Hampshire. Mergea binișor, deși nu avea echilibru. Putea să se Îmbrace și să mănânce, să se bărbierească, să se spele pe dinți (avea, În partea de sus, o placă dentară), să‑și lege șireturile de la pantofi, să mânuiască bâzâitoarea mașină de cafea espresso - prea mare pentru albia emailată a chiuvetei din bucătărie. Mâinile Îi tremurau și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Încolțit chiar gânduri legate de portretul pe care Îi făgăduisem să‑l scriu și m‑am Întrebat cum să‑l aduc din condei - cum să‑i descriu toanele, extravaganțele, bizareriile, felul de a mânca, de a bea, de a se bărbieri, de a se Îmbrăca, de a‑și hărțui jucăuș studenții. Dar toate astea nu alcătuiesc decât istoria lui naturală. Unii Îl vedeau ca pe un excentric, pervers - rânjind, fumând, conferențiind, copleșitor, nerăbdător, dar pentru mine a fost un om strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu râvnă să reînvețe să meargă și să‑și folosească mâinile. Știa că va trebui, până la urmă, să capituleze, dar o făcea selectiv. Nu avea importanță că nu putea opera mașina de cafea, dar avea nevoie de mâini ca să se bărbierească, să facă Însemnări, să se Îmbrace, să fumeze, să iscălească cecuri. E știut că dacă nu‑ți dai singur silința să te Însănătoșești, ești un repudiat, un om sfârșit. În dimineața când Ravelstein și cu mine am nimerit peste arbuștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]