365 matches
-
în momentul intrării în clasă. Toți sunt mai mult sau mai puțin bogați, dar aflați în afara oricărei griji materiale. Averea este unicul mediu în care pot pluti aceste ființe diafane. Energia nemaifiind îndreptată în sensul câștigării existenței, toate subiectele romanului balzacian sunt eludate. Aci n-aveam de-a face cu ambițioși politici, cu avari, cu speculanți, ci cu persoane preocupate de «ce zice lumea», ambiționând să dea serate, să fie primite la anumite recepții dificile, să reacționeze în toate momentele vieții
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
în momentul intrării în clasă. Toți sunt mai mult sau mai puțin bogați, dar aflați în afara oricărei griji materiale. Averea este unicul mediu în care pot pluti aceste ființe diafane. Energia nemaifiind îndreptată în sensul câștigării existenței, toate subiectele romanului balzacian sunt eludate. Aci n-aveam de-a face cu ambițioși politici, cu avari, cu speculanți, ci cu persoane preocupate de «ce zice lumea», ambiționând să dea serate, să fie primite la anumite recepții dificile, să reacționeze în toate momentele vieții
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
de la industriașul german pe care l-a ucis. Amintirile dureroase ale crimei săvârșite îi provoacă din când în când căderi nervoase, care se agravează după ascultarea poveștii relatate de Hermann și vor duce în scurt timp la moartea sa. Naratorul balzacian, care ghicise imediat adevărul, o iubește pe Victorine Taillefer, dar are scrupule să se căsătorească cu moștenitoarea unei averi pătate de sânge. El cere sfatul prietenilor săi, iar majoritatea acestora crede că nu ar trebui să se însoare cu fiica
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
roșu” este o povestire în ramă, în care naratorul inițial prezintă un banchet parizian, la care unul din invitați, bancherul Hermann, relatează celorlalți oaspeți o poveste. În ciuda poveștii senzaționaliste relatate de Hermann și a atmosferei dramatice a nuvelei, opera literară balzaciană este considerată în primul rând un fel de poveste filozofică, confirmând în mod repetat nihilismul moral al înaltei societăți pariziene și existența unor secrete întunecate ascunse în familiile personalităților publice. Criminalul Taillefer este menționat în mai multe scrieri balzaciene printre
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
literară balzaciană este considerată în primul rând un fel de poveste filozofică, confirmând în mod repetat nihilismul moral al înaltei societăți pariziene și existența unor secrete întunecate ascunse în familiile personalităților publice. Criminalul Taillefer este menționat în mai multe scrieri balzaciene printre care "Pielea de șagri" și "Moș Goriot" ca un om respectat, bogat și influent, ce fusese decorat cu Legiunea de Onoare. Atmosfera poveștii și multe din elementele sale (întâlnirea complet întâmplătoare a ucigașului cu o persoană care cunoaște povestea
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
nr. 87 a colecției „Lectura - floarea literaturilor străine” publicată de Editura Adeverul S.A. București. Nuvela a fost tradusă apoi de Gavril Marcuson și publicată în volumul "O dramă la marginea mării", editat în 1974 de Editura Dacia din Cluj. Nuvela balzaciană a fost adaptată cinematografic în două filme franceze omonime ("L'Auberge rouge"), realizate în alb-negru și fără sonor. Primul film a fost regizat de Camille de Morlhon și lansat în 1910, iar cel de-al doilea (cu o durată de
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
un observator subiectiv, un „demiurg” ce cunoaște cele mai secrete gânduri ale personajelor. Principalul impuls al ființelor umane în societate este, în concepția lui Balzac, pasiunea erotică integrată într-un context istorico-social specific. Energia vitală este principala virtute a eroilor balzacieni, în timp ce lipsa energiei dezvăluie mediocritatea și nonvaloarea personajelor. Romanul " Femeia de treizeci de ani" este criticat în special din cauza combinării forțate a mai multor fragmente narative diferite, ceea ce creează o operă dezordonată, cu o acțiune puțin verosimilă și inegală. Eforturile
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
Româno-Francesă din Iași sub titlul "Scene din vieața privată sau aceeași istorie" (283 p.). Primul fragment dintr-un roman al lui Balzac apăruse în 1836, dar traducerea lui Costachi Gane este prima traducere integrală în limba română a unui roman balzacian. Alte traduceri au fost realizate de Aureliu Gheorghiu (publicată în opt broșuri tipărite în 1913 de Inst. de Arte Grafice N. V. Ștefaniu & Co. din Iași sub titlul " Femeia de treizeci ani"), de Aurel Alexandrescu-Dorna (publicată în 1914 de Editura Librăriei
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
lui Alexandre Dumas (Iași, 1851). Traducerea romanului "Scene din vieața privată sau aceeași istorie" al lui Honoré de Balzac (Iași, 1852) a fost tipărită cu alfabet chirilic de tranziție și este prima traducere integrală în limba română a unui roman balzacian. Versuri proprii și traduceri din Jean-Jacques Ampère, Jean-Jacques Barthélemy, Bernardin de Saint-Pierre, Chateaubriand, Victor Hugo, Jules Janin, Joseph de Maistre, Jean-Baptiste Massillon și Joseph-François Michaud, semnate C.G., au apărut în "Calendar pe anul 1853", ca și în cel pe 1854
Costachi Gane () [Corola-website/Science/335691_a_337020]
-
profund reprezentat de apariția și ascensiunea burgheziei românești prin eliminarea treptată a clasei sociale boierești, reconstituind cu precizie și culoare ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Criticii literari au considerat acest roman ca fiind o „capodoperă românească de tip balzacian”. "" era proiectat să fie primul volum al trilogiei "Lume", din care a apărut ulterior un al doilea volum intitulat "Ion Sântu" (1957); autorul intenționa să scrie un al treilea volum intitulat " Copacul în flăcări" sau, după alte surse, "Desăvârșirea lui
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
linia „balcanismului” pitoresc promovat în literatura română prin scrierile lui Nicolae Filimon și Ion Ghica. Structura internă și abundența descrierilor apropie " Sfârșit de veac în București" de "Enigma Otiliei", ambele romane fiind considerate, prin temă, abordare și personaje, de esență balzaciană. Unii critici literari (printre care Dumitru Micu) susțin însă că imaginea de epocă din acest roman este mai balzaciană decât cea realizată de George Călinescu. Nicolae Manolescu formulează un criteriu de diferențiere, afirmând că, spre deosebire de romanul lui Călinescu care a
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
descrierilor apropie " Sfârșit de veac în București" de "Enigma Otiliei", ambele romane fiind considerate, prin temă, abordare și personaje, de esență balzaciană. Unii critici literari (printre care Dumitru Micu) susțin însă că imaginea de epocă din acest roman este mai balzaciană decât cea realizată de George Călinescu. Nicolae Manolescu formulează un criteriu de diferențiere, afirmând că, spre deosebire de romanul lui Călinescu care a fost construit deliberat „în sensul convenției balzaciene”, " Sfârșit de veac în București" urmează neintenționat formula balzaciană. Ca și în
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Micu) susțin însă că imaginea de epocă din acest roman este mai balzaciană decât cea realizată de George Călinescu. Nicolae Manolescu formulează un criteriu de diferențiere, afirmând că, spre deosebire de romanul lui Călinescu care a fost construit deliberat „în sensul convenției balzaciene”, " Sfârșit de veac în București" urmează neintenționat formula balzaciană. Ca și în romanele lui Balzac, banul circulă viu și este o realitate palpabilă ce poate fi asimilată cu un personaj. I.M. Sadoveanu descrie minuțios cu o frază îndelung cântărită locurile
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
roman este mai balzaciană decât cea realizată de George Călinescu. Nicolae Manolescu formulează un criteriu de diferențiere, afirmând că, spre deosebire de romanul lui Călinescu care a fost construit deliberat „în sensul convenției balzaciene”, " Sfârșit de veac în București" urmează neintenționat formula balzaciană. Ca și în romanele lui Balzac, banul circulă viu și este o realitate palpabilă ce poate fi asimilată cu un personaj. I.M. Sadoveanu descrie minuțios cu o frază îndelung cântărită locurile (străzi, piețe, curți, clădiri, încăperi) pe unde-și poartă
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
roman al lui D.H. Lawrence. Povestea Alvinei, fiica unui idealist vânzător de pânzeturi din Manchester (negustor artist, încercând să schimbe gusturile plebeilor săi cumpărători, ceea ce, evident, avea să-l ducă la faliment) e cu totul neobișnuită. începe ca o istorie balzaciană: o fată bătrână nu-și găsește perechea în amorfa provincie unde a fost aruncată de destin; evoluează exotic (Alvina se îndrăgostește de un circar-actor în trupa cosmopolită, cu nume indian - Natcha-Kee-Tawara și, din burgheză aproape mucezită, devine o "păcătoasă" artistă
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]