7,201 matches
-
istorice importante pe care le traversăm pe parcurs au un rol aparte În acest joc, pentru că valoarea lor este determinată nu numai de ierarhia personală, ci și de cea colectivă. În ochii celorlalți, viața unui om va părea bogată sau banală, tragică sau senină În funcție de momentele semnificative În memoria umaniății la care a fost martor”. Se Întărește astfel ideea unei dihotomii Între aspirațiile, nevoile ființei și loviturile vieții (aici marcate de părăsirea Timișoarei, de război, de existența Într-o patrie adoptivă
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
care anticipează și explică natura relației sale cu Suzanne. Cei doi au o legătură simbiotică, oferindu-și reciproc mijloacele pseudouitării ca singură modalitate de a combate amintirile, Îngropând trecutul și trăind unul prin celalalt. Moartea fiicei mai mari Într-un banal accident de mașină spulberă această legătură, iar viața de familie ia forma unui tipar susținut de rutină și de gesturi care dezindividualizează treptat pentru a tempera durerea. „Acest moment m-a obsedat În toți anii care au trecut de atunci
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
În care inutilul și perfecțiunea urmează aceeași cale, tot mai adâncă și mai misterioasă. Într-o lume de lucruri confuze, Knisch trebuie să se desfacă, să enumere ravagiile provocate În el pentru a releva cele Întâmplate și privite dintr-un banal șifonier. Astfel, nu e nimic surprinzător că Sascha devine o ființă condamnată să devină alta, rând pe rând obiect și subiect, dacă umple un spațiu care nu Încetează niciodată să se simtă absent sub atâtea circumstanțe diferite. Din umbră obișnuită
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
tine, din nevoia de a-mi ordona gândurile. După cum bine știi, asta ai făcut și tu scriind romanul Ambasadorul invizibil. Am rămas profund impresionată de felul În care ai pus probleme, de modul În care ai vorbit, prin intermediul unor persoanaje banale la prima vedere, dar complexe În esența lor, despre viață, despre lipsa de sens a istoriei sau despre abisul și degringolada psihicului uman. Am observat că ai avut un limbaj detașat, că ai reușit să faci cuvintele să curgă de la
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
trezit de multe ori analizând fără să vreau o muscă sau simpla trecere a oamenilor din jur. Caracterul analitic al vocii narative este explicit: „mă plimb [...] mă uit cu atenție [...] nu dau importanță [...] doar privesc”. Atenția cade asupra unor aspecte banale, dar care ies În evidență În roman tocmai prin banalitatea lor: „numai banalul mă interesează. Nimic altceva nu mă amuză atât de mult.” Romanul continuă să surprindă cititorii cu subiecte ce probabil vor stârni, cum mi s-a Întâmplat și
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
haosul unei lumi în destrămare. Nu în ultimul rând, Aiecartui a primit în paginile lui și câteva poeme în original. Robin Andreasen se evidențiază prin suflul mitic ce se așterne printre versurile cu tendința narativa, pe când Kevin Prufer transforma realitățile banale ale societății americane în spații emoționale, pline de sensibilitate.
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
și să ne împlinim în ea, după posibilități, toate dorințele și aspirațiile sufletului?>>, se întreabă acesta. Însăși atitudinea omului modern față de păcat dovedește că el crede în existența lui, și mai mult, că simte gravitatea acestuia. Este un fapt psihologic banal și universal: atunci când te temi de un dușman puternic, ca să te simți eliberat de presiunea existenței lui, sau îi minimalizezi importanța, sau îi negi existența<footnote Dr. N. Mladin, „Despre păcat”, în „Prin zbuciumul vremii”, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1945
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Lubomirov, însă importanța acestor scrisori pentru viitoarea monografie (anunțată de compozitorul Theodor Grigoriu, executorul testamentar al întregii sale moșteniri artistice, aduse din America la București) m-a determinat să le public în integralitate. Departe de a fi o simplă și banală mărturie de prietenie pasageră între doi colegi, corespondența lui Ionel Perlea cu Nicolae Lubomirov este un tezaur de idei, de sentimente umane, de surse de viață clocotitoare, de artă adevărată, consumată într-un mediu de intensă profesionalitate muzicală. Dirijorul obișnuia
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
provocare atât pentru mamă cât și pentru medic. CAUZELE OBIȘNUITE CARE POT DUCE LA APARIȚIA GREVEI LA SÂN Durerea și disconfortul date de diverse afecțiuni precum stomatitele, aftele bucale, faringite, otite, rinite și alte boli respiratorii, refluxul gastroesofagian dar și banala erupție dentara sau reacțiile inflamatorii postvaccinale. Reacția la stres (modificările majore în programul zilnic sau numai în cel de alăptare) dată de: - modificările de mediu (călătoria într-un loc nou, mutarea într-o locuință nouă); * Secția Neonatologie, Spitalul Universitar de
Revista Spitalului Elias by SIMONA CONSTANTINESCU, IULIA PETRESCU, SIMONA POPESCU, AURORA POPA () [Corola-journal/Science/92045_a_92540]
-
adolescentului miop. Nu știu de ce, nu l-am suportat, Întorcând paginile doar cu speranța că ajung mai aproape de final. Se Întâmplă. Dar cea mai plictisitoare oră de literatură... Îmi imaginez că ar trebui să fie despre un subiect cât mai banal. Mă gândesc deja de câteva ore (se fac aproape trei) la ce am scris mai sus. Credeam că am un subiect cu un pix. Dar sincer, un pix doar banal nu e. Bila din vârful său, de exemplu, e făcută
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
că ar trebui să fie despre un subiect cât mai banal. Mă gândesc deja de câteva ore (se fac aproape trei) la ce am scris mai sus. Credeam că am un subiect cu un pix. Dar sincer, un pix doar banal nu e. Bila din vârful său, de exemplu, e făcută din același material ca miezul obuzelor penetrante, carbură de wolfram. Am mai avut o tentativă cu pantofii cu toc. Din nou, nu tocmai banal. La Început erau rezervați barbatilor. Doar
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
pix. Dar sincer, un pix doar banal nu e. Bila din vârful său, de exemplu, e făcută din același material ca miezul obuzelor penetrante, carbură de wolfram. Am mai avut o tentativă cu pantofii cu toc. Din nou, nu tocmai banal. La Început erau rezervați barbatilor. Doar biomecanica ce Îi vizează ar speria orice purtătoare de astfel de pantofi. Și uite așa am trecut, În decurs de circa doua sute de minute, printr-o listă lungă, exact ca și Gargantua care
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
eroul din Romanul adolescentului miop. Cum se chinuie el să povestească de corigența la matematică de parcă ar fi vorba despre independența energetică. Pur si simplu, nu m-a atras, nu l-am putut lua În serios. Mi se părea prea... banal. IONUȚ BLESNEAG absolvent CNPR, fost olimpic internațional la fizică În clasele a noua și a zecea am avut o profesoară de română care mă plictisea amarnic. Era o persoană foarte cultivată și poate prea boemă pentru târgul nostru de Moldovă
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
fp un diminuendo, cu rezultatul total fals - f dim p), indicații de pedală (neînțelegând, de pildă, că Beethoven, ca și Haydn, nu nota pedalizările curente ci doar pe cele excepționale), care au fost corectate fără milă în sensul unei “curățiri” banal școlărești<footnote Vezi infra pag.17 urm. footnote>. Toate acestea ca rod al schimbărilor inevitabile de optică pe care timpul o aduce în mentalitatea muzicienilor, rodul înțelegerii greșite a tradiției, confundată cu stilul actual de interpretare. Și încă, nu cunoaștem
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
și relațiile dintre copii și părinți. Azi discutăm un subiect nou, dar la fel de relevant și care trebuie să ne pună pe gand și pe noi românii: ai cui șunt copiii? Ai cui șunt copiii? Dacă vi se pare ridicol ori banal acest subiect ori titlu insistăm să aveți răbdare și să citiți cu atenție. Bulversările valorice din ultimă generație apărute în Occident le priveam în România, și unii dintre noi încă continuă să le privească, ca pe niște aberații tranzitorii. Am
COPIII BODNARIU – AI CUI SUNT EI? [Corola-blog/BlogPost/93814_a_95106]
-
anilor de atunci) și la dreapta sa cu același cunoscut ziarist sportiv Jenny Dumitrescu, se lansează în cursa unui nou record. Până aproape de Câmpina, timpii săi erau comparabili cu cei realizați de Jean Calcianu pe distanța București-Sinaia. bmw-328 Dar o banală pană îl face să piardă șapte minute, iar la intrarea în Brașov, în localitatea Dârste, un drum în reparație îi mai fură un minut. Dar și așa, Papană și-a depășit spectaculos propriul record, realizând cu zece minute mai puțin
O performanta LEGENDARĂ, 80 de ani de la Cursa de viteza auto BUCUREŞTI – BRAŞOV ! [Corola-blog/BlogPost/93960_a_95252]
-
o va face bine pe micuță. Deplasarea a trebuit urgentată și din cauza faptului că această malformație de care suferă fetița a avut repercusiuni și asupra stării ei generale fizice, în special a sistemului imunitar care era foartă slabit, iar o banală răceală o putea răpune. “Ne bucurăm foarte mult când reușim să salvăm un copil. Nu am fi reușit s-o salvăm pe Larisa fără ajutorul vostru și vă suntem extrem de recunoscători pentru sensibilitatea și generozitatea de care ați dat dovadă
Campanie umanitară online a Asociației “Salveză o inimă” Inimioara Larisei Stancu a fost salvată! [Corola-blog/BlogPost/94032_a_95324]
-
Pinter o bună cunoaștere a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și ritmarea frazelor. Dramaturgul are un simț impecabil al dialogului, poate reda fără greș o conversație aparent banală, dar cu accente enigmatice de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele lui Pinter
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
e doar o altă manieră ci și o altă literatură. Pinter (în tradiția lui Mark Twain și Ernest Hemingway, de acesta din urmă fiind și foarte atașat literar) e un mare maestru al conversației - concentrate la sânge în cele mai banale idiosincrazii - dar e un și mai mare maestru al tăcerii. Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: îEu știu absolut tot ceea ce nu se spune pe scenă.' Tot atunci
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
își dorea, la vremea lui, să producă o carte care să dea de furcă veacuri la rând învățaților. Concentrarea, ambiguizarea sunt procedee moderniste. Ce face Pinter nou este să le îmbrace într-o haină comună. Citim și ni se pare banal. E atât de clar că nu avem de ce să descifrăm. Nu avem ce descifra. Pinter însuși susține că nu știe mare lucru despre personaje. Dacă el nu știe, de ce am ști noi? Claritatea - profund postmodernă - liniștește lectorul/spectatorul. Ea nu
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
act în anii '50 în Londra de nord, era clar că Pinter are un fler impresionant de meșteșugar dramatic. Noutatea din lada lui cu șmecherii teatrale - pe atunci noi și inovatoare, iar acum ades satirizate - era descoperirea că cea mai banală conversație poate deveni intensă și plină de un "sens" aparent dacă introducem pauze arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis un vid pe care criticii au dat năvală să-l umple cu propriile lor speculații despre profunzime nerostită și
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
-se actor și trecuse la scrierea de piese de treatru.' Rândurile de mai sus pornesc de la spectacolul cu piesa Ashes to Ashes, pe care criticul o acuză de totală lipsă de umor: îPe timpul celor treizeci de minute de flecăreală banală, incredibil de plicticoasă, se fac nenumărate pauze, eroii se sucesc, aruncă priviri ucigătoare, răsuflă greu, se ridică și se așează iar; cade cortina în final. Reacția criticii a fost amestecată. Unii n-au văzut nimic în piesă. Printre susținători, Alistair
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Pinter o bună cunoaștere a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și ritmarea frazelor. Dramaturgul are un simț impecabil al dialogului, poate reda fără greș o conversație aparent banală, dar cu accente enigmatice de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele lui Pinter
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
e doar o altă manieră ci și o altă literatură. Pinter (în tradiția lui Mark Twain și Ernest Hemingway, de acesta din urmă fiind și foarte atașat literar) e un mare maestru al conversației - concentrate la sânge în cele mai banale idiosincrazii - dar e un și mai mare maestru al tăcerii. Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: îEu știu absolut tot ceea ce nu se spune pe scenă.' Tot atunci
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
își dorea, la vremea lui, să producă o carte care să dea de furcă veacuri la rând învățaților. Concentrarea, ambiguizarea sunt procedee moderniste. Ce face Pinter nou este să le îmbrace într-o haină comună. Citim și ni se pare banal. E atât de clar că nu avem de ce să descifrăm. Nu avem ce descifra. Pinter însuși susține că nu știe mare lucru despre personaje. Dacă el nu știe, de ce am ști noi? Claritatea - profund postmodernă - liniștește lectorul/spectatorul. Ea nu
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]