546 matches
-
o să fie foarte încîntată!... Ba mai sperase chiar că o să-l roage să i-l ofere ei pentru a-l înrăma și păstra... Dar, eh! De ce oare nu se poartă lumea asta măcar o dată-n viață așa cum am dori noi? Bărzăunul își strînse cu destulă nemulțumire roadele inutile ale mai multor zile de muncă și speranțe zadarnice, primite cu atîta răceală tocmai de făptura pentru care fuseseră create, vru să le ducă la locul lor în casă, dar se răzgîndi deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu atîta răceală tocmai de făptura pentru care fuseseră create, vru să le ducă la locul lor în casă, dar se răzgîndi deodată și le aruncă lîngă un pom. Ce faci? strigă Ilinca la el. De ce le arunci? Așa! răspunse Bărzăunul înțepat, hotărît să se lase definitiv de pictură. Îmi spuneam eu că-s niște fleacuri!... Dar decît să bat drumurile și pădurile degeaba, ca alții (aluzia era îndreptată direct spre Nuțu), mai bine citesc, scriu ori desenez. Așa-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
era atent la spusele lui, ci începuse să se întindă după cîteva vișine mari și cărnoase ce mai rămăseseră nemîncate de păsări. Ai dreptate, îl aprobă Ilinca. Dar ai auzit ce se pune la cale în sat? Ce-anume? întrebă Bărzăunul mirat, fiind sigur că-i ceva rău în ceea ce-l privește. Domnul Nicanor, domnul Răgălie, domnul doctor Stănescu și alții vor să ne ia pe toți care am fost atunci la Peștera Liliecilor și să mergem din nou acolo, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să ne ia pe toți care am fost atunci la Peștera Liliecilor și să mergem din nou acolo, ca să cărăm ciolanele acelea de... mamuți, de lilieci, ori naiba mai știe de ce, la școală. Nu ți-a spus frate-tu Matei? Bărzăunul rămase paralizat. Avea convingerea că ori n-a auzit el bine, ori că Ilinca vrea să-și bată joc de el. În adîncul sufletului însă, o asemenea perspectivă i-ar fi convenit de minune. Ilinca se uită la el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
În adîncul sufletului însă, o asemenea perspectivă i-ar fi convenit de minune. Ilinca se uită la el o clipă, apoi îi trase un ghiont în coaste: Tu n-auzi ce-ți zic? Ce te holbezi așa? Ba aud, răspunse Bărzăunul trezit cam prea dur la realitate. Sigur c-aud!... Dar cine le-a spus lor de chestia asta?... Cum de-au aflat ei de Peștera Liliecilor și de oasele de-acolo? Întrebarea fusese pusă rar și apăsat, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
amîndouă cînd am auzit. Domnul Nicanor a zis că te iartă, că el tot nu s-a speriat deloc, știind despre ce-i vorba, dacă mergi și tu să arăți drumul exact. Adică să ne conduci pe toți pînă acolo. Bărzăunul făcu o piruetă și trase un hohot zdravăn de rîs. Apoi se ridică în brațe pe o creangă de măr, se dădu de cîteva ori peste cap, ca la trapez, bineînțeles cu scopul de a vedea Ilinca ce bun sportiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Poate se pricepe mai bine. Eu p-plec la mare, răspunse acesta cu gura plină de vișine. Dar de mers, zău c-c-c-aș mai merge o dată, că-i tare frumos! I-am spus domnului Ni-c-canor că numai tu știi drumul bine. Bărzăunul se uită lung la Nuțu, cu o bucurie pe care numai unul ca el putea s-o guste cu adevărat, apoi se întoarse spre Ilinca. Vru s-o întrebe și pe ea dacă merge, dar de teamă c-o să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
merg numai pînă la peșteră și rămîn afară... Ori nu! Mai bine știți ce fac? Îmi acopăr capul c-o broboadă, sau îmi pun o pălărie și, în cazul ăsta, bonjur, lilieci!... Nu-mi mai este frică, nu? Păi! zise Bărzăunul plin de bucurie că a reușit s-o convingă să meargă. Doar la mare mă duc la 15 august, nu acum. Pînă atunci... Și-apoi le-am promis băieților că mergem cu toții, în afară de Nuțu. Noi am descoperit oasele, tot noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o convingă să meargă. Doar la mare mă duc la 15 august, nu acum. Pînă atunci... Și-apoi le-am promis băieților că mergem cu toții, în afară de Nuțu. Noi am descoperit oasele, tot noi să le depunem la muzeul satului. Bucuria Bărzăunului fu de scurtă durată. În momentul în care a spus că "le-a promis băieților" că merge și ea, simți un fel de strîngere de inimă. Deci, oricît s-ar zbate el, orice fapte ar săvîrși, tot degeaba... Ilinca n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că avea multe coșuri pe față, era slab și strîmb, dar se temea cumplit de Virgil. Ce naiba avea acest Virgil de putea s-o atragă așa de tare pe Ilinca?... Sigur că da... Oricînd se afla Virgil lîngă Ilinca, prezența Bărzăunului era inutilă. Dar n-avea ce face. Și era dispus să lupte, chiar și toată viața, cu oricine-i va sta în cale. Erau totuși și momente destul de dese cînd voia să se lase păgubaș. Oricum însă, o oarecare bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fusese indicat drept cel mai bun ghid al noii expediții, nu Virgil și nici Vlad! Nuțu nu se mai vîrî în discuție, nu numai pentru că Ilinca își călcase așa de ușor vorbele pe care i le spusese în drum spre Bărzăun, că vor merge în același timp la mare, ci pentru că găsise o nouă atracție, mai plină de satisfacții: cireșele negre, mari și aromate! Încercă să se urce chiar în, cireș, dar Bărzăunul îl făcu atent că-i prea greoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe care i le spusese în drum spre Bărzăun, că vor merge în același timp la mare, ci pentru că găsise o nouă atracție, mai plină de satisfacții: cireșele negre, mari și aromate! Încercă să se urce chiar în, cireș, dar Bărzăunul îl făcu atent că-i prea greoi și că o să se prăbușească cu tot cu pom, cum s-a prăbușit atunci, în pădure, cu arinul. Nuțu îl privi o clipă chiorîș, apoi începu să rîdă cu hohote: Măi Bărzăune, mare piș-piș-pișicher mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
chiorîș, apoi începu să rîdă cu hohote: Măi Bărzăune, mare piș-piș-pișicher mai ești tu, cum zice bunica! Uite, de asta-mi ești drag. Și aruncă în el cu o cireașă, hotărît să nu se mai cațere în pom. Ilinca și Bărzăunul trecură la alt subiect. Adică, mai precis, la cererea Ilincăi, Bărzăunul povesti toată acțiunea din romanul "Baltagul", pe care nu-l mai lăsase din mînă de cînd venise, aducîndu-i Vitoriei Lipan poate cel mai frumos omagiu din cîte i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai ești tu, cum zice bunica! Uite, de asta-mi ești drag. Și aruncă în el cu o cireașă, hotărît să nu se mai cațere în pom. Ilinca și Bărzăunul trecură la alt subiect. Adică, mai precis, la cererea Ilincăi, Bărzăunul povesti toată acțiunea din romanul "Baltagul", pe care nu-l mai lăsase din mînă de cînd venise, aducîndu-i Vitoriei Lipan poate cel mai frumos omagiu din cîte i s-au adus vreodată. Nu după multă vreme de la începerea povestirii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
după multă vreme de la începerea povestirii se apropie și Nuțu să asculte și nu se mai dădu dus. Ilinca asculta cu foarte mare atenție și chiar cu admirație. Vrînd-nevrînd, furată de vraja povestirii începu să-l studieze mai îndeaproape pe Bărzăun și constată un lucru foarte surprinzător pentru ea: Bărzăunul nu numai că nu era deloc urît, dar era chiar foarte simpatic. Pistruii de pe față aproape că dispăruseră, lăsînd locul, pe ici pe colo, cîte unui coș mic, avea un păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nuțu să asculte și nu se mai dădu dus. Ilinca asculta cu foarte mare atenție și chiar cu admirație. Vrînd-nevrînd, furată de vraja povestirii începu să-l studieze mai îndeaproape pe Bărzăun și constată un lucru foarte surprinzător pentru ea: Bărzăunul nu numai că nu era deloc urît, dar era chiar foarte simpatic. Pistruii de pe față aproape că dispăruseră, lăsînd locul, pe ici pe colo, cîte unui coș mic, avea un păr stufos, buclat, ochi albaștri și jucăuși ca două zvîrlugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu numai că nu era deloc urît, dar era chiar foarte simpatic. Pistruii de pe față aproape că dispăruseră, lăsînd locul, pe ici pe colo, cîte unui coș mic, avea un păr stufos, buclat, ochi albaștri și jucăuși ca două zvîrlugi. Bărzăunul, văzînd cu cîtă atenție e privit și ascultat, se simțea în al nouălea cer. Așa că lungi povestirea cît putu mai mult, făcînd și cîteva considerații strict personale, de care în mod categoric s-ar fi simțit măgulit și Sadoveanu. Cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
strict personale, de care în mod categoric s-ar fi simțit măgulit și Sadoveanu. Cîteva din aceste considerații fură îndreptate spre Gheorghiță, care căpătă o aură mult mai însemnată decît în opera creatorului său. Cînd termină de povestit, toată făptura Bărzăunului radia de o bucurie aparte, un fel de trăire interioară, dar pe un plan superior, cum Ilinca nu mai întîlnise la altcineva. Și nu numai că-i lăudă Bărzăunului talentul de povestitor, dar nu știu ce-i veni că-l întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
decît în opera creatorului său. Cînd termină de povestit, toată făptura Bărzăunului radia de o bucurie aparte, un fel de trăire interioară, dar pe un plan superior, cum Ilinca nu mai întîlnise la altcineva. Și nu numai că-i lăudă Bărzăunului talentul de povestitor, dar nu știu ce-i veni că-l întrebă dacă nu cumva scrie și el. Romane nu, răspunse Bărzăunul încurcat, dar foarte mîndru de o asemenea întrebare. Aș vrea să scriu... mai ales poezii... Și cînd pronunță cuvîntul "poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
trăire interioară, dar pe un plan superior, cum Ilinca nu mai întîlnise la altcineva. Și nu numai că-i lăudă Bărzăunului talentul de povestitor, dar nu știu ce-i veni că-l întrebă dacă nu cumva scrie și el. Romane nu, răspunse Bărzăunul încurcat, dar foarte mîndru de o asemenea întrebare. Aș vrea să scriu... mai ales poezii... Și cînd pronunță cuvîntul "poezii", tot cerul se revărsă în ochii săi și începu să rîdă coborînd privirea în pămînt. Și-o imagină pe Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el și rămînînd mută de admirație. În fața unei asemenea perspective luă numaidecît hotărîrea, în sinea lui, să devină poet. Da!... Mult mai ușor poți cîștiga inima unei ființe iubite cu un poem decît cu tot aurul lumii! (Asta era credința Bărzăunului în acele clipe). Păi, scrie poezii, dragă, îl invită Ilinca plină de încredere. Sînt convinsă că ai putea scrie poezii foarte frumoase... pentru că ai ochi albaștri... și păr aproape ca Eminescu... Bărzăunul crezu că se sufocă de atîta plăcere. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
decît cu tot aurul lumii! (Asta era credința Bărzăunului în acele clipe). Păi, scrie poezii, dragă, îl invită Ilinca plină de încredere. Sînt convinsă că ai putea scrie poezii foarte frumoase... pentru că ai ochi albaștri... și păr aproape ca Eminescu... Bărzăunul crezu că se sufocă de atîta plăcere. Numai că Ilinca nu se opri la aceste considerații, ci o întoarse deodată într-o direcție total anapoda: Și Virgil scrie, continuă ea cu un glas aparte... scrie poezii de dragoste extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil scrie, continuă ea cu un glas aparte... scrie poezii de dragoste extraordinar de frumoase!... Mi-a citit cîteva aseară și mi-au plăcut foarte mult. Păcat că nu vrea să le publice... Virgil o să ajungă, precis, un mare poet! Bărzăunul simți că se topește ca o înghețată dintr-un cornet spart. Nu mai bine nu pomenea de poezii?... Uite la ce s-a ajuns! La laude adresate lui Virgil! Nici de data asta nu putuse scăpa de el... Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că nici măcar nu știe ce-i acela un triton! Tot farmecul de dinainte se dusese pe apa sîmbetei, lăsînd în urmă un gust amar... și un nor mic, înspre asfințit, ca o lacrimă prelinsă dintr-un ochi nevăzut... În gîndurile Bărzăunului din acele clipe își pierduse orice valoare și peștera și Piatra Domniței și pădurea și totul. Se simți iar trist și neînsemnat și lăsă capul în piept ca un învins. Zări o furnică încercînd să atace o omidă... De prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
furnica cu degetul în altă parte. Ce-i cu tine? auzi el deodată glasul puțin ironic al Ilincăi. Ori nu cumva vrei să zici că ai și tu scrise poezii?... Zi, mă, ce stai așa, ca o mămăligă? "Mămăligă", gîndi Bărzăunul lovit în amorul propriu. Nu putea găsi oare alt cuvînt?... Clătină de cîteva ori capul cu un fel de disperare mută și nici măcar nu întoarse ochii spre Ilinca. Haide, mă, ce-i cu tine? îl luă iar fata la rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]