968 matches
-
bob e, Ne ardem pruncii drept talaș, Ardem surorile și frații, Uscați bunicii-n vatră ard, Nepoții, cuscrii și cumnații Ard ca ulucile din gard, Unchi și mătușe așchioase Ca pe surcele-n vâlvîtăi Îi ardem, din morminte oase De bătrânei și de flăcăi Vârâm sub plită, și de fete... Mirese-n lemn de scândură Și maici virgine și ascete Trosnesc și mă îngândură: Of, Doamne, cât de greu ne este Și cât de foame și de frig! După ce ardem tot
SE STING de ROMEO TARHON în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345746_a_347075]
-
pentru a-mi depăna momentele plăcute, pe care le trăisem la una dintre sesiunile științifice ale facultății la care predam, pe lângă etnologie și folclor, antropologie culturală și ... mitologie. În mijlocul de transport în care mă aflam, se apropie de mine un bătrânel uscățiv, înalt și aplecat de umeri. Își apropie gura de urechea mea șoptindu-mi: Păreți îngândurat însă, după cum observ eu, gândurile vă plac. M-am întors spre el nedumerit de îndrăzneala cu care îmi pusese întrebarea și, forțat să zâmbesc
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
mândruța s-o iubească. (o sărută pe Florica) FLOAREA: Că nu-i bine să postească (îl ia în brațe) GHEORGE: Cârciumioară, cârciumioară! Dragă surioară... Greu îmi e s-ajung bătrân, Și nici plânsul să nu-l țin. Văd pe-un bătrânel, săracul!... În palme-și reazemă capul: Plânge că timpu-a trecut; Nu-i pare rău c-a băut Șapte butoaie de vin, (rar și apăsat) Și tot zice - că-i puțin. FLOAREA: (îl sărută pe Gheorghe) Dacă Dumnezeu te ține, Să
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
mândruța s-o iubească. (o sărută pe Florica) FLOAREA: Că nu-i bine să postească (îl ia în brațe) GHEORGE: Cârciumioară, cârciumioară! Dragă surioară... Greu îmi e s-ajung bătrân, Și nici plânsul să nu-l țin. Văd pe-un bătrânel, săracul! ... În palme-și reazemă capul: Plânge că timpu-a trecut; Nu-i pare rău c-a băut Șapte butoaie de vin, (rar și apăsat) Și tot zice - că-i puțin. FLOAREA: (îl sărută pe Gheorghe) Dacă Dumnezeu te ține, Să
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
cartea lui Octavian Curpaș am avut senzația că America din sufletul meu nu mai are relevanță, că America lui Mitică Sinu este, de fapt, lumea ideală pentru care au emigrat românii în Lumea Nouă. Între paginile cărții am descoperit un bătrânel simpatic, inteligent și perseverent, pe care îți dorești să-l asculți și să-l cunoști tot mai bine. Viața lui este asemeni unui munte cu urcușul greu, iar urcarea i-a dat ocazia să-și lărgească orizontul. Cu cât a
O FRÂNTURĂ DIN ISTORIA EMIGRAŢIEI ROMÂNEŞTI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356529_a_357858]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Carti > CORNELIU LEU - PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNȚELEPTULUI” Autor: Corneliu Leu Publicat în: Ediția nr. 571 din 24 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt un dezamăgit, știu; sunt un bătrânel dezamăgit, care dă din cap cu oarecare tristețe. Pentru că, de protestat, nu mai are el, la vârsta asta și la experiența asta de viață, vlaga să protesteze. Și, pesemne, nici prea mult chef, mulțumindu-se, ca orice bătrân, dacă se
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
acestor dictatori mai mari sau mai mici, mai de poliție sau mai de piață, mai de pistol sau mai de tarabă, mai administrativi sau mai financiari, mai aleși democratic sau mai impuși totalitar, îmi e clar că apar ca un bătrânel nemulțumit. Cu toate că, nemulțumit eu eram încă din tinerețe, când apucasem să citesc și să deprind unele adevăruri spuse de filosofii lumii, dar au venit niște educatori care vorbeau prost limba noastră și explicau lucrurile cu totul pe dos, în interesul
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
ia unii peste picior, drept naiv și lipsit de simț practic, belfer bun de speculative prelegeri academice și nimic mai mult!... De aici pornește starea mea de astăzi care mă face să nu arăt a fi mai mult decât un bătrânel dezamăgit, să fiu nesocotit de oficialitățile care s-au schimbat și nu mă mai iau în seamă, să n-am nici măcar cui striga protestul meu care sună astfel: „Dar, inculților, câți bătrâni dezamăgiți nu are omenirea?!?... Are milioane și milioane
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > GEORGE ROCA PREZINTĂ: BLIDUL DE LEMN Autor: George Roca Publicat în: Ediția nr. 899 din 17 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul și cu nora lui, care aveau un băiețel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau încețoșați, iar pașii împleticiți. Întreaga familie mânca împreună la masă, însă
BLIDUL DE LEMN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346088_a_347417]
-
fel s-a întâmplat și când a trecut pe acolo Fericirea. Era atât de veselă încât nici nu a auzit când Dragostea i-a cerut ajutorul. Dintr-odată, s-a auzit o voce: „Vino, Dragoste, te iau eu". Era un bătrânel. Dragostea s-a simțit atât de fericită încât a uitat să-l întrebe cum îl cheamă. Când au ajuns pe uscat, bătrânelul și-a urmat calea lui. Dragostea, realizând cât de datoare îi este bătrânului, a întrebat Conștiința: -„Cine m-
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
i-a cerut ajutorul. Dintr-odată, s-a auzit o voce: „Vino, Dragoste, te iau eu". Era un bătrânel. Dragostea s-a simțit atât de fericită încât a uitat să-l întrebe cum îl cheamă. Când au ajuns pe uscat, bătrânelul și-a urmat calea lui. Dragostea, realizând cât de datoare îi este bătrânului, a întrebat Conștiința: -„Cine m-a ajutat? Cine a fost acel om drăguț?". -„Timpul", i-a spus Conștiința. „Timpul!?" -„Dar de ce să mă ajute pe mine timpul
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
a gostatului unde se cultiva și întreținea via. De fapt era brigadă centrală din gostat. Lângă noi era poșta, primăria, miliția așa că eram destul de avantajați. Intram noi pe ici pe colo și întrebam de Bârcă. Odată apare în fața noastră un bătrânel cu o figură de șmecher. Cu o pălărie de vânător cu pană și ne întreabă ce vrem? Unul dintre noi îi spune că vrem să lucrăm la gostat. Atât i-a trebuit moșului, și a început să ne spună ca
ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370865_a_372194]
-
avea să-i scuipe asta în față femeii pe care o ura din tot sufletul. „Cel puțin nu îi nenoroci și pe copiii ăștia!” Cu ce îi nenorocise ea pe Ileana, Viorel și Sănducu, care începuseră să-i spună „mamă” bătrânei? Simți câteva lacrimi arzându-i obrazul. Nu mai plânsese din noaptea în care paznicul de la fermă o luase pentru prima dată la el acasă și o învățase cum trebuie să se poarte cu un bărbat care era interesat de ea
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
ce dintr-o dată prinde viață datorită tovarășului meu de drum, gândul, care mi-a simțit slăbiciunea și dorul de o copilărie fericită plină de clipe minunate, când la această casă se adunau atâția copii. Moș Ghețu și mătușa Rubina, doi bătrânei care nu au avut niciodată copii, ai lor, dar care au avut casa plină de copii tot timpul, de nepoți și nu numai. Ei au fost proprietarii acestei case. Ea, mătușa Rubina, soră cu mama tatălui meu, o femeie ce
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
și recita din memorie, probabil, volume întregi de poezii vechi și foarte frumoase; a făcut-o până la aproape nouăzeci de ani, când s-a prăpădit..., iar cu ea odată și o adevărată comoară literară și folclorică. Lui moș Ghețu, un bătrânel pus pe șotii tot timpul, îi plăcea să facă fel de fel de farse, de glume, uneori chiar nu prea plăcute pentru unii care nu prea știau să reacționeze sau mai săraci cu duhul pentru a le lua drept ce
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
îndrumare... Intr-un sat uitat de lume, unde ziua era la fel de lungă cu noaptea și timpul parcă stătea pe loc, trăia un bătrân, singur și sărac... Cu toate acestea, oricine îl privea, putea observa cât de mulțumit și fericit era bătrânelul. Toți se întrebau, cum de este posibil așa ceva... Fără cineva alături, fără vreun ajutor material, însă, cu atâta încredere și mulțumire sufletească. Casa bătrânului era mai mult o... cocioabă; în curte era doar un câine ce însoțea bătrânul la orice
LA INTERSECȚIA TRECUTULUI CU... VIITORUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369505_a_370834]
-
se întorceau plini de oboseală și de multe ori, plini de nervi...; somnul le era scurt și odihna nu se lipea niciodată de ei... Intr-o bună zi, cei doi s-au hotărât să ceară sfat la vecinul lor, acel bătrânel cu fața mereu zîmbitoare și senină... - Bună ziua, vecine! spuse tânărul cu timiditate. Am venit la dumneata cu o rugăminte: spune, te rog, ce faci, de reușești mereu să fii fericit și mulțumit? învață-ne, te rog, ce să facem, pentru
LA INTERSECȚIA TRECUTULUI CU... VIITORUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369505_a_370834]
-
la dumneata cu o rugăminte: spune, te rog, ce faci, de reușești mereu să fii fericit și mulțumit? învață-ne, te rog, ce să facem, pentru a fi și noi la fel de mulțumiți și liniștiți, precum ești dumneata? - Dragul moșului, spuse bătrînelul cu un zîmbet șugubăț, eu când mă întind să dorm, atunci, dorm; când trebuie să mă scol, atunci mă scol, când merg, atunci merg iar când mănânc, atunci... mănânc. La acest răspuns, tinerii căsătoriți se priviră cu mirare însă și
LA INTERSECȚIA TRECUTULUI CU... VIITORUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369505_a_370834]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > IUBITO! Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului Iubito! Ce-aș putea să-ți spun, Acum în ceas de seară? Că sunt un bătrânel nebun, Dup-o iubire-n plină vară? Cerul se deschide larg, Reflectat în valurile mării Ca flamura unui catarg În amurgul înserării. Dispare lumina astrului ceresc, Scufundându-se în adâncul zării, Eu simt puteri, simt cum întineresc Așteptându-te la
IUBITO! de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369507_a_370836]
-
prin toamne, prin ani Pe-o alee pierdută a parcului bătrân ,,Ștrand”. Azi când toamnă din nou își declama poemul Și vântul fugărea iar frunze moarte pe ălei Printre bănci goale, le șoptește vremea catrenul Despre toamne târzii celor doi bătrânei Ce merg mână-n mâna prin tăcerile reci, legănat Pe-o alee pierdută a parcului bătrân ,,Ștrand”. Referință Bibliografica: Pe-o alee parcului ,, ȘTRAND / Maria Giurgiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2012, Anul VI, 04 iulie 2016. Drepturi de
PE-O ALEE PARCULUI ,, STRAND de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370650_a_371979]
-
sau când ajunge la spital. Zilele trecute, am fost internat pentru efectuarea unor investigații medicale la Spitalul Militar de Urgență „Dr. Constantin Papilian” din Cluj-Napoca. Am văzut suferința la ea acasă, în spital. Mi-a atras atenția un bolnav, un bătrânel cuminte, un om special cu care m-am împrietenit și care mi s-a destăinuit. La cei 84 de ani se menținea destul de bine având în vedere că provenea dintr-o familie ortodoxă de ardeleni cu nouă copii și apucase
DOAMNE, NU MAI POT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368182_a_369511]
-
de lut, modelându-se după vremuri și oameni. Un om de toată isprava cu care puteai pleca cu frunte sus și la război, dar și la horă: cuminte, așezat, înțelept, sfătos, credincios, generos, dar vigilent la vorbele și acțiunile celorlalți. Bătrânelul meu fusese internat cu mai multe probleme de sănătate, dar acum îl chinuia cel mai mult piciorul stâng la care îi fusese amputat degetul mic și nu era bine deloc. Nenorocirea mare era că se preconiza amputarea piciorului stâng până la
DOAMNE, NU MAI POT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368182_a_369511]
-
a scăpa de infecție și de durere. Există o vorbă populară că adevăratele prietenii între oameni se fac în condiții mai grele, de pildă, în război, în armată, în spital etc. Cum în orice rău există și un lucru bun, bătrânelul meu, cu toată boala lui, avea un moral personal ridicat, o credință puternică și o motivare crescută de a nu se da bătut, de a merge mai departe cu viața, cu bune și cu rele, de a fi alături de soție
DOAMNE, NU MAI POT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368182_a_369511]
-
plecare din spital, am trecut să-mi iau rămas bun de la „prietenul” meu. Era la chirurgie. Se pregătea pentru operație. Mi-au pătruns sufletul ultimele sale cuvinte: „Doamne, nu mai pot!” Am plecat din spital împovărat cu acest of al bătrânelului, dar cu speranța că totul va fi bine, în cele din urmă. Fie ca Dumnezeu să îl ajute în păcătoasa încercare prin care trece, în așa fel încât acesta să se întoarcă la familia lui, la casa sa, la animalele
DOAMNE, NU MAI POT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368182_a_369511]
-
de dimineață devenise de mult insuficientă. În timp ce aștepta ca șoferul să aducă gustarea, Mira își aminti că luase câte ceva aici și cu Renée, de câte ori fuseseră la cumpărături. Și asta îi făcu plăcere. Mâncară cam hulpav; deh, așa li se întâmplă bătrâneilor înflămânziți! rezonă voioasă Mira. Șoferul era cam de vârsta ei, dacă nu chiar mai mare, dar unii bărbați nu-și arată anii din buletin, se gândi, în glumă, Mira care-și reproșa diminuarea obișnuitei sale reticențe față de oameni necunoscuți. Să
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]