592 matches
-
o prăjitură și un suc, iar în rest n-au decât să se reguleze-ntre ei dacă n-au alte posibilități, fiindcă vezi bine, Rafaele, că deja se zbate bărbăția-n ei, să dea pe-afară, păi, d-aia și balamucu ăsta, Milică-tată, și doar dacă ți s-ar părea că se-ngroașă gluma să se omoare-ntre ei, ba stai liniștit, că n-ajung ei până acolo, Rafaele, ba să nu te bazezi, du-te și desparte-i, da’ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
înnădit-o poate o lună-două după ce ar fi schimbat decorul, vizitând-o acasă. Veni însă o dimineață când auzi de la supraveghetorul căruia îi dădu copiii în primire că la Timișoara a pornit răscoala, revoluția, războiul, cu lumea ieșită pe străzi, balamuc și vitrine sparte și armată care trage în oameni și uite că se învârtoșează treaba: românii o fac pă treabă, îl dau jos pe Ceaușescu. A mai auzit ceva la radio peste câteva zile, un discurs al lui Ceaușescu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un discurs al lui Ceaușescu ceva mai vehement decât de obicei, și atunci a făcut legătura și și-a propus să urmărească mai îndeaproape chestia asta. Pe la trei, când a venit soră-sa de la lucru, i-a spus că-i balamuc mare în oraș, în centru, cu lume strânsă care strigă să-l dea jos pe Ceaușescu... Aha, asta chiar ar fi o distracție deosebită și deja i se tăiase cheful de madam Ortansa, după o lună și ceva de conviețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
frate-său, deși mai apoi n-a mai vrut să audă de ei. Doar că a auzit câte ceva din povestea asta la televizorul color adus de frate-său din ajutoarele de la școală. Barem cu atâta lucru să se aleagă din balamucul de Revoluție, cu un televizor și niște haine și ceva mâncare, și-n rest, povestea asta de râs și de plâns de care se agață Rafael, cu eroi care și-au dat viața și sângele pentru ce? Elena nu înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nesfârșită și epuizantă din care-și ținea cele două familii, și uite că tot nu era bine. I-ar fi plăcut ca Mirela să-l înțeleagă, să-l compătimească, și uite că pe ea n-o ducea capul decât la balamuc și reproșuri. Uneori, o lua după el prin târguri și după cumpărături pentru magazinele colonelului Cremenaru, iar între două drumuri, se opreau la o bere la o terasă... Halal distracție, Mirelo, să-l aștepte pe Velicu și să se țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cinșpe-șaișpe ani... N-avem încotro, trebuie să primim cu brațele deschise ce ni se dă. Și nu-ți face probleme, și acolo unde vrei tu să pleci ca să faci bani sunt oameni. Ca și aici. Păi, cum dracu’, și la balamuc, și la pușcărie sunt oameni. Peste tot unde sunt oameni se poate trăi. Se poate și muri la o adică. De foame, de boală, de glonț, călcat de mașină. E același drac și afară, și aici. Dacă ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
al dracului, mami, pufni Milică într-un avânt moralizator masochist. Ce tâmpit pot să fiu! N-am să pricep vreodată ce plăcere ai să te pui la mintea unui biet animal. Ie păcat de Dumnezeu să ne batem joc. Atâta balamuc, pentru ce? Ca să-ți satisfaci o manie proastă. Și parcă tot dinadins o faci. Mă vezi că vreau să discut cinci minute liniștit cu băiatu’ ăsta? Cinci minute și plecăm. Vă lăsăm să vă hârjoniți până vă umpleți de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca o figurantă din Dinastia, care reușise cu brio să-și Înceapă o nouă carieră după Încheierea serialului. Chipul Îi era fardat În Întregime, iar pe buze avea un zâmbet luminos. Contrastul dintre Înfățișarea ei și a mea, nemaivorbind de balamuc, care ne aștepta În casă, era aproape de nesuportat. M-a lovit un val de panică. Primul impuls a fost să-i trântesc ușa În nas, să alerg sus și să mă Întind suspinând pe pat. — Tu trebuie să fii Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am să-mi pierd mințile”, spunea mama. „Mai devreme sau mai târziu, am să mă trezesc dând cu pumnii în ceva”, spunea tata. „Mai devreme sau mai târziu, te las și plec.” „Mai devreme sau mai târziu, plecăm noi din balamucul ăsta. Punem capăt la toată nebunia.” Am ales s-o facem mai devreme. Aici, unde tocmai ne aflăm, se întâmplă câteodată minuni, iar alteori nu, și dacă totuși se întâmplă, adulții au un nume pentru tot ce urmează după ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
așa proastă ca cum i se dusese vestea, doar se umpleau cu ea atâtea cutii de conserve. Înainte, mama obișnuia să spună adesea că tata trebuie să facă ce-o face, numai să plecăm odată din țara asta. Aici era balamuc curat. Despre problema cu balamucul eu nu știam deocamdată nimic, în schimb eram de părere că tata ar fi trebuit să mai spună ceva. Așa, el și mama ar fi avut un subiect de discuție și nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se dusese vestea, doar se umpleau cu ea atâtea cutii de conserve. Înainte, mama obișnuia să spună adesea că tata trebuie să facă ce-o face, numai să plecăm odată din țara asta. Aici era balamuc curat. Despre problema cu balamucul eu nu știam deocamdată nimic, în schimb eram de părere că tata ar fi trebuit să mai spună ceva. Așa, el și mama ar fi avut un subiect de discuție și nu și-ar fi aruncat mereu unul altuia priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aveau decât să-și bată ei capul ca să vadă ce pot face cu el. M-am trezit tulburat. Nu era de mirare, după un asemenea vis. Încă o zi, apoi mama va fi mulțumită. Vom fi ieșit pentru totdeauna din balamuc. Era duminică dimineața. În oraș domnea liniștea, la fel ca în serile calde de vară. Pe străzi era mai multă umbră decât lumină, însă lumina creștea mereu. Duminica avea, încă de dimineață, aroma găluștelor cu prune ale bunicii și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am venit înapoi, fiindcă n-am mai suportat să trăiesc acolo.” „Bietul meu soț, pe care America l-a extenuat. Ar trebui să ne bucurăm că îl mai avem în viață. Acum îl extenuează Petrea și mulți alți idioți din balamucul de aici. Ei, ce ar mai fi de făcut, inteligentul meu soț? Încotro? Înapoi în America? Dar când oare? Probabil că nu ni se va oferi niciodată a doua șansă. Mă refer la un mic cutremur. În asemenea împrejurări, putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
respect. Jennifer roșește. — Am avut note excelente, zice ea, plecând sfioasă capul. —Jim, prietene, zice Finn, luând ultimul scaun liber și așezându-se. Nevastă-ta e nebună de legat. (Îl bate cordial cu palma pe umăr.) Ar trebui închisă la balamuc. Jim se pune iar pe plâns. Finn, vizibil stingherit, se strâmbă la noi, apoi îl trage pe Jim mai aproape și-l îmbrățișează. Jim plânge așa tare, că doar frânturi de cuvinte răzbat printre hohote și suspine. Abia reușim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
roade ceva aici, arată pe inimă Vasile Mocanu. Parcă am fost blăstămat. N-am avut noroc în viață. Pe tine team pierdut. Mamă-ta a murit devreme, când îmi era lumea mai dragă, acum și Florica se va sfârși la balamuc. Am rămas singur cuc. Nu-mi mai trebuie medic, nu îmi mai trebuie nimic. La ce bun? — Nu vorbi așa tată! Ne ai pe noi. Eu prin câte am trecut fără nimeni lângă mine și am răzbit. — Ai fost năcăjită
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
obștesc, ca funcționar public cu un statut special, în poliție. Mai zilele trecute, m-am reîntâlnit cu el, pe lângă Restaurantul "Dealul Mare ". Omul, culant, m-a invitat înăuntru (Haideți, dom' doctor, la una mică, se poate, doar mă știți de la balamuc, că io sunt nebun liniștit, bre!), plângându-se și înjurând ingratitudinea Guvernului, care îi jecmănise și lui stipendia anticipată, pe caz de boală. Evident că l-am refuzat! Pacientul de la nr. 3 se prezintă și el mai bine. De altfel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zice, adică zic oamenii, că cuconița însăși ar fi spus grecului că nu-i mai prelungește arenda, măcar de i-ar da oricât, și îndoit decât îi dă azi, pentru că dumneaei vrea negreșit să vânză și să scape de tot balamucul cu arenda, și cu oamenii, și celelalte... Iac-așa, coane Miroane! Pe bătrânul Iuga vestea aceasta îl impresionă mai mult chiar decât povestea cu furtul. Încercă să mai descoasă pe arendaș, dar nici arendașul nu cunoștea alte amănunte. Pe urmă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
raită prin sat în loc să stea aici de prisos. Se răzgândi deocamdată. Poate că ar fi nedelicat față de amfitrioni. La masă, însuși Grigore îl îndemnă să se considere absolut liber pe mișcări, scuzîndu-se că azi e ocupat până peste cap cu balamucurile, dar că de mâine încolo va fi cu totul la dispoziția lui. Coborând mai târziu, Titu întîlni pe alee o fetișcană cu niște ochi negri și un zâmbet care-i alungară îndată urâtul. Era subțirică, desculță și cu o băsmăluță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu vermut și cu lichioruri colorate sintetic și cu niște ginuri cu tonic chioare, fentînd viermuiala generală de pe terasă. Și dai peste trei nemțoaice care Încă n-au pățit un agațament. How are you, girls? țipi la ele ca să acoperi balamucul. Fine, thank you. We are having fun. Do you want more fun? Yes, please. Then come with me. CÎnd apari cu nemțoaicele, blonde, Îmbrăcate ca din filme, devii eroul grupului. Șmecher mare, văru-tău, Florine! Șmecher-neșmecher, nemțoaicele se Împart la profesioniști
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce. Era ca un vuiet continuu, insuportabil. Doamna întârzia la oră. Asta se întâmpla destul de rar. Dar și când se întâmpla! Puteau să sară chiar și peste o oră întreagă, pe care de obicei o petreceau într-o hărmălaie de balamuc. La fereastră, Cătălin își mută privirea de la vitrina cinematografului ARPA la atelierul foto Olteanu. Hărmălaia din spatele lui ajunsese aproape un urlet și când se întoarse îl văzu pe Dogaru călcând peste bănci și îndreptându-se spre fereastră. Își trase iute
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lumii actuale, dezamăgitoarea prin îndepărtarea de credință, prin construirea de idoli - cu aport masiv dinspre mass-media, care atentează la barometrul normalității, al bunul-simț, astfel că Bunul simț e-n agonie, / iar conștiința e pe moarte, încât s-a creat un balamuc global -, poetul îi contrapune reminiscențe ale raiului pierdut, atât de simple, dar atât de autentice, păstrate, de pildă, în imaginea idilică a pâinii de casă / coaptă pe vatră, având alături o cană cu lapte / proaspăt muls, corespondent mirean, aici, pentru
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Vă ascult cu plăcere. B Auuua-aua-uuuuuuuu ! T Aaaaaaaaa ! S Pardon, domnu ! T Tenor. Formație mixtă pe patru voci. S Profesionistă ? T Nu. De pasionați. Aau...nați. S Și-ți permiți să țipi în halul ăsta?! Dar ce-i aici,mussiu, balamuc ?!? Ssssă taci ! Dumneata, domnu bariton artist te rog, continuă. B Permiteți ? S E o mare plăcere ! BENZI DESENATE Domnule Președinte, vă felicit. Ați ajuns în runda a doua. Aveți emoții? Emoții nu, că nu-mi dă voie doctorul, din cauza tensiunii
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
încă nu v-ați băut mințile, vă informez că astăzi, care e ziua specială a votării, nu aveți voie să deschideți gura, mai ales la public electoral. Dacă vreți să spuneți încă un banc tâmpit, mergeți la grădiniță sau la balamuc dar nicidecum lângă urne, că vă observă observatorii și vă bagă cel puțin în penal... Pe-a cui listă sunteți ? Pe-a administrației. Aha ! Serviți puterea ! Care putere, că n-am servit decât un ceai și un sfert de ou
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu cred că puteam s-o îndur. Mie îmi trebuia goană, mișcare, risipă de energie, istovire fizică. Mă loveam uneori de trecători, care întorceau capul după mine, mirați parcă ar fi avut de-a face cu un nebun scăpat din balamuc. Nu mă sinchiseam ― ce-mi păsa de ei? Ajuns la locuința Mihaelei, am urcat scările tot în fugă sărind vijelios treptele, amenințat în fiecare clipă să-mi rup gâtul. Am bătut puternic în ușă, gâfâind, cu sufletul la gură. ― Cine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mergi (cu mașina!) ca să-l străbați, nu mai vrei să-l cunoști deloc. Clădirile joase, cam cum sunt vilele din Cotroceni, numai că mai aerate, cu spații verzi între ele, ar trebui, în mod normal, să-l facă odihnitor, în comparație cu balamucul de la New York, dar întinderea uriașă se transformă, pentru mine cel puțin, în sursă de angoasă. Aici, vii, stai undeva, te duci în două, trei locuri, unde ai treabă, mereu cu harta în mașină, străbătând zeci și zeci de kilometri pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]