894 matches
-
și de „reverie delicioasă” (Lazăr Șăineanu), ciubucele boierilor erau păstrate, curățate, umplute și aprinse cu grijă de slujitori speciali (ciubuccii), care erau generos răsplătiți. „Cel cu rangul”, adică domnitorul sau boierul - scria Nicolae Filimon -, „căta să plătească câte un bun bacșiș [...] la ciubuccii” (205, p. 61). De aici, sensul figurat al termenului ciubuc, de „câștig suplimentar, bacșiș”. Boierii fumau ciubuc după ciubuc - scria la rândul său Radu Rosetti -, un ciubucciu stând necontenit în odaia de alături pentru a aduce un ciubuc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de slujitori speciali (ciubuccii), care erau generos răsplătiți. „Cel cu rangul”, adică domnitorul sau boierul - scria Nicolae Filimon -, „căta să plătească câte un bun bacșiș [...] la ciubuccii” (205, p. 61). De aici, sensul figurat al termenului ciubuc, de „câștig suplimentar, bacșiș”. Boierii fumau ciubuc după ciubuc - scria la rândul său Radu Rosetti -, un ciubucciu stând necontenit în odaia de alături pentru a aduce un ciubuc aprins îndată ce auzea bătând în palme [...]. Slujba de ciubucciu, având a ține curate și a umplea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
adevărat „altar al fumătorilor”, cum îl numea impresionat Stanislas Bellanger, în 1846, pe cel din casa boierului Balș din București (212). Ciubucciul era într-adevăr bine plătit și, cum spuneam, plata lui a dat naștere termenului „ciubuc”, cu sensul de „bacșiș”. El avea obligația să „curețe bine ciubucele”, să le umple uniform și apoi să le aprindă (Ciocoii vechi și noi). Dacă tutunul sau kief-ul ardea cu flacără, și nu mocnit, fumatul era compromis. Dar era și un semn de rău
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ei mofluji ridicând magazii luxoase în capitală, de unde 'nainte n-aveau de pe ce bea apă. Dară aceasta nu-i de ajuns. Nu ajunge că s-a îmbogățit toate rubedeniile veneticului bizantin pîn' într-a șaptea spiță; nu sunt de ajuns bacșișurile cu care s-a cumpărat voturile majorității Adunării; acum cele șaisprezece milioane trebuiesc aruncate în apă, drumul de fier mutat din albie alături, iar în locul lui... canal la Chiustenge! Un simplu cap de pod n-avem precum [î]i cer
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru că nu capătă nici un preț pe grâne față cu concurența americană și rusească. Și fără a fi publicat studii, fără a se fi ales măcar Parlamentul, fără ca acești samsari să aibă autorizarea cuiva ne spun că convingerea dumnealor, luminată prin bacșișuri, este că acest canal se va face, că noua gură a Dunării se va crea; când, nu pot spune, dar se va face negreșit; natura-l arată, interesul României precum și interesul întregului comerț european [î]l impune. Interesul Romîniei! Cele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un kipfel, două, și 17 ceasuri, minut cu minut, după ce-ai plecat din București te găsești transportat pe malul îmbălsămat al Bahluiului în fosta capitală a fostului principat al Moldovei, unde ajungi dormit, mâncat și odihnit. Călătoria, mâncare cu bacșiș cu tot, te-a costat 80 de franci*. Ei vezi, acum 40 de ani nu era așa.” Scrisorile lui Ion Ghica sunt memorialul celor mai radicale schimbări ca stil de viață și cadru social care s-au putut produce într-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
oameni de pe fața pământului. Ei imită pe francezi în orice, în datini, comportament, vestimentație etc. Este foarte posibil ca chestiunea Principatelor să provoace unele efecte violente în Europa. Împuterniciții guvernului moldav trimiși să preia teritoriul desprins de la Rusia au primit bacșișuri și au speculat în cea mai dizgrațioasă manieră. Consecința imediată este că această zonă se găsește într-o stare de anarhie și, probabil, cu sprijinul intrigilor rusești, oamenii vor desființa acolo orice autoritate“40. Cu aceste cuvinte, lipsite de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
DUMBRĂVEANU, Anghel (21.XI.1933, Dobroteasa, j. Olt), poet, prozator și traducător. Este fiul Elenei (n. Nițulescu) și al lui Teodor Bacșiș, țărani. Face gimnaziul la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina (1946-1949), apoi urmează Școala Pedagogică din Timișoara (1949-1953). Angajat în 1953 redactor la revista „Scrisul bănățean” (devenită ulterior „Orizont”), rămâne aici până în 1990; între timp, va fi secretar general de redacție
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
întemnițați pe corăbiile care transportau piatră. Peste două luni doar, în decembrie, un al doilea pretendent, Bernardo Rosso, medic din Lombardia, a încercat să-și sprijine pretențiile de domnie (zicea că este nepot al unui fost Voievod valah) cu un bacșiș de 10.000 de galbeni. Suma s-a dovedit insuficientă, doctorul a fost exilat în Rhodos (în 1577), iar cei care se grăbiseră să jure că prin vinele lombardului curge sânge domnesc (Vodă Alexandru le aflase numele, căci Miloș, fratele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
orientare prin studiile Despre stil și Literatura viitorului, afirmând că simbolismul și decadentismul sunt expresia unei „bolnăvicioase hipertrofii a senzației”, iar naturalismul, ca falsificator al adevărului, e „mărginit, vulgar ori nevropat”. Const. Graur dă câteva articole cu tentă sociologică, precum Bacșișul presei și Învățământul rural. În numărul 2 Gala Galaction îl omagiază, la moartea acestuia, pe A. Steuerman-Rodion, autor al volumului de versuri Spini, din care e reprodusă poezia Mai sus de cer!. Se publică versuri de Nichifor Crainic, Ștefan I.
SPICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
viu locuri știute din cărți, de pe hărți și, descoperă tărâmuri ignorate, peisaje doar bănuite, populații primitive, cu obiceiuri ciudate, realități ce par din altă eră, dacă nu din altă lume. Dacă pitorescul unui Istanbul cu frizerii, cafenele și chioșcuri cu bacșiș instituționalizat, cu bazar, palate și minarete nu mai surprinde, priveliștile din Țara de Foc se detașează prin ineditul vieții primitive. Toate pânzele sus! se situează deasupra întregii proze românești de aventuri, numărându-se, totodată, printre puțin numeroasele scrieri viabile ale
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
și să schimbe concepțiile designerilor despre munca lor” (op. cit., vezi nota 2). 247. Wilson își numește inventarul de reguli care alcătuiește ghidul a laundry list of tips for doing ID with a postmodernist twist - adică „o listă de spălătorie cu bacșișurile necesare pentru a face design instrucțional cu contorsionatul dans postmodernist” (op. cit., vezi nota 2). 248. Wilson folosește expresii mult mai „tari” decât traducerea noastră: gap models of needs; gap-oriented strategies. Am preferat o formulă mai puțin expresivă, dar ceva mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o pungă relativ transparentă din care se vedeau portocale, banane, un salam sau altceva se năștea imediat gândul: de unde le are? Exista chiar și un banc: un taximetrist aduce acasă un bărbat beat. Nevasta lui îi plătește, dându-i un bacșiș care nu l-a mulțumit pe taximetrist. El îi reproșează nevestei, spunându-i că se aștepta la mai mult de la un gestionar. La aceste vorbe, nevasta, amuzată, dar și amărâtă, îi răspunde: - Nici vorbă, domne! E inginer. Când se îmbată
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
între autorități și locuitorii angajați în micul trafic. El consta în răsplătirea autorităților pentru consensul lor tacit privitor la încălcarea limitărilor impuse de către stat. Răsplătirea era de două feluri: pentru indivizii din cadrul instituțiilor statului și pentru instituții. Câștigurile individuale, adică bacșișurile, erau, cu siguranță, un ingredient important al practicării micului trafic. Cei mai mulți oameni cu care am vorbit încălcau toate restricțiile. Aducerea din Ungaria a unor bunuri ce valorau mai mult de 250 de lei (situația obișnuită pentru majoritatea indivizilor) crea un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
versiune parodică, iar Dirijorul exemplifică într-un cadru grotesc triumful prin crimă al mediocrității, imposturii și imoralității. Un dirijor, Nan, e omorât pentru că, după cum afirmă unul dintre virtualii succesori (care se numește Spânul, Dințosul, Înaltul ș.a.m.d.), „nu ia bacșiș” și astfel le „insultă meseria”. Metaforic și problematizant prin excelență, teatrul lui P. (căruia în 2003 i se acordă un premiu al Uniunii Scriitorilor) demistifică, asemenea romanelor și nuvelelor sale, așa-zisele „transformări revoluționare”, înfățișându-le în tablouri și viziuni
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
parte, era acționar și cenzor la o firmă privată foarte prosperă. Pe de altă parte, Într-unul din marile cazuri de corupție ajunse În stadiu de cercetare judiciară, cazul Păvălache - despre care s-a spus că ar fi solicitat un bacșiș de patru milioane de dolari -, domnul Mihăilescu a avut o reacție demnă de orice antologie comică, ce ar merita Înrămată și adusă În discuție ori de câte ori va veni vorba despre ideea de corupție În România: „Dacă Păvălache voia să facă treaba
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
sau de a pierde bani reprezintă, după caz, descoperirea în interiorul său a unei noi energii, a unei forțe nebănuite sau, dimpotrivă, pierderea mijloacelor fizice sau psihologice. Cel care visează poate, de asemenea, da bani, poate da de pomană, lăsa un bacșiș, manifestând risipă și generozitate (vezi Milostenie). Banca este locul unde se găsesc banii persoanei, și deci spațiul bogăției interioare. În funcție de scenariul visului, ea inspiră un sentiment de încredere și de securitate sau, dimpotrivă, revelează îndoielile celui care visează asupra resurselor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și pe proaspăta lui soție. ― N-o să-i spui nimic? ― Asta nu-i mare lucru, râse Lina. Nici nu mă ascultă. Sourmelina insistă să cheme un hamal care să le care bagajele la mașină: un Packard negru-maroniu. Îi dădu un bacșiș și se urcă la volan, atrăgând privirile. În 1922 șoferițele Încă mai erau o priveliște scandaloasă. După ce Își puse portțigaretul pe bord, trase șocul, așteptă cele cinci secunde necesare și apăsă butonul de contact. Capota de tablă a mașinii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dimineața, cu un personal nou, format din doi angajați: Eleni Papanikolas, Îmbrăcată cu o uniformă de chelneriță pe care și-o cumpărase din banii proprii, și soțul ei, Jimmy, bucătarul pentru minuturi. ― Ține minte, Eleni, muncești În primul rând pentru bacșișuri, spuse Milton pe un ton mobilizator. Așa că zâmbește. ― Cui? Întrebă Eleni. În ciuda garoafelor roșii din vaze, care Împodobeau fiecare masă, În ciuda meniurilor, a cutiilor de chibrituri și a șervețelelor cu dungi de zebră, Casa Zebrei Însăși era pustie. ― Bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bișnițar, În loc să mă creadă pe cuvânt că voiam să le dau un pont. Stăteam la Café de la Paix, bătrânul și cu mine, și ne trăgeam de șireturi cu chelnerul, pentru că bătrânul bea whisky, care costa cinci franci, ceea ce Însemna un bacșiș bun când se făcea socoteala. Taică-miu bea mai mult decât l-am văzut să bea vreodată, dar acum nu mai călărea deloc, și-n plus, zicea că whisky-ul Îl face să slăbească. Da’ eu observam că se Îngrășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și spilcuitu’ se așezaseră la aceeași masă. Marinarul localului stătea cu capul În mâini. Nimeni nu-i spusese vreun cuvânt cât stătuserăm acolo. Fata ne aduse restul pe care-l pregătise bătrâna și se-ntoarse la masa lor. Îi lăsarăm bacșișul pe masă și ieșirăm. Eram În mașină, gata să pornim, când fata apăru În pragul ușii. Pornirăm mașina și Îi făcurăm cu mâna. Ea nu răspunse, stătea doar acolo, privind În urma noastră. DUPĂ PLOAIE Ploua cu găleata când am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vorbesc cu bețivii sau cu străinii. Nu mai, În seara asta. Acum Închis. — Altu’, spuse bătrânul. — Nu. Nu mai. Chelnerul șterse marginea mesei, clătinând din cap. Bătrânul se ridică, numără Încet farfuriile, scoase un portofel de piele și plăti, lăsând bacșiș o jumătate de peseta. Chelnerul Îl privi În timp ce se Îndepărta pe stradă, un bărbat foarte bătrân care se cam clătina, dar cu demnitate. De ce nu l-ai mai lăsat să bea? Întrebă chelnerul care nu se grăbea prea tare, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de-a lungul șinelor spre farurile trenului care sosea prin zăpadă, domnul Wheeler se gândea că toată distracția e foarte ieftină. Dacă lăsa masa la o parte, nu cheltuise decât șapte franci pe-o sticlă de vin și unul pe bacșiș. Mai bine-i lăsa doar șapteșcinci de centime. S-ar fi simțit mai bine dacă-i lăsa doar șapteșcinci de centime. Un franc elvețian face cât cinci franci francezi. Domnul Wheeler se-ndrepta către Paris. Era foarte atent cu banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ei să se decidă, domnișoara Rong inspiră o dată lung și tremurător ca să-și vină puțin În fire, Își luă servieta de plastic și coborî din autocar. Prietenii mei săriră toți. Ce Încurcătură, zise Moff. Ar trebui să-i dăm un bacșiș de despărțire, sugeră Harry. De ce n-am aduna niște bani acum? Cât? Întrebă Roxanne. Două sute de renminbi? —Patru, zise Vera. Harry ridică din sprâncene. —Patru? Asta ar Însemna aproape cinci mii de la toți. Poate e cam mult. O să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oaspeți și le descărcară bagajele cât ai clipi. S-au strigat nume, s-au distribuit numere de căsuțe, iar băieții au și Înșfăcat cheile indicate de care atârna câte o plută ca pentru undiță. Băieții nu primeau ca plată decât bacșișurile generoase lăsate de turiștii vestici, așa că fiecare Încerca să-i depășească pe ceilalți la cantitatea de bagaje cărate. Heinrich Își făcu apariția pe ponton. Când l-am cunoscut prima dată acum ani buni, era un bărbat chipeș, cu părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]