467 matches
-
șoptește cu ultimele puteri, ca și cum rostirea celuilalt nume ar fi costat-o toată energia de care mai era capabilă, Cine-i Andrzej? Theo, écoute! îmi vorbește în franceză, și pentru prima oară de când vine aici se lasă în mereu evitatul balansoar, je voudrais te dire toute l’histoire mais pas en roumain, D’accord! Je t’écoute! și, doamne, scena aceasta mi-e cunoscută, am sentimentul că acum o repet, afară înserarea pe geamurile mari, o femeie care îmi vorbește într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lacrimi vocea ei, je l’ai vu pour la dernière fois, l-a văzut ultima dată, era așezat, Là! Unde? exact pe locul pe care stau eu acum, pe scaunul tras la o parte de masă cu picioarele lungite spre balansoarul ei, aproape îl ating cu vârful pantofilor, Înțelegi acum, mi se adresează în limba română, de ce te-am confundat? ieșirea ta violentă, ca și cum retrăiam o scenă identică, ultima noastră întâlnire, când încercam să-l conving că, zâmbetul tău obosit, încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
violentă, ca și cum retrăiam o scenă identică, ultima noastră întâlnire, când încercam să-l conving că, zâmbetul tău obosit, încărcat dintr-o dată de povara nevăzuților ani, Theo, te-am așteptat atâta timp! de ce ai întârziat atât?! vin lângă ea, întârziatul, lângă balansoarul ei îngenunchez, Lasă-mă să te pictez! o rog cu o voce din altă lume și am în acest moment sentimentul că prin aceste cuvinte, lasă-mă să te pictez, grăbesc inevitabilul dintre noi, dar nu pot face altfel, 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aranjate frumos, de parcă n-aș fi dormit niciodată acolo. Patefonul meu era încă lângă șemineu, dar toate discurile lui Kay dispăruseră. Am pus mâna pe scaunul preferat al lui Lee și am dat cu el de perete. Am aruncat cu balansoarul lui Kay în comodă și l-am făcut fărâme. Am răsturnat măsuța de cafea cu picioarele în sus și am folosit-o drept berbec, spărgând fereastra din față, după care am trântit-o pe verandă. Am adunat în șuturi covoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
razele soarelui ce pătrundeau prin frunzișul copacilor creau un peisaj eteric. Mergând puțin mai departe, Leigh zări ceea ce părea o casă de oaspeți la marginea drumului. Era o căsuță albă cu obloane albastre și o mică vernadă încântătoare cu un balansoar unde să stai să citești. La cinci sute de metri mai încolo se vedea un loc de joacă pentru copii, nou-nouț și foarte frumos amenajat. Nu era unul din acelea cu tot felul de obiecte Fisher Price din plastic viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Fisher Price din plastic viu colorat; părea mai degrabă lucrat manual, din lemn de mahon, și avea un perete pentru alpinism, o căsuță în copac, un umbrar ca o cupolă, groapă cu nisip, măsuță de picnic pentru copii și două balansoare. Leigh rămase o clipă surprinsă. Știa că Jesse avea o soție (deși el îi dăduse impresia că nu era în Hamptons), dar nu și-l imaginase niciodată cu copii. Firește că era normal să aibă — aproape că n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fi vrut să fie oriunde altundeva, dar nu aici, nu acum. Jesse îi deschise lui Leigh portiera și o conduse pe o alee pănă la verandă, un spațiu larg și deschis în care se aflau doar un hamac și un balansoar. Lângă balansoar era o sticlă goală de Chianti și un singur pahar folosit. — Copiii tăi sunt aici? Mi-ar plăcea să-i cunosc, minți Leigh. Jesse se uită nedumerit împrejurul verandei, apoi zâmbi ca și când i-ar fi citit gândurile. — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să fie oriunde altundeva, dar nu aici, nu acum. Jesse îi deschise lui Leigh portiera și o conduse pe o alee pănă la verandă, un spațiu larg și deschis în care se aflau doar un hamac și un balansoar. Lângă balansoar era o sticlă goală de Chianti și un singur pahar folosit. — Copiii tăi sunt aici? Mi-ar plăcea să-i cunosc, minți Leigh. Jesse se uită nedumerit împrejurul verandei, apoi zâmbi ca și când i-ar fi citit gândurile. — Ah, ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
uitat afară pe geam și a văzut câțiva fulgi răzleți în lumina de la intrare. În cameră aproape că se întunecase, dar se simțea prezența cuiva. — Jesse? — Hei. Scuze. Te-am speriat? Când se uită mai bine, văzu că stătea în balansoarul din lemn de mahon în celălalt capăt al camerei. Ținea mâinile încrucișate la piept și capul sprijinit de speteaza scaunului. De undeva venea miros de usturoi și pâine coaptă. Ce faci aici? — Te admiram cum dormi. — Cum dorm? — Am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un lucru fără să se gândească deloc la consecințe sau la ce reacții ar putea stârni. Fără să se gândească la ceva anume și fără să simtă niciun fel de neliniște, se dădu jos din pat și se îndreptă spre balansoar. Nici când ajunse lângă Jesse, stând în picioare lângă el, nu se neliniști; îi întinse mâna și, când el i-o luă privind-o ușor confuz, îl trase să se ridice. Erau față în față, ceea ce i să păru ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Augusto și se duse în sufragerie zicându-și: „Oh, psihologia asta!“ Își luă cu plăcere prânzul cel de toate zilele: două ouă prăjite, biftec cu cartofi și o bucată de brânză Gruyère. Își luă apoi cafeaua și se întinse în balansoar. Aprinse o havană, și-o duse la gură și, zicându-și „Vai, Eugenia mea!“, se pregăti să mediteze la ea. „Eugenia mea, da, a mea - își zicea el -, cea pe care mi-o făuresc în sinea-mi de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ceilalți? De ce să nu-i pun Eugeniei alt nume diferit de cel pe care i-l dau ceilalți, de cel pe care i-l dă Margarita, portăreasa? Cum să-i spun?“ — Poți pleca - îi spuse el valetului. Se ridică din balansoar, se duse în birou, luă tocul și începu să scrie: „Domnișoară: Chiar azi de dimineață, sub domoala burniță din cer, ați trecut, nălucire întâmplătoare, prin fața porții casei unde încă locuiesc, dar unde nu-mi mai aflu căminul. Când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Copiii vecinilor mă plac. Am răbdare cu ei. Nu ridic vocea, cum fac alți tați. Nu mă enervez niciodată. Sau cel puțin nu m-au văzut ei. Acum câteva săptămâni l-am lăsat pe Scottie să mă ajute să montez balansoarul în curtea din spate. Mi-am întors privirea de la băiatul slăbuț și cu strungăreață, transformat într-un bătrânel sfrijit din cauza pijamalelor dungate ale fratelui său mai mare, și am băgat mașina în garaj, având grijă să nu ating dubița pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Avusesem de gând doar să o văd și să plec, dar prezența fiicei mele m-a țintuit lângă pătuț ca o forță a gravitației. Am stat și m-am uitat câteva minute la ea. În cele din urmă, am tras balansoarul lângă pătuț, m-am așezat și mi-am strecurat mâna printre zăbrele. Pielea ei trebuia să fie atât de caldă? Și-a tras piciorușele spre piept. A plescăit. Mânuța ei s-a strâns în jurul degetului meu. Ar fi putut la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În regulă. Am să-ți aduc un brandy. Ești sigur, absolut sigur, că ai luat cina. Lui Fima Îi veni brusc să mintă și să spună nu, fiindcă de fapt murea de foame. Dar preferă să se abțină. Stând În balansoar, Ted se Învălui În tăcere și În fum de pipă. Fără să vrea, lui Fima Îi plăcea mirosul de tutun fin. Observă că Ted Îl privea calm, cu o ușoară curiozitate antropologică. Părea că nu va mișca o sprânceană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
desperarea. Mai Întâi și mai Întâi, dă-ți un brânci și avântă-te parcă te-ar catapulta. După ce zbori o vreme, cât ț-ei face cruce, uită-te la brelanu dă-mbinați care, liniștiți, da-n zăpăceală, Împlementează viață În balansoar: așa cum sta, științific Într-un singur punct, făr de napoi și făr de nainte, făr de sus și făr de jos, troika Împedeca oarecum să tranziteze privirea, mai ales la prima vedere. Să zărea Tata, care L-am știut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
puriu de anțărț și avea să-mi privească cu ochi nașpa esplicația că cum de nu-i purtasem dă grijă la turturica. Trăsese obloanile, odihnească-se În pace, da tot nu mi-a venit s-o las așa aproape dă balansoar, și am luat-o În brațe și am pus-o pă pat, cu păpușa. Am pupat-o pă frunte ș-am ieșit, mort dă durere, c-o lăsam În căsoaia pă cât dă pustie pă atât dă locuită. Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mustăcios, io tot Îi aflu semnalmentile. Zicând și luând În considerație care sofrageria Îmi venea oareșcum strâmtă, am scos mașinuța dă gătit cu lemne tomna În ograda dă lăut rufșoarile, mi-am mutat panamaua În dormitor, mi-am pus derieru-n balansoar, am aprins o Salutaris, pă care hodorogu nu se-ndura să mi-o cadorisească și, distribuindu-mi toate picioroangele p-un răftuleț dă pitchpin plin stup cu manuale Gallach, i-am zis lu boșorogu să să pună pă dușamea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plecat ca fugărit de-o fiară, iar porcul, a cărui culoare șovăie Între alb și negru, l-a Întovărășit personal până când i-am pierdut din vedere. Ambianța s-a luminat o dată cu plecarea porcului etc. și eu m-am proptit În balansoar, unde, stând comod, m-am abandonat lecturii pe diagonală, În vederea trecerii În revistă, ordonată și judicioasă, a broșurii de referință. Așteptările nu mi-au fost Înșelate! Îmi aștern la repezeală impresiile pe hârtie: Efortul nostru e salutat cu lăudabilă satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de oră mai tîrziu Alec s-a dus la culcare și i s-a oprit respirația”. Și ăsta a murit. Reînviați Însă dacă veți cumpăra și alte apariții din același ordin al literelor necuvîntătoare, Semnal, Detectiv, Scorpion, 3 pe un balansoar. În cea din urmă, semnalăm posterității o rubrică ingenios intitulată „Gagici și pisici”. Tonul e muribund, imaginația, surdo-mută, iar nudurile, patologice. Să vedem: „Femei și pisici; cărui fapt Îi datorăm această asemănare?” Poate blănii. Urmează o strălucitoare analiză care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gînditor și deja Împușcat de Fanny Kaplan, părintele uluitoarei revoluții ce-a trimis milioane de oameni spre o viață mai bună, aia cu verdeață, avea Încă privirea aceea umanist-sticloasă din ultima lui poză, unde cineva l-a imortalizat Într-un balansoar cu ochii cît ceapa, sugerînd o neașteptată relaxare a sfincterului principal exact În clipa cînd fotograful Îi spunea păsărica. Omul acesta minunat a avut dreptate. Slovele sale către Gorki rezistă - cum o fi rezistat Gorki? - pentru că se bazează pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu care găteau, duminică de duminică, aceleași șnițele cu cartofi piure, alături de, cel mai probabil, o supă de găină și un cremeș. Am oprit o vreme În Piața Mică, un loc de joacă ruinat de lângă un stadion muncitoresc, cu câteva balansoare ruginite și iarba uscată plină de rahați de câine. Îngrețoșat, am ascultat o vreme toaca gospodinelor care băteau feliile de carne, am Încercat să fumez, nu mi-au ieșit mai mult de două-trei fumuri. Încălecând din nou, m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
negre din Israel [27 august 1973]. Aceste vivisecții practicate pe peliculă erau însoțite și de scrupule „estetice”, ca la coaserea unui cadavru scos de la autopsie : Comisia de vizionare a filmelor revizionînd copia prescurtată cu 30’ a filmului DOI PE UN BALANSOAR a făcut observația de mai jos, de care vă rugăm să țineți seama. „A se verifica dacă toate tăieturile sunt făcute corect în sensul racordului și în special secvența de la început, de la bal, cînd eroii se cunosc” [10 septembrie 1973
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Musante), Clasa muncitoare merge în paradis (regia Elio Petri, cu Gian Maria Volonté), Mărturisirile unui comisar de poliție făcute procurorului republicii (regia Damiano Damiani, cu Franco Nero, Martin Balsam), Hello, Dolly ! (regia Gene Kelly, cu Barbara Streisand), Doi pe un balansoar (regia Robert Wise), Așteaptă până se întunecă (regia Terence Young, cu Audrey Hepburn), Anna celor 1000 de zile (regia Charles Jarrott, cu Richard Burton, Geneviève Bujold), Ultimul domiciliu cunoscut (regia José Giovanni, cu Lino Ventura), Bulevardul romului (regia Robert Enrico
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
196 Din prea multă dragoste (1985) 234, 244 Directorul nostru (1955) 61, 68, 72, 87-91, 103, 143, 266, 286 Doctorul Poenaru (1978) 192 Doi băieți ca pâinea caldă (1962) 116 Doi bărbați pentru o moarte (1969) 193 Doi pe un balansoar (Two for the Seesaw) (1962) 185, 188 Dr. Jivago (1965) 181 Dragoste la zero grade (1964) 116 Dragoste lungă de‑o seară (1963) 111-112 Dragostea începe vineri (1973) 191, 196 Dragostea mea călătoare (1981) 234, 246 Dragostea și revoluția (1983
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]