476 matches
-
un fan adorabil și un soț mai minunat decât l-ar fi putut inventa ea în scris. Alice a întins o mână către el și-a ales să creadă că bărbatul nu-i înregistrase gestul înainte să se ridice de pe balansoar. John s-a dus către balustrada verandei și și-a fixat privirile asupra primei stele care răsărise pe cer. Da, cred că n-ar fi trebuit s-o scrii. Cred că n-ar trebui să mai scrii deloc. Preț de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
etc., bând absint dintr-un pahar înalt, zvelt, apărată de-o plasă deasă de sârmă de țânțarii cu burticica roșie de sângele supt de la băștinași, fumând țigarete subțiri cu opium sau alte kestii halucinogene, legănându-se în neștire pe un balansoar de nuiele, poate e chiar femeia ce-o visez... da, o visez îngenunchiată într-o biserică mică, umilă, prosternată adânc în fața altarului sărăcăcios, înspumată de hainele-i învolburate în preajma șoldurilor cărnoase, șoptind pătimaș, duios, ademenitor, o rugă întru împlinirea dorințelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
evită să precizeze de unde vin aceste personaje, în ce mediu trăiesc, unde lucrează, ce opțiuni politice au. Le lasă să plutească în ceață și să devină vizibile - fulgurant - doar prin gesticulația lor erotică. În prima schiță din volum, Pisici pe balansoar, un bărbat este iubit simultan de două femei, mamă și fiică. Dând curs unei invitații scrise, el se duce la o întâlnire amoroasă pe malul mării, fără să știe care anume dintre cele două va veni. Totuși, se dezbracă în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așteptăm să treacă ploaia. Nu era cine-știe-ce furtună, dar ploua Îndesat, picăturile răpă iau pe acoperișul șubred și se scurgeau În șuvoaie pe șănțulețele tablei Înclinate de zinc ondulat. Au scrutat Întunericul, dar nu se mai vedea mare lucru. Stâlpii, balansoarul și leagănele de pe terenul de joacă pentru copii dispăruseră odată cu toate celelalte În afara aburului albicios al ploii. Cerul era străbătut la răstimpuri de un fulger Îndepărtat și dintr-odată totul ieșea la lumină, puieții de salcâmi În bătaia vântului, șirurile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Deasupra lor, sufletul meu se golește într-un dans al liniștii și epuizării... Mi-e atât de aproape ziua aceea, încât dacă aș întinde mâna, aș atinge-o. Din clipa aceea, pentru mine viața și moartea sau legănat în același balansoar. Îmi privesc mâinile și-mi vine să-mi strig: -Ești o ticăloasă! Ai împins cu mâinile tale moartea! Ce mai vrei de la viață? Privesc mâinile și parcă aș vedea niște ramuri împodobite cu aripi de molii uscate. Mi le apropii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove, de roșii uscate și turte cu miere, lapte de capră și hrean. Într-o sâmbătă. Ivan veghea focul abia pâlpâind în cuptor. Era mult după ora închiderii. Dominique și Alioșa moțăiau în balansoar. Se trezise privindu-i. La început cu duioșie. Era cald în bucătărie. Dușu meaua licărea roșiatic în asfințit, cu luciri care aminteau că prin corpul bradului acum încremenit pe sub mobile pulsase, nu demult, rășină. Chipurile lor, aurii ca turtițele lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de vizavi. — Totuși, eu nu am văzut nici un zid. — Asta pentru că am pus o oglindă în fața lui, din motive estetice. De atunci, de câte ori vreau să-mi văd înfățișarea mă întorc la han și deschid fereastra spre priveliștea chipului meu. UN BALANSOAR Robert se afla pe un balansoar și învăța să vadă lumea cum se micșorează și apoi cum se mărește. Picioarele sale apărate de ciorapii trei sferturi împingeau în tălpile sandalelor de vară și imediat pământul se îndepărta, iar sandalele pluteau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
văzut nici un zid. — Asta pentru că am pus o oglindă în fața lui, din motive estetice. De atunci, de câte ori vreau să-mi văd înfățișarea mă întorc la han și deschid fereastra spre priveliștea chipului meu. UN BALANSOAR Robert se afla pe un balansoar și învăța să vadă lumea cum se micșorează și apoi cum se mărește. Picioarele sale apărate de ciorapii trei sferturi împingeau în tălpile sandalelor de vară și imediat pământul se îndepărta, iar sandalele pluteau în aer; apoi pământul creștea brusc
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se opreau în praful ce forma norișori albicioși. În parc era doar el și leagănele atârnau ca niște rufe puse la uscat, iar toboganului îi crescuseră frunzulițe pe scară și prinsese rădăcini exact ca un copac cu limba scoasă. Când balansoarul cobora, Robert privea cu capul în jos ca să vadă cum îl atrage pământul și simțea că sângele i-o ia înainte și ajunge mai repede în praf, ca o ploaie roșie ce cade din nasul lui borcănat. Se opri puțin
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ploaie roșie ce cade din nasul lui borcănat. Se opri puțin când auzi zgomot în spatele său. Erau niște voci fără chipuri care murmurau, iar Robert nu înțelegea mare lucru. Se sperie c-au venit deja să-l ia. Sări din balansoar și se așeză pe vine pe o roată de cauciuc. Începu să numere furnicile care formaseră un șir indian în preajma sandalelor de vară. Apoi veni și Gabi să numere furnicile. Gabi avea un ceas nou. — Îmi dai și mie puțin
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
șolduri și te odihnești, ca și cum urmează să te întorci la viață. Te apleci, iei piatra și începi să respiri regulat. Jocul e frumos, numai aplecarea e mai grea. Te poți dezechilibra ușor. Nu joci șotron cu mine? — Îmi place în balansoar. Gabi se uită împrejur. — E liniște azi. — Pe Miha au dus-o la mare. — Tavi și Ovi sunt pictați pe față și nu au voie afară. — Eu am fost pictat câteva zile, apoi mi-a trecut. — Eu nu am fost
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
apoi mi-a trecut. — Eu nu am fost. O să moară? — Numai dacă te scarpini mori. Îmi dai și mie puțin ceasul? Trebuie să-l ascult pe tata. — Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură de praf și încălecă balansoarul. Furnicile făcură un șir lung și ocoleau acum și pe Robert, și roțile de cauciuc. Creștetul lui Gabi era mai înalt când Robert atingea pământul, apoi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mori. Îmi dai și mie puțin ceasul? Trebuie să-l ascult pe tata. — Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură de praf și încălecă balansoarul. Furnicile făcură un șir lung și ocoleau acum și pe Robert, și roțile de cauciuc. Creștetul lui Gabi era mai înalt când Robert atingea pământul, apoi creștetul lui Robert se înălța, iar adidașii lui Gabi găureau praful. — Când vin ai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
era mai înalt când Robert atingea pământul, apoi creștetul lui Robert se înălța, iar adidașii lui Gabi găureau praful. — Când vin ai tăi? Gabi se opri. Nu știu. Te duc acasă la ei? Așa zice doamna, dar eu nu vreau. Balansoarul se lovea de pământ când într-o parte, când în cealaltă, iar praful se ridica în nori peste ciorapii trei sferturi. Numai ceasul lui Gabi strălucea și sus, și jos. Robert râdea, iar buzele i se subțiară, făcându-l să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
i se subțiară, făcându-l să pară un om mare. Și pentru un om mare lumea se micșorează, căci el vede totul numai de sus. Dar dacă stai cu capul aplecat lumea crește la loc. Mâinile lui Robert strângeau tare balansoarul, la fel și mâinile lui Gabi. Norul de praf acoperea tot parcul și urca spre cer, iar acolo erau alți nori. Numai capul lui Gabi rămânea aplecat ca să urmărească cum pământul vine spre el. Robert se hotărî să coboare și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nici firele de iarbă, nici măcar sandalele lui Robert, care le obturaseră drumul când acesta se aplecase asupra mâinii lui Gabi ca să-i scoată ceasul. În soare, limbile galbene păreau raze și ticăiau între palmele lui Robert. Norul de praf din jurul balansoarului se mai domoli, iar Robert începu să joace singur șotronul. Aruncă piatra direct în căsuța șapte, apoi sandalele lui săreau peste unu, doi și trei. Nu întoarse capul spre Gabi când ambele picioare se odihneau în singura căsuță rotundă, ci
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ținea pumnul mâinii drepte lipit de genunchiul drept și numai cu un deget, cu arătătorul, desena pe furiș un cerc neîntrerupt peste abaua pantalonilor. (Adaug că semnul acela îl mai văzusem cândva la un poet bătrân care zăcea pe un balansoar, l-aș fi luat în brațe să-l legăn ca pe un copil, dar lângă mine stătea ea, aceea care pe vremuri, ehei, îi fusese iubită și muză. Ea tocmai se întorsese de la o înmormântare, ne povestea de pe acolo, poetul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ceva mai mare decât a noastră, plină de boarfe și de vechituri aruncate de-a valma : câteva cufere sparte și prăfuite, câteva scaune șchioape așezate unul peste altul, o somieră de sârmă rezemată de perete, cu picioarele în sus, un balansoar stricat, o vază din metal coclit și așa mai departe. Acolo nu locuia nimeni, n-ar fi putut să locuiască nimeni. * Tribul indienilor șankași, care s-au războit cu incașii, retrăgându-se apoi în jungla amazonică, și-a făcut reapariția
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Calvino!“ Sau, dacă nu vrei, nu le spune nimic; să sperăm că te lasă în pace. Așază-te în poziția cea mai comodă: așezat, întins, ghemuit, culcat. Culcat pe spate, pe o parte, pe burtă. În fotoliu, pe canapea, pe balansoar, pe șezlong, pe taburet, în hamac, dacă ai un hamac. Pe pat, firește, sau în pat. Poți să stai și cu capul în jos, în poziție yoga. Cu cartea întoarsă, bineînțeles. Sigur nu există o poziție ideală pentru citit? Cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
razele soarelui ce pătrundeau prin frunzișul copacilor creau un peisaj eteric. Mergând puțin mai departe, Leigh zări ceea ce părea o casă de oaspeți la marginea drumului. Era o căsuță albă cu obloane albastre și o mică vernadă încântătoare cu un balansoar unde să stai să citești. La cinci sute de metri mai încolo se vedea un loc de joacă pentru copii, nou-nouț și foarte frumos amenajat. Nu era unul din acelea cu tot felul de obiecte Fisher Price din plastic viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Fisher Price din plastic viu colorat; părea mai degrabă lucrat manual, din lemn de mahon, și avea un perete pentru alpinism, o căsuță în copac, un umbrar ca o cupolă, groapă cu nisip, măsuță de picnic pentru copii și două balansoare. Leigh rămase o clipă surprinsă. Știa că Jesse avea o soție (deși el îi dăduse impresia că nu era în Hamptons), dar nu și-l imaginase niciodată cu copii. Firește că era normal să aibă — aproape că n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fi vrut să fie oriunde altundeva, dar nu aici, nu acum. Jesse îi deschise lui Leigh portiera și o conduse pe o alee pănă la verandă, un spațiu larg și deschis în care se aflau doar un hamac și un balansoar. Lângă balansoar era o sticlă goală de Chianti și un singur pahar folosit. — Copiii tăi sunt aici? Mi-ar plăcea să-i cunosc, minți Leigh. Jesse se uită nedumerit împrejurul verandei, apoi zâmbi ca și când i-ar fi citit gândurile. — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să fie oriunde altundeva, dar nu aici, nu acum. Jesse îi deschise lui Leigh portiera și o conduse pe o alee pănă la verandă, un spațiu larg și deschis în care se aflau doar un hamac și un balansoar. Lângă balansoar era o sticlă goală de Chianti și un singur pahar folosit. — Copiii tăi sunt aici? Mi-ar plăcea să-i cunosc, minți Leigh. Jesse se uită nedumerit împrejurul verandei, apoi zâmbi ca și când i-ar fi citit gândurile. — Ah, ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
uitat afară pe geam și a văzut câțiva fulgi răzleți în lumina de la intrare. În cameră aproape că se întunecase, dar se simțea prezența cuiva. — Jesse? — Hei. Scuze. Te-am speriat? Când se uită mai bine, văzu că stătea în balansoarul din lemn de mahon în celălalt capăt al camerei. Ținea mâinile încrucișate la piept și capul sprijinit de speteaza scaunului. De undeva venea miros de usturoi și pâine coaptă. Ce faci aici? — Te admiram cum dormi. — Cum dorm? — Am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un lucru fără să se gândească deloc la consecințe sau la ce reacții ar putea stârni. Fără să se gândească la ceva anume și fără să simtă niciun fel de neliniște, se dădu jos din pat și se îndreptă spre balansoar. Nici când ajunse lângă Jesse, stând în picioare lângă el, nu se neliniști; îi întinse mâna și, când el i-o luă privind-o ușor confuz, îl trase să se ridice. Erau față în față, ceea ce i să păru ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]