947 matches
-
gândul la acel Qere perpetuum, adică o formă care nu este indicată în mod explicit, dar trebuie întotdeauna respectată, așa cum este cazul tetragramei hwhy (YHWH)2, care se citește Adonai sau Hașem. Referitor la aceasta, într-o exprimare metaforică Talmudul babilonian (Pesahim 50a) spune: „Nu mă citesc așa cum mă scriu; mă scriu cu yod he, dar mă citesc cu cu alef daleth”. Alt exemplu de Qere perpetuum îl reprezintă cuvântul ml?wry care se citește: mylâ?âWry!. Deși notarea lui qere
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
doua jumătate a primului mileniu d.Hr., tradiția textului ebraic al Bibliei cunoaște două transformări importante: sistemul de simboluri pentru notarea vocalelor ebraice și sistemul formelor ketiv-qere, sisteme a căror cronologie nu este sigură, întrucât nici Talmudul palestinian, nici Talmudul babilonian nu menționează nimic în acest sens1. Atunci când, la începutul secolului al VII-lea, înțelepții evrei s-au hotărât să introducă vocale în textul consonantic nevocalizat al Bibliei ebraice, au trebuit să aleagă câteva manuscrise pe care să le vocalizeze; în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de „Scrisorile Lachiș”, descoperite de Starkey printre ruinele arse ale uneia dintre camerele porții orașului. Majoritatea cercetătorilor (N.H. Torczyner, Lemaire și alții) sunt de acord că o mare parte a acestor scrisori au fost trimise, cu puțin timp înainte de cucerirea babiloniană, către „stăpânul meu Yaush”, un comandant militar al Lachișului 2. Se pare că scrisorile erau trimise de un subordonat care se afla într-un punct de unde putea vedea semnalele din Lachiș și Azeca. Referitor la această problemă, Yadin pretinde că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care se afla într-un punct de unde putea vedea semnalele din Lachiș și Azeca. Referitor la această problemă, Yadin pretinde că „Scrisorile Lachiș” erau copii sau schițe ale scrisorilor trimise din Lachiș către un comandant militar din Ierusalim. În timp ce armata babiloniană avansa spre Lachiș prin regiunea Șefela, necunoscutul comandant de avanpost îi scria superiorului său din Lachiș: „Așteptăm semnalele din Lachiș, conform indicațiilor pe care le-a dat stăpânul meu, căci nu putem vedea semnalele de focuri din Azeca”. Această simplă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în colofonul Yabeș este termenul diftar, care, întotdeauna, în colofoanele pergamentelor înseamnă „codex”; fraza citată mai sus s-ar traduce așadar, „acesta este codexul care (prin mila lui Dumnezeu) i-a fost oferit lui Yabeș, fiul celui din urmă Solomon, babilonianul, pentru a scrie pentru el însuși...” 1. Aceasta înseamnă că Yabeș a copiat pentru el însuși textul Bibliei după un original care avea colofonul Moșe b. Așer, incluzând în textul copiat și colofonul originalului, practică des întâlnită de altfel la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui Isus Sirah era cunoscută numai dintr-o traducere grecească. Întrucât parte din manuscrisele descoperite la Cairo datează din secolul al V-lea d.Hr., avem în față un izvor prețios de informații privind textul masoretic pretiberian și tradiția textuală babiloniană. 5.4. Alte manuscrisetc "5.4. Alte manuscrise" 5.4.1. Manuscrisul de la New Yorktc "5.4.1. Manuscrisul de la New York" Catalogul bibliotecii lui Elkan Nathan Adler 1 menționează, în 1921, un manuscris provenind din Yezd (Iran), care conține cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
-lea. 5.4.3. Manuscrisul Berlin Or. qu. 680 și JthS 510tc "5.4.3. Manuscrisul Berlin Or. qu. 680 și JthS 510" Este vorba, probabil, despre cel mai vechi manuscris 5 (parțial păstrat) care conține cărțile poetice. Punctuația sa babiloniană (corectată ulterior potrivit normelor yemenite) a atras atenția lui Kahle, care i-a dedicat în 1902 un studiu minuțios 6. Tot Kahle va publica o descriere a celor 101 pagini păstrate ale manuscrisului pe care îl socotește drept cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
potrivit normelor yemenite) a atras atenția lui Kahle, care i-a dedicat în 1902 un studiu minuțios 6. Tot Kahle va publica o descriere a celor 101 pagini păstrate ale manuscrisului pe care îl socotește drept cel mai amplu text babilonian autentic care s-a păstrat până în zilele noastre 7. Ordinea cărților prezentate în manuscris este cea indicată în Talmudul babilonian. Un facsimil al acestui manuscris a fost publicat în anul 19728. 5.4.4. Manuscrise din perioada precreștină și creștină
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
va publica o descriere a celor 101 pagini păstrate ale manuscrisului pe care îl socotește drept cel mai amplu text babilonian autentic care s-a păstrat până în zilele noastre 7. Ordinea cărților prezentate în manuscris este cea indicată în Talmudul babilonian. Un facsimil al acestui manuscris a fost publicat în anul 19728. 5.4.4. Manuscrise din perioada precreștină și creștină timpurietc "5.4.4. Manuscrise din perioada precreștină și creștină timpurie" Unii ar putea vorbi despre manuscrise masoretice și premasoretice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
creștină timpurie" Unii ar putea vorbi despre manuscrise masoretice și premasoretice în loc de manuscrise medievale și precreștine, pentru că, așa cum am văzut deja, toate manuscrisele medievale disponibile dau mărturie despre tradiția masoretică: unele despre lucrarea masoreților tiberieni, altele despre cea a masoreților babilonieni 1. Valoarea deosebită a manuscriselor descoperite la Qumran constă în faptul că oferă material care precedă perioada masoretică. Un studiu paleografic preliminar și analizele cu Carbon 142 au stabilit imediat că toate manuscrisele au fost copiate între secolul al III
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
rabinică a Bibliei, editată de către un neofit (Felix Pratensis) și dedicată papei Leon al X-lea1. Ben Chayyim este recunoscut drept un cercetător prodigios, întrucât în timpul celor șapte ani de colaborare cu Bomberg, înainte de publicarea Bibliei rabinice, a mai editat Talmudul babilonian (1520-1523), editio princeps a Talmudului palestinian (1522-1523) și Concordanța lui rabbi Nathan (1523)2. În ceea ce privește ediția Bibliei rabinice îngrijită de el, Ginsburg îi citează cuvintele: „Când i-am explicat lui Bomberg avantajul de a nota și notele masoretice, acesta a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale ale Pentateuhului: Septuaginta avea drept prototip o versiune dezvoltată în Egipt, Pentateuhul samaritean reprezenta o versiune „palestiniană”, în timp ce textul masoretic era fructul unei evoluții de origine „babiloniană”1. Textul ebraic rabinic este foarte bine atestat de numeroase documente, iar textul grecesc al Bibliei permite reconstituirea, cu grade diferite de probabilitate, a tradiției textuale ebraice care stă la baza versiunii grecești. Abraham Tal spune că aparenta asemănare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
atent cu ajutorul unei bucăți ascuțite3de os sau cu un stylus metalic. În partea introductivă a lucrării citate mai sus se află o prezentare interesantă a caracteristicilor acestor manuscrise; am vorbit deja despre asemănarea dintre sistemul de vocalizare samaritean și cel babilonian, descoperit în manuscrisele Bibliei ebraice. În catalogul lui Robertson se spune că la început se făcea un simplu semn deasupra unei litere, pentru a atrage atenția asupra ei, de aici dezvoltându-se ulterior întregul sistem de vocalizare. O cercetare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de ordin istoric. 2.1.1. Cadrul istorico-geografic în epoca preislamică După cea mai plauzibilă teorie, peninsula arabă este considerată leagănul popoarelor semitice în ansamblul lor, de unde au emigrat spre spațiul Semilunei Fertile și au devenit cunoscuți în istorie ca babilonieni, asirieni, caldeeni, amoriți, canaaniți, fenicieni, arabi, evrei etc. Originea lor comună este atestată de numeroase similarități în plan lingvistic (rădăcina verbală triconsonantică, timpul verbelor are doar două aspecte - îndeplinit și neîndeplinit, conjugarea verbelor urmează aceleași paradigme, pronumele personale, numeralele și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
apoi între peninsula Sinai și valea Nilului. Pe ambele direcții migrațiile s-au desfășurat în valuri succesive. Spre Mesopotamia s-au deplasat primele neamuri semitice nomade în jurul anilor 3.500 î.Hr. unde s-au suprapus peste substratul sumerienilor, dând naștere babilonienilor și vestitei lor civilizații. Comunitățile semitice ce s-au îndreptat cam în aceiași perioadă spre nordul Africii s-au mixtat cu populațiile hamitice de aici, dând naștere vechilor egipteni (semito-hamiți). Un al doilea val semitic s-a înregistrat la mijlocul mileniului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
diferite formațiuni statale ale unor civilizații astăzi dispărute. În această din urmă situație, nucleele respective s-au menținut până astăzi în virtutea inerției istorico-teritoriale. nucleul central-irakian din jurul Bagdadului, conturat încă din perioada antichității mesopotamiene din mileniile 3-1 î.Hr. (civilizațiile sumeriană, asiriană, babiloniană, caldeeană) s-a păstrat ulterior în calitate de centru polarizator al Califatului Abbasid, iar în perioada contemporană reprezintă nucleul central al statului irakian. nucleul libanezo-sirian de pe litoralul mediteraneean s-a remarcat din antichitate până în astăzi ca o arie polarizantă a bazinului Mediteranei
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
numai evreii au creat un veritabil mit monoteist, fixat deja pe vremea lui Moise și transformat în sistem teologic în perioada apogeului puterii regatului lui Israel (deși relativ slab și amenințat tot timpul de marile puteri de atunci: egiptenii, asirienii, babilonienii), în metropole se adună bogății, ceea ce duce la înmulțirea tentațiilor plăcerilor banalizante, dar își face apariția un nou flagel: conflictele războinice dintre cetățile care se invidiază reciproc pentru bogățiile deținute, ceea ce i-a inspirat pe Profeți să le amintească popoarelor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a curajului etic, ci și a curajului psihic, făcînd ca indivizii și popoarele să fie neputincioase în fața dușmanului invadator rîvnind la bogățiile adunate în metropole. Este adevărul justiției imanente exemplificat de-a lungul întregii istorii și în Vechiul Testament prin soarta babilonienilor (turnul Babel), a egiptenilor (cele șapte plăgi) prin distrugerea Sodomei și Gomorei și mai ales prin soarta poporului lui Israel. Imanența justiției esențiale se manifestă pe parcursul evenimentelor istorice prin "pedepsiri" ocazionale, care, în contextul popoarelor depravate și pedepsite, îl implică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este "plinirea vremii" la care Iisus făcea referință. Între Creație și Apocalipsă, cele două testamente fondează această credință într-o istorie deja scrisă pe traiectul timpului, marcată de neîntrerupta așteptare a revenirii Mîntuitorului. Reprezentării circulare a timpului la greci, indieni, babilonieni ș.a., creștinătatea îi va substitui o reprezentare liniară ce duce la Eliberarea (învierea) finală.Timpul istoric se remăsoară, începîndu-se cu nașterea lui Iisus, ce poartă în sine întreg viitorul umanității, înrădăcinat în promisiunea mîntuirii. Totuși, în secolul al XVI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Hadramauth) s-au dezvoltat arenosoluri și xerosoluri. Văile marilor fluvii (Nil, Eufrat, Tigru) și delta Nilului sunt domeniile fluvisolurilor profunde, solurilor aluviale și aluviunilor recente, ce au constituit de cinci milenii suportul dezvoltării marilor civilizații din “Cornul fertil”: statele sumerian, babilonian, asirian, egiptean, apoi arabe, toate au evoluat în nișa pedo-geografică a aluviunilor fertile, unde și în prezent se înregistrează cele mai mari densități de populație și cele mai dinamice arii de centralitate din lumea arabă. În Egipt peste 90% din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
vărsare a Tigrului și Eufratului, unde au întemeiat orașele-state Uruk, Kish, Nippur, Eridu, cu fortificații, cartiere rezidențiale, palate, clădiri de cultură, fiecare având o populație estimată la 7.000-20.000 locuitori 76. Tot aici, a fost creat Babilonul de către civilizația babiloniană, iar asirienii au fondat orașele Ninive și Khorsabad. Civilizația egipteană a ridicate primele celule urbane la sfârșitul mileniului 4 î.Hr. de-a lungul Nilului, între care Nekhen - cel mai vechi oraș egiptean și Ebadu (Abydos), așezări construite din lut, puțin
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
mai aproape de istoria sacră cultura și credințele cretane, dominante între 2600-1100 î.Hr., urmate de cele de la Mycene, create între 1500-800 î.Hr. Istoria profană a culturii elene clasice a rezultat din renunțările la tradiții, asemănătoare cu cele din culturile orientale vechi, babiloniene, persane, chinezești, indiene ori celtice, galice și daco- romane. Cele două culturi preclasice din epoca bronzului se lasă mai greu deslușite prin noile artefacte ce indică credințe, ritualuri și cutume închinate unor zeițe- mamă, apoi și zeilor masculini. Societatea antică
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
p. 84). Platon însă a descris în dialogul Banchetul relațiile pur spirituale ale lui Socrate cu Alcibiade. Deși au format un popor mijlociu, grecii au urmat idealurile creării de valori la fel de durabile ca și cele lăsate de egipteni și de babilonieni. Le-au difuzat apoi prin expediții, colonizări și comerț către alți producători și consumatori din Mediterana, Orient, Balcani și mai la Nord. Platon și Aristotel au făcut călătorii de studii în Megara, Egipt, Siracuza, Cirene, în Extremul Orient. Primul pilon
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de triburi, pe baza familiilor patriarhale. În celelalte spații cuprinse astăzi în arealul arab existau alte formațiuni statale, unele dintre ele purtătoare ale celor mai strălucite civilizații ale antichității, aflate în perimetrul “cornului fertil” al ecumenei din acea epocă: Imperiul Babilonian în Mesopotamia, Egiptul faraonic și apoi elenistic pe valea Nilului, Fenicia în ținutul Levantului, Cartagina în nordul Africii, regatele Iudeii și Israelului în Palestina. Mare parte a spațiului arab de astăzi a cunoscut succesiv influența greacă (în Levant și Egipt
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
rebeliunii, Orc este, mai mult decât orice personaj blakean, expresia Zeitgeist-ului eului creator, care compune într-o epocă obsedată de formule pseudoreligioase, precum subliniază Jon Mee: "Platformă profetica, exprimând nemulțumiri sociale și viziuni utopice în termenii paradigmelor biblice ale opresiunii babiloniene și ale așteptării milenariste, era, de fapt, de mult timp fixată în resursele retorice ale culturii populare în momentul în care Blake scria" (1992, p. 28). The Song of Los conține două secțiuni: prima (Africa) și a patra (Asia). Potrivit lui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]