944 matches
-
fost noaptea în care a trimis pentru prima oară după mine. Îmi amintesc vremea când m-a tachinat cu curaj în fața Marii Împărătese, și îmi vine în minte ziua lui obraznică, dar fermecătoare. Îmi amintesc sunetul făcut de plăcuțele de bambus când cădeau în tavă și degetele lui atingându-le pe ale mele când mi-a dat ruyi-ul. Amintirile mă întristează și simt că trebuie să îmi spun din nou care este motivul pentru care mă aflu aici. Din șoaptele miniștrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de la funiile care vor lega sicriul, la cărăușii care îl vor purta; de la steagurile de ceremonie, la alegerea muzicii de bocit. Analizăm porci de ceară, păpuși din bumbac, maimuțe din lut, miei de porțelan, tigrii din lemn și zmee din bambus. Serile inspectăm figurinele din piele care vor fi folosite în spectacolele de teatru. Tung Chih este antrenat să îndeplinească datoria fiului. Își exersează pașii, plecăciunile și saluturile în fața unui public de cinci mii de oameni. În timpul pauzelor, se strecoară afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și delicat umerii, gâtul, spatele. Corpul meu este alinat. El continuă să maseze. Mâinile sale sunt peste tot. Ca într-un vis, el îmi rostește liniștitor la ureche versuri dintr-un cântec: El a venit prin pădurea luxuriantă. Crânguri de bambus apun printre dealuri Un templu pe jumătate ascuns Intrarea sa - o ruină. Golul din mintea mea se dilată, și flori de prun dansează în aer ca niște pene albe. An-te-hai devine mai viguros în clipa în care îmi descoperă excitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
explica el. În noaptea aceea, Oyu se sculă din nou, pentru a masa spatele fratelui ei. Ducându-se în bucătărie pentru a-i pregăti medicamentul, auzi dintr-o dată, un zgomot dincolo de ușă, de parcă cineva ar fi atins vechiul gard de bambus. Oyu ascultă cu atenție. Auzi afară șușoteli. — Văd lumină. Stai o clipă. Trebuie să se fi trezit cineva. Glasurile se apropiau, treptat, de casă. Apoi, cineva bătu încetișor în oblonul de ploaie. — Cine e? întrebă Oyu. — Dumneavoastră sunteți, Doamnă Oyu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Goto oamenii, când văzu doi-trei soldați alergând spre castel. Aceștia îl informară grăbiți că generalul inamic, care-și anunțase vizita, ajunsese la palisada din josul pantei. Kanbei sosi, purtat într-o lectică. Lectica era ușoară, făcută din lemn, paie și bambus. Nu avea acoperiș, iar panourile laterale erau joase. Învățase să-și agite sabia lungă din lectică, în timpul bătăliei, când se lupta cu inamicul. În seara aceea, însă, venise ca emisar de pace. Peste roba de culoare galben-deschisă, Kanbei purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de cuvânt, fiindcă oricum nu suntem decât niște muncitori. — Ia să vedem, răspunse Kanbei, de ce și-ar încălca făgăduiala un om cu reputația Seniorului Hideyoshi? De fiecare dată când cărați câte un sac de nisip, primiți câte o fâșie de bambus marcată, pe care o puteți schimba contra plată seara, nu-i așa? — Da, Înălțimea Voastră, primim noi fâșiuțele de bambus, da’ nu suntem plătiți decât c-un sho de orez cafeniu și-o sută de mon-i, chiar dac-am cărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
om cu reputația Seniorului Hideyoshi? De fiecare dată când cărați câte un sac de nisip, primiți câte o fâșie de bambus marcată, pe care o puteți schimba contra plată seara, nu-i așa? — Da, Înălțimea Voastră, primim noi fâșiuțele de bambus, da’ nu suntem plătiți decât c-un sho de orez cafeniu și-o sută de mon-i, chiar dac-am cărat zece sau douăzeci de saci într-o zi. Restu-s cotoare militare și bilete de orez pe care o să le-ncasăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frontieră. În întuneric, doi oameni înotau ca niște pești ciudați prin lacul mâlos, ca să se cațere pe stăvilar. Atinseră un șir de clopoței și pocnitori, care fuseseră prinse pe o funie întinsă pe marginea apei și legată de tufișurile și bambușii pitici, astfel încât să arate întocmai ca rugii unor arbuști de trandafiri sălbatici. Focuri de tabără ardeau vii la fiecare post de gardă din lungul stăvilarului. Străjerii veniră în fugă și prinseră un om, în timp ce al doilea reuși să scape. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
seară, în Kai. A plecat a doua zi dimineață, înaintea zorilor. Ciudat tip mai este. — Nu, cred că nu poate fi descris pur și simplu ca fiind ciudat. E un om loial și are conștiința dreaptă ca o tulpină de bambus. O fi renunțat el să mai fie samurai, dar mie tot ca un războinic îmi pare. — Am auzit că a fost vasal al lui Saito Tatsukoi. Îl lauzi fiindcă îi rămâne credincios fostului său senior, chiar și azi? — În timpul lucrărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Lumina lămpii era deosebit de palidă, fiind filtrată prin plasa verde de borangic pentru țânțari, care atârna în jurul lui Mitsuhide. Când dormea, plasa îl înconjura din toate cele patru laturi, dar acum, faldul din față era susținut pe un băț de bambus. — Intră, Mitsuharu, îl chemă Mitsuhide. — Despre ce e vorba? întrebă vărul său, după ce îngenunche în fața lui Mitsuhide. — Mitsuharu, ți-ai risca viața pentru mine? Mitsuharu îngenunche în tăcere, arătând de parcă și-ar fi pierdut darul vorbirii. Ochii lui Mitsuhide erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Honno: în ora dinaintea înnoptării, fumul focurilor de gătit se înălța pe cer, atât în capitală, cât și în afara ei. În baie, Nobunaga își turnă apă pe trup. O singură floare albă, pe o viță, se arăta prin grilajul de bambus al unei ferestre tăiate sus, în perete. După ce părul îi fu aranjat și îmbrăcă haine curate, Nobunaga se înapoie prin coridorul podit. Ranmaru se apropie și anunță că Sotan și Soshitsu din Hakata îl așteptau în camera ceaiului. — Sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care puteau fi văzuți în avangardă. — E greu de văzut pe străzile astea strâmte, pline de ceață. Nu vă rătăciți, încercând să ajungeți înaintea celorlalți. Luați-vă ca semn de reper salcâmul din dumbrava Templului Honno! Țintiți marele pâlc de bambuși dintre norii de ceață. Acolo e! Ăla e copacul de plătică al Templului Honno! Galopând înainte și agitându-și, cu furie, mâinile în timp ce dădea instrucțiuni, Toshimitsu părea să-și fi pus chezășie în dimineața aceea glasul de războinic în schimbul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moment al zilei. Când pajii își dădură seama că plecase din apartamentul său de culcare și veniră în fugă, seniorul terminase deja cu spălatul gurii și al mâinilor. Mergând spre vasul enorm în care curgea apă dintr-o țeavă de bambus, luă o găletușă și o cufundă într-o covată lăcuită. Stropind peste tot cu apă, ca o rață, își spălă, grăbit, fața. — Ăh, vi se udă mâneca, stăpâne. — Lăsați-mă să vă schimb apa. Pajii erau îngroziți. Unul din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la ceea ce vom spune. Urmând ordinele lui Hideyoshi, oamenii lui Asano Yahei începură o cercetare atentă a tuturor călătorilor care veneau și plecau din regiune. Cam pe la miezul nopții, gărzile opriră un orb care mergea cu un toiag gros de bambus, întrebându-l încotro se îndrepta. Înconjurat de soldați, omul se rezemă în toiag. — Mă duc acasă la o rudă, în satul Niwase, răspunse el, cu cea mai mare umilință. — Dacă te duci la Niwase, ce cauți pe drumul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ani. Dar acum, bătrâna mea mătușă din Niwase e pe moarte, adăugă el, împreunându-și, rugător, palmele. Minți! strigă ofițerul. Oi fi ținând tu ochii închiși, dar mă-ndoiesc că ai nevoie de ăsta! Îi smuls brusc bățul gros de bambus și-l reteză în două cu sabia. Din interior căzu o scrisoare rulată strâns. Ochii omului se învăpăiară spre soldați ca două oglinzi. Căutând o ruptură în cercul de oameni, încercă s-o ia la fugă. Dar, cu peste douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedeau colibe muntenești, cu acoperișuri groase de stuf. Partizanii lui Mitsuhide ar fi vrut să evite pe cât posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea printre case. Din fericire, nicăieri nu licărea vreo lumină. Casele erau înconjurate de desișuri mari de bambus, sub luna argintie, și totul arăta că localnicii dormeau adânc, ignorând haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără vreun incident. Oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ignorând haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără vreun incident. Oprindu-se într-un loc unde drumul ocolea un pâlc de bambuși, îi așteptară pe Mitsuhide și grupul său. Siluetele celor doi oameni și lucirile lăncilor se vedeau limpede în umbra copacilor, care se înălțau la cincizeci de metri mai în față. Deodată, în întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un pâlc de bambuși, îi așteptară pe Mitsuhide și grupul său. Siluetele celor doi oameni și lucirile lăncilor se vedeau limpede în umbra copacilor, care se înălțau la cincizeci de metri mai în față. Deodată, în întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați în picioare și mormăielile unui animal sălbatic. Tatewaki, care-și mâna calul înaintea lui Mitsuhide, privi, instinctiv, înapoi. Gardul din surcele al unei colibe cufundate în umbra desișului de bambus era mărginit de întuneric. La vreo douăzeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai în față. Deodată, în întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați în picioare și mormăielile unui animal sălbatic. Tatewaki, care-și mâna calul înaintea lui Mitsuhide, privi, instinctiv, înapoi. Gardul din surcele al unei colibe cufundate în umbra desișului de bambus era mărginit de întuneric. La vreo douăzeci de metri mai în spate, silueta lui Mitsuhide se continua clar, stând pe loc. — Stăpâne, îl chemă Tatewaki. Nu primi nici un răspuns. Bambușii tineri se legănau pe cerul fără vânt. Tatewaki era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din surcele al unei colibe cufundate în umbra desișului de bambus era mărginit de întuneric. La vreo douăzeci de metri mai în spate, silueta lui Mitsuhide se continua clar, stând pe loc. — Stăpâne, îl chemă Tatewaki. Nu primi nici un răspuns. Bambușii tineri se legănau pe cerul fără vânt. Tatewaki era gata să se înapoieze, când, Mitsuhide își îndemnă brusc calul înainte și trecu prin fața lui, fără o vorbă. Stătea căzut peste gâtul calului. Lui Tatewaki i se păru ciudat, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în poziția a șasea din față. Dintr-o dată, calul lui Murakoshi se cabră. În aceeași clipă, sabia lui scoasă din teacă lovi în partea din stânga șeii. Se auzi un dangăt sonor, când sabia reteză vârful ascuțit al unei lănci de bambus. Mâinile care țineau lancea dispărură, imediat, în desișul de bambus, dar ceilalți văzuseră clar ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta mare de bambus. — Murakoshi, ai pățit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Murakoshi se cabră. În aceeași clipă, sabia lui scoasă din teacă lovi în partea din stânga șeii. Se auzi un dangăt sonor, când sabia reteză vârful ascuțit al unei lănci de bambus. Mâinile care țineau lancea dispărură, imediat, în desișul de bambus, dar ceilalți văzuseră clar ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta mare de bambus. — Murakoshi, ai pățit ceva? — Ce, crezi că m-aș lăsa rănit de lancea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al unei lănci de bambus. Mâinile care țineau lancea dispărură, imediat, în desișul de bambus, dar ceilalți văzuseră clar ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta mare de bambus. — Murakoshi, ai pățit ceva? — Ce, crezi că m-aș lăsa rănit de lancea din bambus a vreunui hoț vagabond? — Nu-ți pierde concentrarea! Mergi mai repede. Abaterile din drum nu aduc decât necazuri. — Ce-i cu Domnia Sa? Cu toții se întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar ceilalți văzuseră clar ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta mare de bambus. — Murakoshi, ai pățit ceva? — Ce, crezi că m-aș lăsa rănit de lancea din bambus a vreunui hoț vagabond? — Nu-ți pierde concentrarea! Mergi mai repede. Abaterile din drum nu aduc decât necazuri. — Ce-i cu Domnia Sa? Cu toții se întoarseră. — Uite, acolo! Dintr-o dată, păliră. Cam la o sută de pași în fața lor, Mitsuhide căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ați pățit, stăpâne? Uitând complet de ei înșiși, ceilalți se adunară împrejur, în întuneric. Gemetele de suferință ale lui Mitsuhide și umbrele oamenilor umpleau tot văzduhul. În acele clipe, luna strălucea cu o limpezime deosebită. Deodată, din întunericul plâcului de bambuși se auziră clar pașii și urletele zgomotoase ale hoților. Se pare că ne atacă prin spate complicii individului cu lancea de bambus. Tâlharilor ăstora le stă în fire să profide de cel mai mic semn de slăbiciune. Sanjuro și Yojiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]