1,910 matches
-
mi-ar cere cineva acest lucru. Îi cunosc pe de rost forma, frunzulițele cu care e ornat, de fier, cam tăioase. Îmi dau seama că tocmai am scris o prostie. De ce ar trebui cineva vreodată să-mi ceară să reconstitui balustrada cu creta? La ce mi-a folosit faptul că am învățat pe de rost toate amănuntele lumii? Să simți mereu între degete aceeași formă a aceleiași frunzulițe de metal atașate la balustrada scării. Să calci mereu pe aceeași dală plesnită
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
trebui cineva vreodată să-mi ceară să reconstitui balustrada cu creta? La ce mi-a folosit faptul că am învățat pe de rost toate amănuntele lumii? Să simți mereu între degete aceeași formă a aceleiași frunzulițe de metal atașate la balustrada scării. Să calci mereu pe aceeași dală plesnită de pardoseală, în fiecare dimineață, pe drumul dintre biserică și refectoriu, a treia dală din primul coridor de la etajul al doilea. Să recunoști o crestătură pe mânerul de alamă al sălii. Doamna
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
în gură, am prins bine dintele între degetul mare și arătător ca într-un clește și am tras brusc. M-am trezit din prima smucitură cu dintele în palmă. Marginea lui crestată scânteia în întuneric. Voiam să-l arunc peste balustradă, în casa scărilor. Pun pariu că ar fi trebuit să număr până la o mie înainte de a-l auzi atingând fundul, în miezul pământului. În schimb, fără să mă gândesc, mi l-am vârât din nou în gură și l-am
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
să te simți purtând în tine un păcat al tinereții? Acum câteva zile am intrat în bucătărie pe la amiază și am furat o bucățică de inimă de porc. Am înfășurat-o într-o bucată de pânză, am ascuns-o sub balustradă, între partea din metal și trepte, am lăsat-o acolo să putrezească. Azi mi-am vârât-o-n sân. Chiar și prin cămașă și haină se simțea putoarea. Colegele mele strâmbau din nas, se uitau la mine îngrozite, altele râdeau
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
sînt singur și mă duce-un gînd..." - de unde știa Bacovia? Casa lui Pablo Ramoz e aproape în întregime produsul mîinilor lui, vegheate de mîinile unui tată dur care nu iartă și nu iubește. O cameră mare, plină cu grinzi, trepte, balustrade și rafturi de lemn vechi, brun închis. O cameră mare, plină de tineri, pe care Pablo îi învață poezia. Le citește poeme traduse în spaniolă din Autobuzul meu cu cocoșați. Le simt atenția, le simt interesul, nu le simt emoția
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
recurgă la acest gest. Înaltul demintar care a decis să încheie socotelile cu viața a lăsat un bilet de adio, anunță sursa citată. Înaltul demintar a fost văzut joi de mai multe persoane din zona hotelului că se balansă pe balustradă balconului. Bărbatul s-a aruncat de la etajul 7. Martorii au sunat de urgență la 112.
Veste teribilă. Un înalt demnitar s-a sinucis în România () [Corola-journal/Journalistic/49943_a_51268]
-
răzbunare. (Prezentarea editurii) -Delia! strigă aplecat spre golul întunecat al scării. Rămase nemișcat câteva secunde, încremenit de uimire și spaimă. Își strigă din nou sora: „Delia”. Nu primi răspuns, în afara ecoului propriei voci răsfrânte de pereții holului. Se agăță de balustradă, cu capul înclinat spre golul obscur al scării, cu părul căzut în ochii holbați, încercând să pătrundă întunericul. Respira agitat și fața îi era congestionată de cearta recentă, mai violentă și mai furioasă decât în alte dăți. Imobil, atent la
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
creierul său vreo idee care să-i permită înfruntarea situației. Se sprijini de bara de lemn, care scrâșni și tremură sub greutatea neobișnuită, și gândi fără convingere: „Încearcă să mă sperie. De aia nu răspunde.” Se desprinse cu dificultate de balustradă și începu să coboare treptele. Se mișca greu, cu gesturi lente și chinuite. Furia și exasperarea începeau să facă loc fricii. Când ajunse la primul palier, își spuse cu fermitate: „Trebuie să cobor înainte să vină Maria Rita.” O spusese
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
încercând, la rândul ei, să-l intimideze. Îi simțea de aproape hârșâiala, respirația greoaie. - N-am să accept ca nenorocita asta... începu să spună. Se trase înapoi când observă expresia sălbatică a fratelui ei. - Femeiușca asta, adăugă, atingâd cu spatele balustrada. Atunci Horacio făcu un salt înspre ea, cu capul în piept, ca și cum ar fi vrut s-o împungă, și dădu drumul brațului cu violență. Simți un contact dur și osos în palmă, îi dădu un brânci, cu ură, și văzu
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
de aripi întunecat și orbitor, o cădere vertiginoasă. Apoi auzi strigătul și, aproape în același timp, un zgomot sec și îndepărtat, izbitura corpului pe dalele din hol. Surpriza îl țintui pe loc. Câteva secunde după aceea, se apropie gâfâind de balustradă. - Delia! strigă aplecat spre golul întunecat al scării. Traducere din spaniolă de Liliana Pleșa Iacob (În curs de apariție la Editura Vellant)
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
scenografie halucinantă, ce deplasează detaliile în avanscena poemului: „Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX,/ privind, ca într-un glob de rouă/ sau prin ocheane-ntoarse, strada/ cu lungi tramvaie, dedesubt,/ și-ncălecând cu gând abrupt,/ el și cu Țepe, balustrada,/ adepți ai unui joc extrem,/ dar îndoielnic, de-a suspansul,/ de care, încă mă mai tem,/ cum funambulului, balansul/ i-l simți de parcă-ai fi chiar tu/ pe sârmă, nu altcineva, -/ Dimov, e limpede că nu/ prea avea chef de
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
de afectuos cu bebelușul și atât de atent la ce se poate întâmpla și la ce se întâmplă! Stă acolo ceasuri întregi, fără să aibă parte de nici o distracție, urcă și coboară scările, se dă huța puțin ținându-se de balustradă, încearcă să legene el căruciorul, dar pentru asta nu are destulă putere. Astea sunt distracțiile lui, dar niciodată nu se depărtează prea mult de maică-sa, nu din lipsa spiritului de aventură (se vede că e foarte isteț), ci de parcă
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
în zona Old Basing, pe Autostrada M3, care face legătura între Londra și orașul Southampton (sud). Șoferul microbuzului, în care se aflau nouă turiști români, a pierdut controlul asupra vehiculului, după explozia unei anvelope. Microbuzul a pătruns pe contrasens, rupând balustrada de siguranță, și s-a răsturnat. Doi pasageri au fost aruncați din mașină din cauza impactului. În total, trei români sunt în stare critică, a comunicat poliția din regiunea Hampshire. Celelalte șase persoane, inclusiv doi copii, au suferit răni moderate. Toți
Un microbuz cu nouă români s-a răsturnat în Marea Britanie by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/55681_a_57006]
-
băcăniile tale/ cu tinichigeriile tale/ cu tutungeriile tale/ cu farmaciile tale/ cu drogheriile tale/ cu pastelăriile tale/ cu patiseriile tale/ cu prăvăliile tale cu fermoare/ cu ferometalele și feroneriile tale/ cu florăriile tale și florile tale de fer forgé / cu balustradele și balcoanele tale/ cu șinele și mașinile strecurânduse cu greu/ printre...” Și acum începe adevăratul poem: „cizmăriile/ și băcăniile/ și tinichigeriile/ și tutungeriile/ și farmaciile/ și drogheriile/ și pastelariile/ și patiseriile/ și prăvăliile tale cu fermoare// Lisboa/ ca o floare
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
ale existenței. Poporul ales În ziua de șapte octombrie, în ajunul sărbătorii Sfântului Serghei Radonejski, Zinaida își târî la biserică trupul flasc, curgându-i în valuri, și se opri pe pământul nimănui, acolo unde se sfârșeau chioșcurile, până să înceapă balustrada de la biserică, lângă care stăteau buluc cerșetorii ca oile la păscut. Trecuse deja o lună de când își îngropase mama, cheltuise banii de înmormântare strânși de ea și fusese nevoie să mai pună încă optsprezece ruble pentru parastas din pensia ei
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
-o acum pe Zinaida la biserică, instalată acolo. Să stea îi era și mai greu decât să meargă, credea că boala ei e-n picioare, deși doctorița de la raion îi spusese că e-n glandele suprarenale. Doi cerșetori postați în dreptul balustradei, chiar lângă biserică, stăteau pe scăunele pliante, dar scăunelele de felul ăsta nu-i erau bune, n-o țineau pe Zinaida să nu cadă. Ca să-i fie ușor, se încălțase cu niște pâslari decupați în față, avea acasă și galoși
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
așteaptă, cum o să umble cu cerșitul, ce-o să mănânce acum, se gândea la Katia Roșcata care a apărat-o de oamenii răi... Zinaida se duse la biserică de ziua Născătoarei. Strânse o groază de bani, aproape patru ruble. Sprijinită de balustradă, nu încetă s-o caute cu ochii pe Katia Roșcata, dar n-o văzu. Când banii se isprăviră, se duse din nou și din nou strânse destui, dar nu dădu de Katia. Bătrânele n-o goniră, una dintre ele chiar
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
da deoparte degrabă, numai că nu au bani. În schimb, birourile avocațiale înstărite distrug, bagă uși din termopane, trântesc ferestre la fel, schimonosesc curtea interioară (...) E greu. E foarte greu. E vremea să pierdem totul, ni se spune de către stucaturi, balustrade, coturi ale coridoarelor interioare cu fierul forjat ruginit, cu burlanele găurite...“ Distingem limpede un azi și un ieri în cartea lui Daniel Vighi, despre Timișoara. Sunt două realități oponente, două lumi mereu în contrast, mereu în luptă, ar fi să
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
de fustele ei, iar Juan de mâna surorii lui. Amadeo venea la câțiva pași în urmă, privind, destul de indiferent, fiecare colțișor. Scara principală îi amintea doicii de intrarea la un teatru de operă pe care o văzuse doar în reviste. Balustrada scării, în schimb, îi amintea de via din satul ei. - Mai întâi, căutăm camera noastră, zise Concha. Sunt sigură că o să ne placă. Copiii au fost impresionați când au văzut șifonierul, biroul și paturile noi. Acestea erau din fier, înalte
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
este întrecută numai de munca la revistele literare. În toamna lui 1958, tânărul filolog are șansa să devină corector la „Gazeta literară“, grație lui Paul Georgescu. Acum încep propriuzis istoriile. Vom citi despre un Arghezi pentru care tânărul critic escaladează balustrade și aproape leșină de emoție când îl vizitează, un Vianu căruia autoironia îi umaniza erudiția, un Zaharia Stancu pe care tinerii redactori muștruluiți îl ascultă „fascinați, vrăjiți, cum își dezvoltă discursul incriminator, făcândune praf și pulbere, cu acele alternări de
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
cizme de cauciuc undițe pe pămînt și în aer acum stă în odaia mea între computer și grilajul de fier al ferestrei cînd și cînd un abur de ceai îi învăluie reverele în neștire 5. pe-un pachebot rezemată de balustradă scurta albastră privește spuma incoloră a înserării tangajul îmi împleticește limba-n gură văd linia de plutire apărînd și dispărînd primejdioasă ca un semn de carte: o să mă facă să aflu ce mi-e scris? 6. am observat că scurtei
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
pună a doua oară. Adevărul este că medicul s-a cam scrântit după incendiu.) A treia casă a fost mult mai modestă. Un fel de prostie din lemn. Nici geamurile nu erau la locul lor, nici scara interioară nu avea balustradă, iar treptele erau atât de inegale încât nu știau niciodată cum să pui pașii, nici ușile nu se deschideau ca la toți oamenii, ci una în interior, alta în exterior, nu se știe cine a proiectat o asemenea strâmbătate. Pe deasupra
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
bolnav dată lungă și liniște de bitum rebelă ca seara Timpul miroase a oameni Călcând peste cioburile timpului pașii noștri se pierd devenind semne mai negre ca însăși frica de moarte cuvintele arse, ale ei, ale lui se agață de balustrada nemuririi de-ar fi alei... de-ar fi un glas sa ne urmărească, să nu ne șoptească ieșirea din labirint luna ne privește rece precum noaptea magmă nestinsă, rătăcită în oceanul păcuriu străpunge neomul cu ochi goi de matelot scrumul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fi un glas sa ne urmărească, să nu ne șoptească ieșirea din labirint luna ne privește rece precum noaptea magmă nestinsă, rătăcită în oceanul păcuriu străpunge neomul cu ochi goi de matelot scrumul coroanei, urmele apusului ea, el... cioburile timpului, balustrada nemurii noi... Cutia de chibrituri M-am ascuns lâng-o cutie de chibrituri de multe ori îmi imaginez că nu ești tu, că e doar lumina care cade pe covor sfâșiată precum un trup ce se zbate în visare Tremur, izbit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a împlinit nouă ani, băiatul a fost dat în clasa pregătitoare a gimnaziului pentru nobili din Stargorod, unde a aflat că în afară de lucruri frumoase și plăcute - penarul din ghiozdanul ce scîrțîia și mirosea a piele, abțibilduri și alunecări încîntătoare pe balustradele scării gimnaziului -, mai există și note de unu, de doi, doi cu plus și trei cu doi de minus. Că e mai bun decît alți băieți, Ippolit a aflat chiar din timpul examenului de admitere la aritmetică. N-a putut
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]