KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

nu mai trăim în vremea bîtei, amice! Mă, taci, că de nu... Și Matei ridică mîna ca pentru a lovi, dar nu făcu altceva decît să-și tragă o pleasna peste propria scăfîrlie. Nu îndrăznise niciodată să-l plesnească pe Bărzăun și, dealtfel, ținea foarte mult la el. Dar uite că-n astfel de situații dramatice chiar și frații ajung să se păruiască. Lasă-mă să vorbesc și eu! țipă de data asta Bărzăunul. Tu n-ai vorbit atîta? Dar vorbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Nu îndrăznise niciodată să-l plesnească pe Bărzăun și, dealtfel, ținea foarte mult la el. Dar uite că-n astfel de situații dramatice chiar și frații ajung să se păruiască. Lasă-mă să vorbesc și eu! țipă de data asta Bărzăunul. Tu n-ai vorbit atîta? Dar vorbește ca oamenii, că de nu... Eu ca oamenii vorbesc, pe cuvînt!... Iar tu, dacă mai ai cît de cît impresia că ți-s frate și, mai ales... dacă socoti că vei mai avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-i om de vază în această comună... și pe domnul Nicanor, și pe doctor, care nu-s Nuțu lui Răstoacă și nici alt derbedeu de teapa ta! Nu te gîndești deloc? Crezi tu c-ai făcut bine ce-ai făcut? Bărzăunul nu mai spuse nimic și plecă în grădină, fără să mai ia în seamă strigătele lui Matei. Își puse o pătură pe iarbă și stătu întins pe ea pînă se întoarseră părinții de la combinat. Din ziua aceea însă nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ziua aceea însă nu mai părăsi curtea casei, deși ar fi dorit fantastic de mult să plece cu o nouă expediție la Peștera Liliecilor ori, cel mai mult și mai mult, la Piatra Domniței. Tii, ce mai vise își făurise Bărzăunul în zilele acelea privind descoperirile ce le va face la Piatra Domniței!... Dar, ce folos!... Cu cine să plece? Cu Vlad și Virgil?... Ăștia doi nu merg fără Ilinca nici dacă-i picuri cu luminarea! Iar Ilinca nu vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
boișteni, că în fiecare noapte visează cum i se zbate un liliac în păr și nu aude decît pîrîitul pietrelor care cădeau din tavanul peșterii. Pe Nuțu lui Răstoacă l-a exclus definitiv din gîndurile sale. Phii, ce momîie! zise Bărzăunul cînd își aminti de făptura lui Nuțu, plină toată de noroi și tremurînd de groază. Dar cînd șezu totuși să judece mai la rece, eliminînd orice urmă de aversiune față de însoțitorii lui la peșteră, parcă tot l-ar fi acceptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
n-avea cînd să-l vadă și nici nu prea dorea asemenea lucru. Era cînd în oraș, cînd cu inginerul agronom, pe cîmp, cînd la primărie, cînd cu alte treburi de-ale lui. De, ca omul. Într-una din zile, Bărzăunul ședea, ca de obicei, singur în grădina din spatele casei. Terminase de citit "Baltagul" și se gîndea cum ar putea să-i convingă pe părinți de necesitatea unui cîine. L-ar dresa cum ar ști el mai bine și ar pleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
necesitatea unui cîine. L-ar dresa cum ar ști el mai bine și ar pleca împreună peste tot. Cîinele pe care-l avusese pînă nu demult pierise lîngă o grămadă de îngrășăminte chimice. Și așa de mult îl regretaseră și Bărzăunul și părinții lui, încît se luase hotărîrea în comun de a nu mai ține astfel de vietăți pe lîngă casă. Deodată auzi, foarte aproape de el, pași ușori. Întoarse capul și... și ochii i se opriră uimiți pe fața toată numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
i se opriră uimiți pe fața toată numai zîmbet a Ilincăi. Da, Ilinca în carne și oase!... Cine-ar fi crezut vreodată că se mai pot întîmpla minuni? Și ce mai conta că lîngă ea se afla Nuțu lui Răstoacă? Bărzăunul sări de pe pătură, apoi rămase ca un plop. Nu mai știa ce să facă. Bine te-am găsit, cărturarule! salută Ilinca scuturîndu-și o șuviță de păr de pe un ochi. N-noroc, pușlama, zise rîzînd strîmb și Nuțu, întinzîndu-i o mînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mînă moale ca o broască. Credeam c-ai plecat din sat, continuă Ilinca așezîndu-se pe pătură și luînd cartea în mînă. Nu te-a mai văzut nimeni, nicăieri, de parcă ai fost exportat odată cu legumele. Ce-i cu tine? Păi... Și Bărzăunul nu mai putu continua. Se înroși tot și ridică dintr-un umăr, mai-mai să-și atingă cu el urechea. Nu reușea decît să rîdă. Își reveni însă repede și continuă dînd din cap: Ce să fac eu prin sat?... Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
din cap: Ce să fac eu prin sat?... Să umblu așa, fără nici un căpătîi?... Mai bine citesc ori... desenez. Desenezi? întrebă Ilinca subțiindu-și glasul. Ei, dar mare artist ești tu! Nu vrei să ne-arăți și nouă? Și cînd Bărzăunul, după mai multe rugăminți (deși, fie vorba între noi, voia din tot sufletul să-și prezinte opera), se încumetă să le arate cele 20 de portrete pictate de el, în diverse maniere și de diverse mărimi, atît Nuțu cît și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
care sparse gheața spunînd cu destulă îndoială: Mda, îs drăguțe... Uite, asta seamănă puțin cu mătușa Lisaveta. Numai că aici pare mai bătrînă... Iar asta, zise Nuțu arătînd spre alt portret, s-s-seamănă cu bunica. Numai că n-are o-o-ochelari. Bietul Bărzăun!... Mai bine se dărîma casa pe el decît să audă asemenea remarci!... Și cît sperase tot timpul că Ilinca se va recunoaște măcar într-un singur portret și că o să fie foarte încîntată!... Ba mai sperase chiar că o să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
o să fie foarte încîntată!... Ba mai sperase chiar că o să-l roage să i-l ofere ei pentru a-l înrăma și păstra... Dar, eh! De ce oare nu se poartă lumea asta măcar o dată-n viață așa cum am dori noi? Bărzăunul își strînse cu destulă nemulțumire roadele inutile ale mai multor zile de muncă și speranțe zadarnice, primite cu atîta răceală tocmai de făptura pentru care fuseseră create, vru să le ducă la locul lor în casă, dar se răzgîndi deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cu atîta răceală tocmai de făptura pentru care fuseseră create, vru să le ducă la locul lor în casă, dar se răzgîndi deodată și le aruncă lîngă un pom. Ce faci? strigă Ilinca la el. De ce le arunci? Așa! răspunse Bărzăunul înțepat, hotărît să se lase definitiv de pictură. Îmi spuneam eu că-s niște fleacuri!... Dar decît să bat drumurile și pădurile degeaba, ca alții (aluzia era îndreptată direct spre Nuțu), mai bine citesc, scriu ori desenez. Așa-mi place

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
era atent la spusele lui, ci începuse să se întindă după cîteva vișine mari și cărnoase ce mai rămăseseră nemîncate de păsări. Ai dreptate, îl aprobă Ilinca. Dar ai auzit ce se pune la cale în sat? Ce-anume? întrebă Bărzăunul mirat, fiind sigur că-i ceva rău în ceea ce-l privește. Domnul Nicanor, domnul Răgălie, domnul doctor Stănescu și alții vor să ne ia pe toți care am fost atunci la Peștera Liliecilor și să mergem din nou acolo, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
să ne ia pe toți care am fost atunci la Peștera Liliecilor și să mergem din nou acolo, ca să cărăm ciolanele acelea de... mamuți, de lilieci, ori naiba mai știe de ce, la școală. Nu ți-a spus frate-tu Matei? Bărzăunul rămase paralizat. Avea convingerea că ori n-a auzit el bine, ori că Ilinca vrea să-și bată joc de el. În adîncul sufletului însă, o asemenea perspectivă i-ar fi convenit de minune. Ilinca se uită la el o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
În adîncul sufletului însă, o asemenea perspectivă i-ar fi convenit de minune. Ilinca se uită la el o clipă, apoi îi trase un ghiont în coaste: Tu n-auzi ce-ți zic? Ce te holbezi așa? Ba aud, răspunse Bărzăunul trezit cam prea dur la realitate. Sigur c-aud!... Dar cine le-a spus lor de chestia asta?... Cum de-au aflat ei de Peștera Liliecilor și de oasele de-acolo? Întrebarea fusese pusă rar și apăsat, ca s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
amîndouă cînd am auzit. Domnul Nicanor a zis că te iartă, că el tot nu s-a speriat deloc, știind despre ce-i vorba, dacă mergi și tu să arăți drumul exact. Adică să ne conduci pe toți pînă acolo. Bărzăunul făcu o piruetă și trase un hohot zdravăn de rîs. Apoi se ridică în brațe pe o creangă de măr, se dădu de cîteva ori peste cap, ca la trapez, bineînțeles cu scopul de a vedea Ilinca ce bun sportiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Poate se pricepe mai bine. Eu p-plec la mare, răspunse acesta cu gura plină de vișine. Dar de mers, zău c-c-c-aș mai merge o dată, că-i tare frumos! I-am spus domnului Ni-c-canor că numai tu știi drumul bine. Bărzăunul se uită lung la Nuțu, cu o bucurie pe care numai unul ca el putea s-o guste cu adevărat, apoi se întoarse spre Ilinca. Vru s-o întrebe și pe ea dacă merge, dar de teamă c-o să zică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
merg numai pînă la peșteră și rămîn afară... Ori nu! Mai bine știți ce fac? Îmi acopăr capul c-o broboadă, sau îmi pun o pălărie și, în cazul ăsta, bonjur, lilieci!... Nu-mi mai este frică, nu? Păi! zise Bărzăunul plin de bucurie că a reușit s-o convingă să meargă. Doar la mare mă duc la 15 august, nu acum. Pînă atunci... Și-apoi le-am promis băieților că mergem cu toții, în afară de Nuțu. Noi am descoperit oasele, tot noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
o convingă să meargă. Doar la mare mă duc la 15 august, nu acum. Pînă atunci... Și-apoi le-am promis băieților că mergem cu toții, în afară de Nuțu. Noi am descoperit oasele, tot noi să le depunem la muzeul satului. Bucuria Bărzăunului fu de scurtă durată. În momentul în care a spus că "le-a promis băieților" că merge și ea, simți un fel de strîngere de inimă. Deci, oricît s-ar zbate el, orice fapte ar săvîrși, tot degeaba... Ilinca n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
că avea multe coșuri pe față, era slab și strîmb, dar se temea cumplit de Virgil. Ce naiba avea acest Virgil de putea s-o atragă așa de tare pe Ilinca?... Sigur că da... Oricînd se afla Virgil lîngă Ilinca, prezența Bărzăunului era inutilă. Dar n-avea ce face. Și era dispus să lupte, chiar și toată viața, cu oricine-i va sta în cale. Erau totuși și momente destul de dese cînd voia să se lase păgubaș. Oricum însă, o oarecare bucurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
fusese indicat drept cel mai bun ghid al noii expediții, nu Virgil și nici Vlad! Nuțu nu se mai vîrî în discuție, nu numai pentru că Ilinca își călcase așa de ușor vorbele pe care i le spusese în drum spre Bărzăun, că vor merge în același timp la mare, ci pentru că găsise o nouă atracție, mai plină de satisfacții: cireșele negre, mari și aromate! Încercă să se urce chiar în, cireș, dar Bărzăunul îl făcu atent că-i prea greoi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
pe care i le spusese în drum spre Bărzăun, că vor merge în același timp la mare, ci pentru că găsise o nouă atracție, mai plină de satisfacții: cireșele negre, mari și aromate! Încercă să se urce chiar în, cireș, dar Bărzăunul îl făcu atent că-i prea greoi și că o să se prăbușească cu tot cu pom, cum s-a prăbușit atunci, în pădure, cu arinul. Nuțu îl privi o clipă chiorîș, apoi începu să rîdă cu hohote: Măi Bărzăune, mare piș-piș-pișicher mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
chiorîș, apoi începu să rîdă cu hohote: Măi Bărzăune, mare piș-piș-pișicher mai ești tu, cum zice bunica! Uite, de asta-mi ești drag. Și aruncă în el cu o cireașă, hotărît să nu se mai cațere în pom. Ilinca și Bărzăunul trecură la alt subiect. Adică, mai precis, la cererea Ilincăi, Bărzăunul povesti toată acțiunea din romanul "Baltagul", pe care nu-l mai lăsase din mînă de cînd venise, aducîndu-i Vitoriei Lipan poate cel mai frumos omagiu din cîte i s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mai ești tu, cum zice bunica! Uite, de asta-mi ești drag. Și aruncă în el cu o cireașă, hotărît să nu se mai cațere în pom. Ilinca și Bărzăunul trecură la alt subiect. Adică, mai precis, la cererea Ilincăi, Bărzăunul povesti toată acțiunea din romanul "Baltagul", pe care nu-l mai lăsase din mînă de cînd venise, aducîndu-i Vitoriei Lipan poate cel mai frumos omagiu din cîte i s-au adus vreodată. Nu după multă vreme de la începerea povestirii se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]