511 matches
-
pe la 1870? Cei care au citit, știu cum arătau orășele de atunci, cu viața lor, a oamenilor, în „târgurile unde nu se întâmpla nimic”. Bunicul era un bărbat înalt, altfel tata cui i-ar fi semănat, spătos, cu mâini muncite, bătătorite, amirosind a petrol, un om cu un glas blajin, căci dacă tata cânta așa de frumos, desigur că acest meșteșug îl moștenea de la bunicul. Desigur că fanaragiul, când venea acasă de la slujba sa, ostenit dar mulțumit sufletește, fredona vreun cântecel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Hai, să vedem. Poruncește să ne-aducă doi cai din caii domniei tale, să încălecăm noi și beizadeaua Ștefan. Probabil că voievodul se supărase pe cineva neștiut, pentru că începu să vorbească țipat de se auzea peste zgomotul copitelor pe pământul bătătorit: — Vreau să-ți dovedesc că nu sunt duhuri și că păsările sunt doar speriate de mulțimea călăreților. Dacă o luăm înaintea alaiului și ne depărtăm puțin o să întâlnim păsări câte vrei. O să vezi! — Fie, o să poruncesc să se aducă doi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care tocmai luase parte sub supravegherea căpitanului gărzilor palatului. Iapa roaibă, leneșă, care aștepta să fete un mânz, devenise în povestirea lui un armăsar negru nărăvaș pe care până la el nu reușise să-l stăpânească nimeni iar parcul cu alei bătătorite - un codru nepătruns. Când copilul se opri o clipă să-și tragă sufletul, spătarul Mihai își exprimă mirarea: — Mi se pare că beizadea Matei este cam crud pentru a sta la masă și a vorbi alături de cei mari. O astfel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fost fiul lui Dragomir postelnic și al mamei lui, monahia Eufrosina, în anul 1569, luna Septembre, 4 zile”. Radul Stolnicul a fost strămoșul meu, ceilalți nu au avut fii... Prințul nu auzea păsările și nici copitele dobitoacelor pe pământul bătătorit al cărării. — Și m-ai dus în tindă, pe partea stângă lângă ușă mai era o piatră... — „S-a prestăvit roaba lui Dumnezeu, monahia Eufrosina, după moartea a patru fii, care au fost tăiați; veșnica ei pomenire! Prea întristată mamă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
învățat, un pic mai în largul său; dar se resimte de pe urma atmosferei în care trăiește; se amestecă în intrigile de familie și devine lingușitorul stăpânului care îl hrănește. Într-un cuvânt, bietul popă de la sat, cu fața pârlită, cu mâini bătătorite merită să i se dea preferință. Popii poartă o tocă și o haină lungă neagră, asemănătoare togii folosite în tribunalele și universitățile noastre. Episcopii și arhimandriții (stareții mănăstirilor) au același costum; doar că la toca lor se pune un văl
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
unul dintre ei a pronunțat în Moldova o alocuțiune rămasă celebră. "Ați cucerit pământul cu sabia, le spunea el boierilor; dar strămoșii noștri nu erau alături de strămoșii voștri? L-ați cumpărat cu bani, dar nu-i produceți, tot mâinile noastre bătătorite și frunțile noastre asudate îi procură! Și când ne-a cotropit dușmanul, cine v-a păstrat domeniile în timp ce fugeați? Noi, tot noi." Și nu se va face nimic pentru astfel de oameni! E momentul potrivit să remarcăm că situația este
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
săpunul cu sodă puternică cu care ne spăla cămășile... Era senină și resemnată văzând diferența dintre mâinile noastre, ale mele tinere, albe și îngrijite (fiindcă după ce intrasem la școală, furca, sapa, secerea, băligarul, țesala nu le mai atingeam), ale ei bătătorite și având culoarea pământului, cu noduri tari ca lemnul în podul palmei și cu pielea încrețită. "Uite, maică, zicea, nici nu pot să le mai întind bine"... Și încerca să le întindă. Avea mijlociul chiar zgârcit, se înțepase într-o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
jumătatea scării, un arab bătrân, lungit lângă perete, îi întrebă dacă n-au nevoie de o călăuză, dar fără să facă vreo mișcare, ca și cum le-ar fi cunoscut, din capul locului, răspunsul. Scara, anevoioasă, în ciuda mai multor paliere de pământ bătătorit, nu se mai termina. Pe măsură ce urcau, perspectiva se lărgea, iar ei se înălțau într-o lumină tot mai vastă, mai uscată, mai rece, prin care străbăteau, cu o limpezime desăvârșită, până și cele mai slabe zgomote ale oazei. Aerul incandescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nădăjduită. Viața era crâncenă în această țară iar oamenii nu o făceau cu nimic mai ușoară. Daru se născuse însă aici. În oricare alt loc din lume s-ar fi simțit exilat. Ieși și făcu vreo câțiva pași pe pământul bătătorit din fața școlii. Cei doi ajunseseră acum la jumătatea urcușului. Îl recunoscu pe cel care mergea călare. Era Balducci, bătrânul jandarm pe care-l cunoștea de atâta vreme. Balducci ținea în mână o frânghie, la capătul căreia se afla un arab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de rând... ca și mine! Autorul La nuci Baraca lungă cu toate birourile conducerii era poziționată pe malul Canalului; se avea astfel, perspectiva întregii lucrări. La distanță se zărea o plantație întinsă, verde, cultivată cu porumb, un drum de pământ bătătorit și o fermă părăsită de atâta căldură. Kenan din Basarabi, stagiar în biroul lor, a primit cadou de la fratele lui navigatorul o motoretă... o minunăție strălucitoare! Bijuteria avea 99 cmc, dar a declarat la Poliție numai 49; a scăpat astfel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
unei vizite de lucru făcute în 1948, la Kremlin) - ,,Baraca lungă cu birourile conducerii era poziționată pe malul Canalului; se avea astfel, perspectiva întregii lucrări. La distanță se zărea un câmp întins, verde, cultivat cu porumb, un drum de pământ bătătorit și o fermă părăsită de atâta căldură’’. Evocând fapte de demult, întru stăvilirea timpului și nu doar, autorul aduce ca o ‚apă vie‛ în prim-plan, aproape osteologic, chipul câtorva personaje precum: Kenan, mândru de noua lui motoretă, prilej pentru
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
erau puțin rezistente la purtat, dar cu mare atracție pentru pisici. Problemele privitoare la încălțăminte se rezolvau complet în celelalte anotimpuri, începând de primăvara timpuriu, când ieșeau gâzele la soare, toată vara și toamna până ce da înghețul, umblam desculți. Tălpile bătătorite și îngroșate suplineau, în toate situațiile, încălțările. La școala primară am mers tot desculți, la fel ca ceilalți copii care au ajuns la vârsta școlarizării, cu picioarele spălate bine, dar pline de zgârieturi și înțepături. Toamna târziu, la venirea înghețului
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
neașteptat, încât fata n-avu vreme sa schițeze niciun gest. Un salt fulgerător, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul lui Parvu fu sfâșiat de la ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei doi lupi, mari cât niște viței, cu Pârvu în colți fugeau spre lizieră. Sultan necheza disperat și lovea cu copitele în podele. Anuca alergă la grajd... ușa era deschisă... Din întuneric apăru un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe la porți, cu căsuțe răsărind dintre gutui și corcoduși, cu bodega în mijloc, plină de bețivi... Magazinul sătesc, cu câteva damigene în vitrină, și bisericuța cu acoperiș de tablă stăteau față-n față, încuiate amândouă, despărțite de întinderi de pă-mînt bătătorit. întîlneam câteodată bicicliști cu băștile înfundate până la sprâncene și care pedalau egal și continuu. Cum ieșeam din localități, de-o parte și de cealaltă se-ntindea iar câmpia, cu dealuri albăstrui în depărtare, cu silozuri și castele de apă din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ochii mă dor, abia cobor pe pantele abrupte, atent să reconstitui drumul de întoarcere, curățit de tartrul depus pe mintea mea de lecturile înșelătoare, luminat pe dinlăuntru de adevărul uluitor de simplu pe care l-am descoperit, Cărarea tot mai bătătorită, încrucișarea de drumuri, fânăreața pentru sălbăticiuni, drumul de căruțe ce duce până în curtea mănăstirii, mi-au trebuit câteva ceasuri ca să cobor, aud clopotele de vecernie, pădurea dimprejurul mănăstirii, casa pădurarului, greutatea rucsacului meu aproape gol, Izvorul, apa ce vine, clocotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urmări pe agent cum se grăbește printre buruienile Îmbibate cu apă. După ce ajunse la locul indicat, Logan Îl apucă hotărât de haină pe omul de la consiliu. — E timpul să Îți livrezi hârtiile, spuse el și făcu câțiva pași pe iarba bătătorită. Bărbatul În hanorac portocaliu se afla deja la mai puțin de doi metri când privi Într-un final În sus. Logan nu Îl recunoscu după nume, dar Îi știa chipul: era Hoitarul. Se așezară pe o bancă improvizată În interiorul clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nemaipomenit de albaștri. Cerul, cerul Întreg coborâse În ei. Ba nu, mi se pare că ei urcaseră la cer... Ei duc dorul pământului și al clipelor lui de liniște, dar niciodată nu vor regreta cerul atât de mult dorit. Drumurile bătătorite nu sunt făcute pentru cei care au În ochi crâmpeie de cer albastru. 29 septembrie 1964 (marți) Voi, căderi la nesfârșit În gol, cât de adânc mi-ați străbătut viața, cât de puțin m-ați lăsat să respir... De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tăindu-i apoi capul cu briceagul... În fața lui Jim era lagărul Lunghua, căminul și universul lui din ultimii trei ani și Închisoarea sufocantă a aproape două mii de persoane din Națiunile Aliate. Barăcile urîte și blocurile-dormitoare din ciment, terenul de adunare bătătorit și casa paznicilor cu turnul de pază Înclinat stăteau laolaltă sub soarele de iunie, loc de Întîlnire al tuturor muștelor și țînțarilor din bazinul Yangtze. Dar, de Îndată ce intră prin gardul de sîrmă, Jim simți aerul apăsîndu-l. Alergă pe pista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim savura numele; faptul de a ști că avioanele erau Mustang era mai important pentru el decît confirmarea că Basie trăgea cu urechea la aparatul secret de radio din lagăr. Era flămînd de nume noi. Jim se Împiedică pe cărarea bătătorită, nesigur pe picioare În pantofii de golf. În ultima vreme, amețea foarte des. Doctorul Ransome Îl atenționase să nu alerge, dar atacurile aeriene americane și perspectiva iminentă a sfîrșitului războiului Îl făceau prea nerăbdător ca să meargă Încet. Încercînd să protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe drum. Soldații japonezi coborîră pe mal, făcînd semne cu puștile și cerîndu-le prizonierilor să se ridice. Camioanele de la coada coloanei porniseră motoarele. Bărbații și femeile se cățăraseră pe mal, cu copiii și valizele În mînă. Alții rămaseră În iarba bătătorită, nevoind să părăsească acest canal liniștit. Jim stătea culcat pe o parte, cu brațul Îndoit sub cap. Îi era somn, după cartoful de la doamna Philips, iar zgomotul bombelor și vocile femeilor britanice păreau foarte departe. Se uita fix la firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bățul. Ca un om adormit care se trezește dintr-un vis, Îl aruncă În urzici. CÎnd Jim se sperie, vîrÎ mîna În buzunarul de la pieptul salopetei sale de zbor și scoase un mango mic. Jim luă fructul galben din mîinile bătătorite ale pilotului. Trupul lui Îl Încălzise. Încercînd să dea dovadă de aceeași autodisciplină, Jim se forță să nu mănînce. Așteptă În timp ce pilotul se uita fix la pista de ciment. Cu un ultim strigăt de dezgust, pilotul făcu un pas Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
partea ariană? Și dacă Îi e frig, de ce Îi e? Îl trezi atingerea unei mâini grele și calde. Deschise ochii și văzu mâna brună a tatălui său odihnindu-se pe piciorul lui, ca o broască țestoasă. Era o mână Îmbătrânită, bătătorită, cu unghii Îngălbenite, acoperită de ridicături și adâncituri, străbătută de vase de sânge Închise la culoare, cu pete de pigment printre smocuri de păr rar. O clipă fu cuprins de panică, Însă imediat Își dădu seama că era mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toate sunt deșertăciuni? Va recurge Înălțimea Sa din nou la vechile argumente: Unde erai când am creat lumea? Eu sunt Cel ce sunt? Bătrânului Îi scăpă un fel de râgâit mirosind acru a tutun și arak, Întoarse palmele, care erau bătătorite ca ale unui zugrav, și le așeză pe genunchi, simple și goale. Doar inelul de pe deget licări o clipă, apoi strălucirea lui se stinse. Mesteca ceva? Zâmbea? Ațipise? Fima renunță la Întrebare. Scuzându-se, se Întoarse la ale lui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
îmi întorceau spatele, mă numeau „păcălici“, unul care se dă mare - pe urmă smulgeau de pe jos în recreație un pumn plin de „verzătură“, cum numeau ei pietrișul presărat pe jos, amestecat cu ierburi timide care își scoseseră capul din zăpada bătătorită și din ghețuș, și le foloseau ca ghemotoace de aruncat în fete. Pe mine mă lăsau baltă, în dialectul de până acum, cu „verzătura“, care însemna, pur și simplu, „verde“. În timp ce în B. băieții și fetele se întâlneau în după-amiezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aveau un om mai puțin. Pastilele de benzedrină Își făcură efectul: Jack Își reveni subit. Conduse pînă la intersecția dintre 116 și Wills. O Întindere de dărăpănături din cărămizi de zgură compactată, cu ferestrele acoperite cu cartoane. Alei de pămînt bătătorit, un șir de biciclete: puști de culoare ambalînd fructe. Băieții lui erau drept În față: doi de la patrulare pe stînga, doi În uniformă și unul În civil pe dreapta. Înarmați cu guri-de-lup și cu puști. Jack parcă și se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]