707 matches
-
arate „rodul”. Mai puțin răspândit este motivul travestirii lui Gruia în femeie pentru a-i ademeni pe turci, unul asemănător întâlnindu-se și la sârbi. Baladele românești despre Novăcești sunt realizate cu mijloace artistice din fondul tradițional autohton. În cântecele bătrânești aparținând categoriei eroico-legendare se întâlnesc elemente din basme: fabulosul, ființe monstruoase (fata sălbatică, Dârvij, balaurul) sau procedee caracteristice basmului: formule introductive și finale, întreita repetiție a acțiunii, hiperbola descriptivă (ca în portretul fetei sălbatice: „Buzele ca clisele, / Măselele ca piuăle
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
din bătrâni, îngr. și pref. Gheorghe Macarie, București, 1973, 314-317, 322-324; Gruia Viteazul și tatăl său Novac, Gherla, 1928; C. Sandu Timoc, Poezii populare de la românii din Valea Timocului, introd. N. Cartojan, Craiova, 1943, 75-90, 93-116; C. Sandu Timoc, Cântece bătrânești și doine, București, 1967, 83-87, 130-135, 146-155; C. S. Nicolăescu-Plopșor, Balade oltenești, București, 1961, 53-57, 89-97; Folclor din Moldova, București, 1969, I, 294, II, 648-657; At. M. Marienescu, Novăceștii, îngr. Eugen Blăjan, București, 1970; Al. I. Amzulescu, Cântece bătrânești, București
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
Cântece bătrânești și doine, București, 1967, 83-87, 130-135, 146-155; C. S. Nicolăescu-Plopșor, Balade oltenești, București, 1961, 53-57, 89-97; Folclor din Moldova, București, 1969, I, 294, II, 648-657; At. M. Marienescu, Novăceștii, îngr. Eugen Blăjan, București, 1970; Al. I. Amzulescu, Cântece bătrânești, București, 1974, 145-174; Nicolae Densușianu, Vechi cântece și tradiții populare românești. Texte poetice din răspunsurile la „chestionarul istoric” (1893-1897), îngr. și introd. I. Oprișan, București, 1975, 122-132, 247-248. Repere bibliografice: B. P. Hasdeu, Baba Novac, „Columna lui Traian”, 1876, 4
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
o pagină de istorie, folosind ca izvoare Histoire de Charles XII de Voltaire și letopisețul lui Nicolae Costin. Sobiețki și românii, celebrând eroismul plăieșilor, se inspiră dintr-o lucrare a lui Dimitrie Cantemir. În Cântec vechi e inserat un cântec bătrânesc despre omorârea Costineștilor de către domnitorul Constantin Cantemir. Eminamente prozator, N. se afirmă pe acest tărâm nu doar ca un deschizător de drumuri, creator al nuvelei românești, ci și ca autor al unei capodopere, Alexandru Lăpușneanul. Într-o narațiune densă, bine
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Conceptul etnofolcloric în scrierile lui Dimitrie Cantemir (1978). I-au apărut culegeri de poezie populară, descântece, ghicitori și basme în volumele colective Folclor din Oltenia și Muntenia (IV, VIII, XI-XII, 1969, 1982, 1989), precum și în Jos, pe valea Oltului. Cântece bătrânești (1976). Este și autorul unei culegeri de povestiri - Satul copilăriei (1983) -, al unor cărți de versuri - Cântece de libertate (1994), Epigrame (1995) -, al romanului Satul meu (1984), de factură neosămănătoristă, și al unor povești adunate în Îmblânzitorul de păsări (1995
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
Făt-Frumos ca Soarele, Craiova, 1987; Cântece de libertate, Craiova, 1994; Epigrame, Craiova, 1995; Îmblânzitorul de păsări, Craiova, 1995. Culegeri: Poezii populare de pe Argeș și Olt, în Folclor din Oltenia și Muntenia, IV, București, 1969, 429-826; Jos, pe valea Oltului. Cântece bătrânești, București, 1976; Basme populare românești, în Folclor din Oltenia și Muntenia, VIII, București, 1982; Balade populare românești, București, 1984; Poezii populare românești. Balade, doine, colinde, descântece, ghicitori, în Folclor din Oltenia și Muntenia, XI-XII, București, 1989. Repere bibliografice: I. Oprișan
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
în Folclor din Oltenia și Muntenia, VIII, București, 1982; Balade populare românești, București, 1984; Poezii populare românești. Balade, doine, colinde, descântece, ghicitori, în Folclor din Oltenia și Muntenia, XI-XII, București, 1989. Repere bibliografice: I. Oprișan, „Jos, pe valea Oltului. Cântece bătrânești”, RITL, 1977, 4; Silvia Ciubotaru, „Basme populare românești”, ALIL, t. XXIX, 1983-1984; Maria Cuceu, „Basme populare românești”, AAF, 1987, 465-466; Elena Hlinca-Drăgan, „Balade populare românești”, AAF, 1987, 466-468; Nicolae Bellu, Biblioteca din folclor, R, 1991, 3; Datcu, Dicț. etnolog., II
NIJLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288459_a_289788]
-
Antoaneta Olteanu, București, 2001; Cartea cântecelor de țară, Chișinău, 1919; Cartea povestirilor hazlii, Chișinău, 1919; Carte de rugăciuni pentru creștinii drept-credincioși, Chișinău, 1919; Mănunchi nou de povestiri populare cu privire la Ștefan cel Mare, Chișinău, 1919; Povestiri populare românești, Bârlad, 1920; Cântece bătrânești, doine, mustrări și blesteme, Tecuci, 1926; Basme, îngr. V. Marian, Iași, 1976; Sărbătorile la români, îngr. și introd. Iordan Datcu, București, 1997; Dragostea în datina tineretului român, îngr. și pref. Petre Florea, București, 1998; Mitologie românească, îngr. și pref. Iordan
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
dispreț, după o nouă lectură (a paisprezecea) dintr-o privilegiată serie à la Ibrăileanu a romanului Război și pace. Inclemența față de prejudecăți și clișee, față de unele puncte de vedere false adânc înrădăcinate reprezintă, de altfel, o trăsătură curat tinerească. Lenea bătrânească a minții, scleroza senilă a gândirii găsesc în el un adversar redutabil. O excelentă și binevenită punere la punct realizează criticul, în același timp plin de bun-simț și subtil (cu P. bunul simț - socotit îndeobște o calitate preponderent populară - se
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
în colaborare cu Antoaneta Tănăsescu); ed. 2, București, 1997; Legende populare românești, introd. edit., postfață Silviu Angelescu, București, 1983 (în colaborare cu Silviu Angelescu); Petre Lenghel Izanu, Poezii și povești populare din Maramureș, pref. Mihai Pop, București, 1985; Basme, cântece bătrânești și doine, București, 1989 (în colaborare cu Silviu Angelescu); Intrarea în casă. Antologia poeziei românești din Iugoslavia, pref. edit., București, 1995 (în colaborare cu Simeon Lăzăreanu). Repere bibliografice: Bârlea, Ist. folc., 58-73; Datcu, Dicț. etnolog., II, 149-150. I.D.
PAUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288722_a_290051]
-
ș. a. A fost directoarea revistei „Sub ochii femeii” (1930). A tradus, în volum, Prințesa de Clèves de Doamna de Lafayette (1930) și Foamea cea mare de Johan Bojer (1932). Câteva piese de teatru (Boier Jalea, Când femeia iubește toamna, Cântec bătrânesc) nu au ajuns să fie tipărite. S-a păstrat, într-o broșurică, doar un „act comic”, Ce se cuvine lui Jupiter (1942), fără nici un haz. Cu o competență deloc lipsită de stil, K. știe să vorbească de la inimă la inimă
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
II, 1228; G. Giuglea, G. Vâlsan, De la românii din Serbia, București, 1913, 63-69; Folclor din Oltenia și Muntenia, îngr. Iordan Datcu, București, III, 1968, 50-54, IV, 1969, 205-210; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, II, București, 1969, 113-115; Al. I. Amzulescu, Cântece bătrânești, București, 1974, 301-307. Repere bibliografice: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, îngr. și introd. Gh. Vrabie, București, 1965, II, 332-336; Lovinescu, Critice, VI, 91-95; N. Iorga, Balada populară românească, Vălenii de Munte, 1910, 21-22; Gh. Vrabie, Balada populară română, București
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec bătrânesc. În culegerea lui V. Alecsandri, domnul, mustrat de Miu, se căsătorește cu sora haiducului, codrul preamărindu-l ca pe un erou. La G. Dem. Teodorescu, acțiunea evoluând mai firesc și mai aproape de gustul popular, domnul primește pedeapsa supremă: este omorât
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
prins și în imagini pitorești: „Să vezi Vodă cum fugea / Barba grapă și-o făcea”; „Nu mi-ș fuge cum se fuge, / Pare-i crângul tot colnice, / De ieșea la drum bătut / C-un car de curpeni de gât”. Cântecul bătrânesc despre Miu Haiducul s-a răspândit în Muntenia, Oltenia și la românii din Serbia, în timp ce în Moldova apare fragmentar, iar în Transilvania cu totul sporadic. Tehnica acestei balade (gradarea acțiunii, peripețiile personajelor, încordarea atenției ascultătorilor) este realizată cu mijloace artistice
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
1934, 51-55; C. Nicolăescu-Plopșor, Balade oltenești, București, 1961, 70-79; Folclor din Oltenia și Muntenia, București, I, 1967, 199-203, II, 1968, 197-208, III, îngr. Iordan Datcu, 1969, 439-448, 625-627, 800-817, IV, îngr. Iordan Datcu, 1969, 211-231, 543-549; Al. I. Amzulescu, Cântece bătrânești, București, 1974, 307-316. Repere bibliografice: Lovinescu, Critice, VI, 91-95; Gh. Vrabie, Balada populară română, București, 1966, 376-389; Grigore Botezatu, Folclorul haiducesc în Moldova, Chișinău, 1967, 39-50; Liviu Rusu, Viziunea lumii în poezia noastră populară, București, 1967, 143-148; D. Caracostea, Ovidiu
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
din Transnistria, ed. 2, îngr. și introd. Constantin A. Ionescu, postfața edit., Chișinău, 1994; Bicentenar Anton Pann, Râmnicu Vâlcea, 1996; Ion I. Ionică, Dealu Mohului. Ceremonia agrară a cununii în Țara Oltului, introd. edit., București, 1996; Balade populare românești (Cântece bătrânești), Chișinău, 1997; Miorița. Meșterul Manole, București, 1998; Ion Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri, pref. edit., București, 2001; Dicționar de ghicitori, Chișinău, 2002. Culegeri: Fântâna Dorului. Poezii populare din Țara Loviștei, București, 1975; Fata munților. Basmele și poveștile Loviștei, București, 2003
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
autorul ei a intrat în istoria literaturii române. G. Călinescu îl orânduiește printre primii umoriști și îl vede ca pe un fel de Anton Pann evreu: „Geniu oral, fără știință de carte [...]. Maximele lui sunt pătrunse de un sănătos umor bătrânesc”, criticul reținând, între alte cugetări, pe aceasta: „Într-o zi Cilibi Moise a dat de o mare rușine: l-a călcat hoții noaptea și n-a găsit nimic”. Deși M. a murit sărac, nu pregeta să îi ajute pe cei
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
a fost la vânătoare prin aceste părți. Restul ulițelor sunt doar pietruite. Iluminat, alimentare cu apă și gaze Majoritatea caselor din Ațintiș sunt construite din cărămidă nearsă, cu acoperișuri din țiglă, având în general 3-4 camere. Există și câteva case bătrânești, construite din lemn și pământ. Casele pot fi caracterizate ca îngrijite, tencuite, curtea fiind împrejmuită de garduri din lemn, cu părți mobile din metal, sau porți de fier tipic ardelenești. Aproximativ 95% dintre gospodăriile din sat sunt racortade la rețeaua
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
limpezește structural. Ion Călugării reușește să situeze istoric păturile sociale de care s-a ocupat și altădată, iar aceasta constituie un alt succes al artei sale. (Ă). Romancierul se desprinde În bună măsură de duioșia mic-burgheză care colora imaginea acelei bătrânești și neschimbate uliți a cârpacilor, unde visurile tulburi ale lui Buimaș, băiatul Tiprei, reflectau Însăși dorința autorului de a se smulge, de a evada din această viață golduroasă. Romancierul și-a propus a Înfățișa elementele de avangardă ale proletariatului, acțiunea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se perinde prin fața noastră o oaste Întreagă de bătrâni, fie pentru a ne spune cum au fost alegerile altădată, fie pentru a vota. În aceasta nu ar fi nimic rău. Nu vârsta Înaintată o reproșăm personajelor, ci o anumită comportare bătrânească, o anumită lâncezeală, lipsă de vigoare, un anumit aer de resemnare și o sfătoșenie răsuflată, toate aceste Însușiri aparținând blajinilor, și săracilor cu duhul țărani semănătoriști. Adeseori, voind să-și „umanizeze” eroii, ca să nu fie simple discuri reproducătoare de discursuri
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fonogramică a graiurilor turcesc și tătăresc din România. În studiul Românii și otomanii în folclorul românesc, publicat în 1998, după un capitol de considerații istoriografice, examinează, în două ample secțiuni, relațiile românilor cu preotomanii și cu otomanii, reflectate în cântecele bătrânești și în proza populară. În controversata problemă a baladei Marcu și Gerul - care a făcut obiectul unui celebru studiu al lui P. Caraman și al unei celebre polemici pe această temă între D. Caracostea și Petru Caraman -, C.-B. opinează
CALIN-BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286038_a_287367]
-
savoare aparte. Împreună cu amănuntul particulariza tor și frecventele note de umor, aceasta conferă textelor lui virtuți beletristice. E, în același timp, un abil autor de scene umoristice, cu dialoguri vii, cu un ascuțit simț al observației și o anume înțelepciune bătrânească. Sunt calități pe care și le-a pus în evidență în Amintiri din copilărie (1909), unde rememorează întâmplările prin care a trecut între 1859 și 1873. El învie cu putere de evocare o atmosferă apropiată de aceea în care a
BORGOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285818_a_287147]
-
BALADĂ, specie a epicii folclorice, în versuri. Termenul a fost introdus de V. Alecsandri, în 1852, în culegerea sa Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești) adunate și îndreptate, substituindu-l denumirilor populare cântec bătrânesc, cântec haiducesc sau cântec vitejesc. În Europa apuseană, b. însemna inițial o formă fixă a poeziei lirice, cântată în timpul dansului. Mai târziu ea a denumit cântecul epic popular, dar și o
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
BALADĂ, specie a epicii folclorice, în versuri. Termenul a fost introdus de V. Alecsandri, în 1852, în culegerea sa Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești) adunate și îndreptate, substituindu-l denumirilor populare cântec bătrânesc, cântec haiducesc sau cântec vitejesc. În Europa apuseană, b. însemna inițial o formă fixă a poeziei lirice, cântată în timpul dansului. Mai târziu ea a denumit cântecul epic popular, dar și o poezie cultă, cu sau fără formă fixă. În folcloristica
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
antifeudale, familiale. În sfârșit, pornind de la cadrele structurale de gândire și mentalitate, au fost împărțite în b. aparținând gândirii și mentalității mitice (sau magice), gândirii și mentalității eroice, gândirii concrete și comportamentului realist. Surse: V. Alecsandri, Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești) adunate și îndreptate, I-II, Iași, 1852-1853; At. M. Marienescu, Poezia poporală. Balade culese și corese, I, Pesta, 1859, II, Viena, 1867; S. Fl. Marian, Poezii poporale din Bucovina, Botoșani, 1869; Miron Pompiliu, Balade populare române, Iași, 1870; N. A. Caranfil
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]