942 matches
-
Mai psihotic, pesimist, Plouă de ne stoarce vlaga, Plouă-afurisit de trist... Cel mai rău, însă, mai bine Plouă cu venin și borș, Ca-ntr-un vers spurcat de... mine, Cu trohei și iambi întorși... Referință Bibliografică: Ca-ntr-un vers bacovian / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1161, Anul IV, 06 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CA-NTR-UN VERS BACOVIAN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360278_a_361607]
-
apărut la Editura Ateneul Scriitorilor din Bacău, cartea „ Existența poetică a lui Bacovia” aparținând apreciatei eseiste elvețiene Svetlana Paleologu Matta, carte în care Lucia Olaru Nenati semnează traducerea, studiul introductiv intitulat Svetlana Paleologu Matta - un nume de referință în exegeza bacoviană și eminesciană și un amplu interviu realizat la Lugano cu autoarea. Această carte reprezintă, de fapt, un adevărat eveniment editorial, respectiv intrarea în spațiul cultural românesc, cu o întârziere de peste o jumătate de veac a celei dintâi exegeze bacoviene, scrisă
O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ ÎN PALMARESUL SCRIITOAREI LUCIA OLARU NENATI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359852_a_361181]
-
exegeza bacoviană și eminesciană și un amplu interviu realizat la Lugano cu autoarea. Această carte reprezintă, de fapt, un adevărat eveniment editorial, respectiv intrarea în spațiul cultural românesc, cu o întârziere de peste o jumătate de veac a celei dintâi exegeze bacoviene, scrisă la Paris în 1951 în limba franceză, ca rod al unei teze de doctorat (deci încă în timpul vieții lui Bacovia!) și apărută în Elveția, în 1958, sub titlul „Existence poėtique de Bacovia”. Deși n-a apărut până în prezent în
O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ ÎN PALMARESUL SCRIITOAREI LUCIA OLARU NENATI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359852_a_361181]
-
doctorat (deci încă în timpul vieții lui Bacovia!) și apărută în Elveția, în 1958, sub titlul „Existence poėtique de Bacovia”. Deși n-a apărut până în prezent în limba română, cartea a fost totuși receptată și apreciată de unii cunoscători ai universului bacovian și deci și-a exercitat într-o oarecare măsură funcția de lucrare de referință a hermenuticii bacoviene. Pentru demersul său de revelare și de traducere a acestei prime exegeze bacoviene în ordine cronologică, Lucia Olaru Nenati a fost premiată la
O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ ÎN PALMARESUL SCRIITOAREI LUCIA OLARU NENATI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359852_a_361181]
-
de Bacovia”. Deși n-a apărut până în prezent în limba română, cartea a fost totuși receptată și apreciată de unii cunoscători ai universului bacovian și deci și-a exercitat într-o oarecare măsură funcția de lucrare de referință a hermenuticii bacoviene. Pentru demersul său de revelare și de traducere a acestei prime exegeze bacoviene în ordine cronologică, Lucia Olaru Nenati a fost premiată la Festivalul „Toamna bacoviană” de la Bacău din acest an de către juriul condus de poetul Ovidiu Genaru, iar editarea
O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ ÎN PALMARESUL SCRIITOAREI LUCIA OLARU NENATI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359852_a_361181]
-
fost totuși receptată și apreciată de unii cunoscători ai universului bacovian și deci și-a exercitat într-o oarecare măsură funcția de lucrare de referință a hermenuticii bacoviene. Pentru demersul său de revelare și de traducere a acestei prime exegeze bacoviene în ordine cronologică, Lucia Olaru Nenati a fost premiată la Festivalul „Toamna bacoviană” de la Bacău din acest an de către juriul condus de poetul Ovidiu Genaru, iar editarea cărții a fost sprijinită de către Consiliul județean Bacău și lansată în cadrul festivalului la
O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ ÎN PALMARESUL SCRIITOAREI LUCIA OLARU NENATI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359852_a_361181]
-
și-a exercitat într-o oarecare măsură funcția de lucrare de referință a hermenuticii bacoviene. Pentru demersul său de revelare și de traducere a acestei prime exegeze bacoviene în ordine cronologică, Lucia Olaru Nenati a fost premiată la Festivalul „Toamna bacoviană” de la Bacău din acest an de către juriul condus de poetul Ovidiu Genaru, iar editarea cărții a fost sprijinită de către Consiliul județean Bacău și lansată în cadrul festivalului la Casa Memorială „George Bacovia”, fiind prezentată de doi specialiști ai universului bacovian, Constantin
O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ ÎN PALMARESUL SCRIITOAREI LUCIA OLARU NENATI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359852_a_361181]
-
Toamna bacoviană” de la Bacău din acest an de către juriul condus de poetul Ovidiu Genaru, iar editarea cărții a fost sprijinită de către Consiliul județean Bacău și lansată în cadrul festivalului la Casa Memorială „George Bacovia”, fiind prezentată de doi specialiști ai universului bacovian, Constantin Călin, cel care a și semnalat pentru prima dată în presa românească - după 20 de ani de la apariție - existența acestei valoroase lucrări și Theodor Codreanu, autor al unei substanțiale și premiate cărți despre Bacovia. In cadrul festivalului a fost
O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ ÎN PALMARESUL SCRIITOAREI LUCIA OLARU NENATI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359852_a_361181]
-
urne cu tristul verset,/ căci urnă ți-i gura, în care sărut/ o castă tristețe de noapte și-un vin/ ceva săvârșește-n lăuntrul durut,/ în tulburi infuzii, cu-n clinchet virgin...( Nevinovata superstiție) Urme eminesciene găsim în „Muzică”, miros bacovian în „Altfel de toamnă”, pe Ion Barbu îl bănuim în „Doamna în albastru”, „Zidul plângerii” are ceva din Macedonski, „Asfințitul crinilor” ne amintește de asemenea de autorul rondelelor: Agonizează crinii în cetate Și muzici pun pe tâmple o paloare Și
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
și un eu interior problematizat.Urmează metoda lui Ion Barbu, de textualizare a discursului care înlocuiește eul poetic cu o instanță textual suverană care se reflectă doar pe sine în oglinzile textului, ce o numim realitate textuală.Mai este metoda bacoviană ce constă într-o formă de existențialism al eului poetic care se contemplă pe sine într-o formă degradată și agonală, urmând metoda stănesciană care este dată de postmodernismul necuvintelor, eul poetic fiind situate, cum ar spune Marin Mincu în
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
române. De altfel, prima creație pe care ne-o propune, Moartea poetului, poartă subtitlul „Mihai Eminescu in memoriam” și împumută aspectul și curgerea lină a cunoscutei „Revedere”. Lacrimile curg prin poezia artistei basarabene, prelingându-se, precum necuvintele nichitastănesciene sau violetul bacovian, de pe un vers pe altul, și ușurând dorul de Eminescu: „Lacrima-r cădea-n înaltul/ Norilor de mărgărint” (Moartea poetului), dorul de bărbatul iubit: „lacrima pătrunde-n început (...)” (Tăceri asurzitoare), sau atenuând o durere nemărturisită: „dar tu, lacrimă, să taci (...)” (Discret
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
un curent literar, în vreo orientare artistică. Poezia lui va scoate la iveală tot timpul mereu altceva. Și nu numai acum; mâine, peste o vreme, peste vremi. Dacă în „Revine iarna...Eu rămân străinul...” îl găsim pe George Tei un bacovian cu tot evantaiul de regrete și suferințe, în ”Pasărea de foc” este cutezătorul, cel ce renaște precum pasărea Phoenix din propria-i cenușă plin de verb și nerv poetic, la fel ca Serghei Esenin când pleacă de acasă în universul
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
spleen-ul mai amar decât tristețea și mai întunecat decât disperarea. De altfel, o poezie se intitulează Nevroză, amintind de poezia lui Rollinat, Nevrozele. Bacovia este totuși, un reprezentant al societății românești, așa cum sublinia criticul Pompiliu Constantinescu. În privința universului poetic bacovian, criticul Mihai Petroveanu enumera câteva teme fundamentale: celula cotidiană, adică locuința poetului, în care el se simte singur: „Odaia mea mă înspăimântă, / Odaie plin[ă de mistere, / Odaie plină de ecouri”; infernul citadin, imaginea târgului de provincie. Nicolae Manolescu afirma
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
el se simte singur: „Odaia mea mă înspăimântă, / Odaie plin[ă de mistere, / Odaie plină de ecouri”; infernul citadin, imaginea târgului de provincie. Nicolae Manolescu afirma că Bacovia este singurul mare poet care s-a coborât în infern. În orașul bacovian, parcul este mâncat de cancer și de tuberculoză, ca-n poezia Parc, oraș dominat de cadavre care se descompun, Cuptor, oraș în care flașneta plânge cavernos -Panoramă, un oraș apăsat de umbra morții; natura. Bacovia este poetul toamnei, o toamnă
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
Moartea este o realitate absolută, lipsită de orice supraviețuire ideală, precum la Eminescu în Avatarii faraonului Tla. Tema morții este prezentă în poezia Plumb, una dintre cela mai copleșitoare elegii din lirica românească. Moartea este sugerată și în Lacustră; Erosul bacovian constituie elementul cel mai complex al liricii poetului și în primele poezii, Bacovia este tributar lui Eminescu. Astfel, poezia Ecou de romanță amintește de De ce nu-mi vii?, poezia Din liră poate fi apropiată de Și dacă, iar Regret, de Pe lângă
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
spleen-ul mai amar decât tristețea și mai întunecat decât disperarea. De altfel, o poezie se intitulează Nevroză, amintind de poezia lui Rollinat, Nevrozele. Bacovia este, totuși, un reprezentant al societății românești, așa cum sublinia criticul Pompiliu Constantinescu. În privința universului poetic bacovian, criticul Mihai Petroveanu enumera câteva teme fundamentale: celula cotidiană, adică locuința poetului, în care el se simte singur: Odaia mea mă înspăimântă, / Odaie plină de mistere, / Odaie plină de ecouri; infernul citadin, imaginea târgului de provincie. Nicolae Manolescu afirma că
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
Moartea este o realitate absolută, lipsită de orice supraviețuire ideală, precum la Eminescu în Avatarii faraonului Tla. Tema morții este prezentă în poezia Plumb, una dintre cela mai copleșitoare elegii din lirica românească. Moartea este sugerată și în Lacustră. Erosul bacovian constituie elementul cel mai complex al liricii poetului și în primele poezii, Bacovia este tributar lui Eminescu. Astfel, poezia Ecou de romanță amintește de De ce nu-mi vii?, poezia Din liră poate fi apropiată de Și dacă, iar Regret, de Pe lângă
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
nemulțumirea, nesiguranța, lumea de-apoi, căderea, oglinzile, iluziile... Un studiu de statistică matematică ar fi interesant, mai ales că autorul este de profesie, privind frecvența folosirii fiecărui motiv, variația tematică, deviația standard, etc. Iată căteva teme obsesive ale acestui poet bacovian: - Nostalgia a trecerii timpului: vine vremea să-l plâng pe cel ce-am fost în oglinda unui cer uitat se sting amintirile celui ce-am fost atunci [arbori de vis] - Efemeritatea: și-mi trece cugetul spre lumea de-apoi [confesiune
Un matematician bacovian () [Corola-blog/BlogPost/339652_a_340981]
-
-l ascultă gravidele/ să vezi tu atunci cum mai ard vetrele/ s-auzi cum mai cântă cerbii și pietrele/să simți cum în inimă se desfac drupele/ pentru la anul, când vine copilul cu vinul și cupele”. Original, arghezian sau bacovian, prin stil, dar de o factură existențială proprie ( Corlaciu nu este nici evlavios, nici nu ... blestemă), poetul are versuri memorabile - „ În locul ochilor tăi indieni/ a răsărit într-o noapte o cârciumă scundă” ... „hei, tatăl meu, bețivul, taciturnul/tavernelor, vierul Cerului
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
nota maximă, profesoarei în cauză să-i iasă media de promovare. - Vedeți cum se uită la dumneavoastră? Simte că îi sunteți înger păzitor... Vai mie! Eu trebuia să-i dau zece!!! După ce se încheie și susținerea pe tema sumbrului lirism bacovian, în consonanță cu prestațiile de plumb ale candidatei, suntem invitate la o petrecere... ca la nuntă, pentru care fiecare coleg pregătise câte ceva, fiindcă doamna profesoară era foarte iubită în colectiv. (Nu știu cum se face, dar oriunde mergem în inspecție, cadrul didactic
RÂSU -PLÂNSU de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342019_a_343348]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAȚIA LIRICĂ BACOVIANĂ Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 807 din 17 martie 2013 Toate Articolele Autorului SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAȚIA LIRICĂ BACOVIANĂ dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Veacul m-a făcut / Atât de cult, / Încât mă uit / Peste oameni. Am
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAȚIA LIRICĂ BACOVIANĂ Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 807 din 17 martie 2013 Toate Articolele Autorului SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAȚIA LIRICĂ BACOVIANĂ dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Veacul m-a făcut / Atât de cult, / Încât mă uit / Peste oameni. Am învățat atâtea / În timpul din urmă, / Că suntem / La un punct însemnat. (George Bacovia, „Vizită”) Cuvinte cheie: onomatopee, sens, liric, Bacovia, eul cosmic
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
importantă creație a Universului se hrănește cu cele mai importante molecule ale menținerii vieții, dă prin fiindul lui, când sufletul îi plânge sau îi râde de bucuria împlinirii, apa mării ochilor, sărată și substanțial împlinită în construcția noastră. În versul bacovian și imaginile vizuale devin onomatopee, le lansează într-un mod personal ca imagini vizuale, însă le forțează prin cuvânt, în mental, să provoace un joc al suneteleor. În poezia „Sonet”, al treilea vers din prima strofă prezintă o imagine dualistă
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
eliberării gândurilor de lumesc în care intra și grija lui față de boala care îi stăpânea trupul. Poezia „Decembre” îl definește în noua postură a chinului trupesc și a încercărilor bolii de a-i supune gândurile. Timpul rece creează în scrisul bacovian teama de umiditate și, atunci, apar onomatopeele ca scurgeri de viață și teamă de fiind. Nu sunt exprimate direct însă ele sugerează noua expresie în gând: „Și focul s-aud cum trosnește” este versul care echilibrează psihic poziția sa telurică
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
ca geniu al scrisului românesc: În lunga sa tăcere și retragere, Bacovia medita adânc asupra vieții, rămânând un veșnic însetat să cunoască atâtea câte se ivesc, câte ar fi de știut, de cunoscut... . Referință Bibliografică: SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAȚIA LIRICĂ BACOVIANĂ / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 807, Anul III, 17 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]